Autor Subiect: Psihologia sexualităţii  (Citit de 6661 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline Iosif

  • *****
  • Mesaje postate: 1272
  • Karma: 26
  • Gen: Bărbat
    • Vezi Profilul
    • Despre iubire
Psihologia sexualităţii
« : 14 Noiembrie, 2004, 05:03:43 pm »

Sigmund Freud a permis rediscutarea explicaţiilor care vedeau, printre altele, în perversiunile sexuale sau în frigiditate, anomalii constituţionale. Freud le-a considerat ca fiind conduite infantile, retardate la adulţi. Sexualitatea a fost un subiect tabu până la aceste abordări prin care au început numeroase studii privind ansamblul de caractere morfologice, fiziologice şi psihologice legate de sex, ca fenomene ale vieţii sexuale. Funcţiile sexualităţii nu se limitează la reproducerea biologică. Dincolo de această funcţie biologică se descoperă sexualitate regenerativă, una formativă şi una selectivă. După Freud, comportamentul sexual reflectă caracteristici de esenţă ale unei persoane umane, atitudini faţă de sine, faţă de viaţă, faţă de lume. Viaţa sexuală nu începe, după Freud, la pubertate, ci în prima copilărie. Freud a stabilit cronologia etapelor prin care trece în mod normal selectivitatea copilului având drept criteriu activismul zonelor erogene (care provoacă plăcere şi relaxare) preponderente după vârsta. În primul an de viaţă, zona bucală este zona tuturor satisfacţiilor. În al doilea şi al treilea an interesul se deplasează către zona anală. Între trei şi cinci ani, organele genitale devin prevalente ( apare masturbaţia ). De la şase ani până la adolescenţă, în timpul somnului apar pusee sexuale latente. În această etapă are loc orientarea către sexul opus. Contribuţiile lui Alfred Kinsley, arată vârstele anchetate asupra comportamentelor sexuale umane, dar mai ales William Masters şi Virginia Iohanson care au studiat foarte complex componente electroencefalografice ( EEG) şi electrocardiologice ( EEC ) în comportamentele sexuale. Există două categorii de tulburări şi de patologii a conduitei sexuale. O categorie este legată de patologia anatomică, iar cealaltă de psihologia sexuală. Şi una şi alta pot fi marginale şi grave. Tulburări mai discrete se manifestă prin concluderea caracteristicilor sexuale secundare foarte devreme sau foarte târziu. Uneori acestea apar la tinerele fete evident de la şapte opt ani, iar la băieţi la noua zece ani. Pot să se manifeste cu pilozitate pubiană sau cu dezvoltarea glandelor mamare sau cu întârzieri ale maturizării anatomice şi funcţionale. Conduitele sexuale timpurii pun în evidenţă masturbaţia care constă în manipularea organelor genitale pentru a provoca satisfacţia voluptuoasă, orgasmul. Masturbarea nu provoacă tulburări mentale cum se credea în prima jumătate a secolului nostru, dar provoacă sentimente de culpabilitate, izolare, nedezvoltare a conduitelor sexuale. Uneori are loc lipsa dezvoltării puberale (eunocoidism la băieţi) sau şi ginecomastie (mărirea glandelor mamare). Patologia mai gravă se manifestă la adulţi prin masochism, sadomasochism şi sadism, conduite sexuale ce implică agresivitatea returnată spre alţii sau spre tine, homosexualitate (atracţie de acelaşi sex ca dorinţa ), pederastie (masculină) şi lesbianism (feminină), hemafroditism (persoană dotată cu malformaţie congenitala privind prezenţa ambelor organe sexuale la o persoană, cu căile genitale mixte şi imperfecte). Sexul poate fi văzut ca plăcut, inofensiv sau un eveniment periculos. De exemplu într-o societate se poate afirma că sexul este cel mai bun lucru din viaţa în vreme ce în alta se poate susţine contrariul. Sigmund Freud a insistat asupra faptului că sexualitatea este una din componentele ce stau la baza personalităţii umane, că energia sexuala este factorul motivator fundamental al conduitei. Ne sugerează Freud că femeia poate experimenta sexualitatea matură numai prin orgasmul vaginal, ca rezultat al contactului sexual. Alte moduri de a avea orgasm cum sunt stimularea directă a clitorisului, reflectă inadecvat feminitatea. Se ştia că între orgasmul clitorial şi cel vaginal exista deosebiri fizice şi psihice, cercetările ulterioare au dovedit că cele două sunt identice atât fiziologic cât şi ca senzaţiile pe care le produc. La animale legăturile sexuale sunt performate instinctiv. Formele şi ciclurile lor variază de la o specie la alta, la om această varietate este considerabilă şi nu putem să explicăm aceste diferenţe numai pe o bază instinctuală. În consecinţă, teoreticienii psihologi psihanalişti, behaviorişti , umanişti, cognitivişti, neurocognitivişti au început să se intereseze de factorii cognitivi care influenţează alegerea sexualităţii găsind o soluţie a rezolvări lor.
Paul Abrahamson(1981) a elaborat un model al sistemului sexual, având în vedere presupoziţia că toate deciziile cu privire la exprimarea sexuală sunt controlate de un mecanism reprezentat ca o schema cognitivă. În acest model, structurile cognitive influenţează major conduita sexuală. Structurile cognitive sunt formate pe baza unor input/uri şi ele, la rândul lor, monitorizează variaţia stimulilor sexuali pentru a determina expresia sexuală.
O mulţime de factori influenţează structura cognitiva: standardele parentale, normele sociale, maturarea, experienţa sexuală anterioară. De exemplu, părinţii ne pot instrui cu privire la ceea este corect şi decent în conduita
Life is short, Break the rules, Forgive quickly, Kiss slowly, Love truly, Laugh uncontrollably, And never regret anything that made you smile.

Offline regina

  • *
  • Mesaje postate: 14
  • Karma: 0
    • Vezi Profilul
Re: Psihologia sexualităţii
« Răspuns #1 : 18 Aprilie, 2008, 10:47:27 pm »
super mia placut e adevarata realitate  ::)

 

Related Topics

  Titlu / Creat de Răspunsuri Ultimul mesaj
11 Răspunsuri
6931 Vizualizări
Ultimul mesaj 03 Decembrie, 2004, 01:02:21 pm
de sharara
19 Răspunsuri
12034 Vizualizări
Ultimul mesaj 07 Septembrie, 2009, 09:32:15 pm
de mvr
10 Răspunsuri
24673 Vizualizări
Ultimul mesaj 13 Ianuarie, 2009, 06:12:33 am
de Switty