Autor Subiect: Mi-e frica...de mine...de lume...de tot ce ma-nconjoara  (Citit de 4788 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline TooMuchPain

  • Mesaje postate: 1
  • Karma: 1
  • Gen: Bărbat
    • Vezi Profilul
Mi-e frica...de mine...de lume...de tot ce ma-nconjoara
« : 10 Noiembrie, 2012, 07:34:38 pm »
Salutari tuturor!Dupa cum v-ati dat probabil seama,sunt nou pe-aici,intrand din greseala pe Lovetime.ro atunci cand...cautam ceva...ceva care sa ma ajute sa depasesc cumva starea pe care o am.Trebuie sa recunosc ca am ramas uimit ca inca mai exista persoane ca voi,cei de pe Lovetime,gata sa sara in ajutorul unor simpli straini care au anumite probleme.Si eu am o problema pe care,spre ca prin bunavointa voastra am s-o pot depasi sau...macar s-o pot intelege.Si-acum am sa scriu despre ce e vorba,cu toate ca...va trebui sa scriu destul de mult caci....e o...poveste de viata foarte incalcita si sper ca veti avea putin timp s-o puteti citi si analiza.Am 24 de ani si...un sfert din anii acestia i-am petrecut cu o fata extrem de sensibila si de gratioasa prin tot ceea ce facea.Ne stabilisem cumva un program in care ne intalneam: miercurea venea la mine si ramanea pana joi seara si sambata venea iarasi si pleca duminica seara.Primii 4 ani din cei 6 petrecuti impreuna au fost...extraordinari...si de aceea chiar ne gandeam sa ne mutam la mine.Ea a fost femeia care mi-a umplut marele gol din sufletul meu ce s-a format in urma aflarii,la varsta de 14 ani,ca sunt adoptat (desi...am niste parinti exceptionali si nu i-as da pe nimeni altcineva  :))Problema a inceput in urma cu 2 ani,cand sora ei a nascut al 2-lea copil (sora ei -- sa-i spunem S -- fiind maritata si locuind relativ aproape de ea --o sa-i spun R--).S a profitat mult timp de pe urma lui R prin faptul ca aceasta i-a crescut practic primul copil (n-o cunoscusem inca pe R),iar acum...probabil pentru ca R sa-i creasca si al 2-lea copil a inceput s-o influenteze intr-un mod negativ asupra relatiei noastre.R ajunsese sa puna relatia noastra pe locul 2,poate chiar 3,mergand extrem de des s-o ajute pe S (de 2-3 ori pe zi--in zilele cand nu ne vedeam--cate 2-3 ore fiecare...vizita) in conditiile in care R nu are un loc de munca(sau nu avea,ca acum,dupa despartire,ciudat...a angajat-o S la unu'...o cunostinta de-a ei),desi eu o...bateam oarecum la cap pe R ca ar trebui sa se angajeze pt a putea duce relatia asta mai departe.Din aceasta cauza am ajuns la foarte multe certuri si chiar...impuneri(prostia mea-ar fi trebuit sa pun eu atunci punct relatiei,dar n-am avut taria necesara),R ajungand in cele din urma sa ma minta (sau sa-mi dea diverse pretexte de 2 lei) pentru a merge la S,iar eu...cu timpul am inceput sa-mi pierd increderea in R,ba chiar la un moment dat sa am diverse suspiciuni legat de ce s-ar putea petrece la S acasa.Mentionez ca de fiecare data cand R era la S si vorbeam la telefon,vorbea...foarte mecanic,dar nu se ferea sa-mi spuna iubitu sau te iubesc....doar ca....vorbea mecanic...ca si cum s-ar fi ascuns cumva de S sa