Autor Subiect: Cuvinte care ne-au marcat... cuvinte care ne-au placut... (altceva decat poezie)  (Citit de 22982 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline Lorelei

  • *****
  • Mesaje postate: 3060
  • Karma: 108
  • Gen: Femeie
  • N.
    • Vezi Profilul
CINE MOARE?

de PabloNeruda

      Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste. Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
      Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
     Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat. Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...
     Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...
« Ultima Modificare: 01 Martie, 2007, 08:48:17 am de Lorelei »
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

Offline Lorelei

  • *****
  • Mesaje postate: 3060
  • Karma: 108
  • Gen: Femeie
  • N.
    • Vezi Profilul
Gabriel Garcia Marquez – scrisoare
Un geniu ne spune la revedere
GEORGE CUSNARENCU

     Aflu de pe Internet, si nu din paginile vreunui ziar care are pagina culturala", ca marele scriitor sud-american - autorul celebrului roman Cien años de Soledad, tradus la noi în urma cu 25 de ani sub titlul Un veac de singuratate - se retrage din viata publica. Motivul: cancer limfatic, leucemie. Prin intermediul Internetului, Gabriel Garcia Marquez a transmis prietenilor
din întreaga lume o scrisoare pe care încerc sa o traduc cât se poate de aproape de spiritul ei:

"     Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca nu sunt decât o papusa de cârpa si mi-ar oferi în dar o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ce gândesc, desi în definitiv as putea sa gândesc tot ce spun. As da valoare lucrurilor marunte, dar nu pentru ce valoreaza ele, ci mai curând pentru ceea ce ele semnifica. As dormi mai putin si as încerca sa visez mai mult, de-abia acum înteleg ca pentru fiecare minut în care închidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge în timp ce altii ar sta pe loc, as ramâne treaz în timp ce toti ceilalti ar dormi. As asculta în timp ce altii ar vorbi si, doamne, cum m-as bucura de savoarea unei înghetate de ciocolata! Daca Dumnezeu m-ar omeni cu o farâma de viata, m-ar împinge de la spate în bataia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci si sufletul. Doamne, daca eu as avea o inima, mi-as scrie ura pe un cub de gheata si as astepta ca soarele sa-l topeasca. As picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh, un poem de Benedetti si o serenada de Serrat pe care as oferi-o Lunii. As uda trandafirii cu lacrimile mele ca sa pot simti durerea spinilor si sarutul de culoarea carnii al petalelor proaspete. Doamne, daca as putea primi o farâma de viata... N-as lasa sa treaca nici macar o zi fara sa le spun oamenilor ce iubesc, ca îi iubesc. As convinge fiecare femeie si fiecare barbat ca la ei tin cel mai mult si as trai îndragostit de iubire. Barbatilor le-as dovedi cât de mult gresesc atunci când cred ca nu trebuie sa se mai îndragosteasca atunci când îmbatrânesc, fara sa stie ca ei îmbatrânesc tocmai pentru ca înceteaza a se mai îndragosti. Unui copil i-as face cadou o pereche de aripi, dar l-as lasa sa învete singur a zbura. Pe cei batrâni i-as
învata ca moartea nu vine o data cu vârsta, ci o data cu uitarea. În fond, si eu am învatat de la oameni atâtea lucruri...Am învatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe vârful unui munte, fara sa stie ca adevarata fericire este felul în care urci pantele abrupte spre vârf. Am învatat ca ori de câte ori un nou nascut prinde cu pumnul lui mic, pentru prima oara, degetul mare al tatalui sau, îl tine strâns pentru totdeauna. Am învatat ca doar un om are dreptul sa se mire când vede un om cazut, dar de fapt ar trebui sa întinda mâna sa-l ajute sa se ridice.
Sunt o multime de alte lucruri pe care as putea sa le învat de la voi, desi, realmente, multe nu îmi mai vor servi la nimic, fiindca atunci când ma vor pune la pastrare în acea cutie eu voi fi murit deja.
GABRIEL GARCIA MARQUEZ".

     O scrisoare tulburatoare nu doar pentru ca este a unui om care învata sa moara împreuna cu zilele pline de soare, ci pentru ca este a unui întelept de la care fiecare din noi poate învata ceva despre viata. Asa cum numai de la un scriitor genial poti învata.

Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

Offline amelie

  • *****
  • Mesaje postate: 628
  • Karma: 25
  • Gen: Femeie
  • omul stie mai mult decat intelege
    • Vezi Profilul
  Asumandu-ne iubirea-Arhanghelul Uriel

Unul dintre darurile cele mai mari ale vietii este senzatia de caldura a faptului ca esti iubit. Este ceva ce cautam o viata intreaga si odata ce am gasit sau credem ca am gasit , suntem in stare sa facem orice e nevoie sa mentinem acea caldura reala si constanta. Realizarea faptului ca dragostea exista si poate fi chiar dupa colt, este ceea ce ne face sa continuam sa o cautam, fara sa tinem seama ca in trecut de atitea ori cautarea a avut un sfirsit neplacut. Amintirea iubirii ,a oricarei iubiri, nu conteaza cit de scurta, ne poate sustine o viata. Deoarece conceptia noastra despre dragoste este axata pe sentimente, ea este strins legata de emotiile noastre si cu modul in care ne simtim noi insine. Si amestecate cu aceste sentimente exista multe presupuneri despre iubire si despre cum am fi si ce am face daca am avea-o in viata noastra. De asemenea avem multe presupuneri despre cum ar trebui sa ne trateze cei care ne iubesc. Si nu vreau sa ingrop entuziasmul nimanui, in cautare dragostei, trebuie totusi sa punctez ca de fapt, doar presupunerile noastre despre iubire si ceea ce ne-ar oferi ea ne fac sa o dorim mai mult. Noi de fapt , presupunem ca am fi mai fericiti si ca viata noastra va fi mai buna, daca aducem dragostea linga noi. Si asta nu se aplica doar la dragostea romantica, ci la toate tipurile de dragoste, pentru familie, prieteni, colegi, angajati, vinzatoarea de la cafenea – toti cei cu care suntem in contact ne vor oferi o masura a dragostei, pe care noi o privim ca pe o acceptare. Binenteles ca nu ne asteptam ca toti sa ne iubeasca in acelasi fel, ( ca de ex. Vinzatoarea de la cafenea ) dar e foarte confortabil cind avem acceptarea celorlalti. Si atunci facem pasul acela, in plus, si acesta e momentul cind incepem sa avem probleme. Si nu intotdeauna problema e CINE ne iubeste, ci CUM ne iubeste. Pentru ca presupunerile noastre despre iubire, include si ce ar trebui sa spuna, cum ar trebui sa se comporte, cum ar trebui sa ne trateze si ce ar trebui sa faca pentru noi celilalti, si daca intrevine dragostea, apare si problema. Uitam in cautarea asta a iubirii, ca ceilalti ne ofera exact atita iubire cita pot, si ca asta nu e intotdeauna pe masura asteptarilor noastre. Si mai important, uitam ca ceilalti ne pot iubi si aprecia doar in aceeasi masura in care ne apreciem si ne iubim noi insine. Deseori, cei pe care ii consideram ca nu ne iubesc, totusi o fac, dar nu-si pot exprima aceasta iubire in modul in care noi dorim sau avem nevoie de ea. Asta nu inseamna insa ca ea nu exista, poate ca nu e manifestata asa cum am presupus noi, sau nu a produs rezultatul pe care l-am asteptat in viata noastra. Si atunci, ne simtim dezamagiti, deziluzionati si ni se pare ca nu suntem demni de a fi iubiti. Toti cei cu care intram in contact ne ofera darul iubiri sub o forma sau alta. Si asta include mult mai mult decit iubirea romantica, ceea ce pierdem din vedere cind suntem inundati de imagini si mesaje despre o " iubire perfecta" cam cum ar trebui sa fie si ce ar trebui sa simtim. Daca am face un inventar al tuturor persoanelor din viata noastra, vom descoperi ca avem la dispozitie o gama larga de realtii iubitoare. Lectia noastra despre dragoste ar trebui sa ne invete sa nu mai facem presupuneri de nici un fel in legatura cu ea. Nu trebuie sa presupunem ca daca nu avem dragoste romantica in vietile noastre, nu avem dragoste deloc. Si ca daca altii nu se comporta intr-un anumit mod , nu inseamna ca nu ne iubesc. Ba o fac dar in modul lor propriu, si daca acesta nu e bun din punctul nostru de vedere, sau nu e suficient pentru noi, atunci pasul urmator e alegerea noastra. In aceasta saptamina, ginditi-va la persoanele din viata voastra care va iubesc, care va respecta si va onoreaza si care in modul lor personal va arata aceasta. Apreciatii deoarece ei toti au acest dar pentru voi, darul iubirii. Chiar si aceia care nu va arata dragoste in modul in care aveti voi nevoie au un dar pentru voi, darul de a va arata cum sa va iubiti - pe voi insiva in modul in care aveti nevoie – prin cunoasterea importantei nevoilor pe care le aveti si creiind o realitate care sa sustina aceste nevoi. Si doar atunci cind nu mai facem presupuneri despre dragoste, vine momentul cind putem face alegeri care sa ne aduca dragostea pe care o cautam linga noi, in nenumaratele ei forme.
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

Offline andrada

  • ****
  • Mesaje postate: 194
  • Karma: 12
  • Gen: Femeie
  • LoveTime.Ro
    • Vezi Profilul
Povestea Micului Suflet si a Sufletului Prietenos

   In cartea Conversatii cu Dumnezeu, Neale Donald Walsch ne ofera o noua perspectiva asupra oamenilor pe care ii intalnim in viata noastra.

