Totul despre Iubire

Romanian discussion room => Credinţă => Subiect creat de: furia ingerului din 21 Martie, 2004, 12:42:12 pm

Titlu: voi ati murit vreodata...?
Scris de: furia ingerului din 21 Martie, 2004, 12:42:12 pm
Orice om are dreptul la libertate NU libertatea de a fi liber. Prin masuri coercitive, puterea legislativa iti poate lua acest drept? NU! Ai DREPTUL sa uzezi dupa bunul tau plac de propria-ti viata cu conditia, ca in cazul alegerii de vatamare a acesteia din orice motiv justificabil sau ne-, sa nu aduci prejudicii fizice, morale sau de orice alta natura celor din jur. E ca si cum ai spune : nu-mi tai venele ca sora mea va plange dupa mine !...
……hmmm…cand a fost ultima oara cand ati avut control asupra vietii voastre ?

     Acest post se vrea o blasfemie. Un urlet la adresa religiei, prima institutie a statului care a nominalizat implicatiile LIBERTATII individului.

Se spune in Cartea Sfanta ca avem libertati dintre cele mai…suspecte, as spune eu.
   
Avem libertatea de a ne alege credinta ce-o urmam. CAND avem aceasta libertate ?! Atunci, cand in jurul varstei de 13-14 ani, cand primele semne ale analizei persoanei in raportul sau cu lumea apar ?! Si daca am alege sa hulim impotriva religiei care parintii nostri au  alese univoc pt. Noi ?! Am fi expulzati fara drept de replica din randurile credinciosilor si marginalizati pe considerentul…neaderarii la comun ? Cum spunea Eliade & niste paria in lupta cu un factor monstruos, de nedescris & .
   
Avem libertatea de a decide ce e mai bine pentru noi. Libertatea de a face…CE ? Putem decide asta doar daca hotararea noastra nu contravine bunelor moravuri si precepte antropizate. De exemplu, cei care au tendinte expansioniste sunt catalogati ca tirani si subjugatori de oameni. FALS! NIMIC mai FALS! NU ne nastem egali si nu putem revendica egalitate ! Cati dintre voi ar prefera capatul biciului pe propria-va piele in locul manerului pe pielea altuia ?! Religia crestina ne interzice sa intindem mana asupra celui de langa noi sau sa aruncam un ochi asupra femeii lui. Cu toate astea, clipa de clipa, alte perechi de ochi va urmaresc coborand sprancenele evolutia in viata, se bosumfla la succesele voastre, hlizesc la neajunsurile voastre si urmaresc decolteul femeii voastre gandind…oare i-ar place sa.... ?!
     
NU suntem egali, nu am fost si nu vom fi vreodata ! Unii dintre noi ne nastem ca formatori de opinii, altii ca lideri formali, altii ca hibrizi intre cele doua, altii ca slujitori ai precedentilor, si la final, altii ca sclavi ai tuturor ! Nu este un lucru infam, este un adevar atat de evident incat poate fi mascat sub forma atacului la morala.
     
Cati dintre voi ati intors vreodata si celalalt obraz si cati ati intors palma celui care v-a dat-o? Exista vreunul dintre voi care ar avea curajul sa sustina ca nu a simtit gheara omorului in varful degetelor la un moment dat ? Cand ati vrut sa omorati ultima oara pe cineva ? ….. !!!
   
Dumnezeu se spune ca ne-a dat discernamantul de a separa binele de rau. Cu toate astea, suntem toti sablonari. Fiecare purtati unicitatea voastra atitudinala si volitiva prin unicitatea codului vostru de Adenina-Guanina-Citozina-Timina  =ADN ! Nu puteti scapa niciodata de ce sunteti ! Fiecare sunteti predestinati sa fiti intr-un ANUMIT fel ! NU altfel !
NU aveti dreptul sa fiti liberi decat atat cat va permite & caietelul vostru cu notite &. Dincolo…pentru noi toti e intunericul de a fi supus.
   
Tu, cel care citesti in clipa asta aceste cuvinte, n-ai vrea sa…poti sa evadezi ? Sa nu mai fi TU pt. Cateva ore si sa ai LIBERTATEA de a face tot ce doresti, dincolo de rigorile Eticii ? NU vei putea face asta niciodata !!! Si stii de ce ? Pt. Ca altii au ales pentru noi ce drum sa urmam ! Si, mai ales….pentru ca EL a ales pt. Noi nasterea , viata si moartea !
     
Crezi ca poti schimba ceva in viata ta ?! Patetic gand ! Nu poti schimba ceva ce deja se consuma si clipa de clipa apartine trecutului ! Daca va fi sa te lasi de fumat o vei face trambitandu-ti vointa. Nu. Ai facut-o pt. ca a venit VREMEA s-o faci ! Ai facut-o pt. Ca in acel moment cand ai facut-o...a fost tema ta pt. Urmatoarea perioada. NU esti stapan pe tine si nici unul nu suntem...

Asta e cel mai innebunitor gand…NU ne apartinem noua ! Apartinem unei gigantice & retete & ale carei ingrediente sunt dozate foarte precis. Daca vei reusi sa privesti putin in partea Cealalta, cu eforturi supraumane, vei vedea ca…tu esti doar om infima particica de marar a carui nebunie nu poate modifica gustul…supei !

Intr-o zi l-am conjurat sa-mi vorbeasca. Dar El a tacut ca mai mereu, retras in acelasi Deus Odiosus de dupa finalul Creatiei. Si apoi m-am apucat sa vorbesc cu mine singur…apoi m-am apucat sa vorbesc si cu voi…si intr-o zi nu voi mai apuca sa vorbesc deloc pt. ca se va schimba felul de mancare, iar resturile le vor manca….nematodele.

Nu sunt liber nici macar sa opinez. Am limitele inteligentei si nu pot vedea dincolo. Cine a citit cartea & Flori pentru Algernon & de Daniel Keyes stie la ce ma refer…

Uneori obosesc sa caut si atunci imi aduc aminte :…datorita LUI mi-am pierdut cea mai insemnata fiinta din viata mea….si in inima imi tresare iarasi URA ! Imi revin, si continui sa-L urasc in liniste….

Iar uneori buzele mele nu se mai pot apara in fata torentului de fiere ce navaleste haotic afara…. !
Si atunci …Ii vorbesc LUI :

TE URASC ! Din strafundul inimii mele TE URASC ! Iti reneg invataturile si creatia ! Ma lepad de vlastarul credintei ce-am primit-o la nastere . Se spune ca esti omniprezent si omniputernic !

MINCIUNI !

NU poti fi omniprezent pt. ca ar insemna ca TU esti si in RAU, ar insemna ca tu esti deopotriva si Raul si Binele ! Nu esti atotputernic pt. ca ar insemna ca dispui de abilitatea de a te bucura in liniste de creatia TA…dar TU pasivezi in fata neputintelor si chinurilor noastre !

Detesc Lucrarea TA ! Imi reneg apartenta la EA ! Ce-mi mai poti TU lua ? Viata ? Mi-ai luat-o deja….si TU stii mai bine cand ! Libertatea de a ma bucura de fericire ?! Fericirea e doar un episod trecator in Marea Drama a vietii... !!!

Vezi TU, Doamne, cine nu asteapta nimic nu poate fi dezamagit....

Intr-un fel te respect…TE respect pt. ca TU mi-ai dat puterea sa inteleg si sa simt ce scriu aici…TU stiai ca eu voi spune ceea ce am spus si cele ce le voi spune de aici in colo…si cu toate astea, ma lasi s-o fac…As putea sa te intreb de ce o faci…Dar nu, mai bine tac. Sunt incurcate cararile Tale, asa-i ?

A fost o zi…acea zi. TU stii mai bine la ce ma refer…atunci pt. cateva miimi de secunda, am inteles….Noi nu-TI apartinem ! Niciodata nu TI-am apartinut ! Religia s-a nascut din teama de a fi singuri, din teama neaderarii la nimic…. ! As fi curios....daca noi nu am mai exista....Tu....ai mai fi, Doamne? Poti trai in afara mintilor nostre sau.....?

Acum stiu.....stiu ca nebunia e poarta spre Dincolo. Lumea spune ca nimeni nu poate vedea in partea Cealalta si sa se intoarca sa povesteasca....Asa-i, pot vedea ....dar nu se mai intorc.
Intr-un fel, eu, si ceilalti oameni, fiecare in sinea lui, a GUSTAT din ce ne-ai refuzat TU. Dar nu si-o amintesc decat atunci cand se scalda in sangele deprimarii….

L-ati cunoscut pe Dumnezeu, in fiecare zi…o faceti si o veti face mereu….
Il purtati in voi si in cei din jurul vostru….
Va veni insa o zi cand, EL va pleca…nu din voi…ci dintr-unul din cei care va sunt mereu aproape…de regula, din cel mai important. Si in clipa aceea….intr-un fel, va pleca si din voi…..
Candva L-am iubit din suflet….atunci cand inca mai stiam sa iubesc….
Apoi, a murit EA….si a plecat si EL cu EA….
Si de atunci nu L-am mai vazut…..

Candva Il cautam si-i scriam cuvinte frumoase…..Il cautam pe Dumnezeu…..
Si apoi am murit….cu Raiul si Iadul in mine….Deopotriva.



P.S.

cu ceva timp inainte, cand moartea nu mi-o luase de langa mine….aveam ceva…..aveam          un Sens. Mai apoi l-am pierdut….si au mai ramas doar amintitile pe care le-am adunat intr-o bisericuta de lemn, in sufletul meu, le-am mumificat si din cand in cand, ma rog la ele si-mi alimentez inutila existenta din ele….asemeni moastelor unei zeite demult pierdute….
Iar uneori imi citesc Testamentul pe care l-am scris la careva zile dupa ce a luat-o la EL…. :

Cand...

Cand vei gasi straine
Pe foaie aceste randuri
Pamantul peste mine
Se va uda cu ganduri.
S-acolo sub tarana
In locul de-ngropare
O alba capatana
Asteapta indurare.
Te-ndura dar crestine
Si lasa-ma in tihna
Sa-mi dea un veac ce vine
Astampar si odihna...
Titlu: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Iosif din 31 Martie, 2004, 10:57:51 pm
Nu cred ca e bine sa dam vina pe D-zeu, eu unul m-am obisnuit sa dau vina pe mine daca nu imi este bine, pentru ca eu sunt cel care imi controlez destinul, e adevarat ca nu am control 100%, dar mi-l pot dirija inspre directia dorita. D-zeu nu e singurul pe care se poate da vina.. unii dau vina pe soarta, altii pe oricine sau orice apuca, doar sa scape de ea si sa se simta mai liberi, se simt mai liberi pentru ca au in fata pe cineva sau ceva pe care sa dea vina esecurilor.
Cred ca viata trebuie luata rational, nu avem voie sa ne lasam dusi de val in asa masura incat sa nu vedem drumul spre iesire, crede-ma ca pana ne curge viata prin vene avem o iesire, abea dupa ce am murit e totul pierdut (nu comentez aici posibilitatea invierii).
Nu am retete pentru fericire, unii sufera ingrozitor, poate zicem ca asta nu e viata, da, poate ca nu e, dar sa stii ca sunt multe persoane care si-au gasit fericirea dupa chinuri insuportabile. Controlul e in noi, mintea noastra e cheia, daca reusim sa o controlam putem accepta multe neajunsuri si esecuri. E greu sa iti controlezi sentimentele, dar nu e imposibil.
Titlu: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Lord_Saladin din 01 Aprilie, 2004, 03:18:41 pm
Citat
TE URASC ! Din strafundul inimii mele TE URASC ! Iti reneg invataturile si creatia ! Ma lepad de vlastarul credintei ce-am primit-o la nastere . Se spune ca esti omniprezent si omniputernic !


 Gresesti cumplit !!!!  Toti cei care s-au lepadat de credinta , au sfarsit-o rau... !! Lasa hula si atitudinea de razvratit... lovind in Dumnezeu cu vorbe, nu vei putea face nimic... mai mult rau iti vei face tie.
 Se spune ca odata un capitan de oaste al romanilor care a pierdut o mare batalie,  avand si el asemenea ganduri, a ordonat soldatilor sai sa isi incoarde arcurile, si sa traga spre cer, sa sageteze zeii... si soldatii au tras, iar sagetile dupa un timp s-au intors cazand asupra lor, ucigand si ranind pe multi dintre ei...
Titlu: voi ati murit vreodata...?
Scris de: androgin din 02 Aprilie, 2004, 04:15:43 pm
fericirea poate fi atinsa fericindu-i pe ceilalti!
Titlu: mandria-ti imi pare mai mare decat intelepciunea ta...
Scris de: furia ingerului din 04 Aprilie, 2004, 06:29:15 am
Muzafer...
"Lasa hula si atitudinea de razvratit..."

Imi place replica ta. Pacat ca nu-si are locul in interiorul ei cinismul ieftin al citatului de mai sus. De fapt, cred ca ai facut bine ca ai spus asta: ma simt "indatorat" acum sa-ti arat micimea puterii tale de intelegere.

Esti soldat al lui? Te-a ales in oastea lui care va sa zic...
Frumos...
Si ti-a spus ca uneori soldatii mor?
Ti-a spus ca acolo unde se duc este o enigma?
Stimabile, e usor probabil sa persiflezi "atitudinea" altora catalogand-o ca "razvratita", ca si cand ai spune "ce naiba, mai vrea si razvratitul asta care vrea sa impresioneze pe aici cu presupusa lui drama..."

Bag seama ca esti fericit cu ce ai. Bag seama ca pt. tine Dumnezeu a stat pe balcon si a intervenit de fiecare data cand l-ai chemat.
Altfel nu-mi pot explica ingamfarea cu care-i sustii cauza ridicat pe piedestalul misionarului in numele Lui.

Da-mi voie sa-ti spun ceva: n-ai inteles nimic din ce-am spus eu acolo!
In mod normal nu m-as catadicsi sa aduc repetitia in formularea mea dar in cazul tau, nefericit daca mi-ai cere parerea, fac o exceptie.
Ti-am citit si alte posturi si ma bucur ca am motivul sa-ti raspund. Imi plac cei ca tine care detin raspusuri pozitive la tot noroiul.

Care va sa zica...
Eu nu-L huleam pe Dumnezeu!
Nu-i anulam meritele sau nu-i taram numele prin mocirla!

Eu doar spuneam ca-L urasc atunci cand nu-si justifica raul facut oamenilor. Ai pierdut vreodata pe cineva atat de drag tie incat sa ai mari indoieli asupra intrebarii de a-ti mai continua sau nu viata apoi?
La fel de soldat al lui Cristos ai ramane daca ai merge in urma lui si ai numara minutele pana il vor cobori la 2 metri sub pamant?!
Ai idee ce inseamna sa plangi pana ochii tai nu mai au lacrimi sa poata face asta?!
Habar n-ai!
In schimb iti izbesti cu evlavie pieptul mandru ca ii porti sulita si scutul!

Il iubesc in sinea mea...
Ma identific in creatia mainilor sale...
Cu toate astea ii port cea mai mare ura de care sunt capabil ca om in ciuda faptului ca-i respect truda de a face lumea si de a o tine pe linia de plutire!

Poti intelege asta?!

Da, ii neg atributele! Sunt generaliste si induc parerea infinitului. NU !
Dumnezeu NU este infinit!
El se termina la inceputul negarii noastre!
Se spune ca daca oamenii n-ar mai fi, Dumnezeu s-ar continua existenta nestingherit.
Fals!
Suntem parte din el si suntem mobilul ofrandelor ce i se aduc zilnic!
Fara noi inceteaza sa mai fie si el!

In fiecare zi isi cere dreptul de a ne fi creat...In fiecare zi are nevoie de noi ingeri...si-n fiecare zi permite ca un diovol sa salasluiasca in sufletele celor care raman aici...
Ei bine in mine am primit unul!
Si oricat de mult ma urasc ca am permis asta, e raspusnul meu la mizeria care a lasat-o El in inima mea!
As fi putut avea o viata normala ca restul, as fi putut sa ma bucur de a o avea alaturi....dar Nu! El a ales s-o aiba la El!
Atunci eu am ales ca pe mine sa nu am aiba!
Nu-i voi contesta niciodata creatia sau nu-i voi tari sfintenia in mizerie.
Dar ii voi nega dreptatea si bunatatea! Voi spune ca mi-e sila de orbii care-si pun credinta in Lumina Lui si de surzii ce-asteapta Glasul Lui!

Atotputernicia Lui, AtotDreptatea Lui sunt minciuni!

"God is dead." - Nietzsche
"Nietzsche is dead." - God

Asta vreau sa spuna si despre mine! Ca pt. El am murit!
Nu-mi pasa ce urmeaza, nu-l fac de ras pt. ca m-a creat. Ba din contra, sunt unul dintre cei care se realizeaza in viata si-i fac cinste cu existenta mea. Cu toate astea...nu-mi mai merita jertfa!
Mi-a luat candva ce-aveam mai scump...ce-mi mai poate lua?!
Pe mine? M-a luat in ziua aceea blestemata de septembrie si m-a ingropat cu ea...sunt deja pierdut pt. lume!
Si atunci?!
Ce-a mai ramas din mine il voi huli, cum spui tu, si-i voi aduce tributul meu de necredinta in locul in care El m-a impuns cu sulita necunoscutelor Sale carari !!!!!!!!!!!

Asadar, draga Muzafer, pana sa arunci cu pietre multumeste-i ca sufletul tau nu e stanca...pentru ca de va fi vreodata, ceea ce din suflet nu-ti doresc, as vrea sa vad...
...tu cat de sus poti arunca cu piatra...?
Titlu: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Lord_Saladin din 04 Aprilie, 2004, 01:08:29 pm
Citat
Ti-a spus ca acolo unde se duc este o enigma?


Prietene, am sa incerc sa te lamuresc un pic, cat stiu si eu... Nu stiu in ce masura crezi, dar sufletul omului este nemuritor... Inteleg ca cunosti religia, sau cel putin, ai cunoscut-o odata.... stii bine ca exista doar doua locuri, raiul si iadul... Daca ai pierdut pe cineva acum, te inteleg, iti este foarte greu... dar ar trebui sa te gandesti ca dupa ce va veni randul tau sa treci dincolo, vei intalni aceea persoana, si iubirea voastra va fii eterna.



