următorul mesaj »

[dionysus]

Te-am zarit intr-o zi de toamna,
cand totul in jurul meu era stingher
si praful rascolit de vantul agonic
ma impingea catre un loc pustiu.

Acolo, eram asteptat sa ajung,
de brazi falnici, pasari,
muschi netezi si o curata zapada,
iar vantul treptat, a inceput sa se opresca...
Urma, ca in vis sa ma indragostesc
fara sa vreau, fara sa stiu.

Vedeam atat de incet cum soarele apuse,
dupa muntii inalti, inzapeziti si stancosi,
si invatasem odata cu el a straluci,
asemenea ochilor tai frumosi.

Imi doaream necontenit privirea ta,
mangaierea, alintarea, iubirea
si atingerea, ce a urmat apoi,
mult prea calda, divina.
Mi-a fost daruita o raza de soare ce-mi zambea
si aducea a primavara in suflet
si multa iubire.