In fragmentul de mai jos, autorul povesteste ca in soare traiau nenumarate luminite. Una dintre ele ii spune Tatalui Ceresc ca doreste sa traiasca o anumita experienta. Iata dialogul:

-Poti sa alegi sa fii orice Parte din Dumnezeu doresti, i-am spus Eu, Micului Suflet. Tu esti Divinitatea Absoluta care se traieste pe Ea Insasi ca experienta. Ce Aspect al Divinitatii doresti sa traiesti acum ca experienta de a fi Tu?

-Vrei sa spui ca am posibilitatea de alegere?, a intrebat Micul Suflet. Si Eu am raspuns:

-Da. Poti alege sa traiesti ca experienta in tine, ca tine si prin tine, orice Aspect al Divinitatii.

-Bine, a spus Micul Suflet, atunci aleg Iertarea. Vreau sa traiesc experienta Sinelui meu ca acel Aspect al lui Dumnezeu numit Iertare Totala.

Ei bine, dupa cum iti poti inchipui, aceasta a creat o situatie speciala. Nu era nimeni pe care sa-l ierti. Tot ceea ce am creat Eu este Perfectiune si Dragoste.

-Nimeni pe care sa-l ierti? a intrebat Micul Suflet, parca nevenindu-i sa creada.

-Nimeni, am repetat Eu. Priveste in jurul tau. Vezi vreun suflet care sa fie mai putin perfect, mai putin minunat decat tine?

La aceste vorbe, Micul Suflet a privit in jurul lui si a fost surprins sa constate ca era inconjurat de toate sufletele din rai. Ele venisera de departe, din intreaga Imparatie, deoarece auzisera ca Micul Suflet purta o extraordinara conversatie cu Dumnezeu.

-Nu vad pe nimeni care sa fie mai putin perfect decat mine!, a exclamat Micul Suflet. Atunci, pe cine sa iert?

In clipa aceea, un alt suflet a iesit din multime.

-Poti sa ma ierti pe mine, a spus Sufletul Prietenos.

-Pentru ce?, a intrebat Micul Suflet.

-Voi veni in viitoarea ta viata fizica si voi face ceva pentru care tu va trebui sa ma ierti, a raspuns Sufletul Prietenos.

-Ce anume ai putea sa faci tu, o fiinta de Lumina atat de Perfecta, incat sa ma determini sa vreau sa te iert?, a vrut sa stie Micul Suflet.

-O, a zambit Sufletul Prietenos, sunt sigur ca o sa inventam noi ceva.

-Dar de ce ai vrea tu sa faci acest lucru? Micul Suflet nu putea sa-si dea seama de ce o fiinta de o asemenea perfectiune ar dori sa isi incetineasca vibratiile atat de mult incat sa faca, intr-adevar, ceva “rau”.

-Simplu, a explicat Sufletul Prietenos, as face-o pentru ca te iubesc. Vrei sa traiesti experienta Sinelui tau ca fiind Iertator, nu-i asa? Mai mult decat atat, tu ai facut acelasi lucru pentru mine.

-Asa am facut? a intrebat Micul Suflet.

-Bineinteles. Nu-ti amintesti? Amandoi, tu si cu mine am fost Tot Ceea Ce Este. Noi am fost Susul si Josul si Stanga si Dreapta. Noi am fost Aici si Acolo, Acum si Atunci. Noi am fost Mare si Mic, Mascul si Femela, Bine si Rau. Noi am fost, cu totii, Tot Ceea Ce Este.

Si noi le-am facut toate acestea prin intelegere, astfel incat fiecare dintre noi sa poata trai experienta de noi insine, ca Cea Mai Grandioasa Parte a lui Dumnezeu. Pentru ca noi am inteles ca…

In absenta a ceea ce Voi Nu Sunteti, ceea ce Voi Sunteti, NU este.

In absenta lui “rece”, voi nu puteti fi “calzi”. In absenta lui “trist”, voi nu puteti fi “fericiti”; fara ceea ce se numeste “rau”, experienta a ceea ce voi numiti “bun” nu poate exista.

Daca alegeti sa fiti un lucru, trebuie sa apara, undeva in univers ceva sau cineva opus lui, pentru a-l face posibil.

