Autor Subiect: Iubire şi sexualitate  (Citit de 5123 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline Iosif

  • *****
  • Mesaje postate: 1272
  • Karma: 26
  • Gen: Bărbat
    • Vezi Profilul
    • Despre iubire
Iubire şi sexualitate
« : 14 Noiembrie, 2004, 05:15:13 pm »
Pământul nostru este planeta care are ca rol evoluţia iubirii.
Iubirea a apărut mai întâi pe Pământ sub forma cea mai primitivă, cea senzuală, dar în cursul existenţei pământeşti ea se spiritualizează progresiv, iar la sfârşitul evoluţiei pământeşti întreaga existenta va fi străbătută de iubire, dacă oamenii îşi vor fi îndeplinit misiunea lor. Ce este deci necesar pentru iubire, pentru ca o fiinţă să poată iubi o altă fiinţă? Trebuie ca acea fiinţă să aibă deplină conştienta de ea însăşi, să fie independentă de fiinţa iubită. Noţiunea de Iubire ne apare deci strâns legată cu noţiunea de Libertate - iubirea liberă de la Eu la Eu. Pentru a putea iubi, omul trebuie să devină un individ şi, în acest scop, Eul trebuie să pătrundă în corpul fizic, eteric şi astral şi să le transforme.

1) Iubirea şi sexualitatea

Omul originar era androgin. Înainte de "căderea în păcat", el purta in acelaşi timp caracterele celor două sexe, atât trupeşti cât şi sufleteşti.
Legenda spune că în epoca a treia (lemuriană), Elohimul Iahve i-a creat pe Adam si Eva, ceea ce înseamnă de fapt divizarea fiinţei umane în sexe. Adam şi Eva s-au unit prin căsătorie, adică cele doua sexe s-au unit pentru a se putea reproduce şi din aceasta unire a aparut Abel.
Divizarea omenirii în sexe a fost necesară pentru a se pregăti apariţia Eului, prin apariţia iubirii (la început, pur senzuală).
Atunci când, după evoluţia Vechii Luni, strămoşul omului a apărut pe Pământ, el era alcătuit din cele 3 părţi dezvoltate până atunci: corpul fizic, corpul eteric şi cel astral. Dar pentru ca omul să fie pregătit să primească un Eu pe Pământ, în interiorul sufletului a fost necesar să se formeze o bază adecvată pentru receptarea acestui Eu. Procesul respectiv a avut loc prin munca unui grup de fiiinte ale Ierarhiilor Spirituale, care se află cu un nivel mai jos decât Elohimii: Arhaii sau Spiritele Personalităţii. Ei au eliberat o parte a corpului astral şi i-au dat predispoziţia pentru a fi o personalitate însufleţită. În această parte eliberată a corpului astral, Elohimii au implantat mai târziu Eul.
Dar, pe Vechiul Saturn, au rămas în urma grupuri de Arhai şi, din ce in ce mai mult, ei au devenit oponenţi şi adversari ai celorlalţi Arhai. Ei sunt numiţi Asuraşi. Când a început stadiul Pământ al evoluţiei, aceşti Asurasi au imitat activitatea celorlalţi Arhai, cei normal dezvoltaţi. Deci şi ei au eliberat părţi din corpul astral al omului şi le-au dat predispoziţia de a fi însufleţite. Dar datorită caracterului demonic al Asurasilor, această predispoziţie nu era capabilă să primească Eul. Ca urmare, în evoluţia umanităţii au apărut fiinţe sufleteşti care nu erau înzestrate cu Eu. Aceste fiinţe, conduse de Asurasi, au o extraordinară afinitate cu sexualitatea totală, dezlănţuită. Ele sunt cunoscute sub denumirea de incubi sau succubi. În timpurile noastre, puterea Asurasilor, ce atacă Eul omului, folosindu-se şi de aceste fiinţe, devine tot mai influentă.
Rudolf Steiner a spus următoarele, cu privire la iubire, erotism şi sexualitate:
"Putem recunoaşte spiritul iubirii, putem trăi o iubire spiritualizată. Putem recunoaşte servitorul inferior al iubirii, şi anume erotismul. Dar, putem cădea victimă demonului iubirii. Iar spiritul iubirii îşi are demonul său în interpretare, nu în existenţa reală, ci în interpretarea sexualităţii de către civilizaţia actuală… Chiar din această problematică provin cele mai mari neînţelegeri. Căci, ceea ce trăieşte de la origini în sexualitate este pătruns, infiltrat cu iubire spirituală. Dar umanitatea poate părăsi aceasta spiritualizare a iubirii… Demonul iubirii apare atunci când ceea ce de la origini, în mod natural, lucrează în om prin voinţa lui Dumnezeu, este utilizat prin intermediul gândirii, este coborât din spiritualitate prin intelectualism… Daţi-mi voie să spun: stă în puterea oamenilor să-şi renege propria lor fiinţă. Ei fac aceasta atunci când se lasă să se prăbuşească de la spiritul iubirii la demonul sexualităţii."
După separarea sexelor, o parte din forţele de cunoaştere clarvăzătoare originare au căzut şi au devenit forţe de procreaţie. Organele sexuale şi creierul sunt copii ale aceluiaşi organ originar, care reunea forţe de creaţie şi de cunoaştere.
Prin renunţarea totala la sex, vechii căutători orientali ai spiritului luptau să ridice aceste forţe din păcat şi, prin unire cu forţele de cunoaştere, să se ridice la capacitatea de clarvedere veche.
În actuala cale de iniţiere creştină, puritatea nu este privită ca un imperativ, ca un ideal ce trebuie atins, ci apare ca o consecinţă a faptelor interioare (dezvoltarea unei gândiri vii, spiritualizate) pe calea către ţelul spiritual. Cu ajutorul forţelor ce emană de la Hristos, în sufletul omului apare fecioara Maria (Sophia), Sinea Spirituala, reprezentanţă a Gândirii cosmice. Asupra Sinei Spirituale se coboară Duhul Sfânt (Eul Macrocosmic), ce reprezintă Voinţa divină şi astfel în sufletul omului se naşte Eul Superior.
Cine înţelege, cine recunoaşte că sarcina cea mai arzătoare a omului de a întrepătrunde armonic gândirea cu voinţa înseamnă naşterea în om a unei noi capacitate de vedere, este deja pe drumul indicat de Hristos. Forţele de gândire care, altfel, ar fi îndreptate în mod justificat spre reproducere, sunt ridicate în gândirea pură pentru a o întări, a o face vie.