vorbeasca vreun subiect legat de noi.Am vorbit cu R si am confruntat-o de multe ori,incercand sa-nteleg ce se petrece si ce anume vrea de la relatia noastra,ce-si doreste,practic,de la noi,dar de fiecare data concluzia era aceeasi "vreau si eu ce vrei si tu,sa ne mutam impreuna si sa fim fericiti",numai ca....vorbele erau unele,iar faptele....aratau altceva.Acum 2 luni,mi-a dat un pretext extrem de stupid pentru a merge la S (pe la 4 dupa-masa) spunandu-mi ca nu va sta mult,desi....s-a intors acasa cam pe la ora 22.In seara aceea,ne-am certat un pic la telefon,dupa ce a ajuns acasa,dar...nu a fost o cearta extrem de mare....doar...i-am atras putin atentia ca oarecum ma simt pacalit,mintit.Pe la ora 23 ma suna si-mi spune ca iese 5 minute cu o vecina la banca sa vorbeasca putin cu ea....numai ca din alea 5 min...s-au facut 2 ore,iar cand am sunat-o pe la ora 1 sa-i spun noapte buna...imi spune ca e la vecina acasa,se uita la niste poze (mie mi s-a parut al dracu de ciudat).Ne-am certat si in seara aceea si a 2-a zi dimineata,spunand intr-un final ca-i pare rau si nu va mai repeta.Am tacut si-am acceptat scuzele cu speranta ca...asa va fi.La 2 zile,seara...o sun sa vad ce face si voiam sa ne intalnim,caci eram in apropiere de locuinta ei (afara ploua f tare) si-mi spune ca e la o verisoara (pe care eu n-o cunosc).Am intrebat-o daca vrea sa ma duc s-o iau s-o duc acasa sa vad ce va zice...si a refuzat categoric...(ma-ntreb...DE CE?caci cu 2-3 luni inainte mi-ar fi zis "vino-ncoa si urca sus",nu conta la cine ar fi fost).Din nou,ne-am certat,eu vrand sa ne despartim,caci eram aproape sigur ca se intampla ceva,dar...a reusit cumva sa ma intoarca si sa ma razgandesc.La 2 zile,insa,ne-am certat din nou,foarte rau,pe toate subiectele (sora ei,faza cu verisoara ei,ce-si doreste practic de la mine si de la relatia asta) si am sfarsit prin a ne striga verzi si uscate.La un moment dat...imi spune ca ea s-a schimbat,ca nu mai e aceeasi persoana ce-o cunosteam si ca a inceput sa se schimbe din luna Mai a acestui an.Intreband-o care e motivul schimbarii...sa pot intelege si eu ceva....nu a avut un raspuns concret,plauzibil.Am mai ramas impreuna 2 zile,timp in care a fost extrem extrem de rece,ca si cum atunci as fi facut cunostinta cu ea pentru prima oara,iar a 3-a zi....am intrebat-o din nou ce se intampla....ce a facut-o sa fie asa...daca are probleme sau orice ar fi sa-mi spuna (mentionez ca eu nu i-am gresit cu absolut nimic in tot timpul asta,singura greseala a mea a fost ca nu am mai avut timp datorita jobului sa-i acord atentie destula,dar....stia asta)...Mi-a spus scurt: Iar ai inceput??Ne despartim,ca m-am saturat sa-ti tot dau tie explicatii.Am zis ca ar fi bine s-o las cateva zile (pana pe 20 septembrie,caci atunci era ziua ei) sa se linisteasca.Am sunat-o de ziua ei,i-am zis La Multi Ani si am intrebat-o daca ne putem intalni sa vorbim,sa vedem care ne este situatia.A acceptat,ramanand sa ma sune cand iese de la munca(o angajase sora ei de cateva zile).I-am luat 25 de trandafiri (atatia ani implinea) si-un