Sufletul cel Prietenos a explicat apoi ca acei oameni sunt Ingeri Speciali ai lui Dumnezeu si ca aceste conditii sunt Darurile lui Dumnezeu.

-Nu-ti cer decat un singur lucru in schimb, a declarat Sufletul cel Prietenos.

-Orice! Orice! a strigat Micul Suflet. Era impresionat sa afle ca putea trai experienta fiecarui Aspect Divin al lui Dumnezeu. Acum, el a inteles Planul.

-In momentul in care dau in tine, cand te lovesc, a spus Sufletul cel Prietenos, in momentul in care iti fac tot ce se poate imagina a fi mai rau – chiar in acel moment… aminteste-ti Cine Sunt Eu cu Adevarat.

-O, n-am sa uit! a promis Micul Suflet. Am sa vad in tine perfectiunea care te invaluie acum si-mi voi aminti intotdeauna Cine Esti.

.....in zadar fugim de ceea ce ne este drag, imaginea  sa, mai  iute decat marea  si vanturile, ne urmareste pana la capatul  lumii....

Offline Eve

  • *****
  • Mesaje postate: 382
  • Karma: 25
    • Vezi Profilul
 Îti mai amintesti de atunci când erai mică si ai prins fluturasul acela ? Îl tineai în palme si ai alergat la mama să i-l arăti dar aripile îi erau zdrobite si se zbătea neputincios. Îti aduci aminte ce ai simtit ? Te-ai întors în loc si ai fugit cu ochii în lacrimi până ai căzut… si nu gândeai nimic pur si simplu plângeai căzută în pământ… si te durea. Dar pe bietul fluture aruncat ca si tine în pământ cu aripele zdrobite crezi că l-a ajutat că ti-a părut rău ? Întelegi acum de ce mi-e teamă ? Nu vreau să simt si eu la fel dar de această dată cu un altfel de fluture. Esti mult prea pretioasă pentru mine ca să te pierd. Si nu pot să scap de presentimentul că ceva rău ni se va întâmpla. Mi se pare că dacă as închide ochii chiar si numai pentru a clipi… ai dispărea de lângă mine. Nu pot să scap de imaginea băietelului care a ascuns în palmă un fulg iar apoi se-ntreba înlăcrimat de ce minunile durează atât de putin. Tu esti minunea mea. Si parcă e prea frumos ca să fie adevărat.
   Dar ce-mi tot bat capul cu toate astea ? Dacă îti spun stiu că n-ai să mă crezi. Mă vei privi cu ochii aceia gri de fetită inocentă si mă vei săruta. La fel cum ai făcut si când ti-am povestit visul acela. Cum care ? Acela cu fetita care plângea în ploaie… Ei bine, hai că ti-l spun din nou.
   Se făcea că treceam seara prin Herăstrău. Încă nu se aprinseseră luminile. Vântul rece, ploaia măruntă si întunericul se amestecă într-o tăcere mai apăsătoare ca într-un cimitir. Pe o bancă, sub un salcâm desfrunzit stă o fetită , să tot aibă vreo 5 anisori , si plânge. Mă asez lângă ea si o iau în brate să nu mai tremure.
   - Scumpi mic, ce ai tu, de ce plângi ?
   - Mi-a murit păpusa.
   - Cum asa ?
    Înainte spunea "Mama, te iubesc !" dar acum tace si nu mai deschide ochii iar, si înghiti ultimele cuvinte într-un plâns sughitat.
   - Nu se poate. N-a murit, e bolnavă. Eu sunt medic, îi spun plin de subînteles. Eu fac bine copiii. Dă-o la mine.
   O iau în palme si o privesc. Îi lipseste o mână. Mi se pare cunoscută dar nu stiu de unde s-o iau. Îi pun baterile de la reportofonul meu si "Mama !".
   Fetita tot plângând, dar acum de fericire, mă îmbratisează multumindu-mi. O iau de mână si păsind împreună pe aleea largă o întreb unde îi e mama.
   - Mama ?! Mama era o păpusă automată. Stii, exact ca-n Aquarela lui Minulescu. Dar au trecut ani, si a ajuns o bătrână , care mergea de mână cu un bătrân pe mine mă lăsase undeva în urmă. Când n-am mai auzit-o m-am speriat si am tipat. Mama s-a supărat pe mine si m-a certat si nu mai plâng niciodată. Mi-a spus că orbii nu plâng ei plouă, si a plecat, o jucărie stricată, de mână cu o mână de păpusă.
   Se întoarce spre mine. Mă simt învăluit în privirea ei caldă si umedă. Mă opresc si o privesc încremenit , e oarbă.
   De ce plouă orbii, iubito ?
De ce plouă orbii, iubito? - Mihai S
« Ultima Modificare: 01 Martie, 2007, 01:59:35 pm de Eve »
"plici-pleoci pe sotron:
o casuta, a doua casuta ... cu a treia fuge un melc"

Offline Lorelei

  • *****
  • Mesaje postate: 3060
  • Karma: 108
  • Gen: Femeie
  • N.
    • Vezi Profilul
Dipa un anumit timp - Jorge Luis Borges

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete...ca sarutarile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul
lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a  soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar
poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata ... si cu fiece zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt... Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei
sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.

