"Ma intreb daca putem pune semnul egalitatii intre credinta intr-un dumnezeu (oricare ar fi el) si iubire."
Nu stiu daca putem sa punem semnul egalitatii.
Eu as inclina sa spun "NU" desi iubirea este cheia cu care deschidem orice "poarta", inclusiv pe cea catre Dumnezeu.
Dumnezeu ne-a creat cu iubire si din iubire si tot astfel ne creste si ne ia la EL.
Tot din iubire pentru noi si-a trimis propriul copil printre noi...sa ne mantuiasca, iar noi...l-am ucis. L-am ucis ca pe un caine, dar ... EL tot a continuat sa ne iubeasca si sa ne ierte.
Desi uneori nu meritam ne da mereu sanse peste sanse.
Ne trimite in lume lasandu-ne liberul arbitru, un suflet si iubirea!
Eu spun ca ne da mult de inceput!
"Cand se uita in alta parte si lasa sa se intample tragedii, iar noi bietii muritori ne intrebam de ce a facut asta "
As da un exemplu.
O mama isi invata copilul cum stie ea mai bine si tot ce stie ea mai bine despre viata, despre multe lucruri bune sau rele, despre moarte, despre pericole.
Intr-una din zile copilul moare...din propria-i vina...: aprinde un chibrit langa butelie! (un ex. ciudat)
Este si mama vinovata ca si-a intors fata de la el?
Trebuia mama mereu sa ascunda chibritele de copil?
Trebuia sa ii reaminteasca in fiecare clipa ca inconstienta ucide?
Trebuia sa ii inabuse existenta mereu, mereu cu prezenta ei pentru a-l putea proteja de orice rau?
Sau...a facut totusi bine pentru ca dupa ce i-a explicat l-a lasat sa aleaga?
Eu spun totusi legat de aceasta intrebare ca nu EL se uita in alta parte...ci noi!
EL ne-a dat inteligenta, puterea de a crea, de a alege, dar nu pentru ca:
- noi sa cream arme de distugere in masa,
- sa cream virusi biologici,
- sa devenim niste parveniti si depravati care fac copii si apoi ii omoara sau ii arunca pe drumuri...in ideea ca EL va avea grija de ei...
- sa devenim niste copii care pentru o palma de pamant isi omoara parintii si fratii,
- sa devenim o specie distructiva,
- sa ne distrugem natura si apoi sa ne plangem ca suntem inundati sau ucisi de canicula...
- sa alegem rautatea in locul bunatatii,
- sa devenim lacomi si avari,
- sa ne intereseze mai mult de scopurile proprii, de imbogatire si sa uitam sa impartim un colt de paine...
- etc
EL ne-a daruit acel sentiment frumos si liberul arbitru si ne-a dat o tabla...careia noi ii spunem FALS "TABLA DE LEGI".
Este o tabla de invataminte pentru un suflet mai bun defapt!
Depinde insa cum o aliniezi sufletului, depinde cat de grea ti se pare si depinde cum o privesti si o interpretezi!
Mereu, dar mereu - si poate tocmai pentru ca suntem oameni - asteptam doar de la EL, il blaman doar pe EL, il invinovatim doar pe EL...si noua ne acordam de fiecare data premisa de nevinovatie, dar ar trebui sa cugetam mai adanc.
Pentru cine a citit Biblia...pe cine a pedepsit Dumnezeu fara sa merite?
De ce exista mereu vorba "sa ne fie teama de Dumnezeu"?
Eu intreb...daca esti cu adevarat o persoana buna de ce sa iti fie teama de Dumnezeu???
As spune ca Dumnezeu ar trebui sa fie ingrozit de noi si de capacitatea noastra de a face rau!
EL...din contra! Si pe cel mai rau L-a iertat daca s-a intors cu fata catre EL! De ce sa ne temen de EL? Poate pentru ca e prea bun si prea iubitor si asta noi ca si oameni nu putem intelege! Defapt mai mereu oamenii nu inteleg altruismul...se tem de el si devin...suspiciosi!
Eu spun ca atat in credinta ca si in iubirea neconditionata nu se cerceteaza ... se daruieste, nu se asteapta ... se daruieste, nu devenim egoisti...devenim mai buni, iar asta pentru ca daruind invatam sa primim.
Daca il iubim pe Dumnezeu inainte de toti si toate...defapt ne iubim pe noi si pe cei de langa noi, deoarece iubindu-L pe EL...devenim mai frumosi, mai altruisti, mai buni, mai...umani!