Afişare Mesaje

Aici puteţi vedea mesajele acestui utilizator. Sunt afişate doar mesajele făcute în secţiuni în care aveţi acces.


Subiecte - Lady Allia

Pagini: [1] 2 3 4 5 6 ... 11
1
Proza / poveste de toamnă în culori ruginii...
« : 22 Octombrie, 2010, 04:50:54 pm »

...frunzele cad asemeni unor picături ruginii, iar eu zâmbesc şi alerg în mijlocul lor să le prind. Am mâinile întinse precum un copil fericit şi melancolic şi-mi place să le las să-mi ningă părul şi chipul... Toamna "are fulgi" umezi şi coloraţi...nişte palme cu nervuri de viaţă.


Undeva printre ele trăiesc câteva clipe ce ştiu încă să mai bată atât de frumos în pieptul toamnei şi al meu. Pare un ceas vechi cu cuc...fără nici o întârziere...nu uită niciodată să spargă timpul, pieptul şi amintirea. Le-am adunat şi le-am pus la ureche...o scoică din care se aud atâtea cuvinte, şoapte..., o scoică de unde soarele mai aruncă raze, zâmbetele pot să danseze, săruturile sparg teama. Încă...teama...

Încă eşti acolo şi râzi larg aşa cum numai tu ştii să râzi. Şi... ne-au trecut atâtea toamne şi le-am trecut şi noi lor. "Am ruginit"  în atâţia ani de ne-noi...în păr ni se văd nuanţele clipelor, în ochi nuanţele întrebărilor, iar în suflet...aceeiaşi culoare rubinie calmă şi caldă. Am fost mare învolburată de tinereţe şi nebunie...ne-am rămas un ocean calm şi senin. Tu pe un mal, eu pe celălalt. Între noi, o infinitate de linişte şi sentimente.


...frunzele s-au aşternut în calea mea. Sunt desculţă şi încerc un pas în mijlocul atâtor culori. Încă am emoţii să valsez sub privirea ta pătrunzătoare şi frumoasă. După multă vreme eşti acolo. Te-am desenat eu şi nu a fost deloc greu. Te ştiu pe de rost ca şi pe rugăciunea de seară. Mi-ai făcut cale prin frunze din palmele tale. E atât de bine să-mi fii amintire caldă la timp de restrişte...


E atât de bine...

Din ochii mei cad frunze de dor, dar e mai bine aşa decât să nu ne fi existat vreodat'.

Aş fi fost săracă de atât de multă toamnă...şi de tine!

2
Datorită unei persoane foarte speciale şi dragi mie care a avut de ani de zile încredere în "căldura, frumuseţea şi puterea din sufletul cuvintelor mele"..., datorită susţinerii constante a unora dintre voi...am dat naştere motto-ului care mă reprezintă: "Cum facem imposibilul? Cu entuziasm!" şi...am trimis manuscrisul către editură. A fost acceptat, trebuie să primesc descrierea CIP de la Biblioteca Naţională...vor urma apoi alte câteva procedee şi....apoi dăm petrecerea de bun venit al cărţii!


Ceea ce mă face fericită este faptul că am prelucrat-o în totalitate...de la manuscris la copertă şi sunt foarte mândră de mine ... fără pic de modestie :D de data aceasta!



VĂ MULŢUMESC DIN SUFLET PENTRU IMBOLDURI, SUSŢINERE ŞI ÎNCREDEREA

PE CARE MI-AŢI ACORDAT-O MEREU

chiar şi atunci când eu nu o mai aveam!

Pentru a vă face idee despre ce va fi să fie... vă prezint

UN VIS ÎMPLINIT:




3
Zona liberă / Voi la ce visaţi? Ce vă doriţi cel mai mult?
« : 17 Martie, 2010, 12:26:12 pm »
Eu visez de exemplu să am un loc al meu pe care să-l numesc "acasă" unde să pot să îmi aşez flori la ferestre, unde să pot să îmi sorb cafeaua privind acelaşi cer cu aceleaşi răsărituri şi apusuri, unde să ascult păsărele cântând ascunse prin copăcei, unde să pot să îmi cresc fetiţa şi unde să pot să o aştept când va veni mai târziu în vizită. Vreau să ştie că acolo este şi va fi mereu casa ei ... casa mamei ei.
Cred că îmi doresc o anume stabilitate.