Dar din pacate, se invata doar cu timpul...

Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

Offline valentina

  • *****
  • Mesaje postate: 857
  • Karma: 15
  • Gen: Femeie
  • Frumusetea cerului intr-o zi de vara
    • Vezi Profilul
" -Ai vrea sa-mi iei un interviu,deci...zise Dumnezeu.
-Daca ai timp ...i-am raspuns.Dumnezeu a zambit.
-Timpul meu este eternitatea...Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns:
-Faptul ca se plictisesc de copilarie,se grabesc sa creasca...iar apoi tanjesc iar sa fie copii;ca isi pierd sanatatea pentru a face bani...iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul,iar astfel nu traiesc nici prezentul ,nici viitorul;
ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
 Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp.Apoi am intrebat:
-Ca parinte,care ar fi cateva din lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde si in inima celor pe care ii iubesc...si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece.
 sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult,ci acela care are nevoie de cel mai putin;
 sa invete ca exista oameni care se iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele;
 sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si sa-l vada in mod diferit;
 sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea,trebuie sa se ierte pe ei insisi.
-Multumesc pentru timpul acordat...am zis umil.Ar mai fi ceva,ce ai dori ca oamenii sa stie?
  Dumnezeu m-a privit zambind si a spus:-Doar faptul ca sunt aici,intotdeauna.
                     Interviu cu Dumnezeu-Octavian Paler
Iubirea , isi intinde aripa in zborul nesfarsit al timpului !
Eu sunt doar o mica particula dintr-un atom ...
sunt praf de stele in trecerea mea grabita prin lume

Offline valentina

  • *****
  • Mesaje postate: 857
  • Karma: 15
  • Gen: Femeie
  • Frumusetea cerului intr-o zi de vara
    • Vezi Profilul
           "Dupa un anumit timp,omul invata sa perceapa difrenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet,si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta,si asa,omul incepe sa invete...ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni,si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi,si invata sa construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum,pentru ca terenul lui<maine>este prea nesigur pentru a face planuri...si viitorul are mai mereu o multime de variente care se opresc insa la jumatatea drumului.
...
           Cu timpul inyelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,fara a pretinde sa te schimbe,iti poate aduce fericirea pe care ti-o doresti.
...
          Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie,pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
          Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,dar ca a ierta,asta doar sufletele cu adevarat mari pot.
...
         Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret,dar multiplicate,ridicate la patrat.
...
       Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare,sa spui ca iubesti,sa spui ca ti-e dor,sa spui ca ai nevoie,sa spui ca vrei sa fii prieten,dinaintea unui mormant,nu mai are nici un sens.
      Dar din pacate se invata doar cu timpul..."(aut necunoscut)
Iubirea , isi intinde aripa in zborul nesfarsit al timpului !
Eu sunt doar o mica particula dintr-un atom ...
sunt praf de stele in trecerea mea grabita prin lume

Offline Eve

  • *****
  • Mesaje postate: 382
  • Karma: 25
    • Vezi Profilul
Dupa multe tentative nereusite, soldate cu aparitii si disparitii de cozi, branhii si o jumatate de copita, reusisem sa aflu secretul transformarii in pasare. Necromiconul in format electronic gasit pe un site ezoteric se dovedise in sfarsit util.