Citat
Bag seama ca esti fericit cu ce ai. Bag seama ca pt. tine Dumnezeu a stat pe balcon si a intervenit de fiecare data cand l-ai chemat.


  Te inseli... Daca ai fi citit cu atentia posturile mele, ti-ai fii dat seama cat sunt de nefericit... eu nu am cunoscut iubirea niciodata in viata mea... si asta cu toate ca am avut, 3 "prietene" pana acum, nu m-a iubit niciuna, decat cu "vorba", cel mult.... am suferit si sufar RESPINGERE SI UN PROFUND DISPRET din partea persoanelor de sex opus de care m-am indragostit, si nu numai. Se pare ca situatia asta nu se va schimba. Asta  nu e fericire , prietene....
  Prietenii m-au parasit unul cate unul... in clipele astea, sincer, mi-as dori si eu sa trec dincolo....
  Nu pot, intr-adevar, sa compar suferinta ta cu suferinta mea.... suntem oameni diferiti, avem probleme diferite...
  Cu toate astea, nu mi-am pierdut credinta in Dumnezeu.

Citat
Imi plac cei ca tine care detin raspusuri pozitive la tot noroiul.

  Nu detin raspunsuri pozitive la noroiul asta de viata... am venit pe site-ul asta pentru a cere ajutor... ca am primit niste sfaturi depasite,  si trunchiate (cu toate ca mi-au fost date cu sentimentele cele mai frumoase), asta e alta treaba.In fine...
Citat
Eu doar spuneam ca-L urasc atunci cand nu-si justifica raul facut oamenilor.

  Incet , incet, ajungem vad ca, la vechea problema... de ce e raul in lume...
Pentru ca noi, oamenii, am ales sa fie raul prezent in lume ! Pentru ca inaintasii nostri, avand in fata optiunea de a alege intre bine si rau, au ales raul. Si astfel, lumea asta a devenit corupta, si plina de noroi. Noi nu mai putem schimba acum nimic, nu avem ce sa mai facem, decat sa nadajduim ca dupa moarte, o sa fim fericiti pentru eternitate.... Speranta aceasta, poate deveni o certitudine, daca ai destula tarie sa crezi.




Citat
Cu toate astea ii port cea mai mare ura de care sunt capabil ca om in ciuda faptului ca-i respect truda de a face lumea si de a o tine pe linia de plutire!


inteleg ca Il urasti, acum...dar din moment ce tu te recunosti in creatia mainilor sale, inseamna ca te urasti si pe tine.
  Intrebare: ce crezi ca a simtit Hristos pe cruce, fiind chinuit atat fizic, cat si moral, de batjocurile privitorilor ? Cum crezi ca s-a simtit El , ca Fiu al lui Dumnezeu, sa fie supus acelor metode de tortura fizica, care dupa cum bine stii, erau extrem de crude... sa nu mai mentionam tortura morala...batjocurile, si poate un lucru care putin il stiu, povara pacatelor unei omeniri intregi... ??

Citat
La fel de soldat al lui Cristos ai ramane daca ai merge in urma lui si ai numara minutele pana il vor cobori la 2 metri sub pamant?!
Ai idee ce inseamna sa plangi pana ochii tai nu mai au lacrimi sa poata face asta?!
Habar n-ai


Intr-adevar, habar nu am... dar cu toate acestea iti spun, ca nu as renunta la Hristos nici atunci. Este o incercare cumplita... dar gandeste-te ca ea te asteapta acolo sus, si ca toate aceste incercari, toate aceste chinuri, sunt ceva temporar...
Cunosti credinta... stii bine, noi nu traim pentru viata asta, ci pentru viata viitoare.


Citat
Atunci eu am ales ca pe mine sa nu am aiba!

Departandu-te de Dumnezeu, te apropii de Satana...cale de mijloc nu exista.... iar eu, adevarat  iti spun, privind inspre Satana, sa fii sigur ca si el va privi catre tine...



Citat
Mi-a luat candva ce-aveam mai scump...ce-mi mai poate lua?!


 Ce-ti mai poate lua ? Nimic, insa TU iti poti pierde sansa de a te reintalni cu ea, pastrand aceasta atitudine...
 Nu iti spun: "dute la Biserica si da slava", sau zi "Doamne, Doamne", atata numai te sfatuiesc, sa nu renunti la credinta, si inca o data iti mai repet, ca departandu-te de Dumnezeu, te apropii de celalalt... si crede-ma, va fii mult mai rau...
Citat
In schimb iti izbesti cu evlavie pieptul mandru ca ii porti sulita si scutul!

Nu ma dau mare ca sunt crestin... daca chiar vrei sa stii, in lumea asta, sa fii crestin e vazut ca o rusine.
Titlu: Cauta-ti, Parinte, nebunul cel mai vretnic...
Scris de: furia ingerului din 04 Aprilie, 2004, 03:41:04 pm
Au fost unele momente cand am crezut ca Dumnezeu nu spune niciodata & Nu & ci...  & Nu inca &...

Ca sa-l citez pe Pascal & Sper sa ajung asa de batran incat sa cred in Dumnezeu... &...

Trebuie sa admit ca sunt contrariat : situatia ta nu pare pastelata in roz iar cu toate astea esti pe cruce, acolo langa El...cred ca meriti expresia asta.

Te-as putea intreba de ce faci asta...
M-as putea intreba pe mine poate mai bine de ce oamenii mai fac inca asta pentru El...
E ciudat...intr-o zi ca cea de azi in care El s-a intros in casa Sa...in mormantul Sau...sa hulesc impotriva-I...

Vezi tu, prietene, stapanesc si arta retoricii si a argumentarii si cu toate astea sunt vecin cu propria-mi limita de a nu ma putea convinge...de a nu-mi putea impinge de la mine ura...
Mi-ai spus ca & Inteleg ca cunosti religia, sau cel putin, ai cunoscut-o odata... &...
Ai dreptate...am cunoscut-o...
De fapt...eram pe punctul de a intra in randurile soldatilor Lui...
Am vrut sa ma fac preot, eram unul dintre cei care impresionau prin acel ceva care aduce a har...cei apropiati mie m-au incurajat sa-mi urmez calea...
Imi aduc aminte ca prin clasa a 6-a cand toti colegii mei habar n-aveau de lecturi suplimentare eu il citeam pe Thomas D’Aquino si Padre Pio si retineam cu poate prea multa usurinta dogmele scolasticii neo-crestine...
Eram intr-un fel chemat sa-mi implinesc chemarea...
A venit la un moment dat vremea, intr-o vacanta, cand devoram tot ce puteam gasi pe atunci de religie sa-mi dau intr-un fel seama ca Deuteronomul, Cartea Intai a Regilor si Numerii au unele aspecte despre care nimeni nu parea sa aiba explicatii...erau pasaje pe care nu le gaseam nicaieri explicate si mie imi spuneau lucruri pe care vroiam sa le inteleg...aveam PUTEREA sa inteleg lucruri pe care nimeni parea sa nu le fi vazut...sau chiar daca o facusera, nu se vorbea despre ele... !
Pana intr-o zi...
Acea blestemata zi de septembrie...

L-am implorat s-o salveze...i-am jurat in casa Lui credinta pe viata si i-am jurat ca-L voi urma oriunde-mi va cere, chiar departe de ea...numai s-o lase in viata!
Dar El, nu...a avut alte planuri...
Ceva ce mie nu-mitrecuse prin minte...ceva ce nu cunoscusem pana atunci si in fata caruia n-am stiut cum sa ma apar...
Nu puteam intelege ca cei care se duc nu mai vin inapoi la cei dragi...
Si m-am trezit, pret de cateva secunde...singur !
Singur...singur de tot !

Din clipa aceea m-am intors asupra mea insami...mintea mea ii accepta hotararea dar Altceva, mai puternic decat insami vointa il ura...si mintea mea a cedat...!
M-am trezit vreme de cativa ani intr-o Vale a Plangerii...intr-un loc in care nu admiteam dumnezeire...
Ca mai apoi, ura a izbucnit afara cu o tarie teribila....si am putut, in sfarsit, sa simt libertatea de a-L putea ... URI !!!!!!!!
N-ai idee ce-nseamna sa simti ca nimeni nu-ti mai poate lua acel gand, ca nimeni nu mai are puterea de a-ti refuza turbarea...!

In felul meu, stiu ce am ales...
Am ales intunericul...
Uneori imi pare rau, alteori mi-e dor sa multumesc cuiva de ceea ce infaptuiesc...dar imi aduc aminte ca am platit ofranda vietii altcuiva pentru un pacat care nu mi-l pot atribui mie...!
Nu port vina mortii ei dar acel spectru al intrebarii & De Ce ? & ma urmareste mereu... !

Am inceput, dupa ani, sa-L citesc din nou...
Nu pe El, cele scrise despre El de parintii bisericii si hermeneutica  textelor dogmatice...
Am citit relatari ale multor sinoadelor ecumenice, am studiat amanuntit motivele, evolutia si consecintele schizmei, am invatat interpretarile prozaice ale cartilor sfinte a crestinismului...am citit tot ce-mi putea hrani setea de raspunsuri !

Uneori, mai citesc inca...
Tot uneori, am nevoie sa atribui un subiect credintelor mele...
Sunt unul dintre cei care au nevoie sa creada dar nu mai pot opera cu latifundii ale unor concepte mult prea comune...

Dar, in cea mai mare parte a timpului, il urasc... !
La asta ma pricep cel mai bine, stiu sa-L urasc !
Cunosc doar 2 oameni in fata carora imi transpira palmele cand ne lovim in argumente...in rest, oricine ma abordeaza intr-o maniera crestina, ajunge sa fie macinat de samburele indioelii dupa discutia cu mine.

Nu-mi fac un scop in viata din asta dar este raspunsul necredintei mele la flagelul incetatenirii unei credinte prea mult normalizata si prea putin traita... !!!
In sufletul meu am ramas acelasi crestin caruia ii se inclesteaza dintii cand vedea mizeria prezentului si batjocura acelei institutii care-n trecut era esafodul pe care pierea insasi regalitatea... !

Tu, Muzafer, care stai in fata crucii Lui si-i speli ranile cu puterea ta de a-ti incredinta viata in mainile Lui, ce-ai facut pentru El ?
Cand a fost ultima oara cand ti-ai avut in mana puterea de a renunta la viata ta lumeasca si a-L urma in sihastrie si ai acceptat ?
Ce marinimie te-ndeamna pe tine sa-L aperi in fata celor ca mine care-I urasc natura dar se inchina in fata splendorii creatiei Sale ?
Cand a fost ultima oara cand ai spus & Da & gandului de a-ti da un ochi orbului care a vazut de la inceputurile sale lumea prin buricul degetelor sau ciungului sa-i dai mana care sa mangaie pielea femeii lui ?!

Imi spui ca daca ar raspunde cu moarte dragostei tale pentru El, L-ai urma pe mai departe... !
Minti !!!
Minti prin cea mai ingamfata nerusinare de care e capabila fiinta umana sau prin cel mai nebunesc gand care poate martiriza efemeritatea sufletului tau !
Asculta la ce-ti spun eu, crestine !
El nu este ce crezi tu ca e !
El nu este Calea ce trebuie urmata de-abusilea !
Credinta nu se are...credinta adevarata se castiga !
Esti gata sa-ncetezi smiorcaiala afectului ce tanjeste spre absolut iar el se scalda in mocirla inutilitatii ?!
Urmeaza-L !!!
Castiga-ti dreptul de a-i propovadui credinta si-ti vei primi locul la sanul lui Avraam !!!
Crezi ca ai pe tine platosa credintei ?!
Nu !!!!!
Esti furnica ce ridica frimitura ce-o va tine in viata cateva zile nestiind ca spre ea tocmai se pravaleste o lespede de granit !
Ceea ce vezi tu ca e piosenie nu este decat tremuranda rugaciune spre mai bine a acatistierilor si a fariseilor care-si plimba limbile infecte pe sticla rece a icoanelor intr-o triumfatoare...comuniune cu Mantuitorul ?!?!?!
Asta e blasfemie !!!!!!!!!!
Presupusa dragoste pestru Dumnezeu a celui care la iesirea din Casa Lui intoarce ochii dupa acea pustoaica blonda ce-si onduleaza soldurile in ciuda poftei sale si-l face sa se gandeasca...cu o fi sa fii intre picioarele ei ??????!!!!!
E iubirea celui avut care-si scoate din portmoneu cartea de credit Raiffesen, da la o parte hartiile de 1 milion, de cinci sute de mii, de o suta si...scoata acea moneda de 5.000 de lei, restul dupa care a asteptat 20 de secunde la gogosi si...ii intinde la cutia milei...de unde acei ieromonahi si condiahi sau simpli preoti o scot si si-o vara in buzunar...ce, ei n-ar trai ?????!!!!!
Asta e lumea care-L iubeste pe Cristos !!!!
Asta e pleava care a fost adusa de vantul hoiturilor tocmai din incendiata Sodoma si Gomora in avea zi a rafuielii Domnului cu lumea... !!!!!!!!!
Ai spus ca & in lumea asta a fi crestin e o rusine & !
Rusine!
Rusine tie care indraznesti sa-I ponegresti sensul cu cultul proprie-ti imagini supuse denigrarii!
Rusine tie, cel care-ti cauzalizezi raporturile cu Divinitatea prin prisma opinarii celorlalti !
Rusine tie, care-i poti accepta jerta de mantuire doar daca nu contravine principiilor de novalis si de a fi & trendy & sau & cool & al vremurilor carora apartii !
Eu il refuz fara sa-mi fie rusine ca L-am iubit candva mai presus de propria-mi existenta...singurul lucru de care mi-e rusine, poate...e faptul ca n-am avut curajul sa mor atunci cand poate El mi-a cerut-o... !
Cel putin n-as fi mai fost nevoit sa-mi justific franchetea exprimarii fata de divagatiile tale de vultur cazut din slava ca pret al...indraznelii de a-L urma !

Draga prietene...
Ceea ce urmezi tu e doar starvul unui trup care candva s-a numit Biserica...
Imi vei spune ca tu urmezi Credinta, nu infaptuirea ei, mobilul ei, Biserica, ca si institutie promovatoare de laic...
Te inseli...
Tu nu stii nici cat negru sub unghie ce-i credinta... !
Credinta nu se accepta orbeste...credinta se primeste in suflet dupa multe incercari !!!
Apostolii au lasat lumea lor si L-au urmat, s-au lepadat de El si i-au rascumparat trupul pe tarlanti de argint...ca mai pe urma sa moara pe rugul sfaramarii cu pietre, al arderii de vii sau al spanzurarii... !!!
Iar, abia apoi, au dovedit ca-i merita credinta...

O repet...credinta nu se foloseste cu titlu gratuit ci oneros...se castiga ca sa se merite!

Nu-ti doresc sa cunosti vreodata acea proba de foc...
E foarte probabil ca din sufletul tau ce-L preamareste acum sa se aleaga cenusa...ce-o va risipi crivatul nebuniei !

Eu le-am trait ce-ti vorbesc acum si nu mai am pretentia sa-mi fi pastrat integritatea mentala...
Dar, cu toate astea...pot recunoaste un crestin cand il intalnesc...pentru ca au fost clipe cand viata mea era viata Lui, indisolubile...doua ca una...
Iar martor al acelor timpuri in stau uneori lacrimile de a-L cauta, de a spera ca-L voi putea gasi vreodata, a-L tranti la pamant, a-I pune genunchiul in piept si a-L intreba..... :

Eu, ce pret mai am de platit ca sa-ti fiu copil...Doamne ?
Titlu: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Lord_Saladin din 04 Aprilie, 2004, 07:48:47 pm
Citat
Te-as putea intreba de ce faci asta...
M-as putea intreba pe mine poate mai bine de ce oamenii mai fac inca asta pentru El...


  De ce fac asta... intr-adevar, situatia mea nu e roz deloc.... Insa ce a spus Mantuitorul :"cei dintai vor fii cei de pe urma, si cei de pe urma vor fii cei dintai"... Te intreb: talharul, de ce a avut taria sa marturiseasca si sa recunosca pe Iisus ca Fiu al lui D-zeu, cand pana si ucenicii se indoiau ?Oare ce l-a determinat pe acel om sa aiba aceasta revelatie ?

 
Citat
Imi aduc aminte ca prin clasa a 6-a cand toti colegii mei habar n-aveau de lecturi suplimentare eu il citeam pe Thomas D’Aquino si Padre Pio si retineam cu poate prea multa usurinta dogmele scolasticii neo-crestine...

 Adevarat iti spun, ca dogmele bisericii, nu astea sunt caile de salvare... astea mereu au constituit , daca bine stii, pietre de incercare si motive de zavistii si schisme.
Citat
Nu puteam intelege ca cei care se duc nu mai vin inapoi la cei dragi...

 Cum sa iti explic, sa te fac sa intelegi, ca manifestand o atitudine de respingere fata de Dumnezeu, te departezi si de ea... Zici ca ai citit atata, dar se pare ca ai uitat sa citesti despre Inviere, despre nemurirea sufletului...

 
Citat
Nu-mi fac un scop in viata din asta dar este raspunsul necredintei mele la flagelul incetatenirii unei credinte prea mult normalizata si prea putin traita... !!!

  Crezi ca pe vremuri de mult apuse erau mai multi crestini adevarati ???Asa a fost de cand e crestinismul, multi au fost cu numele, ca Anania si Safira, prea putini au fost crestini adevarati... in locul atitudinii acesteia de revoltare mai bine ai incerca sa aduci cat mai multi la credinta adevarata.


Citat
Tu, Muzafer, care stai in fata crucii Lui si-i speli ranile cu puterea ta de a-ti incredinta viata in mainile Lui, ce-ai facut pentru El ?

 Ce-am facut pentru El ? Il apar in fata unor oameni ca tine care ii neaga natura.Si voi continua sa Il apar, si ma voi chinui sa iti TIE deschid ochii, inainte sa fie prea tarziu...

Citat
Imi spui ca daca ar raspunde cu moarte dragostei tale pentru El, L-ai urma pe mai departe... !
Minti !!!

  Nu mint... nu sunt fanatic sau zelot... dar cred.Crezi ca nu mi-ar fii fost usor sa intretin relatii sexuale ocazionale si sa ma amagesc ca e "iubire" ?Crezi ca mi-ar fii fost greu sa ma duc sa spun prostituatei de la colt in ceas de noapte :"vino de fii prietena mea seara aceasta, caci oricum, nu ma iubeste nimeni ?"
  Dar nu, eu am ales calea credintei. Asa e firea mea.

