Am o problema... GRAVA (pt. mine)

[Loneta]

Dat fiind faptul ca nu prea am prieteni cu care sa vorbesc, imi permit sa va povestesc voua "patania" mea... sper sa ma ajutati...
O "prietena" i-a dat id-ul meu unui baiat, fara ca eu sa stiu ce face. Am vorbit vreo 2-3 zile cu el pe mess, mi s-a parut sincer si ne-am intalnit, astfel ca pe data de 12 mai 2007 l-am cunoscut personal si ne-am si combinat.
Totul era roz si frumos in primele 2 luni, el se purta cum niciun baiat nu se mai purtase vreodata cu mine, ma facea sa cred ca eu sunt totul pentru el, mai ales ca inaintea lui, eu nu prea am avut noroc la baietii pe care ii vroiam, ci doar la cei pe care nu ii vroiam... I-am cunoscut si familia dupa vreo o luna. Tuturor le placea de mine si cel mai bine ma intelegeam cu mama lui care tinea tare mult la mine. Deci va dati seama, pt. mine era totul minunat, nu mai aveam nevoie de nimic in afara de el...
Am uitat sa mentionez ca diferenta dintre noi era de 11 ani.
Incet, incet m-a facut sa renunt la aproape toti "prietenii" mei, el neavand prea multi prieteni deoarece numai ce se mutase in Timisoara, iar cu parintii mei ma certam tot mai des din cauza lui, ei nefiind de acord cu relatia noastra, din cauza diferentei de varsta.
Cum treceau lunile, eu tineam din ce in ce mai mult la el, iar el incepea sa isi arate adevarata fata, astfel ca am ajuns ca nu aveam voie sa fac nimic fara ca el sa stie, era gelos pe toti colegii mei. Cand aveam ceva probleme, minore, asa cum erau, nu puteam sa le discut cu el sub nicio forma, pt. ca nu il interesa. Tot ceea ce tinea de relatia noastra, totul el hotara, nu tinea cont de parerea mea deloc, spunand ca el nu asculta de o fata de 17 ani. Mereu erau certuri, din orice fleac, iar eu degeaba incercam sa ii explic unele lucruri pt. ca el doar pe a lui o tinea una si buna...
Dupa 8 luni de zile, desi inca il mai iubeam si il iubesc si acum, am realizat ca daca voi continua asa ma distrug cu totul si m-am despartit de el.
Bineinteles ca nu a fost asa usor cum credeam ca va fi. M-a facut in toate felurile si in concluzie, eu eram de vina de toate certurile si tot ce se intamplase in relatia noastra.
Acum, sunt 3 luni de cand suntem despartiti si ieri m-a anuntat ca pleaca inapoi  la sat. Cand am aflat, mi s-a taiat respiratia. Stiam ca nu mai sunt a lui si nici el al meu, dar cel putin stiam ca este in Timisoara, nu la sute de kilometrii departare de mine. Chiar daca nu mai suntem impreuna, el inseamna mult pt. mine, cu toate ca nu merita, dupa tot ceea ce mi-a facut si cum s-a comportat cu mine... spre sfarsitul relatiei.
Cand s-a sfarsit aceasta relatie, s-a sfarsit si o parte din mine... El era totul pt. mine, era iubirea mea, viata mea si acum nu mai am nimic...
Dupa aceasta "experienta", nu mai am incredere in nimeni, nu numai in baieti, si pt. mine... iubirea nu mai exista... doar interesele... Scuzati-ma ca spun asta, pt. ca am vazut ca pe-aici sunt multi indragostiti.
Va rog din suflet, spuneti-mi ce sa fac ca sa il uit, sa nu mai imi pese deloc de el si mai ales... cum sa fac sa cred din nou in iubire si sa am incredere in ceilalti din jurul meu?
Va rog ajutati-ma ca nu stiu cum sa mai fac... 

[Loneta]

Pfff... am uitat sa va intreb... ar trebui oare sa ma intalnesc cu el inainte sa plece? O ultima intalnire...? Mi-e frica... nu stiu ce sa fac, cum sa procedez... 

[viulian]

Hm.. nu pune prea mult pret pe opinia mea te rog, as lasa fetele sa te imbuneze la dilemele sufletesti..

Omul te-a pierdut caci n-a stiut cum sa te pastreze; din cine stie ce motive si-a pierdut si ocaziile pe care poate le-ar fi avut la oras, si acum este nevoit sa se intoarca inapoi la sat.
Asa ca nu cred ca ar fi fost un barbat pe care sa te fi putut baza la nevoie sa zicem. Pare cam neglijent (din cate spui tu) cu ocaziile care i se arata - iar ocaziile sunt un lux aproape, nu poti sa le irosesti caci nu galgaie asa cum sunt grijile, stressul, problemele cu bani, etc.
Asa ca nu ai pierdut prea mult poate doar speranta ca ar fi fost frumos cu el, si ca ai fi reusit si impotriva parerii parintilor.
Dar probabil ca intuiau ei ceva...

