La castelul SansSoucis

[Lorelei]

Intemeiem astazi, anul de gratie 2005, intr-o zi de primavara inca neinflorita...

                    NAVARRA

tinut de legenda, unde printii si printesele sunt pastratori ai cheilor inimii si ai voiei bune!

Navarra este tinut ce se-ntinde de la poalele ROCHIILOR (cica ar fi niste munti  )  pana la braul PANTALONILOR (dealuri ce marginesc lumea muritorilor de rand de lumea noastra)

Tinutul Navarrei are "sediul central" (hihihi) in Palatul SansSoucis... (de mentionat ca palatul cu pricina adaposteste si un dulap incapator  )

Diana - te declaram printesa a inimilor surazatoare.  Legenda zice ca te-ai fi nascut dintr-o dragoste de poveste intre briza marii si zeul furtunii... si de aceea inima ti-e mereu calda si voioasa... Insemne iti daruim deopotriva roza vanturilor (atotstapanitoare si moderatoare de furtuni  ) si trifoiul cu patru foi - noroc sa ne aduci si voie buna! (Sa ne spui, legenda e adevarata? sau ce se ascunde acolo??)

Robert -  print al regatului de Sotie (a se citi cum vreti voi ) si mare dregator de Ce-Am-Uitat.  In grija vei avea rasul in toate formele lui si cheia dulapului mai sus mentionat  . Se spune ca ai fi aparut pe lume dintr-un hohot de ras al zeului Sarpidus, in timp ce sotia ii tricota unu pe fata unu pe dos un pulover de lana. (e adevarat?). Insemnele tale sunt balanta si culoarea rosie. sa ne spui de ce!?! 

Semiramis - ducesa de Navarra, printesa a inimilor frante si a dorului de duca. Te-ai nascut - zice-se - dintr-o dragoste interzisa intre un tanar poet si o zeita (nici astazi nu se stie care) - si de aceea nimeni nu intelege misterul pe care il ascunzi (poate ne lamuresti). Insemnele tale: dragonul si-o frunza acaju. De unde pana unde? 

Asteptam celelalte personaje cu drag, iar scribul, aici prezent si neobosit isi va face constiincios datoria. Ahh... era sa uit: sunt Lorelei - Scrib sef si gazda dulce (deh, modestia) - Printesa de Nu-Ma-Uita. Am aparut fara legenda de nu stiu unde si ca insemne am fulgul de nea (frig si caldura deopotriva) si-un corn de inorog din care sun cand si cand adunarea

[Semiramis]

de pe taramuri uitate de lume, cu flori in par si lacrimi in palme, pasesc acum, poate prima dintre toti, pe acest plai, atat de acoperit de legende. navarra.
inima mi-e grea astazi. dar zambesc in intampinarea unor prieteni dragi, printesa nascuta din ape cu trifoi la urechi, marele dregator de Ce-Am-Uitat, zambitor si blajin si scribul fulgilor de nea. aici, in navarra.
castelul il vad, cu turnul in care camera mea ma asteapta, ascuns in umbra cetii de dimineata. castel drag, din piatra sura, cu metereze de necucerit si brau de apa.
livada, livada cu pomi pretiosi ce rodesc a dragoste si a povesti, isi plange ramurile pe bancile din lemn vopsit in verde. alunul de langa gard ma tot imbie sa-i spun un basm despre un dor de duca anume...o sa-i povestesc. poate diseara...
nu e nimeni acum la castel...portile mari mi se deschid in fata si unicornul manz al sirenei ma intampina nechezand a recunoastere..."unde ti-e stapana, draga inorog?...aaaa, s-a dus sa cumpere niscaiva penite si-un penar din aur? o sa o astept in sala mare".
offf, ar trebui sa dau veste in targ, sa gasesc un paharnic, un aprod si un maestru de ceremonii.
Doamne, tinut al navarrei, drag regat, ce dor mi-a fost de tine.....bine te-am regasit, primitor si inflorit, in aceasta primavara ce, intr-adevar draga sirena, intarzie sa apara...
am sa astern petale de orhidee, pe calea ce duce la castel si am sa aprind o candela in altar, sa mentina dorurile toate aproape.
va astept dragi prieteni, va astept cu drag!

ps. draga Diana, printesa neobosita, propun mutarea acestui topic, acum, intr-un nou subiect, numit poate..."pe aripile navarrei".