catelus de plus...si am asteptat telefonul ei.Ciudat insa....am asteptat de la ora 22 pana la ora 1 dimineata,in masina,pe-o ploaie torentiala,un amarat de telefon sau SMS care...nu a aparut niciodata,iar eu...probabil din socul pe care l-am avut caci nu-mi venea sa cred ce se intampla...am ajuns pe marginea barajului unui lac (Budeasa pentru cei care au auzit de el) pe-o ploaie torentiala,pregatit sa ma arunc...Nu stiu ce anume m-a facut sa n-o fac,dar....ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat taria necesara sa ma pot calma oarecum singur.A 2-a zi am mers sa-i duc florile si catelusul acasa dar...nu era acasa,si la telefon nu mi-a raspuns....asa ca le-am lasat pe pervazul apartamentului ei (sta la parter).La 5 minute ma suna,vorbesc cu ea si imi spune ca a fost obosita si d-aia nu mi-ar fi dat nimic cu o seara in urma (desi...iesise de la munca la ora 22 si statuse decat 6 ore).Discutia s-a aprins putin la un moment dat si ea mi-a spus ca ii este mult mai bine fara mine si sa n-o mai caut niciodata,nedandu-mi vreo....explicatie sau un motiv pentru care a luat aceasta decizie...sa pot intelege si eu ce s-a intamplat,iar din seara aia nu raspunde nici la telefon,nici la mesaje,programul si l-a schimbat caci...cum am spus mai sus...in timpul in care eram in toiul...despartiri...a angajat-o S (desi eu de multe ori ii gasisem locuri de munca foarte bine platite,dar nu a vrut sa se duca). IDEEA E CA:
Sunt cu moralul la pamant acum...eu nu ma recunosc pe mine,nu mai sunt eu...Incerc sa inteleg ceva din toata harababura asta...dar...nu pot...Parca traiesc un vis nenorocit in care toata lumea mea s-a dus de rapa,fara sa stiu cum,cand,de ce...Mi-e atat de greu si atat de dor...Nu mai stiu ce simt...ura,dezamagire,tradare,iubire,dispret,mila...Am atatea sentimente in mine si nu stiu...nu stiu ce sa fac cu ele....nu stiu cum sa le mai controlez...De 6 saptamani eu nu mai stiu ce simt,nu mai traiesc pur si simplu...Nu mai am incredere in mine,in lume,in...nimeni.Eu nu mai simt ca traiesc...de fapt...nici nu stiu daca as vrea sa mai traiesc...O iubesc atat de mult,desi a gresit cu atatea lucruri...Stiu....probabil veti crede ca sunt cel mai prost om...dar...cand iubesti...cand cineva iti da atatea sperante si-apoi ti le fura fara sa spuna nimic....te darama...Ma simt atat de....vinovat....desi...nu am nici-o vina,poate doar ca...nu am avut taria sa inchei relatia asta acum 2 ani.Cum poate o persoana sa-si bata joc in felul asta de sufletul cuiva???Cum poate cineva sa renunte atat de...usor si in felul asta,fara un motiv bun,la un vis ce ni l-am dorit amandoi???Mie mi-e frica sa mai traiesc...mi-e frica de tot ce inseamna viata...Va rog...spuneti-mi...voi ce impresie v-ati facut,dupa ce ati citit cele de mai sus?Ce credeti ca s-a intamplat?Pentru ca eu...nu stiu ce sa cred...daca a intalnit pe altcineva sau....doar s-a saturat de relatia asta....sau...nu stiu...Spuneti-mi va rog parerile voastre (chiar daca sunt doar simple pareri caci n-aveti de unde sti exact ce a avut ea in cap).

