Mesaje Recente

Pagini: [1] 2 3 4 5 6 ... 10
1
Versuri / Parcurs contrasens
« Ultimul mesaj de goeteri 17 Mai, 2017, 04:30:38 pm »
Ieri îmi voi face prima zi din viață răsturnând, un ”roller life”;
Voi vomita tot ce-am ingurgitat, atâta, ”in disgust”,
Îmi voi lipi din unghii, voi scuipa vin, voi refi treazul beat, ”perhaps”
Și perii mă vor înțepa în barbă, sadic, ca un... ”knife”.

Restrâng din mine piele, praf din stradă, ”street”
Și simt o împingere imensă înapoi, din toaletă, ”back”,
În timp ce-o muzică, ce-o știu, ia sunet de flașnetă, ”a track”
Și gunoierii, dintr-o benă, îmi răstoarnă o mizerabilă grămadă... ”Sheet”!

Mi-a înviat în brațe cățelușa Robbie și-a fugit, ”she’s gone”
Uitându-se la mine într-una, făr-a întoarce cap, ”in lost”
Și într-o nebună cursă, cu mașina, am ajuns acasă dezbrăcând halatul, ”nude, almost”
Gonind cu ochii-n față și mă-ndepărtând de toți, pe-același sens, înmărmurit... ”Alone”!

Ecranul de-un tv îmi injectează ochii, știrile le știu, ”I know”
Și pixul de pe masă mi se prinde în palmă, levitând pe-o filă, ”on fly”,
O coală, toată în cuvinte, ce se albește, pasta reîncarcă bilă... ”Why?”
Și în minte îmi intră o ghiotură de litere, de-a valma, nu mai știu să scriu...”Just so...!”.

E întoarcerea înainte, viitor ce-a fost, fără oceane, pe-un Pământ pustiu, ”Wherever go”...
13.02.2013
2
Versuri / Răbufnire
« Ultimul mesaj de goeteri 15 Mai, 2017, 03:26:16 pm »
Vă uitați zilnic, ca și mine, spre infern,
Vă vedeți singuri c-ați ales mințitul tern
Înfășurat cu fular alb pe gât de stârvuri,
Ce vă înșală, vă tot fură… vând în târguri!?

Vă îngroziți de măcelarii ”doctori”, ciocli
Ce vă omoară mame, fii… și ca și popii
Se întrețin ”nevinovați” în găști scârnave
Doar să vă-ngroape; sunteți piedici vii, bolnave!?

V-au transformat în delatori, turme de oi
Ce se tot tund până la zero, proști puhoi
Ce stați la cozi să vă plătiți dări aberante
Lor cu palat… ”popor” -ce-și zic- de averi tentante!

V-au făcut ”stat” plini de poliții, bodyguarzi,
Nu să v-ajute, să vă ardă foc, bastarzi,
Că nu de-ai lor sunteți, că cinstea-i o prostie…
Și nu vă pot avea de sfat pentru hoție!

Nu vedeți, orbi, cum Premier de-un fund de țară
Plânge de dor pe-un infractor, că-l vrea ”afară”,
În loc popor să își slujească, el cel furat...
Să-și ”strângă inima” că-i condamnat nevinovat?

Chiar de-s plecat mi-e iris lacrimi, pe ecrane
Pierzându-mi timp că-s în zadar… Marin, Ioane
Chiar dacă spun să vă luați soarta-n mâini muncite,
Să fiți pe străzi, strigând ”vrem alții, minți citite!”!...

Ah, ce-aș mai sta să împărtășesc cum văd eu țara,
Dar nu citiți, sau și mai rău, întindeți gheara
Să-mi sugrumați glas pur ce strigă, vă vrea bine...
Că ”știți voi tot, n-aveți nevoie de alți ca mine!”!!!.
11.02.2013

3
Poezii de dragoste / Imaginație...
« Ultimul mesaj de goeteri 14 Mai, 2017, 09:03:52 am »
... e scaunul, în întuneric,
cu un umăr gol
și plinu-i s-a golit
de-o faclă mistuindă-n trecere,
cum timpul fără întoarcere,
odată încântător, feeric...
când dispare actorul, diva de pe rol
și lasă totul un deșert în pieptul celui rămas pustiit
cu ochii-n pâcla de-o penumbră...
scânteia nu mai este, ea ce-aprindea focul
și s-ar renaște -ce se-ncearcă să rămână veșnic sumbră-
când o lumină vie apare, strălucind să-și reia locul...
halou, ce-i scaunul șezând într-un încânt, imaginație,
ca într-o prostrație.
12.03.2013 
4
Versuri / Aeriforme existențe
« Ultimul mesaj de goeteri 09 Mai, 2017, 12:31:51 pm »
Sunt inefabil doi, pe stradă, orișiunde;
palpabilul văzut, uitat din când în când
de mine însumi, ce-s nebănuit... și-o plasmă, gând
ce câteodată singur nu mă pot pătrunde!

