Afişare Mesaje

Aici puteţi vedea mesajele acestui utilizator. Sunt afişate doar mesajele făcute în secţiuni în care aveţi acces.


Mesaje - Denis

Pagini: [1]
1
Poetry / Maică Sfântă, Preacurată (Creație personală)
« : 10 Iulie, 2019, 02:05:03 pm »
Maică Sfântă, Preacurată
Creație personală

Maică Sfântă, Preacurată
Tu, la ceruri ești urcată,
De acolo ne privești,
Și de rele ne ferești
Cu iubirea ta cea mare
Noi mereu avem scăpare
Tu, pe noi, mult ne iubești
Și de toate te-ngrijești


2
Credinţă / Un student ateu la Muntele Athos
« : 10 Iulie, 2019, 01:57:01 pm »


Cu câțiva ani în urmă am fost abordat de un student. Foarte șovăielnic dar cu o dorință intensă de a găsi răspunsuri, vrând să creadă însă nu putea. De mulți ani încerca și căuta răspunsuri, însă fără rost.

A vorbit cu profesori și cu oameni instruiți, dar setea sa pentru ceva concret a rămas nepotolită. A auzit de mine și s-a decis să-mi împărtășească nevoia sa existențială. Mi-a cerut dovezi științifice care să dovedească existența lui Dumnezeu.

„Știi integrale sau ecuații diferențiale?“, l-am întrebat.

„Din păcate nu“, a răspuns el. „Sunt un filozof“.

„Păcat! Pentru că știam o astfel de dovadă“, i-am spus eu, desigur glumind. S-a simțit stingherit și a tăcut pentru câteva clipe.

„Uite - i-am spus - îmi pare rău că te-am făcut să te simți incomod. Însă Dumnezeu nu este o ecuație sau o demonstrație matematică. Dacă era așa, toți cei educați ar fi crezut în El. Trebuie să știi că sunt și alte căi de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Ai fost vreodată în Muntele Athos? Sau ai întâlnit vreun ascet până acum?“

„Nu, părinte, mă gândesc să merg, am auzit atât de multe. Dacă îmi spuneți, plec și mâine într-acolo. Cunoașteți pe cineva învățat la care să merg și să-l întâlnesc?“

„Ce preferi? Pe cineva educat care să te amețească și mai mult sau un sfânt care să te trezească?“, l-am întrebat.

„Prefer pe cineva educat. Mi-e frică de sfinți“, mi-a răspuns el.

„Credința este ceva ce ține de inimă. De ce să nu încerci cu un sfânt. Cum te numești?“ Am întrebat.

„Gabriel“, a răspuns. L-am trimis la un ascet. I-am descris calea și i-am dat instrucțiunile necesare. Chiar i-am și schițat o hartă.

„Vei merge - i-am spus - și-l vei ruga același lucru. Sunt ateu, îi vei spune, dar vreau să cred. Vreau o dovadă a existenței lui Dumnezeu“.

„Mi-e frică, mi-e rușine“, mi-a spus.

„De ce ți-e frică și rușine de un sfânt și nu-ți este frică și rușine de mine?“ L-am întrebat.  După câteva zile a mers și a găsit pe ascet în grădina sa vorbind cu un tânăr.  În cealaltă parte alți patru tineri stătea și așteptau. Printre ei, Gabriel a găsit un loc unde să se așeze. Nu mai mult de zece minute mai târziu bătrânul a terminat discuția cu tânărul acela.

„Ce mai faceți, băieți?“, a întrebat el. „Ați servit un loukoumaki (un tip de dulciuri originar din Turcia făcut din zahăr numit și rahat)?  Ați băut apă?“

„Vă mulțumim“, au răspuns ei cu o gratitudine convențională.

„Vino aici!“, a zis bătrânul către Gabriel, aducându-l deoparte. „Eu o să iau apa iar tu i-a cutia cu rahat, și vino aproape ca să-ți pot spune un secret: Este în regulă ca cineva să fie ateu, dar să aibă numele unui Arhanghel și să fie și ateu? E prima dată când întâlnesc așa ceva“.

Prietenul noastru aproape că a suferit un atac de cord când a auzit asta. Cum de îi știa numele? Cine îi spuse despre problema lui? Ce vroia de fapt bătrânul să-i spună?

„Părinte, pot să vorbesc puțin cu dumneavoastră?“ a întrebat, abia putând să mai spună ceva.

„Uite ce e, se întunecă. Ia cutia cu loukoumi, bea niște apă și mergi la cea mai apropiată mănăstire să rămâi peste noapte“.

„Părinte, vreau să vă vorbesc, nu se poate?“

„Ce vrei să-mi spui, băiatul meu? De ce ai venit?“

„Când m-a întrebat asta am simțit respirația deschizându-mi-se imediat“, mi-a spus. „Inima mi-a fost inundată cu credință. Lumea mea interioară a fost încălzită. Dubiile mele au fost soluționate fără niciun argument logic, fără nici o discuție, fără existența unui răspuns clar. Toate «dacă», «de ce», «dar» au fost măturate imediat și tot ce a rămas a fost «cum» și «ce va fi de-acum»“.