Citat
Ceea ce vezi tu ca e piosenie nu este decat tremuranda rugaciune spre mai bine a acatistierilor si a fariseilor care-si plimba limbile infecte pe sticla rece a icoanelor intr-o triumfatoare...comuniune cu Mantuitorul ?!?!?!

  Eu nu am zis ca asta e piosenie... Eu nu am venit sa ma dau mare in fata ta ca sunt crestin, am vazut numai mocirla si confuzia in care te zbati, vrut sa iti arat ca renegarea si ura nu sunt caile de rezolvare.

Citat
Credinta nu se are...credinta adevarata se castiga !

  Cu ce si-a castigat talharul de pe cruce credinta ???

Citat
Rusine!
Rusine tie care indraznesti sa-I ponegresti sensul cu cultul proprie-ti imagini supuse denigrarii!
Rusine tie, cel care-ti cauzalizezi raporturile cu Divinitatea prin prisma opinarii celorlalti !

  Da, rusine mie, si rusine Lumii intregi.... Dar eu de bine de rau, niciodata nu mi-am pus problema lepadarii de credinta.
Citat
Tu nu stii nici cat negru sub unghie ce-i credinta... !
Credinta nu se accepta orbeste...credinta se primeste in suflet dupa multe incercari !!!
Apostolii au lasat lumea lor si L-au urmat, s-au lepadat de El si i-au rascumparat trupul pe tarlanti de argint...ca mai pe urma sa moara pe rugul sfaramarii cu pietre, al arderii de vii sau al spanzurarii... !!!

  Daca sustii ca, credinta se primeste in suflet dupa multe incercari, tu, care ai trecut prin atatea, de ce nu accepti credinta ?????
Citat
Dar, cu toate astea...pot recunoaste un crestin cand il intalnesc...pentru ca au fost clipe cand viata mea era viata Lui, indisolubile...doua ca una...

  Adevarat iti spun, prietene, ca daca viata ta ar fii fost cu totul dedicata Lui, nu ai fii ajuns asa de aproape de stadiul de apostat.
Citat
Eu, ce pret mai am de platit ca sa-ti fiu copil...Doamne ?

  Ce pret mai ai de platit ? Nu mai ai nici un pret... renunta la ura, la respingere fata de divinitate, si reintoarce-te la credinta adevarata.... lasa ratacirile, fii sigur ca daca te intorci acum, vei fii rasplatit, daca nu in viata asta, in viata viitoare.

Citat
E foarte probabil ca din sufletul tau ce-L preamareste acum sa se aleaga cenusa...ce-o va risipi crivatul nebuniei !

 nebunia ? probabil ca sufletul meu e deja o ruina, dar cu toate acestea, voi vontinua sa il preamaresc.
 Crezi ca ai semanat indoiala in sufletul meu ? Te inseli amarnic atunci...
Nu stiu de ce, asa am eu impresia, ca odata si odata o sa revii la credinta adevarata, si ai sa realizezi ca cuvintele spuse de multi altii, si de acest Muzafer, nu au fost vorbe in vant... numai sa ai grija sa nu fie prea tarziu pentru tine...
Titlu: Te-nteleg, Marite Doamne...!
Scris de: furia ingerului din 04 Aprilie, 2004, 09:22:07 pm
“Ce-am facut pentru El ? Il apar in fata unor oameni ca tine care ii neaga natura.Si voi continua sa Il apar, si ma voi chinui sa iti TIE deschid ochii, inainte sa fie prea tarziu...”

“Eu nu am zis ca asta e piosenie... Eu nu am venit sa ma dau mare in fata ta ca sunt crestin, am vazut numai mocirla si confuzia in care te zbati, vrut sa iti arat ca renegarea si ura nu sunt caile de rezolvare”

„Daca sustii ca, credinta se primeste in suflet dupa multe incercari, tu, care ai trecut prin atatea, de ce nu accepti credinta ?????”

„Adevarat iti spun, prietene, ca daca viata ta ar fii fost cu totul dedicata Lui, nu ai fii ajuns asa de aproape de stadiul de apostat.”

„Nu mai ai nici un pret... renunta la ura, la respingere fata de divinitate, si reintoarce-te la credinta adevarata.... lasa ratacirile, fii sigur ca daca te intorci acum, vei fii rasplatit, daca nu in viata asta, in viata viitoare. „
„Nu stiu de ce, asa am eu impresia, ca odata si odata o sa revii la credinta adevarata, si ai sa realizezi ca cuvintele spuse de multi altii, si de acest Muzafer, nu au fost vorbe in vant... numai sa ai grija sa nu fie prea tarziu pentru tine...”
…………………….

Asa grait-a cel ce-aude pace in sufletele netrebnicilor…

Preamariti-L pe Domnul Savaot…Bine esti cuvantat, Tu Doamne, invata-ne pre noi indreptarile Tale…Cantare de biruinta inaltand.…!!!

Bine ai venit in lumea mea, prietene Muzafer…!

Preacucernice martor al Sfintei Evanghelii, ingaduie-mi sa pun la indoiata spusele tale…de fapt, ca sinceritatea sa-mi fie mai mare decat ocara…spui numai si numai prostii !

„Stadiul de apostat”….?!?!?!
Hmmm…litigiu adus bunelor moravuri…!

Iti uram mai devreme un sincer bun venit in lumea mea, in lumea oamenilor din jurul tau de fapt…
Care-i pretul tau, drag prieten?
Cat valorezi tu?…Pe ce te vinzi tu?
Toti avem un pret…
Asa e legea…
Al tau care e ?
Lasa-ma sa ghicesc…putinta de a scapa de sentimentul inutilitatii cand ai putea avea orice tarfa ce ti s-ar darui tie???!!!!
Sau poate satisfactia de „a-i intoarce pe calea cea buna” pe cei asemenea mie…?!
Spune-mi drag prieten…de ce am impresia( la naiba, cat as vrea sa ma insel…! ) ca pretul ti-e mai mic decat ofranda ce i-o aduci Lui…!

Si Iisus a avut un pret in pustiu si patruzeci de zile si-a negociat contractul cu Necuratul…
Trebuie sa ai si tu unul…mi l-ai spune daca te-as intreba?!
Eu n-am puterea sa ofer ce-ti doresti tu dar stiu pe Cineva care o are…
Ce spui, te mai gandesti…?!

Bine ai venit in Raiul meu prietene…:
-In Raiul in care cei ce nu se pot integra si-o trag navalnic cu tarfele ca sa-si razbune amarul…iar daca n-o fac si se abtin ca sa-I urmeze Lui cararile…eee….pacatuiesc cu gandul…mare pacat, drept sa-ti spun…!
-In Raiul in care bisericile admit spre a sluji cuvantul Domnului in ele alcoolici, dezaxati, pe cei ce aduc injurii, curvari…Preoti, mai pe scurt!
-In Raiul in care femeia se poate chinui 10-15 ani sa faca un copil pe care i-l fura la maternitate o asitenta ca sa-L trimita in Belgia…e o adevarata afacere am auzit traficul de organe prin locurile acelea…!
-In Raiul in care barbatul isi ia partea sa…barbateasca alaturi si o penetreaza tu tandra piosenie in cele mai ascunse locuri…iar femeia isi ia partea sa femeiasca alaturi si cumpara de la SexShop falusuri…pe dimensiuni, ce-i drept….deh, dupa pofta…inimii !!!
-In Raiul in care fecioria copilei de 14 ani venind de la scoala cu prietena ei Ana pe o strada laturalnica, este furata in cel mai marsav fel si ochii ies stau sa sara din orbite de durere cand o patrunde acel madular care o va urma multa vreme in cosmarurile ei…!
-In raiul in care unii cauta in gunoaie dupa resturi de paine de la ospetele celor…diferiti de ei…si nu se dau inapoi cand culoarea verde a restului de pateu gasit nu are nici o legatura cu vreun fel de coloranti din ambalaj…!
-In Raiul in care ceilalti, diferiti de primii, cumpara vieti de oameni si le exploateaza dupa bunul plac…ezeaza de lucruri a caror existenta poate multi dintre cei dintai n-o cunosc…!
-In Raiul in care lucrarea Domnului este trecuta prin foc si spada…scuze, prin rachete anti-tanc si razboi informational care curma vietile nevinovate ale acelor…victime colaterale !!!
-In Raiul in care valoarea omului este o himera la fel de fragila probabil ca himenul fetitei a carei brutata dezvirginare ti-a delectat lectura cateva paragrafe mai-nainte…in care singurul pret al valorii omului nu se masoara in abilitatile sale sau in talentul sau ci in,…capacitatea de a fi exploatata de cei ce pot s-o faca pentru propriul interes in timp ce el se hraneste cu…resturi ceva mai multe decat se hraneau bietii bucatari ai tomberoanelor !
-In Raiul in care cei ca tine tin mortis sa minta in fata celor ca mine in jertfelnica incercare de a-si dezvalui proximul motiv al propriilor lor existente…credinta in Dumnezeu !!!

Copile…!
Trezeste-te !!!!!!!!!!
Cei ca tine sunt de mult morti !!!!!!!
Esti printre ultimii…vei muri si tu si stii ce va ramane in urma-ti…?!
Noi !!!!!!!!!!
Cei care-ti contesta tie minciunile sfruntate cu izbavirea dupa moarte !!!!!!!
Ai fost tu acolo sa vezi?!??!?!
Aiurea !
Supozitii alimentate de speranta ca moartea nu este decat inceputul…permite-mi in temeiul mizeriei in cale ma tarasc, dupa spusele tale, sa neg viata de apoi……!!!!!!!
Permite-mi sa-ti alung aburii sperantei ca acest secol ori va fi unul cerstin ori nu va fi deloc…!!!

Vom ramane noi dragule, incet-incet…
Noi care NU-L contestam pe Dumnezeu…ci il vrem iesit din ipostaza de Deus Odiosus retras dupa creatiune….!

Vrem raspunsuri iar fagurii de credinta, in care voi v-ati turnat tiparele fixismului de a-L accepta orbeste, nu ni le dau !!!!!!!

Tu n-ai inteles nimic din ce ti-am spus eu si asta ma amuza teribil !!!
Tu vezi in mine faptura dezumanizata si prin urmare lipsita de liber arbitru care il neaga pe Stapanul tau !!!!!!!!

Nu, prietene…eu sunt cu totul altceva…
Sunt ceea ce tu n-ai putea deveni niciodata pentru ca oamenii nu se nasc egali…adu-ti aminte Avraam a intrat la sluga Sarei, Agar, mama lui Ismail – intemeietorul religiei islamice, si a avut copil cu ea….deci la o sluga!
Dumnezeu tolera deci inca de la inceputuri diferentele…!!!!
Intelegi…?

Suntem atat de diferiti incat imi repugna intr-un fel apartenenta la aceeasi specie cu cei ca tine…!

Ca om, intr-un anumit fel, si DOAR in acela, am respect pentru tine….mint, pentru incapatanarea ambitiei tale de a-L sluji…
Dar…
Mai bine lasa atat…ofensele nu fac cinste nimanui banuiesc….

Care va sa zica….imi spui?
Care e pretul tau…?

Vinde-mi mie credinta ta…vrei?
Si eu iti dau in schimb ce-mi ceri…
Iar dupa un targ cinstit tu imbratisezi ceea ce-ti spun eu sa imbratisezi…trebuie doar sa-mi spui cat valorezi tu…!
Facil, asa-i…?
Decat sa te vinzi la cine stie ce patron care sa te surmeneasca pentru 2,8 mil. lunar si poate 12 bonuri valorice de 58.000….mai bine imi dai mie ce vreau…si vei avea de castigat…!!!!!!!!

ZI !!!!!!!!!
VREI ?????????!!!!!!!!!!!?????????!!!!!!!!!!!!!!!
 
El ti-a promis poate viata dincolo…dar nu ai certitudinea…eu iti pot oferi viata AICI, palpabila, concreta….tangibila si adulmecabila !!!!!!
De unde stii ca dincolo mai e ceva…?
Daca vei constata cu stupoare ca dincolo e neant si ca ti-ai irosit viata pe urma ingamfarii de ai fi slujbas in oastea Lui pe cand altii faceau sex oral de voie cu zeite de femei si conduceau Aston Martin-e pe strazile insorite ale Californiei….?!?!?!?

Esti Dispus sa risti toate astea pentru…un prostesc, de altfel, orgoliu ????!!!

Nu-mi mai raspunde cu citate din propriu-mi mesaj ca stiu prea bine ce am scris iar de retractat ceva, nici vorba.
Fii macar o data in inutila ta viata, sincer cu tine insuti, si vorbeste pe sleau !!!

Simti furie?! Arat-o !
Simti indignare?! Arat-o !
Simti dorinta ?! Arat-o !!!

Arata-le pe toate dar nu-mi mai persifla nevolnic raspunsurile si nu te mai chinui a-mi gasi mie hive…!!!

Esti ostas al Lui!
Arata de ce esti in stare !
Dovedeste-i ca-i meriti increderea care ti-a acordat-o…de fapt, fie vorba intre noi, ti-ai cam acordat-o singur, asa-i?
Ma rog…
Haide !!!!!!!!!!!!!!
Raspunde-mi …!
Dar scuteste-ma de a mai citi tresariri ieftine de afecte religioase…cu quote !

Vorbeste ca si cand ar fi arma ta asta!!!
Astept….

P.S.

Si cand te gandesti ca Dumnezeu nu vine sa te povatuiasca si te lasa sa te zbati in fata orfanului care iti injoseste lucrul cel mai de pret…
Dumnezeu a murit ! Traiasca „Dumnezeu” !
Titlu: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Iosif din 04 Aprilie, 2004, 10:35:19 pm
„Pe fiecare om de pe faţa Pământului îl aşteaptă o comoară undeva. Noi, inimile, nu prea vorbim despre aceste comori, fiindcă oamenii nu mai vor să le găsească. Nu le vorbim despre ele decât copiilor. Pe urmă lăsăm viaţa să-l îndrepte pe fiecare spre destinul sau. Din păcate însă, puţini urmează drumul care le este trasat, adică drumul Legendei Personale şi al fericirii. Ei cred că lumea este ceva ameninţător – şi din cauza asta lumea chiar devine ameninţătoare. Atunci noi, inimile, vorbim tot mai încet, dar nu tăcem niciodată. Şi evităm ca spusele să fie auzite: ca oamenii să nu sufere fiindcă nu şi-au urmat inimile.”
Titlu: pentru furia ingerului
Scris de: Lord_Saladin din 17 Aprilie, 2004, 07:37:16 am
Te joaca Satana pe degete, amice... si mai rau inca, te foloseste ca unealta ca sa mai traga si pe altii in urma sa...
 Stii, tu habar nu ai ce e aia credinta... niciodata nu ai stiut... tu crezi ca odata ai stiut, insa la prima incercare ai dat inapoi, si ai trecut de partea dusmanului...
 Adevarat iti spun, exista numerosi barbati, care in aceeasi zi si-au ingropat si sotia si copii, si nu si-au pierdut credinta in Dumnezeu !Adevarat iti spun ca exista altii la care le-a murit o familie intreaga, in accidente, si nu si-au pierdut credinta in Dumnezeu ! Altii sunt orbi, schiopi, si cum pot ei, dau slava lui Dumnezeu !Nu ai scuze pentru ceea ce faci.
 Nu i-a spus Dumnezeu profetului Ezechiel, cu trei zile inainte, ca ii va lua la El sotia ??
 Crezi ca noi, oamenii, avem un pret ? Crezi ca poti cumpara un suflet ??? Cine te crezi tu sa vorbesti asa, te crezi Satana ?????
 Crezi ca lumea asta e raiul tau ? Nu stii tu cui i-a fost data stapanirea peste lume ??? Diavolului ! De ce crezi ca ii ofera Satana lui Iisus, in pustie, toate imparatiile pamantului ??
  Negi viata de apoi ? ia asculta-ma un pic ! Daca lumea si universul e asa cum zici tu, eu nu pierd nimic transformandu-ma in neant, dar daca lumea e asa cum zic eu, atunci tu si cu toti cei ca tine o sa aveti mult de suferit...
  Stii, cunosc si eu teoria conform careia, ateii sunt partea "elevata" a populatiei, iar restul de 90% , care cred intr-o forma sau alta de divinitate (Iehova, Iisus, Allah, Brahma, etc), sufera de un delir in masa...
  Stii de ce il negi tu pe Dumnezeu ? Pentru ca iti este frica de El... iti este frica chiar si de existenta unei simple posibilitati ca undeva acolo sus, Cineva sa iti auda aberatiile pe care le graiesti si le scrii aici.... ti-e teama ca nu cumva, acolo sus, prietena ta sa te vada in ce hal ai ajuns...
  Crezi ca simt manie ? Crezi ca ma faci sa ma lepad de credinta ?? Fals ! Cunoscand oameni ca tine, imi dau seama cat de mare e puterea diavolului in lume...
  Nu simt manie fata de tine, ci, mila...
  De ce as simti manie ? Iti dau un sfat , prietenesc ... sa te duci sa vorbesti cu un parinte, la o biserica sau manastire , sa te spovedesti... eu nu cred ca sunt in masura sa te ajut prea mult.Te-as sfatui sa vorbesti cu parintele Cleopa, e un om al lui Dumnezeu,care si-a daruit viata credintei, cu siguranta te-ar putea ajuta.
  Cat despre Ismael, nu el este intemeiatorul religiei islamice, el e doar stramosul poporului arab... Mohamed a intemeiat islamul.
  Si ti-o mai spun, nu am nici un targ de facut cu tine...
Titlu: Toata lumea are un pret...
Scris de: furia ingerului din 18 Aprilie, 2004, 07:56:03 am
Hopa....!:)
O sclipire de inteligenta...?!
Nu poate fi...si totusi e ceva...ce... ?
Hmmm....vom afla imediat ce-i vom da peste gura stimabilului Muzafer.
Trebuie sa aiba el o replica apoi...asa are intotdeauna:)
Dar prima data sa spicuiesc cateva dintre cele spuse cu ardoarea chinului de a-i fi lucrat putin tesut neural :

……………………………………………….

