...tot pe insula am intalnit-o pe soricuta. Inca ma feresc de ea. N-am stiut niciodata sa o mint iar povestea ei...
Dar mai bine o redau asa intr-o suflare.
Se zice ca era un greierus mic care nu stia niciodata cat este de dulce, pentru ca mai tot timpul era suparatel pe el. Pe vremuri, fusese unul dintre cei mai frumosi visatori ai noptilor cu luna, fie ele de vara, de toamna, de iarna sau de primavera. Era pur si simplu un greierus fermecat
Demult, a cunoscut o soricuta si impreuna cu ea a plecat spre zana cea buna a padurii sa isi repare vioara, pe care a spart-o dintr-o prostioara la inceputul verii, sau sa ceara macar un pic de praf magic ca sa faca strune de vis din el.
Ce s-a intamplat pe drum… fara sa stie sentimentele pentru soricuta lui dulce, cu ochisori vii ca doua margelute si cu un nasuc dulce si miscator ii daduse darul de a canta tot timpul anului. Asa ca zana nu a trebuit sa mai faca nimic in privinta viorii sau a prafului magic dar, simtind ca s-au indragostit unul de celalalt i-a fermecat sa uite de infatisare si sa poata sufletele sa zburde fericite impreuna.
Si sufletelul greierusul asta stia sa cante si sa viseze atat de frumos... numai ca o vrajitoare rea si urata era geloasa pe iubirea lui pentru soricuta dulce si vrajitoarea aceea a facut ea ce a facut, farmece si magie neagra, cu labute de radasca si aripi de liliac vampir... si incet incet a inceput sa otraveasca inimioara greierusului, plantand acolo, in pieptul lui si in mintea lui, numai ganduri urate si amintiri otravitoare... pana cand greierusul a inceput sa se poarte ciudat si a inceput sa isi supere soricuta dulce.
Cand era singur gandea ca e un rau si un urat si ca nu stie sa cante si sa iubeasca, ca nu stie sa inteleaga ce e in inimioara si in mintea soricutei.
Soricuta nu prea stia ce sa faca: il dojenea si il alinta, doar doar i-or trece greierusului traznaile…
Dar cel mai rau dintre toate a fost cand intr-o zi, a adunat toata iubirea din ea, a pus-o in palma si a vrut sa atinga greierasul. Atunci acesta a fugit si s-a ascuns intr-o scobitura in pamant si a stat acolo ascuns o gramada de vreme printre ierburi. Soricuta nu mai stia ce sa faca si a inceput sa planga de a crezut ca nu o sa se mai opreasca
In tot acest timp, castigand tot mai mult teren, vrajitoarea cea rea otravea inima visatorului, ii spune ca e rau, ca nu a fost niciodata bun… El o credea si plangea pentru iubita lui, il dureau tot mai tare zilele, si noptile, si singuratatea, si se perpelea ca nu mai stie sa viseze
S-a rugat soricuta florilor sa daruiasca iubitului ei parfum, sa aiba vise linistite, poate asa o sa ii revina increderea si florile i-au daruit… dar visele n-au venit. S-a rugat ierbii sa-i gadile nasucul poate va zambi si vraja se va rupe dar zambetul nu s-a aratat. A rugat pamantul sa trimita mesaj de iubire catre greieras, dar greierusul credea ca nu-i demn de iubirea soricutei si s-a ascuns si mai tare. Atunci a indreptat nasucul spre cer si a cerut ingerilor sa o ia alaturi de ei, sa-l poata mangaia de sus, sa-l alinte cu aripa noptii si sa aiba grija ca intr-o zi sa-si gaseasca o inima frumoasa si calda ca a lui. Si ingerii au incuviintat dar, ca un facut, greierasul a scos nasucul de dupa un fir de iarba si soricuta l-a zarit si nu a rezistat sa plece inainte de a mangaia obrajorii obositi. Si iar nu stiu cum s-a facut dar in ochisorii dragi ai greierusului a crezut ca vede umbra unui zambet si soricuta s-a pierdut in fata acelor ochisori si nu a mai stiut ce sa faca: sa stea alaturi de ingeri, sa stea lipita de umbra acelui zambet?
Greierasul era tot cu otrava in inimioara si se ascundea de ea iar soricuta plangea si pendula intre doua lumi… fara sa stie cui apartine si din care loc il va ajuta mai bine pe greieras.
(spicuita din declaratia greierusului si-a soricutei deopotriva)
Subiect: Povestea unui megieş - Insula Nevazută (Citit de 7961 ori)
01 Iunie, 2005, 10:40:32 pm