Mai visez să pot să îmi lansez cartea în curând şi să-mi pot întâlni prietenii şi prietenele mai des...


Deci, voi ce vă doriţi, ce visaţi?

4

Rezervatie naturala de tip mixt, desemnata prin HG 2151/2004, este situata pe versantul sud estic al Dealului Negru, ocupand sectorul superior al bazinului hidrografic al Paraului Lacului Negru. In complexul geologic al regiunii ce impune o mare diversitate a peisajului, in care elementul central il constituie lacul propriuzis si zona de turbarie activa .Lacul Negru cu interesantul si valorosul sau potential stiintific. Aria protejată este situată pe versantul sud-estic al Dealului Negru, ocupând sectorul superior al bazinului hidrografic al Pârâului Lacului Negru.

Rezervatia naturala Lacul Negru se suprapune sitului Natura 2000 cu acelasi nume si reprezinta parte a reţelei ecologice locale de protecţie a carnivorelor mari din judeţul Vrancea. Acest sit adaposteşte pe lânga cele 8 tipuri de habitate de interes comunitar (din care unul prioritar), populatii reprezentative de carnivore mari din speciile Ursus arctos, Canis lupus si Lynx lynx, prioritare pentru desemnarea de arii de protecţie conform Directivei Habitate 92/43/CEE.

In cadrul Reţelei ecologice locale de protecţie a carnivorelor mari din judeţul Vrancea, situl este desemnat ca Zonă de protecţie insulară cu rol de coridor ecologic (de tip stepping stone) şi face parte din Zona de securitate pentru carnivore mari Condratu.

Punctul central al acestei arii protejate îl constituie Lacul Negru remarcabil prin turbăria activă care-i acopera jumatate din luciul de apă. Situat la altitudinea de 1250 m, lacul are o suprafaţă de cca. 1 ha si o adâncime maxima de 7,5 m. Habitatele specifice turbăriilor montane alpine conferă unicitate acestui sit si adapostesc elemente de floră si faună, deosebite, o serie de specii relicte, endemice sau de interes comunitar.

Deasemenea foarte important este faptul că în acest sit au fost identificate numeroase specii de floră si faună endemice sau de interes comunitar precum: roua cerului (Drosera rotundifolia), plamâna (Menyanhtes trifoliata), bumbăcărţta (Eriophorum vaginatum), tritonul de munte (Triturus montandoni), salamandra (Salamandra salamandra).

Cai de acces
Drumul judeţean Dj - 205 D, Focşani - Nistoreşti - Herăstrău, ce se continuă cu drumul forestier din lungul Vaii Nărujei, până în zona bazinului de receptie al "Izvoarelor Nărujei". Din vecinatatea cabanelor forestiere se desprinde pe versantul stâng al Nărujei, traseul turistic marcat (cruce roşie) care conduce la Lacul Negru. Si in continuare in Culmea Dealului Negru unde intersecteaza marcajul turistic "banda rosie" ce urmareste Creasta Vrancei.

Limita de nord:
are o orientare generală nord-vest spre sud-est înscriindu-se pe culmea Dealului Negru.

Limita de est
Din culmea Dealului Negru se orinteaza către sud–vest, pe o culme secundară până în albia Pârâului Lacului Negru.

Limita de vest
sesuprapune unui sector al albiei Pârâului Lacului Negru continua pe versantul drept al pârâului pe o culme secundară până în creasta Dealului Negru.

(Sursa: ACDB)


"Aria protejata La-cul Negru este una dintre cele mai frumoase zone din judetul Vrancea, care merita sa fie vizitata. Aceasta se situeaza in bazinul superior al Narujei, la Sud de Dealul Negru, si este o rezervatie naturala mixta, cu un potential stiintific foarte mare. Denumirea de „Lac negru“ se datoreaza intunecimii padurii de molid inconjuratoare, care se reflecta in apele lacului. Acesta mai este cunoscut in rindul satenilor si sub numele de „Lacul cu Plamina“, asa cum este denumita popular specia de planta Menyanthes Trifoliata. De asemenea, tot in popor, se spune ca aceasta planta are carac-teristici curative pentru bolile de plamini. Lacul se afla la o altitudine de 1.250 de metri si s-a format in urma unor alunecari, avind acum o adincime maxima de 7,5 metri. Luciul de apa se intinde pe o suprafata de aproape un hectar. Trunchiurile de molid scufundate in lac, care este foarte transparent, amintesc de alunecarile care au dus la formarea lacului.
Pe linga populatiile de carnivore mari, Aria Protejata Lacul Negru adaposteste planta carnivora Roua Cerului. Asadar, daca vreti sa uitati, intr-un weekend de zgomotul urbei, traficul aglomerat si caldura excesiva, Lacul Negru poate reprezenta o adevarata oaza de liniste si relaxare. - Un articol semnat de: Sorin TUDOSE, Monitorul de Vrancea "