„ Te joaca Satana pe degete, amice...”
„  Stii, tu habar nu ai ce e aia credinta... niciodata nu ai stiut... tu crezi ca odata ai stiut, insa la prima incercare ai dat inapoi, si ai trecut de partea dusmanului... „
„  Crezi ca noi, oamenii, avem un pret ? Crezi ca poti cumpara un suflet ??? Cine te crezi tu sa vorbesti asa, te crezi Satana ?????”
„  Pentru ca iti este frica de El... iti este frica chiar si de existenta unei simple posibilitati ca undeva acolo sus, Cineva sa iti auda aberatiile pe care le graiesti si le scrii aici.... ti-e teama ca nu cumva, acolo sus, prietena ta sa te vada in ce hal ai ajuns...”
„  Nu simt manie fata de tine, ci, mila...”
„  Cat despre Ismael, nu el este intemeiatorul religiei islamice, el e doar stramosul poporului arab... Mohamed a intemeiat islamul.”
„  Si ti-o mai spun, nu am nici un targ de facut cu tine...”

……………………………………………………………….

Lamurim de la inceput ceva: imi pastrez remarcile in spiritul bunului simt din respect pentru oameni ca Delacroix, Bllue si restul de pe acest site care nu sunt obligati sa suporte injurii aici.
Prin urmare, ia sa vedem….:

Ma joaca Satana pe degete…Dumnezeule, cu glas tunator grait-a  proorocul!!!
Mai, pustiulica!
Ce crezi ca stii tu despre Satana? Si cu atat mai mult ce crezi ca stii tu despre Dumnezeu?!
Daca ai avea macar o septime din mintea care te zbati s-o afirmi ca o ai, te-ai putea detasa putin de propria-ti gandire si ai incerca sa nepartinesti aceasta dihotomie Dumnezeu-Satan…!
Cred, de altfel, ca esti depasit de situatie cu MULT…..!

La un moment dat m-am uitat la pozele tale…nu ca m-ar fi interesat dar am vrut sa vad si eu interlocutorul  meu…ce crezi ca am vazut? Exact ce ma asteptam: frustrarea…si voi ramane cu afirmatiile in acest stadiu.
Dar sa lasam asta…

Pana la a continua, hai sa lamurim ceva: stiu cat te duce capul si-ti vorbesc la numitorul nostru comun asa ca, te rog, nu te simti ofensat daca eu pot sa vad ca in spatele chinului tau de a-mi urma cavalcada lingvistica se ascunde neputinta de a intelege nu numai ce gandesc eu ci…chiar ce scriu eu.

Te intrebam ce crezi tu ca stii despre Dumnezeu si Satan?
Dumnezeu e unul clar si Satan e unul iarasi clar, da?
Care va sa zica, Dumnezeu e Good Guy si Satan e Bad Guy?
Asa…
Stii ce e asta? Pupaciunea realismului!
Daca vei putea vreodata sa citesti un autor precum Andrei Plesu( de fapt, de citit nu ma indoiesc ca poti…cu intelesul am eu mari dubii…) iti recomand „Despre Ingeri”, poate intaia mare carte de angeologie post-decembrista. Ai vedea acolo ce se ascunde in mintea unui geniu, pentru ca nu-mi atribui numai eu dreptul de a-l numi pe Plesu geniu ci multi-multi altii, care mi-a fost ani de-a randul un fel de mentor spiritual in a-mi definitiva conceptia despre lume. Ai vedea acolo daca l-ai citi, ardoarea omului care, desi isi simte sintemul filosofic pe prag de reconstructie, are puterea sa emita judecati de valoare impotriva a ce crede fara a sublimina fatarnicia.
Iti spuneam ca acea viziune bipol Dumnezeu-Satan e fundamentul unei gandiri sacerdote care nu-si mai gaseste corespondent in zilele noastre.
Dialectica actuala refuza entropia nula, adica refuza abilitatea contrastelor de a se cumula pana la anulare reciproca.
Asta nu inseamna ca exista valorizare diferita atribuita celor 2 notiuni, nu. Nu este nici una peste cealalta, intelegi?

Pana sa continui, as indrazni sa ma lansez intr-o consiliere adresata tie: n-am pretentia sa spun ”ca prieten, iti spun” ci doar…ca interlocutor intr-o disputa ti-as recomanda: decat sa faci apel la invective si alte radicalisme ce sfideaza prost-gust-ul iti recomand sa iei aminte si la ce spun altii…nu de alta dar s-ar putea sa gasesti in gandirea lor anumite aspecte care ti-au scapat intelegerii. Te intrebi de ce altii nu te iau pe tine atunci in seama…stii de ce? Pentru ca tu nu faci decat sa apostrofezi personal si sa-ti postezi opinia pe piedestalul nemutabilului. Esti failibil, omule…ca si mine de altfel…ca toti, de altfel!
Dar tu si altii ca tine aveti de pierdut in arena in care se confrunta ideile pentru ca le ordonati in categorii de Dumnezeu si Satan…intelegi?
Nu e chiar atat de simplu…si ar trebui sa stii asta daca ai citit cate ceva despre teologie.
Crezi ca n-as putea sa „psalmodiez” exprimarea mea in termenii ironiei care, fie vorba intre noi fara suparare, are motive sa-ti fie adresata…de ce n-o fac? Pentru ca te-ai repezit sa-mi prinzi manusa care-am aruncat-o prin acesat post…si-ti datorez respectul adversarului care-a pasit in aria combatanta.
Dar, ca sa inchei aici seria explicatiilor, nu-ti forta norocul si nu-mi maximiza mie rabdarea…ai fi uimit sa afli cat de sporadic dispare primul si ce limite coborate are cea de-a doua….!

Continui de unde am ramas….

Din comoditate cel mai adesea, sau mai grav, din incapacitatea de a putea gandi centrifug si divergent, majoritatea oamenilor se multumesc sa categoriseasca totul in Bine si Rau.
Personal cred, ca abia atunci cand va domina majoritatea plurivalenta pe aceasta tema a credintei, lumea va trai sub primatul binefacator al religiei….

Te-ai intrebat vreodata care este singurul atribut al lui Dumnezeu care nu poate fi regasit in NICI o formula macar partial demonstrabila?
Te voi ajuta eu…acela de a fi „necreat”.
O frivola tribulatie a unui concept greu de inteles…
Ar putea fi solutia pentru a intelege de ce Dumnezeu e vesnic…
Si totusi, daca l-as recunoaste pe Dumnezeu in vreun fel, admit ca asta ar fi acel fel: EL e SINGURUL care exista FARA a fi CREAT !!!

Asupra celorlalte atribute e mult de vorbit….poate mult prea mult.
Oricum destule se regasesc in contingent: „existenta” apartine si regnului animal, „viata” apartine si regnului vegetal, „viata animala” regnului animal, „viata volitiva si decizionala” regnului primatelor superioare, iar „atributul necorporalitatii” regnului ingerilor.
Intr-adevar, nu avem nemurirea Lui, atotcunoasterea, atotputernicia, omniprezenta tabulata de omnipotenta, si probabil si altele….
Dar nu la atributele Lui doream eu sa insist…as vrea sa incerc sa-ti demonstrez ca avem putere ca oameni asupra Diavolului.

In majoritatea credintelor care si-au gasit loc in „galeria onoarei”, vei regasi ideea conform careia Binele precede Raul. Te-ai intrebat vreodata de ce a fost asa? De ce nu s-ar fi nascut Raul intai? Sau, si mai departe, de ce nu ar fi existat asemeni Binelui dintotdeauna?
Referindu-ma strict acum la crestinism cu toate formele sale, se stie ca ingerii au fost primele fapturi ale creatiei care au beneficiat de drept de veto absolut!
Au avut in posesiune puterea de a se dicta pe sine….!
Si o parte au ales altceva…acea parte primind denumirea generica de fapturi ale Raului.
Stii care a fost rangul lui Lucifer?
Exista inca dispute in acest sens dar o parere care se bucura de o oarecare suprematie in cercurile laicilor este cea confora mareia ar fi fost adjutantul lui Mihail la comanda ostilor ingeresti. Ar fi fost prin urmare unul dintre aceia care au puterea de a stapani stihiile vremii si de a-si chema alaturi ostenii…!
Ceva imposibil pare-se pentru un om…
Cu toate astea…
Nicaieri in istorie NIMENI nu a admis ca prin caderea sa si a celor ce l-au urmat li s-au potentat puterile dincolo de stadiul de la care au pornit….!
Intelegi….? Lucifer nu e nici acum mai puternic decat a plecat din Rai!!!!!!
Lucifer e acelasi…doar felul in care foloseste puterile sale difera antagonic.

Si acum…cu ce sunt mai presus ingerii decat noi?
Ma raliez ideii conform careia…cu nimic!
Dimpotriva…supus culpei carnalitatii si delimitarii sale bruste, omul va fi mereu un ring…un ring in care forte obscure se vor intrece unele cu altele. Suntem prin sine un Bine versus Rau!
Avem insa ceva ce ingerii nu au….
….avem lupta !!!!
Ei deja sunt nascuti din si in harul dumnezeirii sau satanitatii….noi insa avem mereu ALEGEREA!!!
Avem putinta de a fi intr-o tabara si, as indrazni sa imping rationamentul la limita nebuniei….noi putem fi intersantajabil MUTABILI !!!!
E doar o chestiune de verosimilitate relativa…in ce parte ne situam!
NOI trebuie sa ne castigam dreptul apartenentei la CEVA….ingerii sunt, cred, singura dihotomie ce nu admite scuze: sunt ORI rai ORI buni !!!

Adu-ti aminte acele versuri ale rugaciunii: ” Mai marita si fara de asemanare decat serafimii…”
O femeie, un OM in speta, a fost care va sa zica dincolo cu mult se puterea ingerilor !!!
Un om ca oricare altul prin ce….prin faptul ca a fost nascatoare de Dumnezeu? Nu…!
Pentru ca l-a intrupat pe Dumnezeu in sine si a ales Calea Lui!!!!!!!!

Stii ce avem in plus fata de ingeri?....Minusurile….!
Asta avem, minusurile….viata omului e dramatica si admite mereu putinta masonerica a schimbarii….!
Nimic altceva nu ne diferentiaza de ingeri…

Si ca o concluzie….ingeri sunt Satan si ai lui….
Si atunci, Muzafer te intreb eu pe tine….

De la Dionisie Areopagitul la Toma, de la Dante la Milton, de la Angelus Silesius la Cocteau, toti au avut revelatia superioritatii in raportul cu netrupestile fiinte angelice….!
Suntem cu CEVA dincolo de ingeri…iar acel ceva ne da putinta de a face din credinta un articol de gandire!
Acel CEVA ne da vectorialitatea de a compune rezultanta fortelor ce se zbat in noi intr-un binom organic al alegerii….!!!!

Intelegi….NU l-am ales pe Diavolul cum nu l-am ales nici pe Dumnezeu….sunt putinta de a fi om prin definitia luptei ce se da in
mine !!!!!!!!!

Si, pana sa inchei, voi trece in revista cateva raspunsuri scurte la ce ai scris tu:
-   Stiu ce e credinta si am cunoscut si negarea in stadiul ei larvar.
-   Toate sufletele au un pret amice. Stii care e ala? Usurinta cu care incheie tratat de pace cu una dintre cele 2 parti: cu cat cedezi mai repede uneia cu cat vei avea un tribut mai mare de platiti in lupta de a faca fata loviturilor celeilalte. Asta e pretul de care-ti vorbeam…
-   Crezi ca te-ai transforma in Neant daca Dumnezeu n-ar exista? Fals! Neantul e tot notinuea indusa de Dumnezeu…n-am idee ce e daca nu e Dumnezeu dar cu siguranta nu vei imbratisa proxima apropiere a Neantului….
-   Mi-e frica de Dumnezeu si de aia scriu aici….Gresesti la modul lamentabil amice. Posibilitatea existentei Lui….M-ai auzit tu vreodata ca am negat ca exista?! Hmmmm…..uneori stau si ma intreb daca tu intelegi macar titlul post-urilor mele…..
-   Cat despre faptul ca „prietena” mea de acolo de sus m-ar vedea in ce hal am ajuns…fii tu fara grija, stie cu siguranta „in ce hal am ajuns”….doar ca nu mi-e prietena, ci mama…!
-   Sa ma duc la parinte sa ma spovedesc….de unde stii ca n-am facut-o deja? Doar ca atunci cand vreau sa urlu n-o fac in fara ecumenicilor si vorbesc in felul meu cu cel direct raspunzator de ce s-a intamplat sau se mai intampla inca…stii la cine ma refer.
-   Cat despre Ismail si Mohamed cred ca e de-a dreptul jenant sa-ti citesc acel raspuns in conditiile in care ar trebui sa ai decenta sa citesti macar cele mai elementare scrieri ale Coran-ului( primele 3 pagini…) in care Mohamed se autodenumeste „Intaiul Profet” descendent direct din samanta lui Ismail, „Cel ce-a adus credinta in pustiurile fara nume”

Cam atat am avut de spus…si as mai adauga, ca o postfata…
Sa contrazici e usor, sa intelegi e partea grea dragul meu…

Cat despre a avea sau nu targ cu mine…te inseli ca-ntotdeauna, in pofida celor spune se mine in acest post ce ti-e dat spre lectura….tu cat ai ajuns sa platesti pentru cutezanta de a-ti conferi credinta ta ca o gratuitate pe tema careia blufezi in explicatii?

Nihil sine Deo….
Dar…tu stii cine e Dumnezeu de vorbesti asa de usor de El….?

Toata lumea are un pret….
Toata lumea…
Titlu: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Lord_Saladin din 18 Aprilie, 2004, 01:06:42 pm
Ok, sa inteleg ca vrei sa postam aici si sa ne argumentam pana la infinit...
Nu ma pot abtine totusi, sa nu observ faptul, ca tu, te consideri undeva mai sus decat toti, crezi ca ai ajuns la un grad atata de inalt de cunoastere, doar pentru ca ai citit la viata ta biblioteci intregi, autori celebri, etc...
  Te felicit, tot respectul pentru tine... dar lucrurile nu sunt asa de complicate precum crezi... Indiferent ce zice unul sau altul, intre Bine si Rau este o diferenta radicala, amice... nu ma lua te rog cu tot felul de filozofii recente...
  Sa o luam altfel, la modul general, ... in mai toate religiile, sunt doua forte care se confrunta in Univers, Binele si Raul... e o idee comuna, prezenta la toate popoarele, de cand au aparut oamenii... e o idee general raspandita...
  Ma gandesc ca ai citit Zend-Avesta.E un exemplu concludent. Lasand la o parte speculatiile despre Zurvan Akarana, care au aparut sub influenta unor secte crestine eretice, poti observa si acolo cum Zoroastru traseaza clar limita dintre bine si rau, reprezentate prin Ahura Mazda si Ahriman.
  Bine spui tu, binele si raul nu se anuleaza reciproc. Caci raul nu poate anula binele, cred ca stii ca in lupta finala binele va invinge, eliminand raul... de ce ? pentu ca cele doua , chiar daca exista (fie ca si concept, fie ca si personificare), din vesnicie, va veni o vreme cand unul dintre aceste concepte (raul), va disparea pentru eternitate.
 
  In religia crestina, Sf. Augustin spune ca raul e absenta binelui...Dar daca citesti cu atentie Scripturile, ai sa vezi ca " Rau" inseamna a fii impotriva lui Dumnezeu. Satan, s-a revoltat impotriva lui Dumnezeu, el nu a fost dintotdeauna asa, numai a preluat ideea razvratirii impotriva Creatorului (raul).
  Satan, preluand, raul ca si concept si doctrina, el nu poate fii decat rau prin definitie, deci opus lui Dumnezeu.Din moment ce a hotarat sa se revolta impotriva lui Dumnezeu, inseamna ca, ca si inger, avea putere de alegere, si nu era un simplu "robot".Daca citesti cartea Facerii, vei vedea cum ingeri revoltati apar de asemenea si mai tarziu , citeste despre "fii lui Dumnezeu", care avand relatii cu femeile pamantene, au dat nastere la uriasi.
  Satan are putere foarte mare... Lucifer, ca si putere, era cel mai slavit dintre ingeri.Nu era un simplu aghiotant.
   Si are o putere foarte mare asupra oamenilor. Poate sa ii ispiteasca, poate sa ii foloseasca uneori pentru a-si atinge scopul (el stie ca e deja invins, insa vrea sa traga cat mai multi dupa el ), poate sa le faca rau fizic, poate sa ii posede, etc...
  Iti mai repet inca odata: pamantul si toate imparatiile sale ale lui sunt... .
  Crezi ca ingerii nu pot sa fie mutabili ?? Din moment ce au cazut, ei pot sa fie mutabili...doar ca ei nu mai pre pot sa deie inapoi dupa aceea...
  Intr-un singur aspect suntem superiori ingerilor, si anume: ei vad slava lui Dumnezeu cu ochii lor spirituali, in vreme ce noi credem fara a putea vedea fizic slava lui Dumnezeu.
   Daca ti-ar fii fost frica de Dumnezeu, adevarat iti spun, nu ai fii facut afirmatii in genul "Dumnezeu a murit", sau "Vom ramane noi dragule, incet-incet…
Noi care NU-L contestam pe Dumnezeu…ci il vrem iesit din ipostaza de Deus Odiosus retras dupa creatiune….! ", si multe altele in acest gen.
Cei ca tine, departeaza oamenii de Dumnezeu... dai prea multe citate din teologi.... Teologii l-au rastignit pe Hristos, preotii si fariseii, cu scripturile in mana...
Si oamenii prosti ca mine L-au acceptat fara a se indoi...
   Cat despre Islam... mai deschide si tu o carte de istorie... Ishamel si Agar erau inmormantati in Kaaba din Mecca, cu multa, multa vreme inainte de a aparea Mohamed.... Kaaba era centrul religiei preislamice, cu cei 365 de idoli, la care faceau pelerinaj odata pe an, toti memrbii triburilor arabe... Ishamel nu a intemeiat nici o religie...
   Mohamed se foloseste de Ishmael, pentru a incerca sa deie o oarecare nuanta de adevar mesajului sau, si a se justifica astfel in fata natiunii arabe, de ce el a primit "revelatie", si nu (de ex.), unchiul sau Abu Tawwam, care era crestin. Exact acelasi lucru il facea si Hristos, cand i se spune "fiul lui David", nu neaparat descendenta directa conta.
   Daca tu vrei sa iei discutia asta cu mine drept ceva personal, e problema ta... Te-ai uitat la poza mea , si mi-ai zis ca sunt "frustrat"... zimi ce vrei, din partea mea...  :) Ma rog, eu speram sa avem o discutie cat de cat, civilizata, fara jigniri de natura personala.
Titlu: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Lord_Saladin din 18 Aprilie, 2004, 01:55:17 pm
Intre noi fie vorba, dupa ce o sa incheiem intr-un fel sau altul dezbaterea noastra, am sa plec de pe acest site.
Titlu: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Iosif din 22 Aprilie, 2004, 05:09:39 pm
Sunt curios, ce te-a facut sa iei aceasta hotarare?
Titlu: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Lord_Saladin din 22 Aprilie, 2004, 07:45:22 pm
Citat
Sunt curios, ce te-a facut sa iei aceasta hotarare?