De cand il rasfoisem virtual invatasem destule vraji amuzate, care imi dadeau un oarecare sarm la petrecerile locale: puteam acum sa-mi schimb culoarea parului nazal sau sa accelerez ritmul de crestere a unghiilor. Interesante fusesera si alte formule care chemau paienjenii din colturile incaperii sau raceau focul de la lumanare, pana cand il puteam lua in mana si inhala. Erau insa departe de a ma deosebi de toti ceilalti oameni, de a ma individualiza in fata celorlalte 6 miliarde de cetateni ai planetei.
Vraja de transformare in pasare urma sa faca asta. Anuntasem deja marile posturi de televiziune si cele mai importante ziare din metropola, de viitoarea mea vrajitorie. Telefonul suna fara intrerupere, iar secretara pe care o angajasem special pentru acest eveniment umpluse patru agende cu invitatii la dineuri si spectacole pentru urmatorii ani. Eram pregatit, stiam pe de rost toate silabele magice, toate ingredientele de care aveam nevoie. Imi exersasem miscarile si ma transformasem in pasare si inapoi de peste 50 de ori, in intimitatea studioului. Nimeni inca nu ma vazuse, si, trebuie sa marturisesc, aveam un oarecare trac.
A venit si seara cea mare a demonstratiei. In piata centrala a orasului, pe scena luminata de zeci de reflectoare, simteam asupra mea atintite privirile a milioane de concetateni. Tobele batura scurt, vocile amutira. Toti ochii erau atintiti asupra mea, in timp ce incepeam sa-mi murmur mantrele. Miscarile imi deveneau din ce in ce mai sacadate, pe masura ce corpul pierdea din greutate. Cand in sfarsit incantatia a incetat, piuitul imi dadu de inteles ca reusisem; am falfait din aripi, incepand a ma inalta deasupra multimii inmarmurite.

Deodata, mirosul de praf de pusca imi inunda narile, aproape chiar inainte de a auzi detunatura. Aripa dreapta mi se rupse intr-o clipita, si durerea veni odata cu ameteala. Cadeam, dar aripa intreaga incetini miscarea. Mi-am ranit piciorul, pravalindu-ma in sfarsit la adapost. Am inceput sa piui, pierdut, descantecul invers. Cu aripa teafara incercam sa execut dansul sacru. Inutil.
De-abia a patra oara am simtit ca ceva incepe sa se schimbe. Ameteala insa ma dobora, si am lesinat, pe masura ce corpul recapata greutatea si forma.

Acum schiopatez, iar fulgii ce imi tin loc de palma dreapta nu dau semne de transformare. Am reincercat formula de nenumarate ori, dar nu mai vrea sa functioneze. La televizor se vorbeste despre cel care ma impuscase. Nu au nici un caz impotriva lui. Avea permis, autorizatie, iar sezonul de vanatoare la rate salbatice era, intr-adevar, deschis la data incidentului.
Macar acum sunt unic.
(Cum m-am transformat in pasare -alex b)
"plici-pleoci pe sotron:
o casuta, a doua casuta ... cu a treia fuge un melc"

Offline andrada

  • ****
  • Mesaje postate: 194
  • Karma: 12
  • Gen: Femeie
  • LoveTime.Ro
    • Vezi Profilul
   Fereastra sufletului

Am citit zilele acestea o poveste despre o familie care a primit de la o ruda in varsta o casa intr-un cartier foarte linistit. Inainte de a se muta mama, tatal si fiica lor mergeau cateva ore in fiecare zi pentru a scoate din casa lucrurile vechi, pentru a face curatenie si a pregati cat mai bine locuinta.
In prima dimineata cand au ajuns in casa fiica a observat, privind pe fereastra, o doamna in varsta care isi intindea hainele abia spalate in balcon.
- Mama, priveste ce haine murdare intinde vecina noastra in balcon! Pana si eu stiu sa spal mai bine decat ea! Poate ar trebui sa merg s-o invat cum se face! Sau poate sa-i spun ce sapun sa foloseasca…
Mama a privit la doamna in varsta care isi intindea rufele, a privit apoi la fiica ei si n-a spus nici un cuvant.
Si asa, la fiecare doua sau trei zile fiica repeta observatiile, in timp ce vecina isi întindea rufele la soare.
Dupa vreo luna fiica a ramas surprinsa vazand ca vecina sa intindea pe sarma cearceafuri mult mai curate, asa ca i-a spus mamei sale:
- Priveste, a invatat sa spele rufele, cu toate ca n-am avut timp sa trec pe la ea sa-i spun cum se face!
Mama s-a uitat zambind la ea si i-a raspuns:
- Nu, astazi am reusit sa vin ceva mai devreme decat tine si am spalat geamurile casei noastre!
Si in viata se intampla de multe ori la fel… Totul depinde de cat de curata este fereastra sufletului nostru, cea prin care observam faptele celorlalti.
Inainte de a critica, potrivit ar fi sa ne uitam la noi insine si sa ne curatm sufletul pentru a putea vedea clar ceea ce se intampla in jurul nostru. Atunci am reusi in sfarsit sa vedem si curatenia sufletească a celorlalti, chiar daca ei nu sunt niciodata perfecti…
Fie ca “afara” este ploaie, vant sau soare… eu ma straduiesc in fiecare zi, atat cat imi sta in puteri, sa-mi pastrez curata fereastra sufletului. Si fara indoiala… azi te vad mult mai bine decat ieri!

