următorul mesaj »

[Alecsandra]

"Daca nu avem iarna, atunci primavara nu va fi atat de placuta. Daca pe parcursul vietii nu dai de necaz, atunci prosperitatea nu va fi apreciata."  -Anne Bradstreet-

Consider ca in viata trebuie sa intalnim toate felurile de situatii, sa luptam pentru ce ne dorim, ca apoi sa simtim bucuria de a avea ceea ce ne dorim foarte intens. Oare o persoana care ar trai protejata de cineva, care sa nu aiba parte de necazuri, ar mai aprecia viata la fel ca unul care a suferit? Ideea e ca nu isi doreste nimeni sa sufere, sa fie "incercat de viata" ,  dar asta ne caracterizeaza pe toti. Trebuie sa avem parte si de bune, si de rele. Si nu vorbesc in mod special de prosperitate, dar cu totii trebuie sa simtim starea aceea de bine, chiar si dupa un esec. Dupa furtuna, mereu apare soarele, nu-i asa?
Voi ce credeti?

[Ezo]

Eu cred ca oamenii au inventat sintagma soarelui care apare intotdeauna dupa o furtuna pentru a se mai consola si ei un pic... Nu exista om care sa nu fi suferit macar o data in viata, nu exista suflet pe care sa nu-l fi framantat macar o data o intrebare, sau persoana care sa nu se fi lovit macar o data de un refuz... Si nu pentru ca am cauta cu lumanarea toate aceste situatii dificile si care adesea ne dau dureri de cap, ci pentru ca asta este firea omului, asa am fost croiti.

Dar de ce zic ca filosofia asta legata de necazurile care ne intaresc n-ar fi decat o consolare? Pentru ca, departe de a constitui un adevar general valabil, se stie ca necazurile de multe ori, in loc sa-l intareasca pe om si sa-l intelepteasca, parca mai mult il scufunda. Nu se poate sa nu fi auzit macar odata in viata voastra de cineva care "a murit de inima rea"...

Dar nu neaparat lupta pentru obtinerea unui anumit lucru ne intensifica placerea de a detine acel lucru, ci mai degraba luptam pentru ca lupta in sine ne intensifica viata! Iar o persoana aflata sub protectia alteia, oricat de protejata ar fi ea, nu se poate sa nu scape odata de sub privirile ocrotitoare, si sa se impiedice... Ba dimpotriva, daca ni se spune "nu te juca cu focul, ca te arzi" atunci simtim mai mult decat oricand curiozitatea  de a simti pe pielea noastra ce inseamna... sa te arzi. Si da, abia pe urma se naste si sentimentul de recunostinta fata de cel ce ne-a sfatuit sa nu ne jucam cu focul...

E interesanta si complexa natura asta antinomica a omului, si in acelasi timp... atat de simpla! Cum bine zicea Lucian Blaga, "nu stii ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?"... Nu stii ca numai din greseli invata omul? 

[valyusck]

 Viata este un dar nepretuit ! Indiferent de situatiile si de problemele ivite pe parcursul ei , noi trebuie sa dam dovada ca suntem in stare sa trecem nestingheriti peste ele.Asta este adevarata viata ,puterea noastra de a iesi invingatori din orice situatie,de a nu pune in cumpana iubirea celor dragi , de a nu ne indeparta de la calea cea dreapta si de a nu-l invinui pe Dumnezeu pentru esecurile noastre.
Si chiar daca ai un esec nu face din el o catastofa mondiala , esecul se poate transforma la un momentdat in izbanda .

[digitty]

sincer...nu m-ar fi deranjat deloc sa nu cunosc necazul. tot as fi apreciat frumusetile vietii. Faptul ca am trecut prin multe situatii destul de neplacute nu ma face sa ma bucur mai mult de viata dupa ce le-am depasit...ba chiar mi se pare ca, desi am trecut de acele necazuri, eu lupt in continuare si cred ca acel soare de dupa furtuna e trecator. Poate am devenit mai pesimista sau, pur si simplu, mai realista. habar n-am.

asa sunt eu.