Eu sunt intreg universul. Sangele meu nu stie ca exista si altceva decat venele prin care alearga.
Oglinda reflecta, ea nu este egoista, dimpotriva, da inapoi ceea ce primeste. Cel de langa mine nu exista decat in masura in care eu pot sa-l vad si sa-i intorc inapoi imaginea. Pentru tine el este altcineva, in masura in care poti sa-l vezi si sa-i intorci imaginea, omul din fata noastra nu va fi niciodata acelasi pentru amandoi, depinde de fiecare oglinda. Pana la urma nici unul dintre noi nu suntem un singur om, suntem atatia cati ne vad cei din jurul nostru.
Egoismul e un fel de gaura neagra care absoarbe totul fara sa dea nimic inapoi.
Poate nu este asa pentru ca eu nu sunt decat suma tuturor greselilor mele, mereu incapabila sa fiu greseala altcuiva.
Oare sunt egoista?
