Autor Subiect: Biblioteca Iad (Biblioteca Universala)-Carlo Frabetti  (Citit de 4224 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

cv

  • Vizitator
Biblioteca Iad (Biblioteca Universala)-Carlo Frabetti
« : 25 Septembrie, 2004, 05:43:39 pm »
Vă aflaţi în iad, iar iadul seamănă cu o bibliotecă.

Nu m-a surprins ca iadul era o biblioteca. Sa vezi transformat in cuvinte tot ceea ce atingi mi se pare cea mai rafinata versiune a chinurilor lui Midas.
-Biblioteca e imensa, dupa cum vezi, zise, dar nu contine toate cartile.Sarcina ta va fi sa o completezi.
-Si cum crezi ca o sa fac eu asta?
-Aici este o fereastra care iti va permite sa te uiti la principalele arhive si biblioteci ale lumii, raspunse aratandu-mi un computer vechi care se afla pe o masa de lemn, alaturi de un vraf enorm de foi albe de hartie.
-Ce mai vechitura, am comentat cu deznadejde.Nici macar n-are imprimanta.
-Nu avea, preciza bibliotecarul, dar acum are una.
-Unde e?am intrebat privind in jur.
-Tocmai tu ma-ntrebi?Imprimanta...esti tu, raspunse scotand din maneca o calimara de cristal si o pana de gasca.Scuipa in calimara ca sa o umple cu tus negru si mi-o intinse cu un zambet.
-Nu-ti irosi saliva, pentru ca eu nu am de gand sa-mi irosesc timpul cu o sarcina imposibila, am spus incrucisandu-mi bratele.
-Ma tem ca nu vei iesi din biblioteca pana cand n-o indeplinesti, ma avertiza.
-In fiecare saptamana se publica mii de carti, am protestat.Oricat de repede as copia (si caligrafia nu e punctul meu forte), as fi mereu tot mai departe de obiectiv.Sarcina pe care vrei sa mi-o dai este nerealizabila si, daca tot n-am cum s-o termin vreodata, mi-e totuna daca nici n-o incep
[...]
-Nu te mai retin.Ai mult de lucru, conchise bibliotecarul si disparu prin implozie.
 L-am chemat destul de curand si a reaparut imediat langa mine cu o explozie surda.
-Inca nu te-ai apucat de treaba?comenta el vazand neatins teancul urias de hartii albe.
-Dimpotriva, am si terminat-o.
-Nici macar nu te-ai atins de hartie... Rectific: lipsesc trei file, zise dupa ce mai arunca o privire spre teanc.
-Am avut nevoie de ele sa-mi scriu permisul de iesire.
-Ah, da? Si in ce termeni, ma rog?
-In cei pe care chiar tu mi i-ai sugerat aducand in discutie o Biblioteca Universala[...]
-Si la ce tip de pagini te gandesti tu? intreba banuitor.
-La astea, i-am raspuns intinzandu-i un teanc de dreptunghiuri mici de hartie velina.Pe aversul fiecarui dreptunghi se afla o litera, iar pe revers o cifra romana.
-Ce-i asta, un pachet de carti de joc?
-O Biblioteca Universala. Am hotarat sa duc tomurile la limitele automatizarii, asa ca, dupa cum vezi, fiecare volum din biblioteca noastra nemarginita este o litera. Volumul I este litera A, vulumul al II-lea este B si asa mai departe. Exista un tom si pentru virgula, altul pentru punct si altele pentru restul semnelor de punctuatie. Ah, si exista de asemenea un volum nescris care corespunde spatiului, indispensabil 0 al scriiturii. Acum nu mai lipseste decat sa pui in ordine volumele ori de cate ori te apuci de citit o carte, dar asta nu mai e treaba mea[...]
-Trucul asta, mormai, l-ai scos din Vraja cea mai puternica, o carte pentru copii...
-Daca nu veti fi ca niste copii, nu veti intra in imparatia cerurilor, i-am zis in timp ce biblioteca se deschidea ca o carte.
« Ultima Modificare: 25 Septembrie, 2004, 05:50:34 pm de Minerva »

Offline Lucas

  • Mesaje postate: 1
  • Karma: 0
    • Vezi Profilul
Re: Biblioteca Iad (Biblioteca Universala)-Carlo Frabetti
« Răspuns #1 : 04 Septembrie, 2008, 07:16:36 am »
interesant... :)
Vă aflaţi în iad, iar iadul seamănă cu o bibliotecă.

