Of! Ce trist . Obosit si plin de doruri , cu chitara in spate si venind de la cap de lume a viselor, am regasit in sfarsit hanul meu drag , dar pare ponosit si nimeni n-a mai trecut pe aici de-o vreme . Se poate sa fie deja parasit sau am venit eu prea devreme ? Oricum se pare ca butoiasul cu vin inca e aici si nu par sa se fi schimbat prea multe, numai praful ce s-a asternut pe tejghea si cativa paianjeni ce si-au gasit si ei casa la noi in han.
Ah ! Tare bun mai e vinul asta dupa atata drum. Sper sa isi fi amintit si hangita de han si sa fie deja in drum spre mine ca tare mii pofta de-o bucata de placinta de-a ei .
Si cat stau , n-ar strica sa mai scriu cateva versuri si le-oi si canta mai tarziu .
.....
Mi-e dor de lumea-n care traiam,
Mi-e dor de lumea-n care visam,
Mi-e dor de lucrurile ce le stiam,
Si-as vrea sa am din nou ce aveam.
Of...tare liniste si pustiu e aici de unul singur...
Mi-e dor de zilele-n care radeam,
Mi-e dor de noptile-n care iubeam,
Zambeam mereu cand va vedeam ,
Of, de-as avea din nou ce-aveam....
Mi-e dor de buzele ce sarutam,
Mi-e dor de timpul ce eu pierdeam,
Doar despre-o EA pe-atunci eu cantam,
Si-as vrea sa pot avea din nou ce aveam...
Pana si paianjenii par sa danseze pe panzele lor matasoase ascultand la cantul meu
) ...mda...as vrea eu sa fiu asa de bun
Mi-e dor de tot ce am trait,
Mi-e dor de tot ce am iubit,
Mi-e dor de tot ce e trecut ,
Si-as vrea sa am tot ce-am pierdut...
Si-as vrea sa am tot ce-am pierdut...
....
Of ! Hangita asta nu mai vine...Ma duc sus in camaruta mea si-oi asteptao. Cine stie? Poate-are sa vina chiar maine