O zi fericita, in care sa intre cat mai multa lumina prin fereastra ta!

de Corina Marin (DaMaiDeparte.ro)
.....in zadar fugim de ceea ce ne este drag, imaginea  sa, mai  iute decat marea  si vanturile, ne urmareste pana la capatul  lumii....

Offline sunshine

  • *****
  • Mesaje postate: 1420
  • Karma: 41
  • Gen: Femeie
  • Fii tu insuti schimbarea pe care o doresti lumii
    • Vezi Profilul
    • http://lilysunrise.blogspot.com/
 Sa stii rade adesea si mult;sa castigi respectul oamenilor inteligenti si afectiunea copiilor;sa fii apreciat de criticii onesti si sa poti indura tradarea falsilor prieteni.
 Sa apreciezi frumusetea ; sa scoti ce-i mai bun din ceilalti; sa pleci din lume putin mai bun, fie ca ai crescut un copil sanatos , ai sadit un petec de gradina ori ca ti-ai ridicat conditia sociala; sa fii impacat ca cel putin o viata respira mai usor de pe urma existentei tale - inseamna ca ai reusit!
                                                           ( Ralph Waldo Emerson)
\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\'\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\

Offline valentina

  • *****
  • Mesaje postate: 857
  • Karma: 15
  • Gen: Femeie
  • Frumusetea cerului intr-o zi de vara
    • Vezi Profilul
    "In Eminescu e dragoste ,si durere de dragoste.
     Dragostea lui Eminescu e mai cu seama sensuala,o dragoste pribeaga,de pasiune.Ea e momentana si totala in momentul ei,si se epuizeaza in intregime pe o singura imprejurare reluata continuu,continuu traita si continu epuizata in intregime...
    Dragostea lui Eminescu nu e amestecata dintru inceput cu visul.Visul lui incepe cand dragostea s-a ispravit.Dragostea poetului n-a durat niciodata,ramane instantanee,dragoste de senzatii iuti.Cu ce-i ramane din dragostea trecuta devine vis de-abia in singuratate,ca o mahnire ca a fost numai sensuala,cand a trecut.
   Femeia lui Eminescu nu e niciodata sotie,ramanand exclusiv amanta.Barbatul e un trecator,un calator...
   E o dragoste de pasari albe,care strabat eternitatea si se intalnesc din zbor in dreptul unei stele."...
Iubirea , isi intinde aripa in zborul nesfarsit al timpului !
Eu sunt doar o mica particula dintr-un atom ...
sunt praf de stele in trecerea mea grabita prin lume

Offline Comoara

  • ***
  • Mesaje postate: 69
  • Karma: 0
  • LoveTime.Ro
    • Vezi Profilul
Cand intri pe poarta ce o reprezinta ochii cuiva nu esti niciodata tu, cu lumea ta launtrica, asa cum ai agonisit-o, prin pipaitul si prin vazut tau propriu; cel care va intra e unul, necunoscut tie, modelat asa cum te vede si te pipaie celalalt, prin ochii caruia dai sa intri in lumea lui de nepatruns.

Luigi Pirandello, "Henric al IV-lea"

Offline Lady Allia

  • *****
  • Mesaje postate: 2081
  • Karma: 100
  • Gen: Femeie
    • Vezi Profilul

 Testamentul literar al lui Gabriel Garcia Marquez :

"Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca nu sunt decat o papusa de carpa si mi-ar oferi in dar o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ce gandesc, desi in definitiv as putea sa gandesc tot ce spun.
As da valoare lucrurilor marunte, dar nu pentru ce valoreaza ele, ci mai curand pentru ceea ce ele semnifica.
As dormi mai putin si as incerca sa visez mai mult, de-abia acum inteleg ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumina.
As merge in timp ce altii ar sta pe loc, as ramane treaz in timp ce toti ceilalti ar dormi.
As asculta in timp ce altii ar vorbi si, Doamne, cum m-as bucura de savoarea unei inghetate de ciocolata! Daca Dumnezeu m-ar omeni cu o farama de viata, m-ar impinge de la spate in bataia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci si sufletul.
Doamne, daca eu as avea o inima, mi-as scrie ura pe un cub de gheata si as astepta ca soarele sa-l topeasca.
As picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh, un poem de Benedetti si o serenada de Serrat pe care as oferi-o Lunii. As uda trandafirii cu lacrimile mele ca sa pot simti durerea spinilor si sarutul de culoarea carnii al petalelor proaspete. Doamne, daca as putea primi o farama de
viata... N-as lasa sa treaca nici macar o zi fara sa le spun oamenilor ce iubesc, ca îi iubesc.
As convinge fiecare femeie si fiecare barbat ca la ei tin cel mai mult si as trai indragostit de iubire. Barbatilor le-as dovedi cat de mult gresesc atunci cand cred ca nu trebuie sa se mai indragosteasca atunci cand imbatranesc, fara sa stie ca ei imbatranesc tocmai pentru ca
inceteaza a se mai indragosti. Unui copil i-as face cadou o pereche de aripi, dar l-as lasa sa invete singur a zbura. Pe cei batrani i-as invata ca moartea nu vine o data cu varsta, ci o data cu uitarea. In fond, si eu am învatat de la oameni atâtea lucruri...
Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe culmi, fara sa stie ca adevarata fericire consta in felul în care urci muntele.
Am invatat ca ori de cate ori un nou nascut prinde cu pumnul lui mic, pentru prima oara, degetul mare al tatalui sau, îl tine strans pentru totdeauna.
Am învatat ca un om are dreptul sa-l priveasca de sus pe cel cazut, doar cand trebuie sa intinda mana ca sa-l ajute sa se ridice. Sunt o multime de alte lucruri pe care as putea sa le invat de la voi, desi, realmente, multe nu îmi vor mai servi la nimic".


