Autor Subiect: "Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei insisi."  (Citit de 4475 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline viulian

  • Administrator
  • *****
  • Mesaje postate: 1941
  • Karma: 68
  • Gen: Bărbat
  • :)
    • Vezi Profilul
    • http://www.hex.ro
"Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei insisi. Munca este un blestem. Iar omul a facut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu duce decit la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si neincetata, iata ceea ce este revoltator si ininteligibil. Munca sustinuta si neincetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza.

Ea deplaseaza centrul de preocupare si interes din zona subiectiva intr-o zona obiectiva a lucrurilor,intr-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se intereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia lui launtrica, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei. Este caracteristic ca in lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara. De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizeaza. Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa intre intr-o forma de viata care aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare prin munca.

Sa muncesti pentru ca sa traiesti, iata o fatalitate care la om e mai dureroasa decit la animal. Caci la acesta activitatea este atat de organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se manifesta una din tendintele lui de a iubi raul, cind acesta este fatal si frecvent. Si in munca omul a uitat de el insusi. Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce,ci la o exteriorizare vecina cu imbecilitatea. Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic. In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi - nu in sens de egoism, ci de crestere interioara -, a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara."

Emil Cioran

Offline un_suflet

  • *****
  • Mesaje postate: 407
  • Karma: 4
  • Gen: Femeie
  • Daca as fi cum ti-ai dori tu...nu as mai fi eu!
    • Vezi Profilul
Re: "Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei insisi."
« Răspuns #1 : 19 Ianuarie, 2006, 09:11:07 pm »
"...In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi - nu in sens de egoism, ci de crestere interioara..."

Nici o materie din scoala obligatorie, sau optionala, nu preda asa ceva...
Nici o forma de mass-media (a se citi manipulare in masa) nu indeamna la astfel de dezvoltare...
Din nefericire...nici macar in Biserica nu se explica in astfel de termeni evolutia spirituala...
Putini stiu ce inseamna o "scara a valorilor"... nedeosebind esenta expresiei de "valoarea" materiala...
Mai este un pas pana la disparitia cartilor lui Cioran...
Pacat...
Priveste ce nu iti place la mine si... spune-mi!... Apoi, priveste in oglinda si... spune-ti!

Offline viulian

  • Administrator
  • *****
  • Mesaje postate: 1941
  • Karma: 68
  • Gen: Bărbat
  • :)
    • Vezi Profilul
    • http://www.hex.ro
Re: "Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei insisi."
« Răspuns #2 : 19 Ianuarie, 2006, 09:58:26 pm »
Da... ai dreptate :(

Intr-adevar nimeni nu preda si evolutia spirituala... trebuie doar sa fii educat intr-o rotita care sa faca angrenajul sa merga. Si atat. Ti se dau filme la televizor care sa te ajute sa te descarci agresiv, se fac centre comerciale pline de lumini, oglinzi, produse sclipitoare incat golul interior, cand tipa sa fie umplut, sa aibe la mai putin de 100 de metri cismeaua... toti sunt invatati sa dea in afara ca sa astepte din afara.

Depersonalizarea aceasta a omului este insa predata in facultatile economice.. Unde omul este considerat ca si un instrument pe care il cumperi (angajezi), te folosesti de el, si apoi dat fiindca mai are niste principii ca nu e doar masina si statisticile spun ca e mai productiv pentru tine daca ii mai dai din cand in cand mici bonusuri, atunci ii dai. Interesul nu e pentru el, ci pentru actinarii firmei de fapt... pentru egoismul lor.

Si inerent apare ideea de competitie, care genereaza agresivitate, stress, panica, frica pentru ziua de maine, nevroza, insomii, impotenta frigiditate... Da nu e bai, apar pe piata Viagra, Prozac si le vinzi ca sa isi faca si ei sarmanii viata mai usoara - ca sa mai reziste nitel sa le mai iei niste bani.

Cine sa le explice de golul interior, cine sa ii invete de privitul in interior, de ruperea de toata aceasta agitatie fada - care pare ca te solicita complet, da n-are de fapt pic de esenta spirituala. Si... daca toti vor doar sa-si umple golul interior cu obiecte din exterior, si sunt dispusi sa munceasca >10 ore pe zi pentru aceste mici satisfactii...

Problema e a tuturor de fapt... nu stiu cum sa zic. Cine are nevoie de spiritualitate, si-o gaseste singur pana la urma :)



Offline Lorelei

  • *****
  • Mesaje postate: 3060
  • Karma: 108
  • Gen: Femeie
  • N.
    • Vezi Profilul
Re: "Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei insisi."
« Răspuns #3 : 19 Ianuarie, 2006, 10:30:35 pm »
Problema de fond cred totusi ca nu e munca. Adica la fel de imbecilizat imi pare si unu' care munceste 6 ore pe zi si in rest sta doar si-si face de lucru (ex: se uita la televizor). Ideea asta de "trebuie sa-mi umplu timpul cu ceva", adica cica trebuie sa umple timpul, nu golul! Asta e esenta.