http://www.rezervatiinaturale.ro/article/12971/Lacul-Negru

5
2009 / Sărbători de Iarnă Fericite!
« : 10 Decembrie, 2009, 12:52:24 pm »

Spiritul Crăciunului îl regăsim în felul în care alegem să trăim. El nu stă doar în cadouri, în mese îmbelşugate ci în ceea ce dăruim! Crăciunul este dragostea şi timpul pe care îl oferim celor dragi nouă arătându-le astfel că ne pasă!

Sărbători de Iarnă Magice şi Fericite vă doresc Tuturor!

6
Proza / mireasmă de mere coapte
« : 10 Decembrie, 2009, 12:50:00 pm »

Afară începuse să ningă, iar ea privea pe fereastră aşteptând. În sufletul ei, de câteva ierni, cădeau fulgi frumoşi şi liniştiţi. Zâmbi. De dimineaţă se învârtea prin casă fără veun motiv anume, asemeni unei şcolăriţe. Totul era aproape perfect, dar ea vroia mai mult de atât, deşi ştia că, perfecţiunea se întâmpla doar în clipa în care el intra în casă umplând totul în jur de căldură şi zâmbet senin. Se apropie de bucătărie când de afară, auzi motorul unei maşini. Apoi, auzi trântindu-se portiera. Trase aer în piept, se îmbujoră şi numără până la douăzeci şi unu. Alergă la uşă aşa cum nu a alergat niciodată. Deschise, iar lumea ei se contură atât de frumos. Se aruncă în braţele lui şi rămase o vreme ascunsă acolo.

Intră. Mereu găsise acolo tot ce avea nevoie sufletul lui pentru a fi liniştit. Atinse în treacăt un ornament ca şi când ar fi vrut să ia cu el o amintire vie.

Îl ajută să îşi aşeze hainele pe cuier şi îi culese din privire toate strălucirile în care se oglindea ea ... apoi, i le dădu înapoi înmiite, lăsându-l să-i iubească fruntea şi buzele, iar ea le iubi pe ale lui.

Intrară în sufragerie, unde cafeaua îi aştepta ca de obicei, aburindă. Îl întrebă dacă i-au trecut toate când a trecut pragul, deoarece, dacă nu au trecut, vroia să le asculte..., să treacă.

În timp ce el sorbea din cafea, îi aduse mâncarea şi se aşeză în faţa lui, să poată să-l privească. Îl privea pe sub gene cum mânca şi până şi acest gest simplu se transforma într-o mare bucurie pentru ea.

"Bine că măcar îi place şi mănâncă!", gândi ea, amintindu-şi zilele lui grăbite în care mânca în fugă sau aproape deloc.

Din cuptor, se împrăştia în jur o mireasmă de mere coapte şi scorţişoară. Ea se gândi că pe lângă ştrudelele cu mere i-ar face plăcere să guste şi din prăjitură. Zâmbi din nou.

"Dacă nu o să-i placă, am şi ştrudel..."

Dar, i-a plăcut. Oricum şi dacă nu i-ar fi plăcut, nu i-ar fi spus. Îi plăcea să o vadă zâmbind fericită şi bucuroasă de tot şi toate. Niciodată nu-l întrebase nimic. Nu îl întreba unde merge după ce trece pragul. Nu îl întreba cu cine se întâlneşte sau a cui frunte o mai iubeşte. Ea...îl iubea fără întrebări. Frumos şi tăcut. Se bucura de toate clipele lor, aşteptându-le pe celelalte... fără tristeţe, fără păreri de rău, fără regrete. Oftă.

Ea îl privi cu buzele strânse. Ştia câte griji îl măcinau şi câte întrebări. Încerca de fiecare dată să-i mai şteargă din norii de pe frunte, dar ştia că orice ar face ea, ei vor exista mereu acolo..., sub tâmplele lui frumoase. Uneori însă..., reuşea să-i alunge.

