următorul mesaj »

[Rudy Valentino]

În oala mea ea ciocul şi-l împlântă,
Aş vrea s-o jumulesc, pană cu pană,
Să îi rămână fardul tot o rană
Şi s-o despoi de leme ce-o frământă.

Ca popa-mi lepăd, bulversat, sutana,
Când, dornică, spre patrafir se-avântă,
Ne luăm, gregari, instinctele la trântă,
Şoptindu-i la ureche, cinic:"Dana".

Zadarnic, sclav al ei, cerşesc iertare,
Cu sfârcuri de beton, pornind pieptiş,
Escaladează septicele-mi tare,

Eviscerat de-al dragostei tăiş,
Rămân stand-by, mereu în aşteptare,
S-apară, planturoasă, din frunziş...

Poezia parodiata:
În umbra zilei aripa se-mplântă
de Adrian Munteanu

În umbra zilei aripa se-mplântă
Şi-acoperă uimirile cu pana.
Un strigăt stins îmi sfredeleşte rana
Iubirilor ce nu mă mai frământă.

Lumina stinsă-şi leapădă sutana
Pe cumpăna ce-n lacrimă se-avântă.
Talaz fugar pe mal se ia la trântă
Cu liniştea ce-mi pustieşte dana.

În iarbă-ngenunchez şi-mi cer iertare
Cărărilor ce le-am urcat pieptiş.
Un fir de iarbă-nfige în uitare

O sabie cu-nsângerat tăiş
Şi pasărea rămasă-n aşteptare
Îmi tăinuieşte-adâncul din frunziş.