La castelul SansSoucis

[Lorelei]

Din jurnalul piticului Doridac

"Uf, uf, viata de pitic! Numai pitic sa nu fii! Iar e rumoare in imparatie, cine sa mai inteleaga oamenii, daca se iubesc nu e bine, daca nu se iubesc nu e bine. Tot mai bine pitic. Desi ieri mi s-au spart din cauza vantului toate borcanele cu salata de napi puse pe iarna! of, of, numai pitic sa nu fii. Oamenii sunt niste creaturi ciudate, zau, parol pe cuvant de pitic, ciudate rau. Mai bine stau eu in scorbura si ma pregatesc de hibernare...

Vai, vai, inima, stai! Ravas de la printesa Sonia... invitatie... mor, inima, stai copacel! in trasura, langa ea! O, zei, va multumesc, va multumesc! Dar nu, stai! NEbunie! Cu ce ma imbrac? Cu ce ma incalt? Parul e valvoi (pitic deh!)! Vai, vai, viata de pitic, numai pitic sa nu fii!"

[Just]

Cine mai intelege, domnule, ceva ?

Am fost plecata zilele astea cu trasura si caii bolnavi ai vecinului Zgarie Nori in compania frumoasei lui sotii sa ne cumparam catifea pentru rochite noi. Dupa un drum obositor, ajungem in targ si surpriza! nu mai sar negustorii pe noi sa-si vanda marfurile. Toata lumea-i suparata, ba-mi pare ca si ingamfata! ghicindu-ne surprinderea o femeie ne sopteste o lamurire : "E criza financiara!" .Femei cum suntem, ne-am speriat mai ales ca nu aveam nici umbra de pusca la noi si ne-am intors de graba acasa.

Am hotarat ca acesta sa fie urmatorul subiect de discutie la intalnirea din sufragerie. Ce este asta criza financiara si ce probleme de-mpuscat se vor abatea asupra castelului nostru ?

Si eu cu ce ma imbrac ? Dar de incaltat cu ce ?

[Semiramis]

opa, apăru piticul. ce te faci, vine iarna. vin drumeţii pe la castel şi-ţi mănâncă toate proviziile. că au aflat că le ţii în scorbură.
când ninge la castel?

[Escu]

Cavalerul Negru si calul lui Negru se intreaba daca piticul are borcane noi pentru aceasta iarna care o sa vina.

[charlie]

Cred ca s-au murat si borcanele pana acum.

[Escu]

Cred ca s-au murat si borcanele pana acum.

asteapta si-ai sa vezi. Piticul Doridac e mereu pe faza. Probabil face curat de toamna..

[charlie]

sau doarme in post.

[Semiramis]

chiar mă întrebam pe unde am întâlnit piticul... la han sau la castel...

Doriad, ce mai zice jurnalul tău?

[Eve]

Doridac,

dragul meu piticut , dor imi este de tine dar si de dulcetica ta de napi care odata imi rasfata serile! A mai trecut un anotimp si nu te-am vazut . Ma tem ca nu o sa-ti vad curand nasucul dulce. Oare m-ai uitat? Prea repede te strecori prin scorburi, nu am apucat sa-ti daruiesc condurii (speciali pentru balul de la castel) Ii las deci langa scorbura (sper sa-ti faca placere sa-i primesti). Sa stii ca sunt special croiti de zana toporasilor pentru piciorusele tale delicate.
Uff, nu mai pot sa scriu! ...dor imi e de tine Doridac, imi lipsesti, pitic frumos!

[Semiramis]

ha, ce conduri drăgălaşi au apărut lângă copac. cine i-o fi lăsat aici? ia să-i iau să-i duc la castel. cred că lui doriac i s-ar potrivi de minune... ah, e şi o scrisorică. da, cineva i-a pregătit pentru pitic. eh, o să-i găsească la castel. sigur vine el după napi ca să mai coacă o dulceaţă. îi dau atunci. de la cine o fi scrisoarea?