În cameră se auzea o muzică lină şi frumoasă. El zâmbi. Mereu se fâstâcea spunându-i că nu ştie să danseze, dar cu ea făcea cei mai frumoşi paşi de blues. Zbura. O privea, iar paşii veneau de la sine.

"Cred că aici, fluturii fac totul...", gândi el.

După un timp, se opriră şi se uitară lung, unul la altul. Ea încremeni o clipă. Înţelesese deja, dar nu îi spuse nimic. Înghiţi uşor, toată teama. Ieşi până afară, apoi se întoarse şi privind împreună filmul lor.., .a nu ştiu câta oară, adormi cu capul la el pe genunchi.

Când se trezi, el nu mai era, dar, mireasma de mere coapte, pătura aşezată cu grijă peste umerii ei, căldura ce i-a rămas peste frunte şi fluturii..., toate îi arătau cât de liniştit ningea în sufletul ei, în timp ce el..., gonea pe şosea, rupându-se în mii de bucăţi.

Ochii i se împăienjeniră. Trase maşina pe marginea drumului şi îşi sprijini fruntea de volan. Rămase o vreme aşa, apoi, îşi ridică privirea spre scaunul din dreapta. Pe scaun era un coşuleţ plin cu ştrudele cu mere calde..., iar agăţat de el se clătina un bilet. Întinse mâna tremurător...şi luându-l citi:

"Despărţirile şi drumurile fără întoarcere sunt doar atunci când sufletul nu mai cunoaşte drumul spre casă... spre locul unde el, s-a simţit...acasă!"

Cu ochii înlăcrimaţi luă un ştrudel şi privi pe fereastră. Afară ningea cu fulgi mari, iar ea era peste tot...dansa şi râdea.

Afară începuse să ningă, iar ea privea pe fereastră aşteptând. Peste părul ei, căzuseră fulgi de asemenea, dar ea..., tot aştepta. Casa era la fel de aranjată, cafeaua călduţă, iar melodia se auzea lin din sufragerie. În timp ce se apropie de fereastră, ... , auzi motorul unei maşini. Apoi auzi trântindu-se portiera. Trase aer în piept, se îmbujoră şi numără până la douăzeci şi unu. El nu ajunse. Ea...tăcu înfrigurată pentru prima dată. În uşă se auzi o bătaie înceată. Tresări. Deschise, iar lumea ei se contură atât de frumos. Privindu-l, zâmbi plângând.

- Pot să intru? Mi s-a golit coşuleţul de ştrudele şi m-am gândit că ..., poate... Sper doar să nu-mi dai tot din alea de data trecută. După atâţia ani cred că s-au....

Ea se ridică pe vârfuri şi îi puse mâna pe buze. Îi atinse părul grizonat, faţa, ochii, buzele şi se ghemui din nou în braţele lui.

- Ani? Ţi s-a părut iubitule..., au fost doar clipe!

Din cuptor se împrăştia în jur o mireasmă de mere coapte şi scorţişoară, iar din sufletele lor se împrăştia iubire şi linişte.

7
2009 / Sărbători Fericite!
« : 23 Decembrie, 2008, 02:42:53 am »



azi la vreme de colinde
flori albe de măr gutâi
pe la fereşti aburinde
flori albe de măr frumos

cu-o trăistuţă am venit
flori albe de măr gutâi
s-aveţi Crăciun Fericit
flori albe de măr frumos

în ea am pus gînduri bune
flori albe de măr gutâi
un dar mândru de la mine
flori albe de măr frumos

în ea am pus zâmbet drag
flori albe de măr gutâi
ca să-l aninaţi la prag
flori albe de măr frumos

am pus şi multă iubire
flori albe de măr gutâi
gătită-n copilărie
flori albe de măr frumos

ia treziţi voi lovengii
flori albe de măr gutâi
că de când colind răcii'
flori albe de măr frumos

aprindeţi focul în sobe
flori albe de măr gutâi
să-mpărţim vreo două vorbe
flori albe de măr frumos

două vorbe ş-încă două
flori albe de măr gutâi
până în anul cu "nouă"
flori albe de măr frumos

după ce schimbăm hăinuţa
flori albe de măr gutâi
vă aştept cu sorcoviţa
flori albe de măr frumos

.............