 Hmm, am vorbit cu Bllue despre asta intr-o serie de corespondente private... oricum, as dori sa nu imi stergi profilul, ca nu va fii o plecare definitiva neaparat. ;)
Titlu: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Iosif din 22 Aprilie, 2004, 08:25:37 pm
Nu am sa sterg profilul, la fel cum nu sterg nici mesajele scrise decat la rugamintea ta. Sterg doar mesajele care contin reclame evidente. Ai vazut ca nu am sters nici un user, chiar daca nu a scris nimic de cand s-a inscris, cine stie, poate va scrie candva, faptul ca este utilizator lovetime.ro nu obliga pe nimeni sa posteze pe site, totusi tinand cont ca in ultimele 3 zile au fost peste o mie de vizitatori pe site (ieri 1.300 si ceva) ma mira faptul ca pe forum inca domneste linistea, oricum, desi despre iubire se pot spune multe, lumea se pare ca nu se prea avanta.
Sa fii iubit.
Titlu: Plictiseala e suprema expresie a indiferentei....
Scris de: furia ingerului din 25 Aprilie, 2004, 09:33:50 pm
Te voi scuti de a-ti mai ascute lancea sau sterge de praf scutul...

Pot avea discutii mult mai demne de luat in consideratie si mai prolifice in maniera argumentelor decat sa-ti alimentez tie dramaturgia ieftina gen "Intre noi fie vorba, dupa ce o sa incheiem intr-un fel sau altul dezbaterea noastra, am sa plec de pe acest site".

Mergi in pace pe drumul tau...desi-mi pare tare "ingust".
Titlu: voi ati murit vreodata...?
Scris de: david din 01 Iunie, 2004, 06:39:39 pm
Pt furia ingerului, nu stiu cat de prolifica este revolta ta impotriva lui dumnezeu, eu personal pot crede sau nu in el, daca e sa cred atunci trebuie sa l fac imperfect,  nu ma poate multumi ideea ca asa a vrut dumnezeu, mai degraba mi se pare un mod  de a te face sa nu mai gandesti, dar inca nu cred ca ordinea asta in lume este ceva intamplator,  o logica, sau o existenta, ar trebui sa ne guverneze intr un mod greu de inteles pt noi, de exemplu vezi factorii de ordine si de haos, care in mod ciudat, dar s ar parea ca la nivel global totul tine de niste reguli bine stabilite.
Libertatea este un lucru care ia nastere atunci cand noi invatam sa murim in fiecare zi fata de trecut, e ciudata aceasta chestie dar am descoperit-o pe animal planet, atunci cand am vazut cateva documentare despre animale inteligente si s ar parea ca ele se simt libere prin modul lor de a fi.
Pt J S Poate ca ne astepta pe noi o comoara pe undeva dupa cum spune Coelho, dar tare teama imi e ca visand prea mult la ea nu vom descoperi nimic, si vina pentru care noi tacem in fata lumii are decat un singur vinovat : noi insine si modul ciudat in care vedem aceasta lume.
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Iosif din 11 Iunie, 2004, 12:15:00 am
Nu trebuie sa visam la comoara, trebuie sa o cautam, visul e un fel de speranta, cautarea insa e fapta.
Titlu: Nu crezi ca murim putin cate putin in fiecare zii?
Scris de: Deathkiss din 24 Noiembrie, 2004, 01:55:20 pm
"Fiecare clipa din viata este un pas spre moarte" - este un citat cu care sunt de acord dar nu despre asta vreau sa vorbesc acum...
 Am citit discutiile tale cu Muzafer si as vrea sa iti scriu cateva opinii ale mele ....dar inainte de toate vreau sa iti spun SA NU DEA DRACU SA-TI TREACA PRIN CAP CA MA CRED SUPERIOARA TIE SAU LUI.De fapt nu ma cred superioara nimanui...in ochii mei eu nu valorez nimic asa ca...sa revenim...
  Spuneai ca erai pe punctul de a-ti inchina viata lui Dumnezeu...nu vreau sa te critic dar..nu crezi ca nu erai pregatit pentru asta din moment ce in ziua aceea de septembrie i-ai intors spatele? Nu te-ai gandit ca poate e o incercare..ca Dumnezeu te supune unui test? Daca chiar a fost un test ai esuat pe toata linia.... Nu e vorba numai de faptul ca nu ai trecut testul dar ai trecut la extrema cealalta: Il URASTI pe Cel caruia mai devreme i-ai fii incredintat viata. Intr-adevar a fost o pierdere uriasa (eu nici nu vreau sa ma gandesc ca o voi pierde candva pe mama) dar tu ai facut sa fie una dubla: a ei si a Lui. El ti-a luat-o pe ea si tu ai renuntat la El.
   "Mi-e rusine...de faptul ca nu am avut curajul sa mor atunci cand poate El mi-a cerut-o...!"- Dumnezeu, din cate stiu eu, iti inchide portile raiului daca te sinucizi, deci nu are de ce sa-ti fie rusine pentru ca daca crezi in El sinuciderea nu-si are loc in gandurile tale.
  Apoi,cum poti sa-i spui lui Muzafer ca e mandu si se bate cu pumnul in piept pentru ca poarta lancea si scutul lui Dumnezeu? Parerea mea este ca tu esti mandru pentru ca afirmi cu atata certitudine ca el nu stie nici cat negru sub unghie ce este credinta. Cred ca nu ne cunoastem indeajuns nici pe noi ca sa nu mai vorbim de altii. Pentru a face aceasta afirmatie ar trebui sa stii mai multe despre Muzafer.
  Cat despre religie sunt convinsa ca stii foarte multe asa ca te intreb:unii dintre cei pe care Dumnezeu nu pare sa-i fii parasit, ci dimpotriva ii ajuta, de ce prefera sa aiba o religie proprie? Am auzit foarte multe persoane spunand: Eu am religia mea! Ce-mi poti spune despre asta?
  Te-ai intrebat vreodata daca nu cumva Bogumil avea dreptate cand spuneau ca Dumnezeu si Satana au dat mana?Asta ar spune multe despre existenta binelui si raului,nu?Am putea sa credem ca si raul a fost creat de Dumnezeu sau cel putin El a ingaduit sa existe - asta ii priveste pe Lucifer si pe Adam si Eva. Muzafer s-a exprimat in felul urmator:" .. in lupta finala binele va invinge, eliminand raul", daca ar fii asa ma intreb de ce se mai da lupta?
  Spuneai ca ingerii sunt "din si in harul dumnezeirii sau satanitatii" in acest caz de ce a creat intai ingerii apoi SI omul? Si daca tot vorbim despre creatie si se spune ca omul este cea mai mare creatie a lui Dumnezeu asta crezi tu ca a creat EL: "Suntem una dintre cele mai insignifiante creaturi, pleava in fata ororilor si dezlantuirii universului!"?
  O alta intrebare: prin tot ceea ce-I zici si-I reprosezi Lui Dumnezeu speri sa ajungi la o discutie cu El, crezi ca denigrandu-L Il vei provoca sa-ti raspunda? Pentru moment cred ca am mai multe intrebari pentru tine decat raspunsuri si nici nu as putea sa-ti dau raspunsuri pentru si eu caut asa ceva....Spune-mi cum se face ca recunosti existenta lui Dumnezeu, dar nu crezi in viata de apoi? Mi se par doua chestii care se bat cap in cap si sunt in relatie de interdependenta. "Doamne...iti recunosc atributul de Necreat dar...destinul Tau unde incepe?" In legatura cu asta am doua comentarii: EU NU CRED IN DUMNEZEU! De aici deriva si a doua chestie: daca nu cred in EL este si pentru ca nu pot accepta faptul ca El nu are un inceput.Multi spun ca Dumnezeu este inceputul si sfarsitul, dar cum poti sa accepte totul asa simplu fara nici un fel de dovezi? Il intrebai pe Muzafer :"Daca vei constata cu stupoare ca dincolo e neant si ca ti-ai irosit viata?"...cum dracu` poti sa mai constati asta din moment ce ai devenit parte constituanta a neantului?!Si de ce crezi ca si-ar irosi viata?Pentru ca si-a "dedicat-o" Lui?Ce este in definitiv viata?Cum crezi ca ar trebui traita?Eu nu am gasit nici un sens pentru viata mea si totusi supravietuiesc ....si nu sunt in cautarea unui sens,ci in cautarea sfarsitului.O parte foarte mare din tine probabil a murit in acea zi nenorocita,dar care e ACUM ratiunea ta de a trai?Aceea de a afla care este pretul sufletului unui om?Si nu e o intrebare-repros...e pur si simplu o intrebare pentru ca sumt om,sunt failibila din acest punct de vedere si poate ca nu am inteles totul asa cum ai fi vrut tu sa se inteleaga.Sunt foarte multe lucruri pe care nu le stiu si foarte multe pe care as vrea sa le stiu...Poate ca-mi voi pierde capul in acest labirint al intrebarilor sau poate ca m-am pierdut deja pe mine undeva pe drum...mi-am pierdut inocenta si naivitatea....am muscat si eu in inconstienta mea din marul...blestemat si acum e prea tarziu pentru a ma mai salva,nu mai am ce sa salvez...mi-a ramas doar o parte a ratiunii...si nu stiu daca aceasta ultima parte are vreo ratiune...
 
   
Titlu: Oare orice sfarsit este un nou inceput?
Scris de: Deathkiss din 24 Noiembrie, 2004, 02:02:18 pm
   E prima data cand scriu aici si vreau sa va salut pe toti....sper totusi sa nu va molipsesc cu "cheful" meu de viata....

 P.S. Primul mesaj e pentru furia ingerului....
Titlu: Răspuns: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Deathkiss din 02 Decembrie, 2004, 06:01:23 pm

  Totusi...hai sa va pun o intrebare:ce va face pe voi sa credeti in Dumnezeu?Aveti nevoie sa stiti ca cineva acolo sus va protejeaza cand aveti nevoie sau va pedepseste daca faceti ceva "rau"?Nu pot sa va inteleg!Poate ma ajutati voi,caci presupun ca Dumnezeu v-a cerut sa va iubiti,respectati si ajutati aproapele...in special daca este vorba de o oaie ratacita.
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: D3rb3d3u din 02 Decembrie, 2004, 06:26:58 pm
  Referitor la topic, da, am murit de multe ori...si referitor la raspunsul tau, Deathkiss, ma consider o oaie ratacita, care cauta un sens, o directie si nu prea il gaseste...
   Cat referitor la Dumnezeu, nu vreau sa fac comentarii, pentru ca sigur o sa intru in contradictie pe aceasta tema, si nu vreau, pentru ca fiecare e libera sa creada si sa aleaga ce crede ca este mai bine pentru el.
Titlu: Răspuns: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Deathkiss din 02 Decembrie, 2004, 07:02:14 pm

 Hei!Eu ziceam de mine ca sunt o oaie neagra si ratacita pentru ca nu mai cred in Dumnezeu...Cat despre faptul ca ti-ar sari multi in cap...se prea poate...dar tot tu zici ca fiecare are libertatea opiniei...deci?
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: D3rb3d3u din 02 Decembrie, 2004, 07:15:06 pm
ma refeream ca nu vreau sa fac comentarii pe aceasta tema, pentru ca este una destul de delicata. Si am mai spus ca fiecare este liber sa creada si sa aleaga ce crede de cuviinta. La libertatea opiniei pe acest subiect, prefer sa ma cenzurez.
Titlu: Răspuns: voi ati murit vreodata...?
Scris de: DIANA din 02 Decembrie, 2004, 07:56:51 pm
Ma surprinde intotdeauna usurinta cu care unii se leapada de Dumnezeu. E usor sa spui "Nu mai cred in Dumnezeu". Dar ce motive poti avea sa spui un asemenea lucru? Deathkiss, poate ca si tu i-ai dat motive lui Dumnezeu sa se lepede de tine dar cred ca nu a facut-o niciodata. Te-ai gandit la asta vreodata? Din fericire, El nu isi pune mintea cu noi! Ca daca si-ar pune-o...ar fi vai si amar!
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Lord_Saladin din 02 Decembrie, 2004, 08:44:56 pm
 Procesul lepadarii de Dumnezeu... hmm, sa vedem cam care ar fii cauzele..
 La inceput, exista o persoana credincioasa, si Dumnezeu hotaraste sa puna aceea persoana la incercare. Intocmai ca si cu Iov.
 Persoana respectiva nu rezista incercarii, cedeaza, si se leapada de Dumnezeu, si da intr-un soi de ateism, de negare, sau chiar de ura.E scenariul tipic...
 Apoi, incepe sa striga in revolta, si sa arunce cu pietre spre cer... care la urma urmei, pica tot in capul sau, si ii inrautatesc situatia...E revolta omului distrus, a omului care in propria-si revolta nebuneasca crede ca pentru el totul e pierdut, etc, si incearca sa traga pe altii spre ceea ce el crede ca e forma de rezistenta impotriva unui Creator nedrept si cu o existenta incerta.
 Se intampla de multe ori ca Dumnezeu, mai devreme sau mai tarziu, sa deschida ochii acelei persoane.
 
 
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: D3rb3d3u din 02 Decembrie, 2004, 08:49:30 pm
Sau sa`i inchida de tot !
Titlu: Răspuns: voi ati murit vreodata...?
Scris de: DIANA din 02 Decembrie, 2004, 08:54:14 pm
Muzafer, nu crezi ca fiecare incercare prin care trecem are, de cele mai multe ori ca scop principal, chiar deschiderea ochilor nostri? Dumnezeu niciodata nu ne trece prin greutati pe care nu le putem duce! Si daca ne supune la o supraincercare, ne da si o supra putere! E simplu! Oricare ar fi motivele de revolta ale omului, ele sunt subiective si nedrepte! Si nu o spune desteapta de Diana, ci Biblia insasi! Cartea lui Iov e relevanta in acest sens. Si plina de invataturi!  ;)
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Lord_Saladin din 02 Decembrie, 2004, 09:00:55 pm
 Sunt deacord cu ce spui, Diana.
 dar in fata multora, vorbele intelepte si scriptura sunt in van.
 dar un om revoltat, e greu a mai fii intors din nebunia sa. va continua sa se mentina asa, in revolta, pana cand se va intampla un miracol pozitiv in viata sa, care il va face sa revina la credinta. O vorba buna, un cuvant intelept, astea nu au rost in fata acestor oameni... ei asteapta lumini din cer, revelatii, minuni, etc... odata ajuns in starea de negare, doar ceva absolut evident te mai poate razgandi.
Titlu: Răspuns: voi ati murit vreodata...?
Scris de: DIANA din 02 Decembrie, 2004, 09:17:47 pm
ASa e, ai dreptate, insa vroiam sa nu se inteleaga din mesajele noastre ca sunt oameni care au motive reale sa se revolte impotriva lui Dumnezeu. Si nici sa astepte minuni din cer, pentru ca pentru asta trebuie sa avem inima deschisa. Si nici sa considere ca lepadarea sau revolta impotriva Lui e o virtute! (O vecina a venit intr-o zi la mama si vazand-o cuminte si plina de dragoste fata de Dumnezeu,  femeia asta i-a spus mamei mele: "Ei, de-ai sta cu mine de vorba doua zile, ai renunta sigur la credinta! Te-as convinge ca nu e buna la nimic!" No comment! :))
Titlu: Răspuns: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Deathkiss din 05 Decembrie, 2004, 01:50:31 pm

  Ce s-ar face lumea fara oameni ca voi?!?Auzi Diana:cine ti-a zis tie ca ma intereseaza daca Dumnezeu s-a "lepadat"sau nu de mine?Daca i-am dat motive....ce te face sa crezi ca i-as fi dat?Sau poate crezi ca sunt o pacatoasa...
 Muzafer...ce pacat ca avem un punct comun(piratii)...sa te lamuresc in legatura cu incercarile la care m-a supus Dumnezeu:nu mi-a facut nimic care sa ma determine sa renunt la El...dimpotriva:pot spune ca daca voi aveti dreptate si exista...mi-a fost alaturi de multe ori...asa cum am mai zis:L-am pierdut pentru ca L-am cautat...oare ce intelegeti voi din asta?
 Oameni renunta la El cu usurinta...nu stiu daca e asa sau nu...pot sa spun ca mie mi-a fost greu pt ca am crezut foarte mult in El...intr-un timp mi se spunea "pocaita"...
 Revolta...nu am zis nimic de asa ceva...nu ma revolt impotriva Lui...nu am de ce sa ma revolt impotriva cuiva care pentru mine nu exista...
  Eu zic sa va ganditi un pic inainte de a zice ceva despre cineva...Draga Muzafer...chiar sunt distrusi oamenii care nu cred in El?De ce?Chiar tu ai zis ca un ateu poate avea sufletul mai bun decat un credincios...Te-ai razgandit?...Si daca tot ai o credinta asa de mare si cunosti scripturile si alte lucrari despre Dumnezeu,nu ai auzit si de "chestia" aia cu:nu-i judeca pe altii caci vei fii judecat la randul tau(de El probabil)?Daca da,atunci de ce incalci voia Lui?...
 
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Lord_Saladin din 06 Decembrie, 2004, 12:57:38 pm
 Draga Deathkiss...
 Exprimarea ta denota un soi de dispret fata de mine si fata de Diana, din acest motiv, ca noi credem.Textul tau este plin de tristete... ceva din inima ta nu te lasa in pace... .
 Sfatul meu ar fii as te intorci la credinta, si sa lasi filozofiile deoparte....
 Traieste-ti viata simplu, crede, si lasa intrebarile filozofale profunde. deoparte... Pun pariu ca astea te-au indepartat de Dumnezeu .
 cat era la moda dictonul "crede si nu cerceta" era lumea mai fericita... isi vedeau oamenii de viata, de familie,  de dragoste.
 cat despre judecata... oricum, toti vom fii judecati odata si odata de catre El... si eu, si tu.
 
