GOD, IOSIF! Nu cred sa fie atat de incapator iadul pentru toti cei care pacatuiesc
.De aceea suntem oameni,pt ca facem pacate, altfel ne-am numi sfinti...
In legatura cu juramintele de la cununia religioasa, da, facem un legamant in fata Lui insa "omul sa nu desfaca" eu cred ca se refera la cei care distrug casnicii intervenind intr-una(amanti/e). Chiar si asa, daca realizezi ca ai pacatuit si exista cainta absolut pentru toate greselile( nu numai cele legate de casnicie) sunt convinsa ca vom fi iertati.
Daca o religie condamna desfacerea casatoriei nu cred ca incurajeaza suferinta , bataile, jignirile de orice fel, batjocura. In plus,cu tot respectul, eu nu cred in mai multe religii, toti avem un singur D-zeu la care ne inchinam .Nu cred ca la facerea lumii sa fi existat atatea religii .Tot noi, oamenii ,le-am inventat , am adus reguli si zei noi si multe altele.
Eu cred cu tarie in "toti ne platim pacatele pe lumea asta" ceea ce imi da speranta ca ,totusi, voi ajunge intr-un loc unde viata este doar frumoasa.
As indrazni sa dau un exemplu: cand era copil, mama mea avea o vecina care practica magia neagra.Mamei mele ii era groaza de acea femeie. La o varsta inaintata, aceasta d-na a cazut la pat, de batranete,nefiind suferinda . Vecinii se duceau si o mai hraneau, din mila. Mama a fost marcata cand a vazut, dupa f mult timp, cum incepusera sa iasa viermii din trupul femeii, pe gura, pe nas...pur si simplu nu si-a dat sufletul pana cand nu a fost devorata de vie(stiu, inspaimantator dar adevarat). Toata lumea era convinsa ca a ajuns in rai pentru ca D-zeu a ajutat-o sa-si plateasca pacatele pe lumea asta si a suferit pt tot raul pe care l-a facut .Unii o sa spuneti ca sunt povesti sau o sa gasiti o explicatie pt cele intamplate .Eu cred ca trebuie sa comiti pacate mult prea grele ca sa ajungi in iad .Si mai cred ca toti avem o sansa sa ne dam seama de greselile pe care le facem de-a lungul vietii asa incat, spre sfarsitul ei, sa ne caim si sa traim in rugaciuni si smerenie.
Ca mama, nu as indrazni in veci sa fac un pacat stiind ca s-ar rasfrange asupra copiilor mei.Dar...da, as fi jurat stramb , daca viata copiilor mei ar fi fost in pericol si as fi fost pusa in situatia de a-i pierde(in cazul in care fostul sot ar fi cerut custodia si ar fi platit bani grei pt a o obtine, nu din iubire fata de copii ci doar sa ma distruga pe mine).Cu siguranta D-zeu mi-ar fi ascultat rugaciunile ,m-ar fi inteles si m-ar fi iertat. In ceea ce-i priveste pe copii ,sunt o leoaica veritabila
In concluzie, orice regula este facuta sa fie incalcata.Juramintele se pot desface.