Vă doresc Crăciun Fericit tuturor !
Să aveţi parte de Sărbători frumoase, liniştite şi pline de magia acestor momente!
Anul care vine să vă găsească aşa cum simte sufletul vostru că se vrea a fi găsit!

Sărbători Fericite!

..............




8
Proza / sufletul ar putea fi o toamna?
« : 20 Noiembrie, 2008, 01:31:54 pm »

cate culori are sufletul?
nu stiu...
sufletul ar putea fi o toamna?
este o toamna! mereu lasa ceva in urma, pastreaza ceva in el si se pregateste pentru o traire noua... sufletul este o asteptare!
ce fel de asteptare?
suflet in suflet! niciodata nu stii ce astepti pana nu esti acelasi. nu?
nu stiu...cred ca da.



9
Zona liberă / Atentie! Plagiator printre noi sau...WANDERER !!! sau...
« : 19 Noiembrie, 2008, 01:57:30 pm »

despre cum ne intoarce viata o palma de incredere inapoi!

asa cum l-am intrebat si pe el...

CUM... poate cineva sa se imbrace in sufletul si sentimentele cuiva?
CUM...? nu il strange sufletul? nu ii este prea larg? este oare atat de comod sa vrei sa fi altcineva???
CUM... poate cineva sa traiasca atat de linistit si arogant in timp ce profita de oamenii pe care ii numeste: ingeri, prieteni, dragi?!?

nu stiu daca ma doare atat de tare faptul ca m-a plagiat sau faptul ca a fost el...cel in care am avut incredere ca prieten, cel caruia nu demult i-am spus La Multi Ani si cel ...

am vrut doar sa stiti ca plagiaza - ca sa va feriti pe viitor.
ce e in sufletul meu insa...nu cred ca vreti sa stiti si poate chiar nu este interesant. altii au probleme mult mai mari.

Cum?...!!!!!!!!!!!!!!?

am si uitat sa dau site-ul...

http://www.poezii.biz/poezii.php?author=6431

aici, in majoritate, ce a publicat sunt poeziile mele.

http://www.poezii.biz/afiseazapoezie.php?poem=76861

http://www.poezii.biz/afiseazapoezie.php?poem=74976

http://www.poezii.biz/afiseazapoezie.php?poem=74736

http://www.poezii.biz/afiseazapoezie.php?poem=73432

mai sunt..., dar am obosit  :'(. am obosit  :'(.



10
Proza / Dumnezeul meu...
« : 03 Noiembrie, 2008, 03:34:11 pm »

Dumnezeul meu...este batran! Este batran si frumos!
Mereu a fost asa. Cand eram mica il vedeam ca si pe Mos Craciun - un "om" bun -, doar ca nu avea haine rosii si nici sacul cu jucarii si dulciuri in spate.

EL ne avea mereu pe noi. Acum sunt mare (sau eu asa ma cred), am familia mea, copilul meu, iar Dumnezeu tot asa este: un batran batran si frumos!
Dumnezeul meu nu s-a plans niciodata de nimic, chiar daca uneori din Cer curg lacrimi mari de ploaie si fulgi albi de zapada, chiar daca uneori cad ingeri si se frang aripi in palmele Sale... - EL nu s-a plans niciodata de nimic - asta in comparatie cu noi.

"- Doamne...stii? Parca mi-ar placea o dimineata mai albastra, un cer mai senin..., daca s-ar putea sa ne dai si un alt Soare ca asta e pe duca...! Aaaa, da! Si un alt pamant - ca pe asta l-am defrisat noi incet, l-am chinuit si l-am imbolnavit. Acum are cancer!"

Nu stiu ce face Dumnezeu cand ne aude, dar stiu ca nu se plange inapoi. Ne tine asa, pe umeri si ne duce, ne duce, ne tot duce, iar noi IL apasam si mai mult si mai mult, pentru ca noua nici Dumnezeu nu ne place drept ci garbovit de problemele noastre. Bine ca este sa avem cui ne plange sau bie ca nu ne este sa avem de ce ne plange!

Dumnezeul meu...zambeste mereu si vorbeste mult! Nu EL direct ci prin oameni. Prin oamenii pe care ii vad, pe care ii aud, pe care ii citesc. Uneori ma bucura sa IL aud, alteori ma doare si in unele cazuri imi inghionteste un adevar de sangerez in egoul meu zile intregi.