Munca peste masura (vorbesc de cei care se complac cumva, care nu cauta altceva, sau mai rau, care gasesc o satisfactie maladiva as zice in asta) cred ca e o forma imatura de umplere a golului, un fel de refugiu, o fuga in ceva, o fuga de ceva.

Alienarea nu e a societatii niciodata, e a omului. Avem intotdeauna posibilitatea de a alege. Pot chiar sa accept ca poti gasi refugiu in munca o vreme, pana reusesti sa accepti golul. Nebunia este insa ca remediul asta, refugiul asta sa devina un modus vivendi.
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

Offline un_suflet

  • *****
  • Mesaje postate: 407
  • Karma: 4
  • Gen: Femeie
  • Daca as fi cum ti-ai dori tu...nu as mai fi eu!
    • Vezi Profilul
Re: "Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei insisi."
« Răspuns #4 : 19 Ianuarie, 2006, 10:43:46 pm »
"Cine are nevoie de spiritualitate, si-o gaseste singur pana la urma"
Acum...ai tu dreptate.:)

Am totusi o "nelamurire". Mare parte din cei care ajung sa-si gaseasca singuri calea spre dezvoltarea spirituala, sunt dintre aceia care...candva "au cazut" destul de "de sus" lovindu-se de "fundul prapastiei". De altfel, fiecare din noi am avut o "cadere" care ne-a afectat si ulterior ne-a schimbat poate chiar la 180 grade.
Nelamurirea mea consta in faptul ca in acele momente in care se produce "declick-ul", nu mai poate fi vorba de scoala, educatie, parinti, etc...(un rol il poate avea totusi un psiholog)...si totusi, schimbarea in bine se petrece... Cu ceilalti...ce se intampla? Cine face selectia si de ce, unii ajung sa "poata vedea" iar altii ajung "sa orbeasca"?
Priveste ce nu iti place la mine si... spune-mi!... Apoi, priveste in oglinda si... spune-ti!

Offline viulian

  • Administrator
  • *****
  • Mesaje postate: 1941
  • Karma: 68
  • Gen: Bărbat
  • :)
    • Vezi Profilul
    • http://www.hex.ro
Re: "Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei insisi."
« Răspuns #5 : 22 Ianuarie, 2006, 11:38:58 pm »
Cumva accept aceasta sa zicem distributie a inteligentei spirituale, in sensul ca imi e ciuda ca lumea e prea prinsa in aceste lucruri atat de "importante" pentru viata lor (am pus ghilimelele pentru ca de fapt sunt fade, manate doar de un egoism, de un mercantilism al zilei de maine, al imaginii sociale care trebuie sa dea bine, al roaderii de sub unghie la cum sa mai faca sa se simta mai bine) dar care nu aduc un plus spiritual, sau o constientizare a existentei proprii macar, al sinelui...

Oricum, stii doar, cea mai mare pacaleala este convingerea ca esti pe calea cea buna...

Explicatia (pentru care nu pot sa garantez fiindca nu am descoperit eu nimic) este acea cu evolutia spirituala de-a lungul a mai multor vieti. Cumva constiinta primara este cea a pietrelor, ele doar exista, apoi plantele, animalele, omul, si la om unii inclinati catre latura sexual/animalica si mai mult nu au nevoie/nu cer, iar ceilalti, mai putini catre latura constient/superioara (adica nu superficiala). Evident nu discutam de cei care se cred mari spirituali da nu sunt decat animalici, plin de reprimari, etc. Ce vreau sa zic e ca probabil este aceasta evolutie... Fiecare e pe calea lui, unul ca moare de foame la 3 ani in Africa sau altul ca traieste in averi fabuloase in Europa. Altfel ar fi doar o selectie animalica - n-am fi ajuns nicaieri mai departe decat sobolanii. A fost ceva care ne-a facut cumva atent la interior, probabil cele mai vii cazuri care trezesc aceste lucruri sunt moartea cuiva apropiat si... iubirea. Si aceasta flacara a constientizarii s-a aprins. Si e suficient odata, de doua ori, si drumul deja a inceput. Si nu se termina imediat, e imposibil sa se termine imediat, adica revin, daca cu totii ar lua-o de la 0 mereu, n-am fi mai departe de sobolani. Am ramane neschimbati, doar cu cateva frici esentiale de foc si apa, sii... cam atat. Cu instinctele ascutite la maxim, atenti 100%. Ca toate celelalte animale. Undeva, trebuie sa se acumuleze experienta, ca sa poti sa mergi mai departe.. Altfel nu s-ar fi ajuns de la pietre la oameni. E un mister...

Aleg aceasta explicatie din lipsa uneia mai coerente, care sa nu contrazica flagrant niste adevaruri evidente/fizice si din cauza ca presupune acel mare necunoscut, sinele, nedescoperit, pe care il simt si eu (e un sentiment cumva de ma simt, dar nu ma cunosc in totalitate, nu stiu cum sa zic).