Offline Lorelei

  • *****
  • Mesaje postate: 3060
  • Karma: 108
  • Gen: Femeie
  • N.
    • Vezi Profilul
Re: Mi-e frica...de mine...de lume...de tot ce ma-nconjoara
« Răspuns #1 : 10 Noiembrie, 2012, 10:24:44 pm »
In primul rand - bun venit! Si ma bucur ca ai avut curajul sa scrii.

Sa stii ca undeva are dreptate: oamenii se schimba. La 25 de ani nu mai esti cel de la 18. De asemenea - sentimentele se schimba in timp. Din pacate nu in acelasi timp pentru ambii parteneri.

Imi dau seama ca tu cauti explicatii. Dar esti sigur ca te-ar ajuta la ceva? Ti-ar fi mai bine sa afli ca e vorba de un altul care a aparut in peisaj acum 4 luni, sa zicem? La ce ti-ar folosi? Sau sa afli ca nu te mai iubeste de mult, dar nu a avut curajul sa ti-o spuna in fata timp de jumatate de an, sa zicem?

Ideea e ca n-are importanta motivul, e clar ca ea nu mai vrea sa fie cu tine. Asta e. Viata merge mai departe. Oricat de disperant pare acum, si oricat de greu, oricat de mult doare... timpul vindeca, estompeaza, diminueaza intensitatea trairilor (din fericire si din pacate in acelasi timp).

Cand vei reusi sa treci peste episodul asta vei intalni pe cineva care chiar sa te merite si sa merite toata dragostea ta.

Nu cred ca sora ei a avut o mare influenta. Sa zicem ca prin ea a cunoscut un altul. Ei si? Daca nu-l cunostea pe asta, ar fi cunoscut un altul sau oricum s-ar fi despartit de tine pentru ca probabil nu mai are aceleasi sentimente pe care le-a avut candva. Imi pare rau ca ceea ce scriu poate suna dur, dar cam asta e realitatea. Din ce scrii pare o relatie care nu mai poate fi salvata. As aduga - care nici nu merita sa mai fie salvata.

Va fi greu o perioada, cateva luni bune, dar va trebui sa inveti sa-ti fii prieten, sa faci lucruri care iti plac, mergi la parintii tai daca te simti bine acasa, iesi cu prietenii, gaseste-ti un hobby care sa te scoata din starile proaste (la mine functioneaza puzzle-ul, de exemplu, ore in sir sunt cu mintea acolo, in bucatelele alea mici de carton, nimic altceva nu are loc. trebuie sa gasesti ceva care functioneaza si la tine). Viata nu incepe si nu se termina cu un om. Trebuie sa gasesti in tine ratiunea de a trai. Trebuie sa inveti sa vezi ce persoana extraordinara esti si sa intelegi ca va veni o vreme cand si altcineva va vedea asta si va aprecia. Nu poti forta lucrurile, insa. Vor veni ele, in timp, de la sine.

Nu stiu sa-ti spun decat: fruntea sus, curaj si mergi inainte! Viata are resurse infinite de a ne surprinde...
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

Offline Paul

  • *****
  • Mesaje postate: 1520
  • Karma: 44
  • Gen: Bărbat
  • Sa fiti iubiti!
    • Vezi Profilul
Re: Mi-e frica...de mine...de lume...de tot ce ma-nconjoara
« Răspuns #2 : 11 Noiembrie, 2012, 12:28:51 am »
     Bun venit TooMuchPain... Din pacate, Lorelei are dreptate... Cateodata in viata ne este pur si simplu dat sa suferim, ne este pur si simplu randuit sa plangem, sa cadem, sa ne simtim zdrobiti, cazuti, inutili, folositi si abandonati. Durerea ta trebuie sa fie enorma, incerc sa te inteleg, desi nu-mi permit sa spun ca stiu prin ceea ce treci. Fosta ta iubita devenise pentru tine cel putin o ratiune de a trai, o jumatate a ta, implinirea ta speranta si curajul tau. In mai putine cuvinte era reperul si forta ta vitala...

     Dar mai stiu un lucru... poate suna un cliseu... dar ceea ce nu te omoara te face mai puternic... Imi pare nespus de rau ca ai ajuns atat de departe incat sa-ti doresti sa-ti iei viata... Te rog din suflet sa nu mai ai astfel de ganduri. Ar fi cea mai mare greseala pe care ai putea sa o faci... Daca ai credinta in Dumnezeu... iti  spun ca nu exista pacat mai mare decat sinuciderea. Odata cu viata trupeasca ti-ai fi condamnat pe veci si sufletul daca ai fi facut acel pas.
     