[back_it_up]

desi va parea o intrebare prea realista pentru acest topic...de ce a-ti ales numele de Navarra?Mie imi aduce aminte de spadasinii francezi:Atos,Portos si Aramis...A! si D'artagnian!Si de printesa Navarriei...De Luvru...da,un taram de basm!

[Semiramis]

navarra - tocmai ca suna a aristocratie, mister, spadasini incrancenati in dueluri pentru inimi, suna a iz de ev mediu, suna a dragoste si a trandafiri. suna a cruciade si a poveste...franta, tara care a nascut atatea iubiri celebre, cu o limba care seamana cu a noastra, lina si alene rostita...basm, campii frumoase si munti inalti stapaniti numai de vulturi...cred ca e un nume ce inspira romantism, inspira departari albastre umbrite de amurguri violete...

[DIANA]

I-am spus brizei marii  "Uite ce spune Lorelei, uite ce spun legendele: ca m-as fi nascut din iubirea dintre tine si zeul furtunii! Spune-mi, e aevarat?" Si am simtit aerul cald, fierbinte, puternic asemeni unui oftat prelung. Si am inteles.
Am strigat apoi cat m-au tinut plamanii si vocea: "Zeu al furtunii, esti tatal meu ce ai iubit briza marii?" si am auzit tunetul de dor si amintiri sfasietoare ce venea din gura celui care am priceput ca imi e tata.
E adevarat ce spun legendele. si sunt mandra ca fiica unei asemenea iubiri!

[Lorelei]

Care va sa zica stim noi ce stim...  .

Uitasem sa va spun... in fiecare seara la castelul SansSoucis se tin ospete care mai de care mai bogate si mai pline de intrigi. Sper numai sa nu se lase cu dueluri...  In rest... toata lumea e asteptata, cu mic cu mare... Poarta castelului este deschisa oricand, oricui.

[Lorelei]

O noua investitura la SansSoucis.

Curtenii vor avea nevoie sa fie la curent cu tot ce se intampla in imparatie. Asa incat o numim pe ducesa de Navarra - alias Semiramis - mesagerul imparatiei, tot era ea printesa dorului de duca. Sper sa primeasca aceasta insarcinare cu drag si sa ne tina la curent cu ce se mai carcoteste prin cetate  .

Si poate ne mai spune - ce e cu misterul care o inconjoara?

[Semiramis]

veste dau in targ!
gazda noastra, printesa fulgului de nea, asteapta drumeti sa se opreasca la castel, sa ocupe dragatorii inalte...cautam paharnic, chelareasa pentru beci - unde se ascund vinuri de soi nobil -, cautam menestrel, bufon...
asteptam constructori pentru foisorul de langa lac si croitorese pentru brodarea tapiseriilor...va asteptam.
Robert, draga Conte, unde e dulapul tau? unde vrei sa-l asezam? incapem oare toti in el?
voi face doua vraji sa impodobesc gradina cu flori de nu-ma-uita si iasomie, sa se umple gradina cu paseri maiastre...ma duc in turn.
lorelei, gazda buna, unde esti?

[Lorelei]

Multumita tare gazda de vrajile printesei-mesager si de vestile primite. Asteptam asadar oaspeti cu cantecul ori cu gluma, cu insarcinari serioase ori doar cu povesti.  Portile sunt deschise larg.

[Robert.]

 "Robert -  print al regatului de Sotie (a se citi cum vreti voi ) si mare dregator de Ce-Am-Uitat. In grija vei avea rasul in toate formele lui si cheia dulapului mai sus mentionat . Se spune ca ai fi aparut pe lume dintr-un hohot de ras al zeului Sarpidus, in timp ce sotia ii tricota unu pe fata unu pe dos un pulover de lana. (e adevarat?). Insemnele tale sunt balanta si culoarea rosie. sa ne spui de ce!?!"