[Lorelei]

Din jurnalul piticului Doridac:

"Ori calendarul piticesc e gresit, ori oamenii nu mai stiu mersurile vremii. Ori poate doar sunt un pitic norocos si pentru mine e Craciun de mai multe ori pe an. Ce nazdravenie mi s-a intamplat n-o sa ghiceasca nimeni niciodata: cum veneam eu agale in scorbura cu napii in spinare pentru dulceata de pus pe iarna, iacata ca gasesc la intrare o pereche de conduri. Dar nu asa ca oricare, conduri fratilor barba-coti! imparatesti, cu fir de aur si cu pietre ca in povestile cu oameni... Ma gandesc eu asa in barba mea de pitic chibzuit ca nu e cazul sa ma entuziasmez, ca pasamite e vreo greseala, precum oamenii fac zilnic in micimea lor de biete fiinte fara aparare. Noi, piticii, trebuie sa ii intelegem si sa ii compatimim. Dar... pozna mare pozna! Langa conduri sta un bilet, cum sa spun, asa o misiva piticeasca sau omeneasca sau de vreo alta parascovenie de misunatoare, de-ti sta creierasul tau de pitic in loc: "pentru Doridac, pitic de vita nobila, in asteptarea balului de la castel"! Ha! Pe barba tuturor piticotilor si barba-latilor si clapaugilor din neamul nostru piticesc! Pozna mare pozna! Sunt pentru mine, scrie negru pe alb, pentru Doridac, pitic de vita nobila! Se vede treaba ca pana la urma iese sangele albastru la iveala si in sfarsit incepi sa fii tratat cum se cuvine unui asa pitic de soi. Musai sa imi fac o aparitie fulminanta la castel! Ma duc sa imi aranjez barba, scufia, aaaaaa, nebunie, o sa imi ia o vesnicie!"

[Semiramis]

i-am lăsat piticului la scorbură un borcan de dulceaţă de napi şi 2 potocale. că să nu creadă că bătrânul moş nicolae l-a uitat.
la castel e zarvă mare, se pregătesc toţi de bal. la bucătărie, maestrul nu mai pritideşte cu datul ordinelor, adulmecatul felurilor de mâncare şi gustatul vinului. sincer, cred că a gustat cam mult. flori peste tot şi ghirlande... covoare roşii pe podelele ceruite. e bine că nu o să alunece nimeni, numai de asta nu mai aveam nevoie. dar unde-i restul de petrecăreţi oare? îşi probează costumele şi încălţările cred.
o să fie un bal de poveste. foarte bine, va avea doriac despre ce să scrie în caietul ăla de-l păzeşte ca un nebun de ochii noştri.

[Just]

Sara bună măi voinici,
Prinţi, prinţese şi... pitici!
Iată că sosi degrabă
Ziua, noaptea cea de gală.
Bine v-am găsit, deci, iară
Mai frumoşi ca odinioară.
Să dăm startul la ospăţ
Dară nu, nu la dezmăţ
C-au venit neamuri de soi,
Să petreacă azi cu voi
Că e bal şi nu-i minciună
Să vă fie gazda bună
Darnică şi omenoasă
Că doar e la ea acasă.
Azi să sune peste mări
Chiuitul peste zări
Să revină iar la viaţă
Chiar şi rasa piticească!

[Semiramis]

cine îmi face şi mie un ceai cald cu miere, pentru că sunt tare bolnăvioară, am răcit rau... cred că atunci când făceam poale-n brâu. măcar e bine că aşternuturile în care sunt obligată să stau sunt calde şi miros a brad.
vreau un ceai de iasomie...

[Just]

Apăi mă ofer eu! E cald ceiuţul şi o să dormi numa bine după el. Am zis când l-am preparat şi vorbele alea de m-a învăţat bunica. Să vezi cum te vindeci de repede! Mâine de nu-ţi trece mă poţi transforma în... pitică, dar de viţă nobilă, că altfel nu mă primeşte Doridac la el în sorbuşoară.

Doamne, dragă, ce-am păţit
Mai că nu am şi murit!
Uşa larg când am deschis
Vântul iute, "Vâj!", ne-a stins
Setul tot de lumânări
Şi-am rămas, deci, toţi strigoi.
Nu văd oaspeţi, nu văd gazdă
Se duse balul pe brazdă.
Semi, sus, e bolnăvioară,
Invitaţii, cred, plecară
Iară eu, domniţa mea
De nervi, jur, mă voi culca.
Zău aşa!