[alexia]

         Draga Loonaa, din ce ai povestit tu mai sus, pot trage o singura concluzie: ca nu ai pierdut nimic. Faptul ca ai hotarat sa inchei aceasta relatie chiar daca erai indragostita arata ca esti o fata puternica si ca ai idee ce vrei si ce e bun pentru tine.
         Cat despre faptul ca tu crezi acum ca ti s-au inchis toate portile, crede-ma ca te inseli. Asta e doar inceputul. Vei cunoaste si alti barbati de care te vei indragosti si, desi nu iti doresc, vor mai fi esecuri, pentru ca asta e mersul lucrurilor. Intr-o zi vei cunoaste si omul potrivit care nu te va dezamagit. Pana atunci, traieste!!
         Si raspunsul la intrebare: eu, una, nu cred ca ar trebui sa te intalnesti cu el. Iulian are dreptate; daca s-a hotarat sa plece inapoi de unde a venit, cred ca si tu ar trebui sa-ti vezi de drumul tau. Din cate ai spus tu, este "destul de mare" ca sa fie raspunzator pentru deciziile lui. Te-a pierdut iar tu trebuie sa mergi mai departe. Va fi bine, ai sa vezi! Oricat de neagra e noaptea, intotdeauna, in zori, rasare soarele! 

[Iosif]

Draga Loonaa,

in primul rand, bine ai venit pe LoveTime! Acum, legat de tema ta de discutie, parerea mea sincera este ca omu' se intoarce acolo unde-i este locul. Nu imi place sa judec dar sunt om si uneori o fac. El a incercat sa te incadreze intr-un tipar care este frecvent la sate. Acolo barbatul este "capul" pentru ca studiile sunt in cel mai bun caz medii (deci sanse mici sa profesezi ceva misto din care sa iasa bani suficienti) iar ce mai ramane de facut este munca pe camp si anexe. In zonele de sat inca traieste mitul ca femeia nu se descurca singura, ca ea nu stie si ca ea are nevoie de cineva care sa o conduca. Diferenta de varsta dintre voi cred ca a fost inca un aspect al problemei. Nu numai ca esti femeie, dar mai esti si mica! Iti dai seama, in mod cer ai nevoie de cineva care sa te si "creasca"! Banuiesc ca asta a fost gandirea lui. Oricat de mult ar tine la tine, este foarte greu sa renunte la principii pe baza carora a fost crescut.
Nici eu nu cred ca ar fi bine pentru tine sa il revezi. Ce cred ca ar putea ajuta este un mic exercitiu. Ia o cola de hartie si, fara sa te gandesti la cineva anume, scrie pe o coloana nevoile tale vis-a-vis de un partener. Ce ti-ai dorii tu de la el, cum ai vrea sa fie, cum ai vrea sa se poate cu tine, etc. Dupa ce ai scris tot ce ti-a trecut prin cap, citeste inca o data lista si taie ce nu ti-a oferit el. Acest exercitiu este o metoda buna sa vezi cat de bine va potriviti. Nu incerca sa ii cauti scuze, nu are rost. Realitatea este "ce ti-a oferit", nu "ce nu a oferit pentru ca...".
Ai aproape 18 ani, ai invatat o gramada de chestii despre iubire si relatii. Fiecare relatie contribuie la crearea unei imagini cat mai clare a ce ai tu nevoie. Nu te intrista, sunt convins ca in curand ai sa revii sa ne spui ca ai pe alt cineva. Fetele de 18 ani nu sunt lasate mult singure.

[Escu]

Hm.. nu pune prea mult pret pe opinia mea te rog, as lasa fetele sa te imbuneze la dilemele sufletesti..

Omul te-a pierdut caci n-a stiut cum sa te pastreze; din cine stie ce motive si-a pierdut si ocaziile pe care poate le-ar fi avut la oras, si acum este nevoit sa se intoarca inapoi la sat.
Asa ca nu cred ca ar fi fost un barbat pe care sa te fi putut baza la nevoie sa zicem. Pare cam neglijent (din cate spui tu) cu ocaziile care i se arata - iar ocaziile sunt un lux aproape, nu poti sa le irosesti caci nu galgaie asa cum sunt grijile, stressul, problemele cu bani, etc.
Asa ca nu ai pierdut prea mult poate doar speranta ca ar fi fost frumos cu el, si ca ai fi reusit si impotriva parerii parintilor.
Dar probabil ca intuiau ei ceva...

Sunt de acord cu ce zice iulian. Eu zic ca nu are sens sa te mai vezi cu el. La ce bun ? Ce e la trecut...la trecut  sa ramana. Stai tu linistita, dupa cum zice o vorba din batrani "are balta peste".
Iar cat priveste faptul "... cum sa fac sa cred din nou in iubire si sa am incredere in ceilalti din jurul meu?" e simplu. Acorda o sansa egala fiecaruia. Acum e timpul sa lasi ranile sa se vindece...restul...vine de la sine.