Mai, asta numesti tu... mit olimpic?

Despre mine ce sa va spun?! M-am nascut intr-o familie vesela desi, trebuie sa spun si asta, dupa ce a vazut ce a iesit, tata n-a prea mai ras asa... "sanatos".

Am zis sa fac si eu precum Diana si m-am dus zilele acestea pana acasa ca sa ii iau pe ai mei la intrebari sa vad ce si cum! Dupa mai multe tentative, am gasit in sfarsit drumul pe care evident ca il uitasem, eu, print de Ce-Am-Uitat. Rege, de fapt! Cand ma vede mama, ma intreaba:
- Ce vant te aduce, fiule?
Imi venea sa raspund "briza!" dar mi-e ca s-ar fi suparat tatal Dianei, dom' Furtuna. Asa ca am spus simplu:
- Nu stiu!
- Ha, ha, ha, fiule, tot pus pe glume ai ramas. De cand ai venit tu pe lume, ne-ai inveselit viata, si mie si lu' taica-tu.
- Aa, mama, apropos, cum am venit eu pe lume?
Mama schimba o privire scurta cu tata care se legana in sezlong si primind se pare acceptul lui, imi spuse:
- Era si timpul, draguta, ( - N. Tr.) sa pui asemenea intrebare. Ei bine, povestea cu barza nu e adevarata! Nu asa a fost, cel putin in cazul tau.
- Lasa asta, mama, ca de mult am aflat cum sta treaba, uitandu-ma prin colectia de reviste a lui tata, "Playzey".
Tata se lasa pe spate si rade mandru.
- Altceva intrebam de fapt, tu esti mama mea?
- Da, fetita, ( - N.Tr.) bineinteles! - spuse mama binedispusa si ma priveste dulce.
Ma intorc spre tata si-l intreb si pe el:
- Batraneee, tu esti tatal meu?
Zambind cu gura pana la urechi, tata zice:
- Da, cocosu lu' tata! ( - N. Tr.)
La care mama izbucneste intr-un hohot de ras!!!

Asa e la noi, multa veselie!

                                                              - va mai urma -
                                                                (daca nu uit)
                                                                         

[Lorelei]

Mai, asta numesti tu... mit olimpic? 

Pai ce sa zic? Nu m-am razgandit, da'... am uitat 
Acuma incep sa inteleg. Din asa familie... nu puteai sa apari decat tu. Grija mare cu dulapul ala!!! 
si... asteptam continuari. Si daca-oi uita... nici o problema, iti amintesc eu, ca d'aia sunt printesa de Nu-Ma-Uita! 

[Robert.]

Repede, pana nu uit!

Dulapul asta pe care il am si la care va tot uitati, il numesc "confesionar". La o adica, daca esti prins inauntru... trebuie sa spui tot! Confesionare d-astea mai cunoasteti voi , insa al meu e unic. E conceput in asa fel incat sa asigure secretul confesiunii, prin faptul ca se incuie numai prin 'nauntru! Mesterul care l-a facut, mi-a dat si o vraja zicandu-mi: "Daca vrei sa traiesti zile multe si... fericite, nu uita niciodata cheia!" Si vraja a fost fiindca eu, care uit de la mana pana la gura, n-am uitat niciodata de cheie! Va vine sa credeti?! Bine, am uitat uneori sa incui, dar cheia niciodata!

Din cauza asta, multa vreme blazonul meu a fost "cheia", dar batea atat de tare la ochi incat mi-am ales altul care sa induca lumea in eroare gresita. Si iata-ma luptand sub semnul "balantei", simbol al echilibrului si intelepciunii, al cantaririi drepte si, tocmai d'aia, al prieteniei. Bine, el mai poate fi si al suspansului, insa prefer sa uit! Imi creste pieptul cand ma intalnesc cu cate cineva si trebuie sa ii raspund de asa blazon. Sa vedeti dupa aceea privirile lui admirative! Dar si pe a mea cand la sfarsit ma intreaba: "Si, cu cheia ce-ai facut?".