     Esti la pamant acum, nu mai stii sa ''mergi'', nu mai stii sa ''respiri'', nu mai stii sa ''traiesti''. Hai sa incercam sa gasim un graunt de ''bine'' in ceea ce s-a intamplat... Sa spunem ca lucrurile ar fi mers ok... inca o perioada sa zicem cativa ani... V-ati fi casatorit... si dupa ceva timp ar fi inceput sa te trateze cum te-a tratat acum... Cum ar fi fost atunci? Probabil ar fi aparut deja si copii la mijloc... Suferinta ta ar fi fost infinit mai mare... Deci, mai pe scurt, e totusi bine ca s-a sfarsit inainte sa inceapa cu adevarat ceva... pentru ca ar fi fost mult mai dureroasa ruptura mai incolo.

     Lorelei mai are dreptate si din alt punct de vedere... V-ati cunoscut din pacate cand ambii erati inca imaturi. Caracterul inca se dezvolta pana la 25 de ani... pentru multi ... chiar pana la 30 si mai incolo... E normal ca ea a simtit ca nu mai este aceeasi persoana, nici tu nu mai esti, ambii v-ati schimbat... Din pacate ceea ce isi doreste acum este poate complet opusul a ceea ce isi dorea acum 6 ani... E dureros dar este adevarat.

     Solutii: sunt o sumedenie. Ai luptat atata timp pentru ea... Uite... fa un legamant cu tine insuti: promite-ti tie insuti urmatorul lucru: a venit vremea sa lupt si pentru mine! Fii egoist acum. Trebuie sa lupti pentru tine, pentru ca altcineva nu poate sa te scoata din depresie decat tu insuti. Ca-ntr-un ring... ti-ai luat knock-out, stai un pic jos... prinzi puteri si te ridici de la pamant... te scuturi si mergi mai departe.
     Mergi la Biserica, aprinde o lumanare, zi o rugaciune... Iesi cu prietenii la un suc, la un film, nu te inchide in tine, nu sta in casa, trebuie sa iesi, trebuie sa te lupti sa uiti, sa treci peste...

      Eu mi-am gasit pana si la serviciu un mod de a-mi descarca furia si nervii... Cand sunt nervos muncesc mai mult, imi ocup gandirea cu serviciul, imi trece altfel timpul, pe langa asta nu-i dau ragaz creierului sa-mi aduca amintiri dureroase in minte.

    Sper din suflet ca vei gasi curajul in tine de a merge mai departe. Capul sus, multa Credinta, si mult curaj, ai sa vezi, vei fi de 2 ori mai puternic cand vei trece peste asta. Te salut!
Iubesc, deci exist.

Offline viulian

  • Administrator
  • *****
  • Mesaje postate: 1941
  • Karma: 68
  • Gen: Bărbat
  • :)
    • Vezi Profilul
    • http://www.hex.ro
Re: Mi-e frica...de mine...de lume...de tot ce ma-nconjoara
« Răspuns #3 : 11 Noiembrie, 2012, 10:46:26 am »
Oh boy  ;D Ma recunosc in poveste, si rad  :laugh: ma ierti - eu am citit pana la jumatate cand am vazut ca da vina pe tine pentru ca de fapt ei nu-i mai convenea.

Incredibil cum unele tipe gasesc mereu modalitatea de a te face pe tine sa te simti vinovat pentru a scapa ele cu imaginea de sine intacta si sa-si justifice faptele. Dar nu toate fac asa, insa e de cautat.

Cum zice si Lorelei, oamenii in timp se schimba. O fi gasit o vreme la tine ce voia, dar probabil a descoperit ulterior ca ar vrea si altceva ce a considerat ca tu nu poti sa-i oferi. Si probabil a fost prea lasa pentru a-ti spune direct in fata, asa ca a inceput cu "manevrele". Necitind pana la capat, nu stiu daca de fapt te-a inselat sau nu, sau doar s-a jucat cu tine pentru ca apoi sa-ti arunce in fata ca tu esti cel isteric. Te-a "copt" ca sa aibe apoi o justificare pentru a se desparti de tine.

