Dap.. sexul, dpmdv, nu are nici o legatura cu casatoria.
Actul in sine, si sentimentele atasate (fie ca sunt de iubire, fie ca sunt doar sexualitate ce se vrea descarcata) sunt autentice, omenesti, personale, individuale - pe cand casatoria de fapt este un set de norme impus de societate si acceptat de cei doi (exteror individualitatii deci!)
Stiti cum se zice: iubirea = in 2, casatoria = iubire in trei, tu + partenerul(a) + statul.
Casatoria _pare_ un lucru intim deoarece ofera siguranta si este asiguratoare din prisma ca acum il stii pe cel iubit _cica_ mai aproape de tine oricand ai nevoie.
Dar este doar o iluzie, iubirea nu are nevoie de semnaturi cum deasemenea nici actul sexual nu are nevoie de acte parafate sau de aprobarea cuiva din exterior. Cel mai frumos lucru al existentei, spontaneitatea, se duce naibii cand vine vorba de altceva exterior celor doi... care sa aprobe, dezlege, semneze, incuviinteze actul.
Si inca o chestie. Un orgasm e totusi un orgasm. Blamarea sexului fara iubire iar este o chestie a societatii, si care nu tine de individual decat prin faptul ca este atat de adinc repetata incat devine bagaj interiorizat; insa pus acolo de societate, initial nu era. In continuare femeile care se culca doar de placerea de a face dragoste (nu neaparat pe bani, ci doar pentru relaxare) sunt privite aiurea. Eu nu inteleg de ce! Sunt cat se poate de autentice, deschise, si dezihibate.
Si castitatea este frumoasa, insa castitate nu in sensul de reprimare!
Aceea nu mai e castitate.. de fapt foarte putini credinciosi sunt casti cu adevarat.
Instinctul sexual pe care ei initial se straduie din rasputeri sa-l ignore, razbeste la suprafata, si apoi ei ca sa scape de vinovatie, incep sa rastalmaceasca felul in care intelegeau "pacatul" numai ca sa poata faca fata atat presiunii autentice ce vine din interior, cat si presiunii preluate din societate. Cum conflictul e ceva de nesuportat, trebuiesc adaptate parerile... nu ?
Si atunci depinde care presiune este mai puternica.
Daca autenticitatea e mai puternica, se inmoaie putin felul in care e perceputa interdicitia de a nu face sex inainte de casatorie.
Daca vinovatia e mai puternica, atunci instinctul sexual este reprimat (dar nu cu prea mult success. Calea este intelegerea, si nu reprimarea).
Dupa multe observatii, lecturi, povesti cu diversi prieteni si prietene, credinciosi si atei, inchei, concluzionand in felul meu ca autenticitatea este totdeauna mai buna decat respectarea unor norme.. si ca autenticitatea este Dumnezeu, si NU falsitatea.
Daca Dumnezeu ne-a facut perfecti, de ce ne chinuim noi sa ne contorsionam si mai mult, cand am putea pur si simplu sa intelegem si sa constientizam ce se intampla ? Cum poti constientiza reprimand ?
(cine se gandeste ca acest fel de autencitate ar insemna orgii dupa orgii, inseamna ca pleaca urechea la propriul lor instinct sexual reprimat care ii vorbeste, si care asta ar face _el/ea_ daca nu ar fi interdictiile si normele. Dar nu toti sunt la fel!)
PS:
===
Stiu ca subiectul este vast, si ca am explicat si sustinut doar foarte putin din cate ar fi trebuit zise pentru ca ideea sa se inteleaga. Din pacate, starea de religiozitate s-a amestecat cu foarte multe restrictii si interdictii care nu au nimic de a face cu starea in sine ci doar cu egoismul oamenilor care le-au proclamat sustinand ca ei inteleg ceea ce a zis Iisus.
Subiect: sex inainte de casatorire? (Citit de 35708 ori)
13 Noiembrie, 2004, 09:37:36 pm