Nu m-a surprins ca iadul era o biblioteca. Sa vezi transformat in cuvinte tot ceea ce atingi mi se pare cea mai rafinata versiune a chinurilor lui Midas.
-Biblioteca e imensa, dupa cum vezi, zise, dar nu contine toate cartile.Sarcina ta va fi sa o completezi.
-Si cum crezi ca o sa fac eu asta?
-Aici este o fereastra care iti va permite sa te uiti la principalele arhive si biblioteci ale lumii, raspunse aratandu-mi un computer vechi care se afla pe o masa de lemn, alaturi de un vraf enorm de foi albe de hartie.
-Ce mai vechitura, am comentat cu deznadejde.Nici macar n-are imprimanta.
-Nu avea, preciza bibliotecarul, dar acum are una.
-Unde e?am intrebat privind in jur.
-Tocmai tu ma-ntrebi?Imprimanta...esti tu, raspunse scotand din maneca o calimara de cristal si o pana de gasca.Scuipa in calimara ca sa o umple cu tus negru si mi-o intinse cu un zambet.
-Nu-ti irosi saliva, pentru ca eu nu am de gand sa-mi irosesc timpul cu o sarcina imposibila, am spus incrucisandu-mi bratele.
-Ma tem ca nu vei iesi din biblioteca pana cand n-o indeplinesti, ma avertiza.
-In fiecare saptamana se publica mii de carti, am protestat.Oricat de repede as copia (si caligrafia nu e punctul meu forte), as fi mereu tot mai departe de obiectiv.Sarcina pe care vrei sa mi-o dai este nerealizabila si, daca tot n-am cum s-o termin vreodata, mi-e totuna daca nici n-o incep
[...]
-Nu te mai retin.Ai mult de lucru, conchise bibliotecarul si disparu prin implozie.
 L-am chemat destul de curand si a reaparut imediat langa mine cu o explozie surda.
-Inca nu te-ai apucat de treaba?comenta el vazand neatins teancul urias de hartii albe.
-Dimpotriva, am si terminat-o.
-Nici macar nu te-ai atins de hartie... Rectific: lipsesc trei file, zise dupa ce mai arunca o privire spre teanc.
-Am avut nevoie de ele sa-mi scriu permisul de iesire.
-Ah, da? Si in ce termeni, ma rog?
-In cei pe care chiar tu mi i-ai sugerat aducand in discutie o Biblioteca Universala[...]
-Si la ce tip de pagini te gandesti tu? intreba banuitor.
-La astea, i-am raspuns intinzandu-i un teanc de dreptunghiuri mici de hartie velina.Pe aversul fiecarui dreptunghi se afla o litera, iar pe revers o cifra romana.
-Ce-i asta, un pachet de carti de joc?
-O Biblioteca Universala. Am hotarat sa duc tomurile la limitele automatizarii, asa ca, dupa cum vezi, fiecare volum din biblioteca noastra nemarginita este o litera. Volumul I este litera A, vulumul al II-lea este B si asa mai departe. Exista un tom si pentru virgula, altul pentru punct si altele pentru restul semnelor de punctuatie. Ah, si exista de asemenea un volum nescris care corespunde spatiului, indispensabil 0 al scriiturii. Acum nu mai lipseste decat sa pui in ordine volumele ori de cate ori te apuci de citit o carte, dar asta nu mai e treaba mea[...]
-Trucul asta, mormai, l-ai scos din Vraja cea mai puternica, o carte pentru copii...
-Daca nu veti fi ca niste copii, nu veti intra in imparatia cerurilor, i-am zis in timp ce biblioteca se deschidea ca o carte.