Culoarea rosie vine, asa cum era de asteptat, de la sangele eroilor purtatori de dulap dar pierzatori de chei! Camasile rosii ne mascheaza ranile, descurajand astfel adversarii caci ne face sa parem invincibili. Pana si Stefan cel Mare, reprezentant de frunte, purta asemenea camasa. Cronicile pastreaza inca vii discutiile dintre el si stolnicul Stroe:
"- Maria Ta, vin turcii!
- Cati sunt?
- Sa fie la vreo 15.000 de sabii!
- Adu-mi camasa rosie, ca daca voi fi ranit sa nu se-nfrice ostenii!
Altadata...
- Maria Ta, vin turcii din nou!
- Cati sunt?
- Sa fie la vreo 30.000 de sabii!
- Aduceti-mi camasa rosie!
Dupa cateva astfel de lupte, vine iarasi stolnicul Stroe si zice:
- Maria Ta, vin turcii!
- Cati sunt?
- Sa tot fie la vreo 100.000 de sabii!
- Aduceti-mi pantalonii maro!"

 

Ma intrebati unde sa punem dulapul in castel. Nu stiu, dar in nici un caz in sala de arme! De obicei il pun in usa.

                                                                  - va mai urma -
                                                                  (daca n-oi uita)
                                                                             


PS: Si n-o sa uit, caci am noroc cu printesa de Nu-M-ai-Uita! Intruna!

[Semiramis]

poet manat de doruri ascunse mi-a fost tatal, urmarind trena lunga a mamei, zeita Derceto. de la el am mostenit dorul nebun de duca si de la ea, vraja si iubirea...mai pasesc cateodata spre taramurile unde ei isi duc dragostea, la fel de nemuritoare ca si timpul, la mal de mare. si ii strang cu drag la piept, continuandu-mi apoi drumul spre inimi frante, sa le vindec.
insemnele le port adanc pastrate intr-un sipet, caci in ele imi sta puterea si darul de a face vraji. acajoul mi l-a dat demult o batrana, spunandu-mi ca el imi va aduce prietenia si amorul. l-am picurat in toate frunzele printesei de Nu-Ma-Uita. si mie mi-a adus prietenia, iar ei celebritatea. dragonul mi-a pandit nasterea, rapindu-ma din bratele zeitei si scaldandu-ma in puterea lui pentru a ma face sa-i inteleg magia, m-a ferit de rele pentru tot restul vietii. apoi m-a lasat in crangul de langa castel, langa izvor. dupa multi ani, mi-a aratat parintii, care regasindu-ma, i-au multumit dandu-i o pana de vultur.
misterul ce ma inconjoara...el va ramane la locul lui, nedescoperit si tainic....(poate regele de Ce-Am-Uitat cu dulapul lui va mai scoate ceata...hihihi - vezi sa nu pierzi cheia si sa ma uiti prin sifonier!!!)
cam atat de mesager, cel putin pentru moment

cam liniste aici pe la castel...HEIIIII unde sunteti?

[Robert.]

Sunt pe aici, mesteream ceva la incuietoare si mi-am pus cheia intr-un breloc nou. Ce spui, vorbesti de taine si de dulapul meu fara ceata? Aici sunt, gata sa ajut orice suflet care imi cere ajutorul. Atat mai vreau sa stiu, trebuie sa imbrac si camasa rosie?

[Lorelei]

Uite ca printesa de Nu-Ma-Uita nu uita si face mare strigare mare: maine, ziua de gratie 17 martie a anului 2005, mare agapa mare la castel. Sunteti invitati cu mic cu mare, care cu flasnete, care cu trompete, care cu cate un dulap  ... sau pur si simplu cu vorba buna ori vesela (ori si buna si vesela  )  Hai sa tinem prima agapa princiara...

Evenimentul? Pai nu e de-ajuns ca existam? 

PS. Rog invitatii din cand in cand sa-l traga de maneca pe printul de Sotie si dregator de Ce-Am-Uitat si sa-i aminteasca de agapa... ca el mai uita...