2) Misterul căsătoriei:

Iubirea dintre bărbat şi femeie, înţeleasă din punctual de vedere al forţelor de reproducere, nu este altceva decât dorul după omenirea originară. În trupul lor fizic, bărbatul şi femeia rămân separaţi. Dar corporalităţile lor eterice şi astrale se topesc una în cealaltă şi devin, în  cursul vieţii în comun, un organism unitar: trupul suprasensibil care îi înconjoară pe cei doi soţi. Acesta e un proces care durează viaţa întreagă, este taina suprasensibilă a căsătoriei. Din acest punct de vedere, desfacerea căsătoriei este o nenorocire suprasensibilă.
Din punct de vedere trupesc-sufletesc, femeia reprezintă expresia gândirii; ea acţionează asupra bărbatului ca o enigmă care îi pune întrebări. Bărbatul este împlinirea în formă a voinţei. El acţionează asupra femeii care îl iubeşte ca un ideal. Prin iubirea dintre ei, cele trei forţe ale sufletului (gândire, simţire, voinţa) se regăsesc în unitate, formând organismul sufletesc al relaţiei celor doi (Fiinţa interval). Căsătoria dintre bărbat şi femeie îşi găseşte împlinirea atunci când cei doi privesc către  acelaşi ideal: Hristos. Ei vor avea cândva fericirea ca Hristos să se unească cu organismul sufletesc creat de relaţia lor şi astfel căsătoria lor devine o cale de iniţiere.

3) Mitul sufletului-pereche:

Dorul după starea sa originară androgina face ca bărbatul şi femeia să se caute şi să se unească. Sunt oameni care resimt atât de intens dorinţa de a-şi întâlni sufletul-pereche, încât viaţa pe Pământ le apare goală, lipsită de orice sens în absenţa acestui suflet-pereche. Omul caută de fapt pe cineva în care să se regăsească pe el însuşi, cu care sa realizeze pe Pământ "paradisul" pierdut.
Cine a trăit o astfel de iubire poate că a putut să observe caracterul egoist, exclusivist al acestui tip de iubire ideală. Fiinţa iubită pentru unele calităţi către care omul tinde în mod natural este iubită prin intermediul sufletului accesibil elementului luciferic. Fiinţele din lumea sensibilă care sunt iubite pentru calităţile pe care le manifesta în lumea fizică sunt într-adevăr iubite; în acest caz, nici un element luciferic nu se poate strecura în iubire. A iubi presupune a îngloba conştient o altă fiinţă în propriul suflet. Pentru aceasta este necesar ca forţele egoiste ale sufletului să fie estompate, pentru ca omul să-şi poată dezvolta facultatea de a simţi în el însuşi suferinţele şi bucuriile unei alte fiinţe.
Fiecare om poartă în suflet, ca şi ideal, partea spirituală a fiinţei sale, nenăscută încă în lumea fizică: etern-femininul sau, respectiv, etern-masculinul. Căutarea sufletului-pereche ne apare deci ca şi proiecţie în lumea fizică, asupra unei persoane de sex opus, a propriei fiinţe spirituale a omului, în dorinţa sa de unitate.