Sper ca m-am facut inteles :)

Offline Lorelei

  • *****
  • Mesaje postate: 3060
  • Karma: 108
  • Gen: Femeie
  • N.
    • Vezi Profilul
Re: "Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei insisi."
« Răspuns #6 : 22 Ianuarie, 2006, 11:57:06 pm »
"cea mai mare pacaleala este convingerea ca esti pe calea cea buna"
well... da si nu. Adica nimeni nu garanteaza vreodata ca ceea ce tu crezi a fi calea cea buna chiar e in realitate. De fapt si acest "in realitate" e iluzoriu. Important totusi, cred, este sa cauti. Sa crezi ca ai gasit calea sau chiar sa o gasesti, nu stiu daca este mare diferenta atata timp cat totul este subiectiv, perfect subiectiv. Pot crede ca am gasit Calea in religie sau in meditatie sau pur si simplu in introspectie... cine imi garanteaza ca nu e alta festa a subiectivitatii mele?

Un singur lucru imi pare cert in toata marea asta de nelinisti si cautari, ca e ceva mai presus de noi sau poate de fapt nu mai presus de noi, ci in noi care asteapta sa iasa la lumina. Sa cauti lumina, iata esentialul!

La fel... cum pot fi sigura ca nu ma mint singura crezand ceea ce cred? Cineva mi-a raspuns odata ca la fel de important ca adevarul este si a te minti pe tine, pentru ca atunci cand te prinzi ca te-ai mintit sa intelegi de ce ai facut-o, de ce aveai nevoie sa te minti... Eu spuneam ca asta e teama mea cea mai mare, ca imi fur cumva singura caciula, iar raspundul a venit scurt si sec: fur-o! cand vei realiza ca ai furat-o va veni intrebarea fireasca? de ce am facut-o? si lucrurile vor incepe sa se aseze cuminti asa cum trebuie sa fie.

Miracolele sunt in noi, poate nu le vedem, poate nu le vom gasi niciodata, dar macar le cautam.
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

Offline un_suflet

  • *****
  • Mesaje postate: 407
  • Karma: 4
  • Gen: Femeie
  • Daca as fi cum ti-ai dori tu...nu as mai fi eu!
    • Vezi Profilul
Re: "Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei insisi."
« Răspuns #7 : 23 Ianuarie, 2006, 12:21:42 am »
Te-am inteles...si totusi...

"A fost ceva care ne-a facut cumva atent la interior, probabil cele mai vii cazuri care trezesc aceste lucruri sunt moartea cuiva apropiat si... iubirea. Si aceasta flacara a constientizarii s-a aprins."

Acum cateva zile citeam aici pe lovetime ceva postat cu mult inainte de "furia ingerului", ceva legat de acest aspect "pierderea cuiva drag si iubirea... ingropate simultan" si...m-a ingrozit. Asta, iti darama oarecum "explicatia"... In fine...
Raspunsul tau in schimb...a raspuns unei intrebari care ma macina de mult si nimeni nu mi-a dat explicatia...pana la tine.

"...acel mare necunoscut, sinele, nedescoperit, pe care il simt si eu (e un sentiment cumva de ma simt, dar nu ma cunosc in totalitate, nu stiu cum sa zic)."

Acum stiu de ce eu fata de altii..."sunt altfel".
Iti multumesc Iulian!
Priveste ce nu iti place la mine si... spune-mi!... Apoi, priveste in oglinda si... spune-ti!

Offline viulian

  • Administrator
  • *****
  • Mesaje postate: 1941
  • Karma: 68
  • Gen: Bărbat
  • :)
    • Vezi Profilul
    • http://www.hex.ro
Re: "Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei insisi."
« Răspuns #8 : 23 Ianuarie, 2006, 01:17:17 am »
Ma simt stangace cumva acum :) multumesc si eu.

Despre pierderea iubirii... este cam mult de zis ca sa fie coerent si frumos.
Am tot incercat sa gasesc un post in care parca scrisesem odata... dar nu garantez ca e asta:
http://www.lovetime.ro/community/index.php?topic=1115.msg5490;topicseen#msg5490

Un raspuns ar fi si la ce spui tu cu pierderea persoanei iubite... Cred ca o debusolare prea mare in pierderea persoanei iubite inseamna mai mult dependenta si nu independenta. Inseamna simbioza si nu libertate... adica daca ai libertate interioara, accepti ca persoana respectiva a avut calea ei in viata, speri ca a invatat cat de mult (s-)a putut, iti ramane dorul - dar acela e al tau, ti-l poti duce, e al tau, raman amintirile, momentele petrecute imprena de constientizare a existentei, de exaltare in fata vietii...

 

Related Topics

  Titlu / Creat de Răspunsuri Ultimul mesaj
9 Răspunsuri
4721 Vizualizări
Ultimul mesaj 03 Iulie, 2004, 11:52:10 am
de Morticia9
19 Răspunsuri
5862 Vizualizări
Ultimul mesaj 17 Februarie, 2007, 09:14:25 pm
de Alia
1 Răspunsuri
3429 Vizualizări
Ultimul mesaj 20 Ianuarie, 2006, 01:31:50 pm
de Aledronix
10 Răspunsuri
3943 Vizualizări
Ultimul mesaj 07 Martie, 2006, 05:41:46 pm
de Lorelei
1 Răspunsuri
4020 Vizualizări
Ultimul mesaj 29 Mai, 2007, 06:03:03 pm
de Doniacris