Eteru’, ar fi condens de atâtea neființe
cotrobăind nedeslușit, se baladând tăceri,
se îmbinând în neștiut exitusuri de cereberi,
ce emană nanonimice presimxistențe...

... unde se pierd, subliminalele-n pierduta sursă
și pot fi ordonate în vreo zi, le relocând
să ne-ntrebăm de ce nu credem; pe spirit, de la mort trecând!
Atunci mă voi reîntregi; ce-am fost atom, voi fi ideea cursă...
11.02.2013

5
Versuri / Rezultanta sexuală a convingerii
« Ultimul mesaj de goeteri 07 Mai, 2017, 05:52:56 pm »
Cât de la fel suntem, e atât de straniu;
atâta de identici pe bucăți făcuți, făcute,
doar un detaliu ne desparte, în craniu;
hormon un pic, ceva-n adaus, lipsă... slute.

În rest, păr scurt, sau lung, mijloc subțire,
sau os mai gros... e relativ! Ex pământean,
nici nu ar ști! Oricum cuvântul omenire
necunoscut îi e; că limba-i zgomot, neînțeles la... marțian!

Doar noi ne știm și ne producem prin incest,
mirându-ne la rându-ne de atât aseamăn
în jur, aici... Și pentru cer, om fi vreun test!?...
Și atunci asemănare-i tot! Și-n Univers, avem un seamăn!?
11.02.2013
6
Versuri / Vitale negații
« Ultimul mesaj de goeteri 06 Mai, 2017, 08:25:14 pm »
Evit să-mi memorez părinți, pe mamă,
Refuz să-mi calculez anii rămași.
Îmi neg greșeli, trecute la urmași...
Nu vreau să calculez nici tragedie, dramă!

Tot mă opun la pierderea de zile,
Spun nu ispitei din conveniență.
Sunt îndărătnic, cred în existență...
Nu vreau să mor, visez; ”Ce faci copile?”!

Dau înapoi, când nu dețin promisul,
Întorc cuvântul, pedepsit degeaba.
Nu mai răspund, de vina nu mi-e treaba...
Nu cred că bun, îmi câștig paradisul!

Mă plâng la amintiri despre părinți,
Nu știu de ce-mi rămâne așa puțin.
Nici vorbă, pe copii din zbor să țin...
Nu fac vreun rău, chiar de cu rău mă minți, alinți.

Nu mă dezbrac de simțuri, caracter,
M-opun să-mi risipesc sămânța-miez.
Elimin aroganța-n propriu crez...
Neg că-n pământ, o zi... voi fi pe cer!

Expir, excret de mult din mine, aspirații...
Mă încăpățânez, vital, printre negații!!!
11.02.2013
7
Poezii de dragoste / Ion
« Ultimul mesaj de goeteri 02 Mai, 2017, 10:13:11 am »
Orfan, nici el nu știe de-a avut vreun tată,
că nu-i trecut pe niciun buletin, o carte de identitate.
Nici maică-sa nu știe, crede, cine-a fost odată,
că l-a uitat și ea, l-a părăsit; i-a spus-o cu sinceritate!
Nu știe nici precis traseul; parcă ar fi fost adoptat,
un timp, dar s-au debarasat din nou, predat la școală specială...
și culmea nu crede defel; n-ar fi nicicum alienat, handicapat,
că-i bine plin de el, știe de toate, -doar mintea-i deseori o goală,
a meșterit ceva intuitiv- nu vrea decât să supraviețuiască
și din cotloane scoate ce lui îi poate fi, doar sieși avantaj,
chiar dacă minte, păcălește... trage mult, din greu, ca să trăiască
și nu-i fidel; te lasă baltă, poate fură câte-un pic, e-un ”homo aliaj”!
E stors de mulți de vlagă, bun la toate; pe tractor, pe câmpuri,
slugă hainului de preot... un bun pentru orice, răsplătit, hmm... arar,
cu mâinile tot înnegrite, groase, tăvălit prin gloduri, smârcuri...
și dinții și-a pierdut de nespălați... poate genetic nici nu i-a avut, pe inventar!?
Un răzvrătit -probabil în el rău, sau mistuit încet de soartă-
mai ieri un june, fără a ști cum trece timp, se scurge;
este-n doi poli acum și tot, tot, aruncat din poartă-n poartă,
chiar dacă lumea e acum nouă! E tot Ion și nu se plânge...

