Autor Subiect: Mitul Atlantidei  (Citit de 5517 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline Paul

  • *****
  • Mesaje postate: 1520
  • Karma: 44
  • Gen: Bărbat
  • Sa fiti iubiti!
    • Vezi Profilul
Mitul Atlantidei
« : 18 Aprilie, 2006, 07:11:38 am »
Din cele mai vechi timpuri, mitul Atlantidei - a cărui sursă principală o reprezintă dialogul Critias ieşit de sub pana filosofului atenian Platon - a incendiat imaginaţia filosofilor, a teologilor, a istoricilor, dar şi a celor mai ciudaţi aventurieri.
Descrierile amănunţite din Critias au părut a reprezenta o probă suficient de puternică pentru veridicitatea sa. Cum să te îndoieşti de existenţa unei cetăţi ale cărei obiceiuri, organizare, structură politică şi economică, viaţă religioasă şi spirituală au fost descrise cu atâta minuţie şi plasticitate de Platon? Ori de câte ori citim Critias este suficient să închidem ochii pentru a contempla un oraş fabulos "înconjurat de o câmpie, ce era la rândul ei înconjurată de munţi, iar aceşti munţi se întindeau până la ţărmul mării" şi care avea "o lungime de 3000 de stadii, iar mijlocul ei se găsea la 2000 de stadii de ţărmul mării" (118a)1. ţinând seama de aceste descrieri, întâlnim autori care nu pun nici o clipă la îndoială existenţa Atlantidei; cel mai important pare a fi celebrul filosof neoplatonician Proclos, comentator de marcă al dialogului Timaios. Acesta relatează în comentariile sale cum un oarecare Crantor a vizitat Egiptul la aproximativ 300 de ani după o vizită similară întreprinsă de Solon, legiuitorul Greciei antice. Aici Crantor ar fi văzut, în oraşul Sais, câteva coloane acoperite de străvechi texte, mărturii identice cu cele ale lui Platon, care confirmau existenţa reală a Atlantidei. Tot Proclos e cel care-l citează pe Marcellus, istoriograf ce confirmă existenţa în Oceanul Atlantic a şapte insule consacrate zeiţei Proserpina, alături de care tronau trei insule ai căror locuitori cunoşteau existenţa Atlantidei - consacrată, de asemenea, lui Poseidon. În ciuda unor astfel de "probe", Aristotel nu a ezitat să conteste existenţa istorică a legendarei aşezări, socotind-o o simplă poveste platoniciană menită să susţină posibilitatea existenţei statului ideal descris în dialogul Politeia.
Desconsiderând contradicţiile existente între vechii autori, căutarea Atlantidei reprezintă o pasiune la fel de arzătoare precum explorarea Marii Piramide a lui Kheops sau investigarea vechilor construcţii de la Palenque. Chiar mai mult, uneori se pare că explorarea mărilor şi oceanelor cu scopul de a descoperi insula scufundată e mai atrăgătoare, mai fascinantă decât cercetarea unor situri arheologice palpabile. Din acest punct de vedere putem semnala o anumită similitudine cu explorările menite să localizeze Paradisul biblic în care protopărinţii Adam şi Eva au trăit inocenţa orginară. Înainte de a aborda sursele principale (începând, desigur, cu Critias) sau de a trece în revistă cercetările mai vechi sau mai noi menite să reveleze locul unde s-ar afla Atlantida, este necesar să atragem atenţia asupra unei întrebări care poate fi ridicată constantând febrilitatea dezbaterilor şi căutărilor ce însoţesc mitul insulei scufundate. Cum se explică interesul enorm pe care Atlantida (ca multe alte teritorii mitice nedescoperite vreodată) îl suscită de-a lungul a mii de ani?
Dorinţa de a găsi teritorii ascunse, fie ele reale sau nu, indică prezenţa în profunzimile sufletului omenesc a nostalgiei unei lumi pierdute. Arhetipul paradisului pierdut, a oraşului mirific unde tinereţea-fără-de-bătrâneţe şi viaţa-fără-de-moarte sunt posibile revelează una dintre aspiraţiile esenţiale ale oamenilor "prizonieri ai istoriei" cum ar fi spus Mircea Eliade.
Succesul filmelor cu Indiana Jones, cu Lara Croft sau al epopeilor cinematografice care abordează frontal mitul Atlantidei dovedesc dincolo de calitatea, uneori îndoielnică, a unor creaţii de acest gen atracţia irezistibilă pe care lumile pierdute o au asupra noastră. În fond, o bună parte a culturii clasice s-a născut din speculaţia orientată asupra unor lumi nevăzute, despre care atât Platon, cât şi urmaşi ai săi precum Augustin, Maxim Mărturisitorul sau stareţa Hildegard din Bingen au mărturisit că sunt mai demne de dorit decât lumea noastră tangibilă.

sursa: ziarul Adevarul, editia online, februarie 2006

« Ultima Modificare: 25 Aprilie, 2006, 10:46:22 am de Lorelei »
Iubesc, deci exist.

 

Related Topics

  Titlu / Creat de Răspunsuri Ultimul mesaj
0 Răspunsuri
15261 Vizualizări
Ultimul mesaj 09 Iulie, 2003, 09:13:18 am
de Iosif
mitul asteptarii

Creat de androgin Versuri

0 Răspunsuri
1561 Vizualizări
Ultimul mesaj 11 Noiembrie, 2003, 02:03:12 pm
de androgin
Mitul adamic

Creat de Lorelei « 1 2 3 » Mitologie

42 Răspunsuri
26805 Vizualizări
Ultimul mesaj 27 Iunie, 2011, 12:28:22 pm
de LiaRomanov
2 Răspunsuri
8388 Vizualizări
Ultimul mesaj 25 Noiembrie, 2006, 04:28:23 pm
de orhideea albastra
4 Răspunsuri
21368 Vizualizări
Ultimul mesaj 02 Februarie, 2007, 06:59:44 pm
de Semiramis