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: D3rb3d3u din 06 Decembrie, 2004, 01:07:17 pm
Draga Muzafer,
  Nu este dreptul nimanui sa judecam oamenii. Nu e dreptul nostru sa le judecam comportamentul, credinta. Fiecare este liber sa faca si sa creada in ce doreste. Nu insista in aceasta directie, pentru ca nu vei reusi sa schimbi, catusi de putin, gandirea noastra, a fiecaruia.
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Lord_Saladin din 06 Decembrie, 2004, 01:41:36 pm
 Continuati atunci, fiecare, pe drumul vostru. Eu macar am constiinta curata ca am incercat sa va spun ca nu e un drum bun, asa cum am stiut.
 Nu voi fii tras la socoteala la Judecata de Apoi ca nu v-am avertizat.
 Sa fiti iubiti !
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: D3rb3d3u din 06 Decembrie, 2004, 02:08:44 pm
  uhhh...dar ce este aici? spovedanie? confesional ? Daca avem nevoie de spovedanie, mergem la preot, sa ne indrume si sa ne "ierte", asa ca, nu iti mai fa procese de constiinta in aceasta privinta :)
  Toate mesajele tale au substrat religios... si poate, dupa parerea mea, deranjeaza pe altii, care nu iti impartasesc aceasi credinta.
Titlu: Răspuns: voi ati murit vreodata...?
Scris de: DIANA din 06 Decembrie, 2004, 05:55:49 pm
Draga Der,da-mi voie sa iti atrag atentia ca esti la topicul "Credinta"! Deci nu..."Necredinta"!.
Muzafer are dreptate: cei ce credem avem datoria sa facem tot ce ne sta in putinta sa ii aducem si pe ceilalti la credinta.  Uite, eu sunt convinsa ca Muzafer se roaga pentru voi (o voi face si eu!) si ca, mai devreme sau mai tarziu veti renunta la razvratirea asta fara sens. 
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: D3rb3d3u din 06 Decembrie, 2004, 06:03:42 pm
Draga Diana,
este dreptul meu sa cred in ceea simt eu ca este mai bine pentru mine. Nu sunt ateu sau altceva, cred in Dumnezeu, dar nu aveti nici un drept sa impuneti altora idei despre credinta. E treaba mea, si doar a mea, daca maine voi trece la budism, sau alta religie, sau daca vreau sa ma rog la idoli.  Nu aveti harul bisericesc sa tineti prelegeri in aceasta directie.
  In alta ordine de idei, hai Basescu !
Titlu: Răspuns: voi ati murit vreodata...?
Scris de: DIANA din 06 Decembrie, 2004, 06:30:55 pm
De acord. Tocmai de aceea as prefera sa stiu in ce CREDETI voi, nu in ce NU CREDETI!
De altfel, prin mesajul trecut spuneam tocmai ca noi renuntam la incercarea de a va convinge de ceva si ca lasam asta in seama lui Dumnezeu. Cu toata increderea ca El stie ce sa faca si chiar va face!
(Se pare ca s-au format doua tabere: una formata din cei ce cred si una formata din cei ce vor crede! :P si in conditiile astea, zau ca dispretul lui Deathkiss aruncat asupra noastra nu mai are nici o importanta!)
Titlu: Răspuns: voi ati murit vreodata...?
Scris de: cv din 06 Decembrie, 2004, 06:36:44 pm
Iar am ajuns aici :( Sa pastram linia topicului. Nu-i cazul sa intram in polemici. De ce trebuie sa ne dispretuim pentru ca suntem sau nu credinciosi? 
Titlu: Răspuns: voi ati murit vreodata...?
Scris de: DIANA din 06 Decembrie, 2004, 06:38:31 pm
Da, Minerva, ai mare dreptate! Eu imi cer scuze ca am deviat de la subiectul initial. Dar ce am scris, ramane scris!
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: D3rb3d3u din 06 Decembrie, 2004, 06:41:54 pm
Se intituleste a avea prejudecati. Pana nu scapam de prejudecatile epocii regretatului, nu reusim sa evoluam. A se face diferenta intre bun simt si prejudecata.
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Lord_Saladin din 06 Decembrie, 2004, 07:10:47 pm
 "Regretatul " nu prea le avea cu credinta defel... dimpotriva, a daramat la biserici "intr-o veselie"...
 Ok, eu si Diana suntem "cavaleri cruciati", ce incercam sa ne impunem punctul de vedere prin taisul cuvantului. Dar si voi faceti acelasi lucru.... la urma urmei, topicul a fost deschis ca un topic profund antireligios, de catre Furia Ingerului...
 Trebuia sa ii raspund... si lor, si tie.
 Nu va vrem raul, va vrem binele...
 TREZITI-VA, SI NU MAI TRAGETI SI ALTI NAIVI IN URMA VOASTRA.
Titlu: Răspuns: voi ati murit vreodata...?
Scris de: DIANA din 06 Decembrie, 2004, 07:12:54 pm
Dragule Muzafer, nimic nu ar putea sa fie mai inaltator decat a fi "cavaler cruciat" in campul lui Dumnezeu, nu-i asa?  ;)
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: sharara din 06 Decembrie, 2004, 07:14:32 pm
am citit atent ceea ce ati scris voi aici....si m-am intrebat daca voi percepeti atent ceea ce este Dumnzeu sa nu...eu nu am pretentia ca stiu precis...am crescut intr-o familie ce a cultivat credinta cu respectul omului care nu cauta ceva,stiind ca nici macar nu este necesar....
ani intregi..am vorbit despre Dumnezeu pur teoretic...nu ajunsesem sa gust inca din adevarata viata..sa musc din ea,sau sa muste ea din mine..aveam un anturaj de viitor preoti in preajma..si doamne,ce placere era sa citez cu adanca intelepciune din Steinhardt..din Staniloaie..din Petre Tutea-un adevarat deliciu al inteligentei...culmea este ca de exemplu de la Tutea.am invatat sa imi respect radacinile romanesti..sa nu imi fie rusine de ceea ce sunt,mai ales in fata ofensivei europenizarii si globalismului....
am invatat pornind de la un om sacru,spun eu...sa aflu cine sunt...
apoi..l-am aflat pe Dumnezeu..in fiecare zambet de copil-pana atunci,copii mici ma iritau..in fiecare forta cu care se scoala din patul de boala un paralitic sau un batran epuizat de povara anilor ...in fiecare primavara...
nu stiu..poate faptul ca am avut mereu de a face cu oameni bolnavi,cu oameni care s-au aflat la limita dintre viata si moarte,cu forta credintei unui om care rasturna diferitele prognosticuri medicale...poate faptul ca prindeam rasaritul de soare..dupa o noapte de veghe pe frontul vietii..poate toate acestea mi l-au relevat pe Dumnezeu...
am descoperit apoi...biochimia..iar laboaratoarele..iar genetica..iar microorganisme simple si totusi atat de fascinante...am vazut dincolo de toete acestea ..CREATIA ...e clar ca nu a unui om..
de ce as muri?de ce sa imi bat joc de un dar atat de sacru precum viata?de ce sa reneg un Dumnezeu care a putut realiza ceva atat de frumos?nu are sens..nu pot decat sa incerc sa fac in asa fel incat viata sa fie mai frumoasa pentru ca exist si eu..cu alte cuvinte..sa invat si eu sa creez de la el..fie si o banala poezie care sa bucure inima cuiva...
"sa iti fie limita lipsa de limite si nemarginirea margine"-spunea bruce lee..dupa ce se sculase din patul in care statuse paralizat doi ani de zile..ca sa mearga din nou..asta se oate invatat de la Dumnezeu..ca avem limitele pe care ni le impunem noi!si ca ele trebuie mereu depasite..dar nu in discutii sterile..ci in ceva creator!poate ca nu am dreptate..dar viata..este scurta..si atat de frumoasa....trebuie doar sa o privesti din perpectiva de creator!si de creatie..:)
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: D3rb3d3u din 06 Decembrie, 2004, 07:17:59 pm
Acest site este pentru toata lumea, sa isi spuna fiecare parerea, chiar daca nu ne place sau nu. Vorbele sunt frumoase, dar pentru cine vrea sa inteleaga. Si te rog mult, nu mai insista in aceasta directie, pentru ca nu vei reusi nimic. Fiecare avem valorile noastre dupa care ne ghidam. si atat. nu ascultam de altcineva, sa vedem daca este mai bine sau nu in viatza... In alta ordine de idei, SA TRAITI BINE !
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: D3rb3d3u din 06 Decembrie, 2004, 07:21:38 pm
Draga Sharara,
multumesc ca m`ai facut sa zambesc melancolic. Vorbele tale mi`au adus aminte de multe lucruri frumoase. "Steinhardt..din Staniloaie..din Petre Tutea" i-am citit cu sufletul la gura, adevarate opere. Putini mai sunt care se ridica la nivelul ideilor lor.
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Lord_Saladin din 06 Decembrie, 2004, 07:26:07 pm
 Draga Diana... e intr-adevar inaltator sa fii cavaler cruciat... bineinteles, sabia sa iti fie cuvantul.  Sharara... frumos scris... gandurile unei femei credincioase, culte, si deschise... Felicitari. :)
 Derbedeule... ghideaza-te dupa ce doresti... da esti un om inteligent, cult, citit... ai fii putut fii un bun crestin... PACAT ca ai ales aceasta "CALE".
 
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: D3rb3d3u din 06 Decembrie, 2004, 07:29:05 pm
Draga Muzafer,
  sunt crestin. Daca sunt bun crestin sau rau crestin, asta doar Dumnezeu o poate judeca. Asa ca te rog "scuza-ma" !
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Lord_Saladin din 06 Decembrie, 2004, 07:30:51 pm
 "Crestin" zici  ? Eu te scuz... 
 Sa te scuze si Dumnezeu. :)
 
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: bke din 06 Decembrie, 2004, 08:17:51 pm
hei ... usurel.Fiecare e crestin asa cum stie si se simte mai aproape de Dzeu.Nu trebuie sa va reprosati aiurea chestii si apoi sa le regretati, important e sa credeti in El.Si din cate stiu ,poate eronat, Dzeu ne-a lasat liberi sa alegem...
Titlu: Răspuns: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Deathkiss din 16 Decembrie, 2004, 07:12:54 pm

 In primul rand ar trebui sa-mi cer scuze pt ca am cam tras chiulul si l-am lasat pe D3rb3d3u singur pe "campul de lupta",desi cred ca nu e vorba de vreo lupta chiar daca armele sunt cuvintele.
 Cateva lamuriri pt Muzafer si Diana:nu va dispretuiesc oameni buni pt credinta voastra...ar trebui sa fiu tampita ca sa fac asa ceva.V-am reprosat numai faptul ca m-ati judecat prea repede,fara sa stiti despre mine nimic in afara de ceea ce am scris pe acest site.Apoi daca topicul acesta este numai pt credinciosi spuneti-mi sa ma car dracu` de aici...va stau in drum....poate gasesc vreun "naiv" pe aici cum ati zis voi si-l fac sa se "lepede" de Dumnezeu...mai sti?Cat despre faptul ca va rugati pentru mine...e ciudat,eu nu v-am cerut asta si nu inteleg de ce v-ar pasa daca eu ma voi duce in Rai sau in Iad.
 ".....zau ca dispretul lui Deathkiss aruncat asupra noastra nu mai are nici o importanta!"Viata e roz si roz este lumea toata,nu?Pai de ce v-ar pasa de ce anume cred eu despre voi?
  Si daca tot vorbim despre dispret..."tonul" lui Muzafer cand ii zice D3rb3d3ului drag mie "Sa te scuze si Dumnezeu." cum se vrea a fii?Mie imi suna destul de dispretuitor....dar poate ma insel...deh..se mai intampla!Oricum pastrati-va credinta si poate ne vedem la judecata de apoi....va voi face poate cu mana din "trenul" care ma va duce spre Iad,caci L-am renegat...si probabil pot sa duc o viata cat mai corecta,dar nerecunoscandu-I existenta...imi dau foc la valiza,nu?
 D3rb3d3u ...saru`mana ca mi-ai luat apararea cat am lipsit.Sa fii iubit ;)
 Sarbatori fericite la toata lumea....sa va aduca Moshu` ce vreti voi. ;)
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: X-ploziv din 17 Decembrie, 2004, 12:56:12 am
Dupa ce am citit atatea cuvinte,unele mai intelepte,altele mai putin,mi-am amintit ca,de fapt,toti suntem liberi sa alegem,dar nu avem dreptul sa ne judecam unii pe ceilalti.Daca va bucura sau va intristeaza ceva aveti 2 variante:sa-i cautati prezenta sau sa ignorati.Nici eu nu pot spune ca sunt un bun crestin,dar eu am ales sa raman intre oameni;doar aici am regasit micile bucurii ale vietii si forta pe care suferinta o imprima,uneori.Bucurati-va daca dimineata va treziti la rasarit,daca seara puteti vedea apusul soarelui;sunt oameni care nu pot si,poate,si-ar dori.Bucurati-va daca sunteti plecati pt ca acasa intotdeauna cineva va va astepta cu placere si nerabdare,bucurati-va ca ceea ce aveti e mai mult decat va imaginati,dar,uneori, insuficient pt a fi multumitor.Sa nu va pese ce spun ceilalti despre voi,nu ei sunt in pielea voastra;ar trebui sa putem fi proprii judecatori si,atunci am vedea cat de mult gresim.



Sarbatori fericite! (clopotei)
Titlu: Răspuns: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Semiramis din 17 Decembrie, 2004, 10:53:25 am
cu toate ca scriu tarziu la acest subiect, tu furie de inger, dupa ce te-am citit, pot spune ca nu ai murit. prea multa pasiune ai in glas, prea tare imi bate imima cad te parcurg...
de murit, noi, murim cu fiecare toamna ce se lasa peste noi, murim cu fiecare aripa de pasare care ne paraseste, cu fiecare petala de floare de cires care se scutura.
murim cate putin cand cel de langa noi isi pierde privirea prin ochii nostri, cand un prieten bun se duce, cand zambetul ramane amintire...
mai murim putin cand ajungem sa ne numaram iernile, cand plansul unui copil de frange auzul, cand lacrima unui nor ne goleste curcubeul...
murim cand nu avem cui spune "te iubesc", cand nu avem cui spune "mai ramai!", cand n-avem cui spune "te-am iubit"...
murim cand nu simtim tristetea si nostalgia valului marii, cand cugetul ne pleaca in visare, cand mana se intinde in gol...
murim usor si nu simtim acest lucru...murim de mii de ori in fiece secunda...opreste-ne murirea!!!
sunt trista.
Titlu: Pentru Semiramis, cu drag.
Scris de: Lorelei din 17 Decembrie, 2004, 11:14:22 am
PABLO NERUDA

"Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

  Moare cate putin cine-si face din televiziune guru.

  Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe " i "  in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza
sentimentele inimii.

  Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta har din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat.

  Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai nceteaza.

  Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

  Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca  " a fi viu " cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.
Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale
Daca va fi sa furi, fura o sarutare
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi..."
Titlu: cu acelasi drag pentru sirena :)
Scris de: Semiramis din 17 Decembrie, 2004, 11:39:04 am
lorelei, ce glasuiesti cu cantec de sirena pierduta intre singuratatile unei lagune, e adevarat! murim cand nu stim sa ne ascultam pe noi insine si pe cei din jurul nostru...murim putin de fiecare data cand nu ne bucuram de luna si de stele...murim cand pierdem dorul...
furie de inger, mi-ar placea cateodata sa te mai citesc...mai vii pe-aici?
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Fiul_Ploii din 19 Decembrie, 2004, 11:08:53 pm
Moartea ? Oare exista moarte ? Oare moartea nu ne urmareste zi de zi ? Oare moartea nu ne bantuie sufletele noastre pacatoase ? Sau ne amageste doar ?
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: atomyku din 21 Ianuarie, 2006, 08:01:08 pm
"Fiecare are dreptate in felul lui" de ce sa nu te acultam si pe tine poate spui si tu ceva interesant.Nu mai comentez ceva ca vad ca au facuto altzi.
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: sunshine din 22 Ianuarie, 2006, 08:04:32 am
  De multe ori am simtit ca mai multa durere nu pot duce, am crezut ca mor, dar din pacate durerea nu se sfarseste atat de usor. Du rerea creste si te invaluie pana simti cum trupul incepe sa-ti inghete si, oricat ai sta de ghemuit in patul tau, nu te incalzesti si simti cum vine.....simti cum incepe eliberarea....si asteptarea e atat de grea si de nesfarsita! :'( :'(
Titlu: Răspuns: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Lady Allia din 23 Ianuarie, 2006, 01:28:27 pm
Da!
Am murit de multe ori putin cate putin...am simtit acest sentiment cum m-a cuprins ca o manusa rece si infioratoare...am simtit cum nu mai aveam puterea de a merge...nu gaseam calea de a ma ridica...nu vedeam lumina de la capatul durerii, dar cu toate acestea nu am lasat nici ura, nici durerea, nici viata sa ma ingroape nici o clipa!
Insa stiti ce este interesant? Cum gasesc oamenii mereu timp sa isi planga nefericirea, sa il blameze pe D-zeu pentru orice nereusita sau nefericire, cum ne gasim timp sa uram..., sa facem rau, dar...cand e vorba de a iubi, de a aduce fericire, de a multumi lui D-zeu pentru tot, de a ne face fericiti...mereu suntem prea ocupati!
Poti muri de multe ori in viata..., dar atunci cand deschizi din nou ochii invata sa respiri viata si sa vezi ca a trai inseamna mult mai mult decat a respira...cum zicea si Pablo Neruda in mesajul scris de lorelei:
"Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca  " a fi viu " cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira."
Titlu: Răspuns: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Strumfita din 23 Ianuarie, 2006, 07:59:39 pm
    Sufletul meu e ca o cutiuta de ciocolata .. in fiecare zi ... cineva rupe din ciocolata aceea cate o bucatica .. mai e putin din ciocolata .. mai e putin pana nu va mai ramane nimic ..
    Sufletul meu moare in fiecare zi ,,, putin cate putin .. cu cat ramane mai putina "ciocolata" cu atat doare mai mult .. sufletelul meu se stinge .. incet .. incet .. pana va mai ramane doar un cub de ghiata ..  :'(
Titlu: Răspuns: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Lady Allia din 26 Ianuarie, 2006, 01:32:47 am
important este draga mea ca ultima bucatica de ciocolata din sufletul tau sa o guste cineva care sa stie sa guste frumusetea adevarata...care sa stie sa aduca din nou flori pe tamplele tale gingase si atat de ingandurate si triate...care sa stie sa reaprinda farul de luminite in privirile tale..., iar atunci cand va saruta "ultima bucatica"...sa stie sa iti dea inapoi toata ciocolata sa o impartiti numai voi...
zambeste draga mea ingeras....caci cel mai frumos zambet este cel al unui suflet candid...zambeste ca sa vada lumea cum poate straluci un inager... :-*
Titlu: Răspuns: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Strumfita din 26 Ianuarie, 2006, 09:41:41 am
   daca e sa vina .. ar trebui sa se grabeasca pentru ca timpul nu sta in loc .. lumea e rea .. iar eu .. eu nici macar nu ma mai consider un ingeras  :-[
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: digitty din 26 Ianuarie, 2006, 10:15:42 am
NU!
Nu am murit niciodata!stiti de ce?pentru ca niciodata in viata mea nu am renuntat la speranta!mereu mi-am dorit sa ies cumva din abisul in care ma aflam si ma rugam la Dumnezeu sa ma ajute.
Unora li se pare atat de greu sa nu renunte la speranta incat nu le vine sa creada cand ma vad pe mine.Poate fi mai rau...si tocmai de aceea fi multumit ca nu ai patit decat atat.
Poti fi de multe ori aproape de moarte in viata...dar rareori se intampla sa mori cu adevarat.Sa ramai fara pic de sentiment,fara suflare,fara tot ce ai,sa simti cum te stingi...
Am simtit o singura data ca luminita din sufletul meu (speranta) se micsoreaza...aproape ca nu mai era...dar atunci mi-am zis: "Viata nu se termina aici!!s-a intamplat!a fost!nu mai pot da timpul inapoi!trebuie sa accept si stiu ca fericirea isi va arata si alte fete decat cea pe care mi-o doresc acum!"