Ceea ce învățații nu au putut răspunde frământărilor sale, a putut face esența picurată de un sfânt, ce absolvise doar patru clase ale școlii primare. Sfinții au un foarte mare discernământ. Fac o operație asupra ta iar tu nu simți nici o durere. Îți fac un transplant fără să-ți deschidă abdomenul. Te ridică pe cele mai înalte înălțimi fără scări sau fără vreo logică lumească. Plantează credință în inima ta fără să-ți obosească mintea.

(Mitropolitul Nicolae al Mesogaias și Lavreotiki)


3
Credinţă / Alte minuni din viața mea
« : 04 Iulie, 2019, 09:26:46 pm »
Un bătrânel îmi oferă ceva dulce

    Cu mult timp în urmă am mers cu mama mea la un magazin dintr-o zonă mai îndepărtătată a orașului meu. Nu mâncasem nimic și îmi era poftă de ceva dulce.
    După ce am terminat cumpărăturile, eu și mama mea am pornit spre casă. Pe drum, în fața unei biserici era un bătrânel care m-a rugat să-l ajut pentru a traversa strada. În mânuța lui avea un o punguță cu bomboane și ciocolată.
    Mi-a cerut să-l ajut. L-am ajutat iar mai apoi mi-a oferit punguța cu dulciuri.

Fișa care s-a capsat singură în caietul studențesc

    Când eram la facultate am primit o fișă pe care am pus-o în caietul studențesc (fără s-o capsez). Am pus-o în rucsac.
    Când am ajuns la căminul studențesc (la internat) acea fișă era capsată fără măcar s-o fi atins. În dimineața următoare capsele dispăruseră ca prin minune. Nimeni nu-mi umblase în rucsac.
    Peste două zile era sărbătoarea Sfintei Parascheva de la Iași.

Vocea unui bătrânel

    Eram la cămin și era noapte.
    Adormisem, iar peste noapte se lăsase un întuneric neobișnuit. Dintr-o dată s-a auzit un glas de bâtrân care mi-a spus : Ce faci, drăguțule ? A doua zi, o soră (o măicuță) din mănăstirea unde e călugărită și mătușa mea îmi trimite pe Facebook : Ce faci, drăguțu' ?.
    Călugărița din mănăstire îmi spusese același lucru pe care mi-l spusese acel bătrânel noaptea trecută. La acea vreme aveam evlavie la Dumnezeu Tatăl.

    Eu sunt botezat creștin-ortodox și provin dintr-o familie ai cărei strămoși au fost preoți, unul dintre ei chiar mitropolit al Moldovei.
    Fișa cu urmele de capse (găuri) o am și acum într-un sertar iar călugărița din mănăstire trăiește și azi.

4

(Sfântul Kukșa de Odessa. Viața și minunile, Editura Sophia, București 2006, paginile 107-108)

5
Credinţă / Minuni trăite și povestite
« : 26 Iunie, 2019, 08:08:51 pm »
    O poveste reală din viața mea
ACATIST către Preacurata Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare denumită GRABNICĂ AJUTĂTOARE (al icoanei făcătoare de minuni de la Mănăstirea Dohiariu, Sfântul Munte Athos)



    Când eram la liceu aveam anumite gânduri și frici în ceea ce privește anumite lucruri. Am mers la biserică, am primit binecuvântarea de la duhovnic pentru a citi acest acatist. Îl aveam acasă (la magazinele de profil costă 1 leu sau 2). Odată ce am citit acatistul pot spune că mi s-a schimbat viața pentru un moment. Am cititul acatistul timp de 80 de zile (în fiecare zi) cu post lunea, miercurea și vinerea. După toată această perioadă mă simțeam foarte tăcut, parcă ceva nu mă lăsa să vorbesc (vorbeam foarte puțin) și simțeam o putere neobișnuită în corp.
    În acea perioadă am simțit altfel pe cei din jurul meu, comportament, în special o apreciare a lor față de mine.
    Am simțit puterea Maicii Domnului.

    "Mi-a trecut durerea instant"
    Un prieten de-al meu, moderator pe un forum românesc cunoscut, mi-a povestit această minune într-un mesaj privat.
    Acesta avea o durere la picior, doctorii nu au putut să-i facă nimic, așa că a făcut un pelerinaj în Sfântul Munte. A mers la izvorul Sfântului Atanasie Atonitul. Purta ghete în acel moment. Când s-a atins cu piciorul de apa izvorului durerea a dispărut instant.



    Același prieten, despre soția lui
    Același moderator povestește că Brâul Maicii Domnului a fost adus pe mare pe un vaporaș pentru a fi văzut și de către femei. Acesta mi-a povestit că soției lui i-au dat lacrimile instant după ce a văzut Brâul. Mai apoi s-a închinat și l-a sărutat, ca orice alt pelerin.

    Brâul Maicii Domnului sau Agia Zoni se află la Mănăstirea Vatoped.


Pagini: [1]