EPILOG:
Ceea ce omul caută în omul pe care îl iubeşte, în căsătoria cu el, poate fi descoperit şi în propriul interior ca etern masculinul sau etern femininul.
Cel care cunună gândirea cu voinţa lucrează, creează la un nou organ, în care forţele de reproducere şi forţele creierului sunt reunite şi astfel cunoaşte cununia ca pe o taină interioară.   
Este una dintre tainele împărăţiei cerurilor faptul că separarea sexelor este depăşită. Accesul în lumile spirituale depinde tocmai de faptul ca masculinul şi femininul să fie contopite spiritual în omul întreg.     


Life is short, Break the rules, Forgive quickly, Kiss slowly, Love truly, Laugh uncontrollably, And never regret anything that made you smile.

Maria

  • Vizitator
Re: Iubire şi sexualitate
« Răspuns #1 : 08 Martie, 2005, 05:38:22 pm »
   Pentru mine,FEMEIA Maria, iubirea este precum o orchestra.Imi place sa spun ca ma deosebesc de un animal,sunt o fiinta mult mai complexa emotional.Prefer in locul actului sexual ,actul conjugal,acesta dein urma cladindu-se pe dragoste reciproca,atentie,atasament si mangaieri,tocmai de aceea este o orchestra.Nici nu vreau sa ma gandesc ca omul a putut fii vreodata androgin,si nu numai ca nu gandesc ,dar nici nu cred.Androgini pot fi animalele si plantele ,create intentionat de acelasi Dumnezeu(pentru a se produce o polenizare naturala,usurandu-ne astfel munca).Omul,a fost creat cu siguranta,  la inceput ,doar cu cromozomi masculini ,la fel si biata Eva,cu cromozomi feminini,pentru ca acesta ,adica Dumnezeu bunul stia ca cei doi se vor iubii(aveau deja orchestra formata) si astfel genele lor vor trimite mai departe  gene masculine si gene feminine intr-un singur corp.
       Las androginismul asta deoparte ca-mi da dureri de cap,si revin la actul conjugal  ca fiind o arta intima si individuala pentru fiecare cuplu.De ce o arta intima? Simplu:Am invatat in timpul casniciei  ca este nevoie de o armonie ca trebuie sa scap de decenta atunci cand ajung in patul conjugal, nestiinta,frica sau egoism.Trebuie sa fiu o rasfatata ca doar  sunt FEMEIE .Asa ca  profit din plin de zonele acelea sensibile,sau cum le place  cercetatorilor sa spuna,....erogene.Este mijlocul divin de compensare a faptului ca barbatul este initiatorul actului conjugal.Mangaierile ,atingerea sanilor care sunt destul de sensibili si receptivi la ceea ce primesc.Acesta este planul ingenios al lui Dumnezeu de-a face ca actul conjugal sa fie  o experienta placuta pentru ambii parteneri si de ce nu intima exact ca o arta.Femeia trebuie sa-si inspire barbatul la actul conjugal .fEMEIA ,trebuie sa-si elibereze mintea de orice prejudecata baboasa,care produce temere de actul  conjugal.Abordeaza actul conjugal cu asteptarea unor desfatari(jucarele sau alintari  cum imi place mie sa spun),facand exceptie de la ,,educatia sanatoasa".Sotul, trebuie sa fie singura exceptie,predai sotului controlul asupra corpului tau,fara sa-ti fie teama expunerii .Atentie multa la falsa decenta ! Reactioneaza la avansurile facute de partenerul de viata,relaxeazate si nu spune ;,n-am chef !".
            Dumnezeu este interesat de fiecare domeniu de viata,iar relatia de cuplu sau conjugala cum i-am mai spus ,Ii este si mai placuta,fiind expresia suprema a iubirii inte doua fiinte omenesti.

 

Related Topics

  Titlu / Creat de Răspunsuri Ultimul mesaj
0 Răspunsuri
1919 Vizualizări
Ultimul mesaj 09 Iulie, 2003, 04:50:38 pm
de Iosif
12 Răspunsuri
4826 Vizualizări
Ultimul mesaj 13 Mai, 2006, 04:08:15 pm
de black rose
iubire

Creat de HERRA Versuri

0 Răspunsuri
1706 Vizualizări
Ultimul mesaj 14 Martie, 2004, 05:06:53 am
de HERRA
0 Răspunsuri
3410 Vizualizări
Ultimul mesaj 15 Februarie, 2005, 05:26:50 pm
de Iosif
3 Răspunsuri
1875 Vizualizări
Ultimul mesaj 27 Mai, 2012, 02:19:00 am
de Dexter16