Prima experienta sexuala poarta cu ea o anumita "incarcatura" emotionala - nu as vrea sa fiu partinitoare si sa spun ca mai mult pentru fete, decat pentru baieti, insa oarecum asa reiese..la varste adolescentine, curiozitatea, explorarea propriei sexualitati si a "partenerului" este fireasca la un moment dat..mai ales cand presiunea din afara te impinge in directia aceasta si totul se transforma intr-un concurs de popularitate si in dorinta de a fi "in rand cu lumea"..
Multi cedeaza presiunii si duc "jocul" si explorarea pana la capat..altii au insa retineri, temeri sau pur si simplu puterea de a spune "nu" tentatiei, de a fi constienti de implicatiile inceperii vietii sexuale la o varsta..hmm.."frageda", stiind ca cea mai buna metoda anticonceptionala e abstinenta si cea mai simpla modalitate de a te feri de complicatii e aceea de a nu le crea singur.
Daca este benefic sa te "joci" cu focul oarecum?..pentru cat timp o poti face?..pana cand partenerul - in principiu baiatul - va putea sa se "abtina", sa se multumeasca doar cu cateva saruturi si mangaieri timide (chiar daca exista respectul vis-a-vis de fata ce reprezinta obiectul afectiunii sale), cand tensiunea sexuala atinge de multe ori limite paroxistice? De cate ori va putea sa isi vada mana inlaturata si sa fie atentionat - chiar si dragalas, cu fluturari de gene - " nu se poate, iubi, trebuie sa asteptam"..? Pana cand anumite vorbe nu vor fi rostite.." am crezut ca tii la mine, ca ma placi.." sau ultimatumuri scoase la iveala..?
Da, se poate sa ne jucam, ne vine sa ne jucam, insa ..CAUTION!..putem intinde coarda doar pana la un anumit punct..iar cand cedeaza..