Sad}Angel{,lasand la o parte ca mi-ai lasat gura apa cu ciocolata ta.. ;D de ce nu gasesti pe cineva care sa iti daruiasca ciocolata si sa-ti topeasca gheata din suflet?de ce sa se grabeasca?mai bine mai tarziu decat niciodata...si u ai toata viata inainte..
Titlu: Răspuns: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Strumfita din 26 Ianuarie, 2006, 11:07:44 am
      Ai dreptate trinitty .. asa am gandit si eu multa vreme .. dar nu mai pot :-[ pentru ce? trebuie sa fac multe lucruri pe care defapt nu doresc sa le fac .. dar totusi le fac pentru a nu face lumea din jurul meu sa sufere. Dar problema e ca sufar eu  :'(
      Am impresia ca aceea persoana nu va veni niciodata .. nu pentru mine .. poate nu merit .  :-[
      Te pup.
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: digitty din 26 Ianuarie, 2006, 12:23:41 pm
Daca cei pe care ii protejezi (sa zic asa) te fac sa sufere,atunci nu merita prietenia ta,nici macar atentia ta. Sunt atatia care te pretuiesc si care la randul lor nu ar face nimic care sa te raneasca.Poate tu nici nu sti de ei macar.

Ai impresia dar speranta nu ar trebui sa moara niciodata!

 :-*  poate ar trebui sa devi  Happy}Angel{ si sa nu mai fi asa Sad..  :)
Titlu: Răspuns: voi ati murit vreodata...?
Scris de: ONLY DESIRE din 26 Ianuarie, 2006, 01:33:46 pm
La fel ca si trinitty,nici eu nu am murit niciodata pentru ca nu am incetat sa sper..e posibil ca si varsta sa aiba un rol foarte important,pentru ca am toata viata inainte si tot timpul din lume sa cad,sa ma ridic,sa cad,iar sa ma ridic pana cand voi invata sa merg cu adevarat.Intotdeauna am considerat ca nimic in viata nu este intamplator si ca ce nu ne omoara ne face mai puternici.Sunt o luptatoare si principalul meu rival e viata...iar secundul sunt chiar eu.pe mine imi e cel mai greu sa ma inving uneori...dar mereu gasesc puterea sa o iau de la capat.De curand am fost pe punctul de a ceda o lupta chiar inainte de a avea loc...dar cineva m-a convins ca e important sa lupt in continuare,sa nu ma dau batuta,sa redevin ceea ce am fost odata:o luptatoare.Asadar....nu am murit niciodata;probabil ca o voi face pentru prima oara cand imi vor muri parintii(Doamne fereste).....
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: charlie din 27 Ianuarie, 2006, 08:38:47 pm
stiti cum se spune....

          speranta moare ultima

.... dar moare
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: furia ingerului din 28 Februarie, 2006, 07:34:59 pm
Imi citesc cuvintele vechi de aproape de doi ani...
Nu s-a schimbat decat departarea de data nasterii si apropierea de cea a mortii.
Cand am deschis acest post eram singur...acum am pe cineva care-mi aduce aminte zi de zi ca viata trebuie incercat a fi traita. Pe de alta parte ma gandesc la mama mea si la nedreptatea diabolica a divinului de a mi-o lua de langa mine atunci cand aveam cea mai mare nevoie de ea...in viata asta.
As putea fi intrebat daca-L mai urasc...Il scriu cu majuscule, ii spun uneori "Inger, ingerasul meu" si ard ceva ceara pentru El. In rest...in rest.
Ce inseamna drama unui om in fata dramei intregii omeniri? Nimic. Doar ca pentru acel om drama lui ESTE drama intregii omeniri care vrea sa inteleaga de ce prezenta lui Dumnezeu printre noi este doar la nivelul Scripturilor si uneori la cel al fanaticelor inchipuiri ale iltalnirii cu El.
Eu m-am intalnit cu El. M-a gasit linistit si m-a lasat turbat. M-a gasit cu zambet tanar si mi-a pus riduri pe tampla...
M-am intalnit...nu e cum il stiti voi.
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: sunshine din 28 Februarie, 2006, 07:44:10 pm
 Drama unui om este cea mai mare fata de drama intregii omeniri. Un om sufera singur . Omenirea sufera in multime, nu observa nimeni .Pe cand, ridurile lasate de drama din viata ta sunt ale tale, le simti, le vezi si numai tu stii cand au fost facute , fiecare in parte. Sarut sufletul ce este langa tine si care te ajuta sa mergi mai departe. Iti respect sentimentele si nu pot decat sa ma gandesc ca si eu am o mama si sa plang pt ziua cand nu va mai fi langa mine.
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: furia ingerului din 28 Februarie, 2006, 08:35:19 pm
Multumesc sunset.
Multumesc.
Uneori nu mi-e clar de ce nu pot scrie "Il Ursc" altfel incat sa arat exact ce simt: ura, respect, nebunie, iertare, singuratate, teama, iarasi nebunie si peste toate urlet.
Titlu: Răspuns: voi ati murit vreodata...?
Scris de: cv din 28 Februarie, 2006, 08:45:25 pm
citesc abia acum ce ai scris atunci... plec ochii si tac... rar, f.rar plang si... stiu ca libertatea mea e mica... nu urasc... nu urasc, nu ma pot revolta... nu pot gasii vina... ar insemna sa definesc
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: furia ingerului din 28 Februarie, 2006, 08:54:25 pm
1zi, sa simti turbarea prin cuvintele unui om o data poate fi greu...sa o simta acela aproape zi di zi inseamna sa se uite la cuvinte si sa le intrebe: "De ce nu puteti sa exprimati ce simt?" Iar ele sa zica:" Suntem Cuvantul...nu putem huli impotriva Noastra".
E peste tot...n-am cum sa-i stirbesc nimic din ce are. El a putut in schimb sa scuipe pe obrazul care mai tarziu se crapa de lacrimi.
E tare greu sa inveti sa plangi...
Titlu: Răspuns: voi ati murit vreodata...?
Scris de: cv din 28 Februarie, 2006, 09:15:56 pm
amendamentul... e diferenta intre a "simti turbarea prin cuvintele unui om" si a resimti tulburarea... precizare doar spre intelegere celor scrise de mine.

e greu sa inveti sa plangi... e greu sa uiti sa plangi... nici nu mai stiu daca eu am preferat tacerea
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: anda din 01 Martie, 2006, 09:39:26 am

  Iti salut furia, ingerule. Simt nevoia sa iti scriu asa, ca o incurajare. Ca sa simti ca nu esti singur si nu ai fost singur. Toti avem spaimele si incercarile noastre...si dorinta de a intelege...Si eu l-am pierdut pe tata :'( Si n-am inteles cum  am putut pati asa ceva.)  Nu ma compar cu tine. Mama e mama. Iti spun doar ca plecam de la o premisa falsa, de la cauzalitate la efect. Si cum efectul e devastator incercam sa ne razbunam pe Cel care detine controlul butoanelor. :(  Oare nu e cam simplista reactia asta?  Inchide un pic butonul gandirii si lasa-ti inima sa bata. Tare si clar, ca o rugaciune inchinata mamei tale. Te asigur ca Ea de asta are mare nevoie.
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: furia ingerului din 01 Martie, 2006, 12:44:30 pm
Singura nevoie care probabil o are nu este sa auda de le mine rugaciuni ci vorbe si strangeri in brate dupa mai bine de 12 ani...

Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: anda din 01 Martie, 2006, 01:57:58 pm
 Ai dreptate! Sigur e insa faptul ca asta e dorinta ta. Poate ca doreste de la tine imbratisarea implinirii tale. :)
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: furia ingerului din 01 Martie, 2006, 07:07:34 pm
Implinirea mea ca om...
Sa spunem ca lucrez la asta. Insa ca toate lucrarile fapturii umane trebuie sa aiba o dedicatiune. Acea dedicatiune poate fi sotia si copiii. Dar oare nu merita si ea sa-i dedic implinirea mea? Ce e mai frumos pentru o mama decat sa-si priveasca fiul cum iese din anonimat si-si asociaza stima celorlalti?
De aceste lucruri sunt privat si eu si ea. Cum de altfel sunt privat si de pasii ei care ar fi trebuit sa-mi conduca femeia aleasa la altar langa mine...de medalionul care il are de la mama ei si care-mi spunea ca i-l va pune fetei mele de gat in ziua nuntii cu mine...de clipa de bucurie in care mi-ar salta copiii in brate si le-ar povesti de viata ei ca o bunicuta ce-si gaseste implinirea drumului sau in nepotii care inseamna ca sangele merge mai departe...
Ma pot implini gratie talentelor ce le-a lasat in mine, ma pot implini gratie femeii ce-mi va sta alaturi pentru restul zilelor mele sau copiilor ce-i voi cara pe umeri sa le arat lumea in toata frumusetea ei...dar nu ma pot implini in chipul misiunii de mama ce nu si-a putut-o incheia pentru mine...
Eu il stiu pe Dumnezeu, am vrut sa-i fiu ostas, sa-l arat lumii si sa-i duc cuvantul in inimile ce aveau nevoie de el...l-am iubit atat de mult incat mi-am pus toate sperantele mele in El si i-am incredintat sufletul mamei mele...
...iar acum mangai fotografii stacojite de vreme si lacrimile ce le-au spalat...mi-am scaldat mama in lacrimi si botezul acesta tot nu mi-a adus-o inapoi.
Eu cu El n-am terminat.
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: anda din 02 Martie, 2006, 08:52:30 am
   Esti un om puternic, ingerule, si stii sa iubesti. In ceea ce te priveste, m-am linistit :)... Stii de ce? In tot ce vei face vei dori sa fii mai bun ca El!
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: furia ingerului din 04 Martie, 2006, 03:44:30 pm
Nu pot sa fac asta anda...daca as sti cum as face-o cu toata puterea mea pana la ultima picatura!!!
Dar nu stiu cum sa-mi imaginez dincolo de imaginatia permisa omului si chiar dincolo de definitia imaginatiei...daca mi-as putea imagina ca prin faptul ca IL IUBESC si-L URASC in EGALA masura sunt mai bun ca EL as reusi ceva ce nu poate fi definit nici prin "imposibil". Nu pot!
Il astept sa moara in mine incet-incet, cu mine odata...
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: un_suflet din 04 Martie, 2006, 09:02:35 pm
M-am intalnit...nu e cum il stiti voi.

E tare greu sa inveti sa plangi...

Eu cu El n-am terminat.

Il astept sa moara in mine incet-incet, cu mine odata...

"voi ati murit vreodata...?"

In fiecare clipa...incet...incet...cu EL ODATA CU NOI................................................
........................................................................................................................
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: anda din 05 Martie, 2006, 10:02:20 am
 Poti! Pana acuma, ce crezi ca ai facut? Pur si simplu traiesti iubind o fiinta care iti e departe. Nu iti dai seama cat de puternic ai ajuns?
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: furia ingerului din 05 Martie, 2006, 04:47:38 pm
Cat am ajuns de puternic..
Puterea mea se termina in fiecare moment cand imi dau seama ca vorbesc unui mort a carui imagine imi zambeste dintr-un carton ce-o arata pe vremea cand era scolarita...
Puterea mea e atat de mare ca mi se inmoaie genunchii si ma las greu sa cad pe langa pat cand imi aduc aminte cum ii era drag sa o pensez eu (pe vremea aia sora mea era mica si ma invatase pe mine sa fac asta...)...
Puterea mea se termina cand aud sfestanii si litrughii sau Sambete ale Mortilor terminandu-se cu : "Si le fa Doamne lor vesnica pomenire...Si pomenirea lor sa fie neam de neam...vesnica pomenire!"
Atat de mare am ajuns sa am putere asupra amintirilor cu ea incat cu cat ma departez de acele clipe cu cat ele se leaga de mine mai mult si se catara pe mine intr-una si intr-una si parca aud ca de niciunde: "nu ma lasa baiatul meu...nu ma lasa..."
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: anda din 06 Martie, 2006, 08:01:04 am
Furia insasi presupune putere. Argumentele tale au putere.
Neaga si asta acuma!
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: furia ingerului din 06 Martie, 2006, 12:59:25 pm
Argumentele mele au puterea pe care insa realitatea mi-o neaga. Dorinta mea este supusa hazardului Lui si nu invers.
Daca as putea argumenta in fata Lui i-as nega atributul de Infailibil ...
Eu neg in fata a ceea ce cred eu ca n-a facut bine, asta neinsemnand neapart ca eu am dreptate si El greseste. Daca i-as cunoaste caile,L-as lua de beregata, as da cu El de pamant si i-as zice:
"De ce vrei tu sa-mi fii Dumnezeu mie?!"

Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Iosif din 06 Martie, 2006, 02:35:17 pm
Oare chiar traim cu adevarat? Viata asta este tare ciudata..
Murim cate putin de fiecare data cand pierdem ceva sau pe cineva drag noua. Nu este un oarecare egoism aici? Daca nu mai este langa noi asta nu inseamna ca nu ii este bine acolo unde a ajuns. Cred ca in loc sa ne plangem de mila ar fi mai nimerit sa ne rugam pentru linistea sufleteasca, a noastra si a celor plecati de langa noi, pe orice taram ar fi ei. Cred ca in loc sa iti plangi de mila si sa intrebi vesnicul "De ce?!" este mai bine sa faci tot ce poti ca persoana draga tie sa fie mandra de tine! Asa dai dovada de respect fata de tine, fata de ea, fata de Creator fata de viitorul tau, si mai ales fata de noua ta familie.

Sa fi iubit
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: furia ingerului din 06 Martie, 2006, 06:35:20 pm
Nu stiu J.S. pe cine ai auzit tu ca nu-si doreste ca sufletelor plecate dintre noi sa le fie bine unde au ajuns. Cat despre acel egoism eu nu inteleg in ce-l gasesti tu...eu chiar nu inteleg despre ce egoism vorbesti. Cat despre ai face mandrii eu spun mereu asta.
Intrebarea "De ce?"...Bucura-te ca n-ai fost nevoit s-o pui vreodata in masura in care am pus-o eu. Nu aprecia sensul ei din postura in care nu poti face asta.
Ei sunt acolo unde trebuie sa fie si noi cei care ramanem suntem unde n-ar trebui sa fim. Despre ei nu stiu nici macar daca mai au constiinta sau cunostiinta de sine care o avem noi aici. Chiar daca le au nu se pot compara cu turbarea celor ramasi pentru ca cei plecati au deja raspunsul la intrebarea "De ce?" pe cand noi nu...
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Iosif din 06 Martie, 2006, 06:53:26 pm
Nu am zis ca nu doreste cineva ca cei plecati sa-si gaseasca linistea si sa le fie bine, eu ziceam ca pentru linistea ta este mai bine sa te limitezi la atat.

In rest, cred ca ai dreptate, nu sunt in masura sa vorbesc de la egal la egal cu tine despre ceva ce nu am trait.