E greu sa te desparti de cineva dupa ce ai impartit vrute si nevrute ani de zile. Dar e bine ca totusi nu mai esti cu o persoana care nu poate explica ceea ce simte si te lasa pe tine sa te perpelesti incercand sa afle ce se intampla. E mult mai simplu cand poti comunica chiar si la suparare.
A, si faza cu 25 de trandafiri ? Tu chiar mai speri ? O sa treci peste sigur, si eu am trecut ca si multi altii. Ce vrei sa-i dai de inteles - ca face cu tine tot ce vrea (cand tie nu-ti convine) si incerci sa o ierti ? Iti calci mandria iar intr-o relatie normala, asa ceva nu se face. Fiecare il respecta pe celalalt .. ea vrea unul fara mandrie probabil, care accepta orice fara sa se opuna, sa-si vada ea de viata ei.

Ma rog, daca ar fi incerc sa fiu obiectiv, poate ar trebui sa stim si povestea ei. Poate avea nevoie de un sens pe care tu nu i l-ai dat (sa va casatoriti, sa o vrei mai repede la tine, sa simta ca poate impreuna vreti sa realizati ceva, iar tu ani de zile nu te-ai decis); e o presupunere sa zic - caci am trait asa ceva. A avea grija de o sora care ii da un sens intr-un mod insistent, mai stii ? Zic si eu.
Sora nu mi se pare asa rea cum zici tu, doar ca din egoism (nevoia de a fi ajutata) a speculat sentimentele lui R.

Ma rog, pana la urma eu n-as vrea sa am asa o "familie" si asa rude. Deci nu mai fi suparat, trebuie sa cauti o persoana care te respecta, dar si care sa te intereseze cu adevarat. Daca e fiecare pe calea lui, mai greu traga amandoi la aceiasi "caruta" si relatiile nu or sa fie decat poate superficiale, mai greu de gasit profunzime in felul asta. Zic si eu ...

Offline Diana Nistor

  • ****
  • Mesaje postate: 100
  • Karma: 9
  • Gen: Femeie
    • Vezi Profilul
Re: Mi-e frica...de mine...de lume...de tot ce ma-nconjoara
« Răspuns #4 : 15 Noiembrie, 2012, 07:10:38 pm »
Eu n-as zice ca sigur fata asta nu te mai iubeste, ci as crede, mai degraba, ca fara sa vrei ai cam sufocat-o si prea i-ai monitorizat timpul si programul. Prea i-ai cerut socoteala pentru fiecare minut petrecut departe de tine. Reactia ei e fireasca. Asa actionam noi, oamenii, cand ni se ingradeste libertatea. Las-o o vreme sa isi coordoneze singura miscarile si posibil ca intr-o buna zi sa vina si sa iti spuna ca s-a saturat sa ingrijeasca de copiii sora-sii sau sa asculte povestile celorlalte neamuri, ca ii e dor de tine, de voi si ca va sta cu tine. Intre timp, vezi-ti de ale tale. Good luck!
"Decat urat, prost si sarac, mai bine frumos, destept si bogat."

 

Related Topics

  Titlu / Creat de Răspunsuri Ultimul mesaj
0 Răspunsuri
1741 Vizualizări
Ultimul mesaj 27 Noiembrie, 2004, 10:48:04 pm
de DIANA
1 Răspunsuri
2599 Vizualizări
Ultimul mesaj 31 Octombrie, 2005, 07:49:21 pm
de me, just me
10 Răspunsuri
2712 Vizualizări
Ultimul mesaj 10 Ianuarie, 2006, 09:20:52 pm
de Mika
2 Răspunsuri
1574 Vizualizări
Ultimul mesaj 18 Aprilie, 2006, 10:27:05 pm
de digitty
25 Răspunsuri
6317 Vizualizări
Ultimul mesaj 12 Martie, 2007, 04:47:10 am
de CLARA