Offline Lady Allia

  • *****
  • Mesaje postate: 2081
  • Karma: 100
  • Gen: Femeie
    • Vezi Profilul

Lectia unui copil

Un batranel plapand locuia cu fiul sau, nora si nepotul. Mainile sale ii tremurau, vederea ii era incetosata, iar mersul clatinat. Toata familia manca de obicei impreuna. Dar, bunicul manca foarte greu din cauza mainilor tremurande si a vederii slabe. Mazarea se rostogolea din lingura
pe podea, iar cand apuca paharul, laptele se imprastia pe masa.
Atunci fiul si nora sa i-au pus o masa in coltul camerei unde bunicul putea manca singur, in timp ce familia se bucura de bucatele de pe masa.
De cand bunicul sparsese o farfurie, mancarea ii era servita intr-un castron de lemn. Uneori puteai vedea in ochii batranului cate o lacrima. Singurele cuvinte care ii erau adresate erau scurte avertizari atunci cand scapa furculita sau mancarea. Nepotelul de patru anisori privea
totul in tacere.

Intr-o seara, inainte de cina, tatal a observat ca baietelul sau se joaca cu niste bucati de lemn pe care le zgaria. Cu blandete a intrebat copilul:

- Ce construiesti tu acolo, micutul meu?

- Ei, fac un vas mic pentru tine si mama ca sa mancati atunci cand am sa cresc - a raspuns cu blandete copilul dupa care s-a intors la munca sa.

Cuvintele au lovit pe cei doi parinti incat au ramas fara glas. Lacrimile au inceput sa curga suvoi pe obrajii lor. Atunci au stiut ce au de facut.

In acea seara sotul a luat de mana pe bunicul si l-a condus la masa familiei. De atunci a mancat de fiecare data cu familia si nici sotul nici sotia se pare nu au mai avut nimic impotriva cand o furculita cadea, laptele era imprastiat sau fata de masa murdarita.

Din toate acestea am invatat ca:

 - orice s-ar intamnpla azi oricat de rau ar fi viata merge inainte si maine va fi mai bine.
 - un lucru pe care il facu cuiva astazi s-ar putea sa ti se faca si tie mai tarziu de catre altcineva.
 - vei pierde relatia cu parintii atunci cand nu fac parte din viata ta.
 - a trai nu este acelasi lucru cu a fi viu.
 - daca nu urmaresti fericirea, ea te va ocoli. Dar daca te vei concentra asupra familiei, asupra prietenilor, nevoilor altora, tot ce faci sa faci cat de bine poti, vei gasi fericirea.
 - de cate ori suferi, nu esti singurul.
 - in fiecare zi, trebuie sa ajuti pe cineva. Oamenii iubesc o strangere de mana, o imbratisare calda sau o simpla bataie pe umar.
 - tot mai am o multime de lucruri de invatat.



 

Related Topics

  Titlu / Creat de Răspunsuri Ultimul mesaj
0 Răspunsuri
1394 Vizualizări
Ultimul mesaj 07 Aprilie, 2005, 01:55:19 pm
de Lorelei
10 Răspunsuri
4571 Vizualizări
Ultimul mesaj 02 Noiembrie, 2005, 02:30:21 pm
de ColdAsIce
1 Răspunsuri
2587 Vizualizări
Ultimul mesaj 07 Ianuarie, 2006, 07:01:35 pm
de Lady Allia
207 Răspunsuri
128761 Vizualizări
Ultimul mesaj 25 Ianuarie, 2019, 06:51:38 am
de Nicolesry
0 Răspunsuri
1523 Vizualizări
Ultimul mesaj 12 Ianuarie, 2007, 04:23:53 pm
de Lorelei