Cum iaz, ce nu va ști nicicând că-urnește piatra grea a morii... doar se curge, curge, curge, curge!...
11.02.2013
8
Versuri / Poeții azi
« Ultimul mesaj de goeteri 29 Aprilie, 2017, 10:28:08 am »
Am tot mai mult convingerea că poezia-i demodată,
uitată-n superficial,
ca și cum ei, ăi, autorii, ar fi un fel de nimeni, ori neisprăviți,
niște bieți versificatori
idealiști, fără de judecată,
ce scriu așa câte ceva, aproape teatral,
departe rău de realitate, chiar smintiți
-așa cum s-a și demonstrat de atâtea ori-
căci lumea nu mai are niciun gust de versuri,
e atât de complicat
și ineficient,
o vorbă goală, o neseriozitate;
cum te-ai sili să dai ce știi, când nimeni nu-i, n-ar asculta un fel de impostori
și ai trăi ’ntr-un turn de fildeș, un palat,
cum ultimul ajuns, un decadent,
o banalitate.
Se pare că e un cerc închis,
în care liricii se citesc între ei, sau nu,
mai mult se laudă –cât, cred că-n avantaj le este
să aibă fiecare-n parte, la rându-le, vreo apreciere-
ceva ca într-un compromis,
creând impresia că-i greu s-ajungi la fel și tu...
și adesea cei mai slabi sunt gata la proteste,
de nu le iei naivitatea ca pe-o calitate, chiar de versurile-s doar niște himere
ce-ar vrea să coloreze-n tonuri -fără culori, nici pensule- vocabular...
-se pierd în declarații puerile, trecuți, adolescenții de liceu-
ce poate nici nu-l au, sau dacă... nu rețin decât vreo fată,
una, sursa de inepte bilețele cu greșeli,
căci astăzi totu-i numerar,
doar banul, el e un bun, apreciere...
și uite așa-i ajunsă tagma de citată;
” o adunătură de aiuriți, de aiureli!...”
Nu știu, să mai rămân într-o anacronică enclavă
și-o zi, târziu,
-când, de demult, nu voi mai fi-
dintr-un noroc, să spună cineva, nimic... de bine, doar ”că mintea mi-am făcut-o sclavă...”
11.02.2013
9
Poezii de dragoste / Vânam , cândva, un vis cu gene blonde (sonet)
« Ultimul mesaj de RUDY 27 Aprilie, 2017, 03:02:48 pm »

 Vânam , cândva, un vis cu gene blonde
 Pe cerul meu anost  și ros de molii,
 Sub coaste se stingeau funest magnolii,
 Încătușând surâsuri de gioconde.
 
 Săpau tranșee-n pielea mea sobolii 
 Și se târau prin vene anaconde,
 Dar mă-ntremau obsesii rubiconde
 Ce eludau atavicele dolii.
 
 Și când credeam că o să-mi fie vară
 În toamna mea cu armonii celeste,
 Frumosul vis cu glezne de vioară
 A dispărut, tiptil, într-o poveste;
 
 Acum, tăceri și fluturi mă-nconjoară
 Și, prins de oase, suflul ruginește... 

 3 februarie 2014
10
Poezii de dragoste / Executat
« Ultimul mesaj de RUDY 27 Aprilie, 2017, 03:00:17 pm »

melancolia aleargă despletită
aleargă prin iarba tăcerilor noastre
Freya
despletită aleargă melancolia
îi cuprind gleznele răscoapte
gleznele amărui
cu ultima suflare
obsedată de tine
cu ultimul atom
asfixiat
de privirea ta goală

dar vezi tu
s-a lăsat ceața
peste scrâșnetul acestei iubiri
s-a lăsat ceața
Freya
melancolia aleargă despletită
fără să-i pese că
cel care am fost
în vara aceea
cel care aș fi putut să fiu
în toamnele următoare
a murit
executat
într-o dimineață cu parfum de femeie
surâsul tău îndoliat
a fost

glonțul final

2 ianuarie 2015
Pagini: [1] 2 3 4 5 6 ... 10