Odata, demult, L-am intrebat:

"- De ce nu am voie sa ucid? De ce nu am voie sa fur? De ce nu am voie sa mint?"

MI-a raspuns:

"- Pentru ca nu ai voie! Ce intrebari sunt astea?"

M-am suparat tare. Ce raspuns era ala??? Cum adica nu am voie?!

Au trecut cateva zile si iar L-am intrebat:

"- De ce nu am voie sa ucid? De ce nu am voie sa mint?"

De data aceasta m-a privit in ochii cu incredere si zambind mi-a spus:

"- Ucide, fura, minte si vei vedea de ce nu ai voie!"

Asta deja m-a enervat la culme! Credeam ca Dumnezeu se joaca si isi bate joc de mine. Normal, nu? De ce sa nu adaug si eu un bolovan, ca doar era parca prea drept Dumnezeu...asa deodata!
Anii au trecut, iar eu se pare am devenit om mare. Le-am facut pe toate:

Am ucis!
Am furat!
Am mintit!

Si m-am simtit deosebit de rau. Ma durea ceva in mine, dar era atat de adanc...incat nu puteam nici sa ajung acolo in acel loc si nu puteam nici sa-l scot afara.
As fi dat orice sa pot sa fac ceva sa ma simt bine, dar nu puteam.

Atunci, Dumnezeu mi-a zambit!
O palma ar fi fost mai buna - nu m-as fi simtit si mai vinovata.

"- Vezi de ce nu ai voie?, mi-a raspuns oarecum. Pentru ca raul este asemeni unei boli - te patrunde, te macina, te face sa te simti gol, neputincios si rau! Unele boli pot fi tratate, iar omul poate fi recuperat, vindecat, dar unele raman pentru totdeauna!"

Da...Dumnezeul meu...este batran! Este batran si frumos...si bun! Si nu se razbuna, nu pedepseste!
Mereu a fost asa.

P.S.:
M-a intrebat intr-o zi cineva: "daca Dumnezeu ne spune sa nu ucidem...de ce EL ucide?"
Am zambit.
E oarecum felul nostru de a fi...al oamenilor, sa plasam ceea ce tine de responsabilitatea umana pe umerii LUI.
Adevarat e ca...este mult mai comod, dar nu si mai corect!
Si...cred ca nu despre Dumnezeul meu vorbea!

11
Proza / Iubindu-ne cu iarna
« : 01 Noiembrie, 2008, 12:18:44 am »

- iubito, ce ai vrea sa facem in noaptea aceasta alba?
- sa desenam ingeri! sa facem ingeri in zapada, iar apoi sa tacem!
- sa tacem iernii?
- sa ne tacem noua pe pleoape, pe buze. sa ne iubim alb.
- dar din priviri de ce ti se topeste zapada?

- acela e doar un prim fulg!

ai zambit si egoist l-ai cules.
sa nu mi se topeasca pe obraji - mi-ai spus.
m-ai dezbracat frumos de aripi, de ganduri, de temeri si m-ai conturat cu mainile tale, cu privirea, cu buzele pana cand amandoi am devenit aceeiasi cu iarna - noi doi si o noapte frumoasa si alba care canta.
cand ne-am ridicat, in zapada stateau cuminti doi ingeri si se tineau de mana.
te-am privit.

- de ce ti se topeste zapada din priviri? te-am intrebat.

- e fulgul de la tine! cred ca vrea acasa!

ai luat lacrima pe deget si ai asezat-o pe obrajul unui inger din zapada.

- asa, acum e acasa!
- da..., acum stiu de ce plang ingerii!
- de ce?
- din prea multa iubire!

ai zambit.
in zapada stateau cuminti doi ingeri si se tineau de mana.
numai ingerul tau...plangea!


12
Proza / apele...
« : 21 Octombrie, 2008, 10:22:09 am »

am să adorm din nou cu toate temerile mele, cu toate bucuriile, cu tine şi cu mine şi am să mă prefac de data aceasta că nu îmi pasă de apă, dar eu ştiu...