[inda]

Cand s-a sfarsit aceasta relatie, s-a sfarsit si o parte din mine...

Va rog din suflet, spuneti-mi ce sa fac ca sa il uit, sa nu mai imi pese deloc de el si mai ales... cum sa fac sa cred din nou in iubire si sa am incredere in ceilalti din jurul meu?
Va rog ajutati-ma ca nu stiu cum sa mai fac... 

   Spui ca s-a sfarsit o parte din tine, ai dreptate, pentru ca intr-un fel oarecare, ne compunem din toti oamenii cu care interactionam, cu atat mai mult din cei pe care-i iubim, partea aceea din tine care era legata de el, dispare; cu greu, dureros, dar dispare pana la urma. N-ar trebui sa-ti para rau pentru asta, ai avut motive intemeiate cand ai luat hotararea, ai renuntat pentru ca erau lucruri care nu-ti mai placeau, atunci poti considera ca din tine va disparea o parte care nici macar nu-ti placea 

   Daca sa te intalnesti cu el? Poti sa o faci, astfel nu vei rata ocazia ca el sa te invinovateasca din nou de tot ce s-a intamplat sau n-a putut sa se intample intre voi, sa te faca din nou sa-ti pierzi increderea pe care ai castigat-o intre timp si sa mai incasezi o portie de reprosuri  Hai ca am glumit, nu, nu e bine sa-l mai intalnesti, e pacat sa-ti rascolesti din nou trecutul si sa-ti zgandaresti ranile abia inchise doar ca sa-i oferi lui satisfactia de a spune ce avea de spus.

   Nu ai ce sa faci acum ca sa crezi din nou in iubire si in oameni, lucrurile se vor repara de la sine, oamenii pe care ii vei intalni vor face ca sentimentul sa reinvie din nou (cei care merita, bineinteles) si aproape fara sa-ti dai seama, soarele va rasari din nou in lumea ta

[Outboards]

nu ai pierdut nimic...poate doar o jigodie  , dar stai linistita ca e plina lumea de ele din pacate - mai greu e sa gasesti oameni de calitate

[Semiramis]

timpul le rezolvă pe toate. tu concentrează-te pe ceea ce ţi-e important în viaţă. dragostele nealimentate de nimic trec. baftă!

[Loneta]

Va multumesc de raspunsuri... Aveti dreptate, este o jigodie, cum a zis Danubian... Iti multumesc Joey, aveai dreptate cu exercitiul acela... chiar m-a ajutat... Doamne... nici macar jumate din ce mi-as dori nu am primit... Este dureros, dar asta este...  Va multumesc tuturor mult, mult de tot... :*

[Jullie]

Hey...Loona...sa nu fii trista si sa nu-ti para rau de nimic pentru ca a iubi inseamna a suferi,iar cum multi oameni fug de suferinta nu stiu sa iubeasca! Fostul tau prieten nu a stiut sa te aprecieze la adevarata ta valoare...poate era orb si nu a vazut pe unde sa se indrepte spre fericire,spre tine, fata care il iubea! Draga mea...nu incerca sa uiti pentru ca atunci cand incerci sa uiti pe cineva inseamna ca te gandesti la el,iar durerea va fi mult mai puternica. Cat despre el, isi va da seama mai tarziu ce a pierdut...in viitor te va cauta, dar pentru amandoi timpul va fi trecut,pentru el parandu-i rau,iar pentru tine uitandu-l...in definitiv fiecare trebuie sa-si traiasca propia viata si sa plateasca propriul pret. Sa stii ca nu exista fericire fara sa-ti amintesti cu tristete !

Toate sunt intradevar trecatoare... 

[Jullie]

Loonaa si nu uita niciodata...  MAKTUB

[Loneta]

Da... maktub... asa e... :*

[amelie]

hm...nu o data in viata mea de pana acum(si vorba ceea e destula  ) mi s-a  spus ca o mare iubire se vindeca printr-o mare iubire...rana e destul de adanca , dar la varste ca a ta se vindeca mai usor...cicatricea o sa ramana...in timp vor ramane doar amintirile frumoase ale relatie voastre ...Poti sa treci peste asta, chiar daca o perioada o sa-ti fie greu...ai incredere in tine! :)Mult noroc in continuare Loona!

[vicusnovus]

Daca iti vine sa plangi ... plangi ca si cum ar fi ultimul lucru pe care il faci in viatza asta ... daca iti vine sa razi ... razi ca si cum nu ai mai ras vreodata ...

Asculta-ti sentimentele si traiestet-ti viata cum crezi tu ... nimeni nu te poate sfatui mai bine decat tine ... important e sa stii ce vrei acum de la viatza ... trecutul a trecut si viitorul nu il putem controla.

Stiu cum e sa suferi ... trec si eu prin asta si sfaturile celor din jur fac bine doar intr-o masura limitata ... conteaza numai ce e in mintea si sufletul tau.