Daca prin ce am spus te-am jignit cumva imi cer mii de scuze,  nu asta era intentia mea si adevarul este ca actuala mea stare psihica nu imi permite sa analizez tocmai rational situatia, probabil era mai nimerit sa ma fi abtinut de la comentarii.
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: furia ingerului din 06 Martie, 2006, 07:01:07 pm
Stai linistit dragul meu J.S. nu ai jignit cu nimic. Hotararea de a scrie aici imi apartine tocmai pentru ca vreau ca oamenii sa vada si unele realitati infecte la care semeni de-ai lor sunt supusi si sa le ascult parerile. Conteaza foarte mult pentru mine nu sa ma sustina la unison sau sa ma blameze tot la unison, ci conteaza sa-si dea cu parerea si sa aud si alte versiuni, de ce nu, diferite de a mea. Raspunsul tau a fost unul ce provenea sigur din propriile tale convingeri si eu asta apreciez. Imparteala dreptatii ce-o am eu cu El este propriul meu iad si il car dupa mine clipa de clipa. Poate va veni ziua in care voi avea un raspuns...
Am spus-o s-o mai repet il urasc in egala masura in care inca il ami iubesc...in exact egala masura. Daca as schimba vreodata ceva la acest egal as innebuni probabil.
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: anda din 07 Martie, 2006, 10:57:48 am
important e sa cauti. Intrebarile fac bine. Drumul in sine e cheia. Ingerule, ti-am vazut pozele. N-ai incotro, te afli taman pe drumul cel bun. Iti urez sa faci mereu, dar sa faci.
Titlu: Răspuns: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Lady Allia din 10 Martie, 2006, 03:01:09 pm
DA...am murit un pic cate un pic, dar asta pentru a renaste din nou mai mult decat am murit, mai frumos decat inainte de a muri...am murit in sufletul meu ca sa stiu sa renasc mai plina de iubire si frumusete!
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: andaluzia din 10 Martie, 2006, 03:47:58 pm
Da, si de cate ori am reinviat din moartea aparenta erau din ce in ce mai putini prieteni in preajma
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: sunshine din 10 Martie, 2006, 04:45:46 pm
sufletul meu se topeste, putin cate putin, insa mu moare , ia doar o pauza sa inteleaga DE CE.O parte din mine a murit odata cu iubirea ce am pierdut-o. Dar nu din dorinta de moarte ci din nevoia de uitare.Sa uit cat de mult doare golul din suflet , sa uit ca iubirea  lasa rani adanci , sa uit ca viata trece si nu insemni nimic pentru nimeni.
 Am simtit ca mor, de multe ori, dar mereu am gandit moartea ca pe o eliberare. Daca D-zeu va dori sa traiesc  cu suferinta asta, voi reusi, insa va trebui sa-mi dea si o mica rasplata,pt ca eu nu voi pleca de pe lumea asta fara un strop de iubire.
Titlu: Răspuns: voi ati murit vreodata...?
Scris de: desdemona din 10 Martie, 2006, 05:23:29 pm
dah..am murit din cer,dar asta numai pt a ma naste din mare...am murit din mare,si asta numai pt a ma naste din pamant...

am murit..am murit de multe ori..cu fiecare ocara,cu fiecare repros,cu fiecare dezamagire,cu fiecare clipa de indiferenta,cu fiecare tradare..dar am renascut..altfel nu se putea...dar la fiecare nastere se mai adauga o usa interzisa,se mai aduaga un tablou..
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: furia ingerului din 11 Martie, 2006, 07:31:42 pm
Mereu m-am intrebat ce e moarte luata neexhaustiv ci la modul cel mai palpabil.
Sunt cele 21 gr. ce se pare ca le pierdem exact in clipa mortii? Sau racirea treptata a sangelui pe masura ce atriile inceteaza sa mai comunice cu sistemul sanguin? Sau acel rictus de uimire uneori sau de cea mai profunda pace alteori?
Cred ca asta este acceptiunea acelei notiuni de "moarte" pe care ar trebui s-o numim toti "ultima moarte".
Murim secunda de secunda. Cu fiecare neuron ce se distruge irevocabil, cu fiecare trauma psihica ce-si pune amprenta oribil pe fiziologic printr-o trauma corespondenta ce parca va urma un traiect descrescator al puterii organismului de a-si reveni dupa evenimente tragice din vietile multora...Nu e normal sa vedem doar ultima moarte. Dupa ea intr-adevar nu mai conteaza nimic, poate daca ai "one-way ticket to Heaven", in rest raman litere de bronz incrustate in marmura slefuita...
Mi-este scarba de viata prin prisma aceluiasi sfarsit. Nu este al dracului de drept ce se intampla!!!
Murim la fel ca violatorii care mor la fel cu victimele lor care mor la fel cu doctoritele ce le-au consultat interioarele bruscate...!!!
NU!
Este o nedreptate crasa ca oameni de valori atat de diferite sa ajunga suplimente nutritive pentru ACEIASI viermi!
Pana si ideea de ACELASI Rai imi repugna doar ca sa zicem ca ar fi atat de perfect incat fiecare si-ar putea gasi locul care-l merita. Dar este nedrept si revoltator ca oameni atat de diferiti sa sfarseasca la fel si nu din postura crestineasca conform careia vaduva cea saraca va mosteni imparatia cerului in defavoarea vamesului avar. Cine-mi garanteaza mie ca voi avea circumstante atenuante pe lumea cealalta?!
Cine??????????!!!!!!!!!!!!!!!!!
Moise?! Avraam?! Mama?! Constiinta?!
NIMENI!!!!!
Totul este apologia unei vieti nedrept diferentiate si a unei morti EGALE pentru toti?!
Eu nu vreau sa mor la fel ca fanatici religiosi care prin prisma unor schizme ale realitatii substituie promisiunea unei vieti eterne concretului detonabil !!!!!!!!
Sunt acrit de ce e in jurul meu!
Ma uit de la 1,94 si sunt tot prea mic sa inteleg ceva...Ma uit si cu asta raman pana imi vor manca inelatii, nematelmintes sau platelmintes sau alte grozavii taratoare orbitele si apoi vor trece mai departe la cine va fi langa mine. Cel mai probabil tot un sinucigas!
Ajung sa cred ca unul ca Kurt Cobain n-a fost numai un teribilist ci a fost inainte de toate unu' care i s-a luat sa se tot drogheze cu amfetamine si a incercat sa se drogheze si cu "moartea"...in doza fatala.
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: furia ingerului din 29 Martie, 2006, 06:42:53 pm
In drum spre casa, dadui pe la tine, mama...

Buna draga mea. A trecut ceva vreme de cand n-am mai stat noi de vorba, nu? Uite...venii sa te vad. Sa nu te superi, dar am fost prins cu multe. Ooo, cate m-au retinut de cand nu ne-am mai vazut. Hai sa ti le spun...
M-am facut mare sa stii...Acum port barba si parul lung. Nu, te rog sa nu te superi dar mi-e drag asa. Lumea-mi zice ca-mi sta bine asa. Si am si cercel in urechea stanga...Aa, cum te uiti tu la mine, in dreapta...
Sa stii ca peste doua luni imi dau licenta. Stii tu, a doua. Emotii? Nu scumpa mea. Trece si asta...
Ma cam doare stomacul, cred ca am o gastrita. Lasa, nu pune la suflet, se trateaza. Maine ma duc la Marineasca sa-mi mai faca niste analize. Da...ii bag ceva in buzunar, stiu...
Trebuie sa-mi iau pantofii aia ca a venit primavara acu' si mi-e cald in ghete. Da? Bine, ii iau pe aia. Ii vazusem pe aia negri la Fortuna da' daca tu zici ca-s mai frumosi ceilaltii, ii iau pe aia.
Uite, ti-adusai niste lumanari. Te mai uiti si tu la ele cum ard...Vezi ca le aprind pe toate, ca tu nu ajungi la ele...Ti le aprind cu bricheta ca n-am la mine bete de chibrite.
Mamico, ma duc acu'...tre' sa mananc ceva ca mi-e foame rau.
Te pup si ne vedem maine.

Sa ma astepti, vin negresit la tine...
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: sunshine din 29 Martie, 2006, 06:50:45 pm
 :'( :'( :'( :'( :'(Offfff dragul meu , cate lacrimi de mama vars stiind ca un fiu isi iubeste atat de mult MAMA. As vrea sa nu mor niciodata, sa nu provoc atata durere fiilor mei . Dar macar stiu ca si ei vor vorbi cu mine mereu, nu ma vor uita, oriunde vor fi si orice vor face.Mama ta e foarte mandra , sa stii, sa nu uiti asta niciodata.
Titlu: Răspuns: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Lady Allia din 29 Martie, 2006, 08:43:27 pm
din ochii ti-au crescut
trandafiri
si eu ii tin in palme si-n suflet
ii iubesc si ma dor
spinii departarii de tine...mama
din suflet ti-a crescut soarele
si luna si stelele
si cerul si D-zeu
a crescut prin tine o clipa,
iar tu traiesti prin inima mea
o eternitate
etrnitatea clipei in care
te tin de mana,
te privesc in ochii,
iti aud vocea
si stau la sanul tau
mama mea!

..........................................

Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: furia ingerului din 30 Martie, 2006, 05:30:07 am
Esti fericit ma'?!
Acu' esti ?! M-am saturat eu sa urlu si tu sa taci!!!
M-am dus s-o vad aseara si sa ii zic d-astea lumesti cateva si te-a apucat damblaua! Nu mai rabdai ca ma vazusi cu ea acolo, singur?! Ce avusasi ma' de dadusi ploaia aia? A inceput asa ca din senin de gemea totul in jurul meu...se rostogoleau florile de pe morminte si pluteau lumanarile nearse pe aleele cimitirului...Ma uitam in dreapta mea la un cavou lasat deschis cum se scurgea apa in el...si abia dupa vreo 10 minute locataru' a scos mainile afara si tragea de placa grea de beton ca sa-si astupe casa...A scos apoi capul afara putin si era batran tare...batran tare si ud...s-a uitat la mine fara ochi, doar cu orbitele alea negru-sidefiu goi si a ranjit...ma mai vazuse si alta data...
Si eu am stat acolo in ploaia turbarii tale si aveam ud si sufletul...Nu...nu de la ploaia ta ma'...de la dorul de ea ca am plans atat de mult incat ochii mei se uda dar nu mai plang...
S-a facut noapte si ploua intr-una...felinarele aprinse aruncau umbre din morminte peste tot...parca toti mortii din jurul meu se zbantuiau de bucurie ca au un suflet viu printre ei...si ploaia cadea turbata ca tine...
Apoi am plecat tarandu-ma pe coate si ea s-a dus sa se culce...biata de ea...era uda toata...si la fel ca mine, nu de la ploaie...

Esti ofticat Doamne ca m-am dus la ea?!
Esti prea mic sa-mi stai in cale, esti prea mic, ti-o zic eu...!
Mai da cate ploi vrei si vanturi si ninsori...eu voi fi prin ele pe jos mereu, ducandu-ma si intorcandu-ma de la ea, si iar si iar si iar...

Si inca ceva...in fata fiecarei biserici, iti fac la fel ca pana acum...imi plec capul cu evlavie, pun crucea ta pe pieptul meu cu degetele lipite si te injur...stii tu...te iubesc si te urasc in acelasi timp!
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Angelstone din 12 Aprilie, 2006, 02:48:29 pm
            Furia ingerului pot sa iti spun si eu o intrebare? Cu permisiunea ta sau nu, am sa o fac totusi..Tu spui ca il iubesti si in acelasi timp il urasti pe Dumnezeu in egala masura..este un sentiment, cel puti ii detii Lui un sentiment, dar ce se intampla cand nu Il poti simti in tine, nu poti simti nici ura si nici iubire fatza de El, nu poti simt nimic de parca tot ce este in interiorul tau si acea parte care este considerat de origine divina este de stana? Iubirea sincera pt o persoana nu se sfarseste atunci cand ea moare, tine de tine sa o cultivi sa o faci mai frumoasa in sufletul tau, nu va nimic rau in a ne agatza de amintirea unei persoane care ne-a fost candva draga si care inca mai locuieste in inima noastra, dar ai grija ca din acea amintire sa nu o duci prea mult in vrezent, trebuie sa ai si tu viatza ta, chiar daca ar fi fost altfel daca ea ar fi trait. Bucura-te de acest sentiment pe care il porti, ai o putere foarte mare de a iubi o mama, si sper ca acea putere sa fie si in egala masura desavarsita pt aleasa inimii tale. De ce iti spun toate asta? Adevarat..o persoan care nu te cunoaste si pe care nu o cunosti, nu vreau sa ma bag in viatza ta, de fapt nu am cum sa fac asta..dar iti spun toate asta pt ca eu nu pot simti nimic din toate astea, ma intreb daca am simtit vreodata ceva si de unde aceasta stana care atarna greu in mine. Imi cer scuze daca am deranjat.Numai bine!
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: furia ingerului din 13 Aprilie, 2006, 11:52:58 am
Angelstone, rafuiala mea cu El nu o arat neaparat in icoane scuipate sau martirisme triviale de care pot fi acuzat gratie amintirii ei. El are sa-mi raspunda la intrebarea "De ce ea?!". Si pana nu va gasi o modalitate concreta de a iesi din tacerea sideranta in care s-a mocirlit de pe la facerea lumii incoa. eu il blamez mai departe. Cu ce drept evalueaza consecintele actiunilor Sale prin expresii ca: "Faca-se voia Mea?!". Daca ce vrea El nu coincide cu ce vreau eu de ce mai trambiteaza sus si tare ca avem cica liber arbitru? Bleah! Liberul arbitru al nostru se termina exact unde incepe al Lui !!!
Sunt acru de judecati de valoare ale oamenilor asupra vietii altora dar TOT prin prisma a ce cred ei ca e normal! Fiecare avem criterii proprii si actionam in conformitate cu ele.
Iti respect punctul de vedere dar nu-l pot aprecia mai mult decat o intrebare de ce eu nu mai cred in El pt. ce mi-a facut iar tu nu crezi in El...tu stii de ce. In ziua in care nu-i voi ma scrie numele cu "E" mare (El) voi sti SIGUR ca nu are peste mine nimic ce i-ar putea explica faptele si voi inceta sa-L mai apreciez altfel decat cu URA!
Astept ziua aia.
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Angelstone din 13 Aprilie, 2006, 01:47:07 pm
Furia ingerului, nu cred ca Dumnezeu iti va raspunde vreodata la intrebarea "De ceea?!" din pacate, prin orice metode ai incerca tu sau El sa iti explice, metode pe care poate le vei vedea sau nu. Si acum serios vorbind chiar daca El iti va explica cumva de ce a procedat asa, tu L-ai intelege si accepta decizia Lui?? Ma cam indoiesc, dar tu stii mai bine....Nimeni nu iti spune in ce sa crezi sau nu, sau felul cum Il blamezi sau nu. Stiam ca furia ta fata de Dzeu e ceva in interior, ceva personal intre tine si El si nu trebuie sa se maifeste prin nu stiu ce acte de profanare. Dar te intreb eu ce rost are totul, ce rost are toata ura din tine pt El, si aici nu mai pun si celalalt echivalent, iubirea?Sa nu crezi cumva ca te judec, nu am eu nici un drept ca sa fac asa ceva, ma intreb daca va avea cineva vreodata acest drept, in general vorbind asupra oamenilor!! Cat despre liberul arbitru cred c ail detinem, dar numai in anumite masrui sau cuprins in anumite intervale. Cum si gandirea noastra este libera da rin acelasi timp limitata intre intervalul x si y, dupa acesta dand probabil in alte fenomene ;D asa si cu a noastra libertate de manifestare, ceea ce este dincolo de intervale ni se par inexplicabile, dar totusi, de ce sa acceptam asa ceva?! Fiecare intrebare de duce mai departe, dar nu in gasirea raspunsurilor vi in nebuloasa in care tot colindam. ;) Numai bine! Si mersi pt deranjul raspunsului!  :)
Titlu: Răspuns: voi ati murit vreodata...?
Scris de: Lady Allia din 22 Decembrie, 2006, 05:03:55 pm

....Eu mor in fiecare clipa pentru clipa care a trecut si ma nasc pentru cea care exista si cea care urmeaza sa se nasca!



Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: pokemon din 11 Ianuarie, 2007, 09:04:16 pm
pentru ca nu am rabdarea sa citesc tot topicul,o sa raspund la intrebarea din titlu
am murit.am murit atunci cand a murit bunica mea,eram asa de mica...insa nu voi uita niciodata acea fiinta minunata.
si mor,de fiecare data cand suntem nevoiti sa plecam unul de langa altul,dar...mor pentru ca mai apoi sa fiu mai puternica,mai increzatoare,si cu un pas mai aproape de NOI.
mor pentru ca sunt EU doar atunci cand suntem NOI
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: desdemona din 04 Decembrie, 2007, 11:42:29 am
ar fi trebuit sa ai rabdare pokemon
Titlu: Re: voi ati murit vreodata...?
Scris de: katya1886 din 07 Decembrie, 2007, 02:40:29 pm
    Istoria intregii lumi geme de atatea tragedii, pierderi. Nu e nimic mai mult decat una din posibilitatile de a fi... Nu e nicio discriminare, e... hazardul?In ochii Lui toti oamenii sunt egali, fara diferentieri. Daca eu "mor" alaturi de omul iubit/adorat atunci o alta reflectie a mea (ca in definitiv nu suntem decat unul reflectia altuia) renaste alaturi de un alt ins. Cred ca una dintre cele mai grele lectii ale omului este aceea de a accepta. Oamenii L-au iubit intotdeauna prea putin pe Dumnezeu, daca L-ar fi iubit cu adevarat atunci ar fi incercat sa priveasca din perspectiva Lui si atunci sigur nu ar mai fi judecat cu atata usurinta de ce eu si nu un altul. Am avut si eu rafuielile mele in ce-L priveste, dar s-a lasat peste intr-un final doar tacerea si cainta. In aceia care striga cu ura catre El, se afla o iubire adanca si dureroasa, inainte de a spune "Doamne te urasc!" acei oameni au trebuit sa lupte cu faptul ca s-au simtit dati la o parte de cel care insemna tot. Ce e mai rau e ca nu inteleg de ce si cel mai probabil vor cara in sinea lor intrebarea pana cand vor ajunge in pamant. Putem intelege un orfan parasit de parinti, dar acuzam un "copil" ce l-a pierdut pe Dumnezeu. Nu cred in existenta Iadului pentru ca acele mame ajunse in Rai nu vor gasi acolo fericire vesnica daca copii lor vor fi supusi unor suferinte diabolesti, asta in detrimetrul oricarei dreptati divine. Si nu cred in Rau pentru ca fiind creatie dumnezeiasca, va cauta mereu sa se intoarca la Creatorul sau care nu il va alunga, asta daca intr-adevar iubirea si puterea Ii sunt nemlimitate. De murit, am murit... si poate ca asta e motivul pentru care nimic nu ma mai tulbura, decat pentru scurt timp - ore, zile. Singura realitate e straduinta de a-l gasi aici, intre si in creatiile Sale. Ce ramane o enigma pentru mine si nu stiu daca altii ori eu sunt oarba - dincolo de limitele vietii din cate stiu nu mai exista timp si spatiu, acela e salasul Lui. Nu exista timp... deci cum putem spune ca unul va invinge? Ce lupta e de dat acolo? Ori eternitatea e spatiul unde va fi vesnic lupta ori vesnic pace. Atat cat acolo nu exista timp... care inceput si care sfarsit? Nu inteleg.  ::)