ştiu că în fiece noapte apele dau năvală şi mă cuprind, mă strâng de gât, îmi intră în nas, în gură, în ochi, iar eu stau legată de un stâlp departe, departe şi nu pot nici măcar să plutesc. rămân acolo în vecia aceasta şi în vecia cealaltă şi cealaltă... fără ca măcar să pot, fără ca măcar să...pot!
de data aceasta însă s-a întâmplat ceva.
apa a devenit amară şi îmi şerpuia peste corp sărutându-mă până pe glezne.

apa era legată de ochii mei ca o funie şi curgea, curgea, curgea...
din mine peştii ciuguleau carne moartă - fără noi, fără tine, fără mine, fără amintiri - doar carne şi teamă.
cocoşul a cântat a treia oară, apele s-au retras, iar peştii mi-au smuls primul urlet de animal rănit, dar mut.

când m-am trezit aveam mâinile înfipte în cearşaf, gura deschisă în ţipătul surd şi venele umflate de toate temerile mele, de toate bucuriile, de tine, de mine şi am să mă prefac de data aceata că nu îmi pasă de apă, dar eu ştiu... - pentru prima dată - că eu locuiesc defapt în tine - în mine locuieşte doar teama şi carnea.




13
2008 / LA MULTI ANI PUIUTA MAMEI!!!
« : 18 Septembrie, 2008, 07:09:38 pm »

tie,
copila cu manute iedera,
cu ochii din praf de stele
si roua,
cu zambet izvor de viata - mie,
tie,
ti-as da primul si ultimul cuvant
si toate celelalte dintre ele...
ti-as da prima si ultima clipa de iubire
si toate celelalte ce ti le-am
legat la suflet
sa nu-ti fie cu deochi
tie,
copila mea ce ai cules toate izvoarele
in rasetul tau
ti-as da toti pasii mei
sa-ti fie alaturi
mereu

tie,
vreau sa iti spun ca pentru tine
nu s-au inventat cuvintele
care sa te descrie,
iar mie
cuvintele imi stau prelinse pe gene,
cuminti si tacute
pentru ca nu stiu cum si cat de tare
sa strige:
te iubesc pana la Dumnezeu copila mea!


14
Totul despre iubire / Un om pentru oameni...
« : 16 Septembrie, 2008, 12:12:07 am »
"Arata ca-ti pasa! Indiferenta doare mai mult decat crezi! "

Cineva intreba odata la ce sunt bune blogurile..., la ce folosesc?
Nu am raspuns atunci.
Pentru mine era de ajuns sa stiu cum imi folosea mie blogul meu - o forma de "exorcizare" sufleteasca de prea mult, de a da mai departe, de a imparti, dar intre timp a devenit mult mai mult decat atat.

S-a facut ca intr-o zi, "plimbandu-ma" prin internet am dat de...


de atunci am stiut la ce sunt bune blogurile, iar viata mea s-a schimbat si a redevenit ceea ce era candva.

Nu este o forma de reclama...este doar o rugaminte de a arunca o privire pe blogul acestei drage ale mele!
Este o rugaminte de a ne ajuta cumva...fie si doar prin a spune altora despre aceste cazuri.

Unde sunt mai multi...copii acestia, oamenii acestia au mai multe sanse!


15
Noutăţi, comentarii, sugestii / Calitatea subiectelor pe forum.
« : 15 Iulie, 2008, 01:12:18 pm »

De o vreme aş vea să scri AICI... dar sinceră să fiu nu mai am unde, nu mai am la ce - pentu mine provocarea LoveTime a dispărut odată cu lipsa subiectelor bune, pline de sclipire şi provocare.

Am obsevat că majoritatea dintre voi (cum am şi presupus de la început...) daţi tot ce aveţi mai bun în şi pe "blog", iar aici veniţi doar la o şuetă, la o cafea, la un bună ziua, bună seara (sau doar staţi on-line)...la două-trei cuvinte care NU FAC diferenţa pe care acest forum o făcea înainte de alte forumuri.

Am primit un minus ca şi stimulent să fac ceva - să mă trezesc: MULŢUMESC - m-aş trezi, dar nu am cum singură.

Unde sunt spiriduşii?
Unde sunt Castelele, Hanurile, Corăbiile?
Unde sunt POVEŞTILE noastre???

...pe bloguri...

multe le regăsim sau le continuăm pe...bloguri... :'(.

Din păcate LoveTime nu înseamnă doar cafenele, jocuri de cuvinte, poezii... - astea doar ţin LoveTime pe linia de plutire... - sunt asemenea unor aparate care se străduiesc să îl ţină intubat, conectat la aerul frumos de afară...

deci?

Pagini: [1] 2 3 4 5 6 ... 11