următorul mesaj »

[malasorte]

Nici nu stiu cum sa incep..poate ar fi deajuns sa continui…Am iubit si iubesc si cred ca o voi iubi cat am sa traiesc…Era o zi de vara..6 august mai precis..zi cu o mare insemnatate in calendarele ortodoxe,fiind Schimbarea la Fata..Eram la bunici, ca in fiecare vara pana nu demult, impreuna cu verisorii mei..Bunici mei sunt foarte credinciosi,cam ca toata lumea din partile acelea..(o mica paranteza bunicii mei sunt din Moldova) si stand vara de vara la ei in vacanta, ne-au insuflat aceasta taina a credintei si in sarbatorile mai mari de peste vara mergeam la biserica..Era o zi de marti..o zi frumoasa cu mult soare..care de dimineata nu prevestea nimic..Am fost la biserica cu unul dintre verisori mei ,iar apoi am mers la scaldat in apele Siretului stand acolo pana s-a inserat…dupa ce-am mancat m-am gandit sa ies si eu cu ceilalti verisori la “radio santz” la poarta..Deobicei ne adunam multi fiind multi la bunci sau fiind chiar vecini..eram cam toti apropiati de varste…unii mai mici,altii mai mari..dar era frumos…si printre ei era si ea..un inger cu ochii albastri..Ea venise de dimineata la vecini ce sunt gard in gard cu bunici mei..(nu sunt bunici ei..e un grad de rudenie mai greu de explicat)..Stateam toti pe un podet si vorbeam vrute si nevrute..la un moment dat fara sa vreau m-am trezit langa ea..am inceput sa vorbim despre scoala(ea numai ce intrase la liceu) si radeam de ceilalti verisori ai mei care faceau tumbe prin sant si multe altele..La un moment dat m-am ridicat de langa ea vrand sa plec pentru ca era tarziu si a doua zi avea bunicul ceva treaba , insa ea ma prins de mana si mi-a spus:”Mai stai ca nu te mai vad un an de zile”…aceste cuvinte imi vor ramane mereu in minte..m-am asezat din nou langa ea si-am continuat sa vorbim…Seara fiind, soarele se pierduse in negura noptii si se racise adiind un vant usor..Am intrebato daca-I este frig si-am cuprins-o usor in brate…ii miroseam parul si dintr-o data incet s-a intors si buzele noastre s-au unit..era primul meu sarut..a fost dulce…nu cred ca-l voi uita vreodata…au urmat 30 de minute in care ne-am sarutat si ne-am privit..la un moment dat a trebuit sa ne despartim de acea seara…ma rugat sa nu o uit si sa-I scriu..A doua zi de dimineata ea a plecat la ea acasa la Falticeni..In acea dimineata m-am trezit si-am vazut-o plecand rupandu-se ceva in mine..din acea clipa numai la ea imi era gandul..
   Nu am mai stat prea mult timp nici eu la bunici, vreo 2 saptamani si m-am intors si eu la mine acasa la Timisoara.Tin minte ca ii scrisesem prima scrisoare cand inca ma aflam acolo..aceasta prima scrisoare nu a ajuns la ea din motive neilucidate..viciere de procedura ca sa zic asa..M-am intors acasa,am inceput scoala si-am asteptat un rapsuns..nu a aparut..atunci m-am gandit ca poate nu a ajuns la ea acea scrisoare si m-am gandit sa-I mai scriu una..aceasta din urma a ajuns si intradevar prima nu o primise..Astfel am inceput sa ne scriem…sa ne cunoastem mai bine..si au venit sarbatorile de iarna cu vacanta mult asteptata..am plecat atunci la bunici cu verisorul meu..In ziua cand am ajuns am primit un telefon de la ea acolo la bunici in care imi spunea ca nu stie daca va putea veni..In cele din urma in prima zi de Craciun a venit...a fost o revedere dulce chiar daca a durat doar 2 ore,pt ca dupa 2 ore ia a plecat din nou..In aceste 2 ore nu am incetat sa o sarut sa o tin in brate..Practic atat ar fi ramas pt acea vacanta, daca nu faceam ce-am facut..si asta poate ca este partea frumoasa si inceputul iubiri ce ne-a legat..In multele noastre discutii am intrebato diferite aspecte de locul unde sta fara sa-mi dau seama ce voi ajunge sa fac..Dupa acele 2 ore a plecat trista fiind ca nu ma va mai vedea pana in vara..sau la Pasti..si totusi a treia zi de Craciun trebuia sa merg la agentie in Suceava sa-mi iau bilete de intoarcere pt dupa revelion si ma tot gandeam daca sa ma duc sa o caut sau nu..In dimineata acelei zile m-am trezit si priveam in pamant gandidu-ma ce sa fac..bunica simtind ea ceva mi-a spus:”Ce nu nimeresti Suceava?Lasa ca o gasesti tu..”(sa mai spuna cineva ca batrani nu simt)…si-am plecat spre Suceava..Am ajuns la agentie am luat bilete si in tot acest timp ma gandeam ce sa fac..Parca vad si-acum cum am iesit din agentie cu ochii inchisi si-am mers pana la un maxitaxi care m-a dus pana la iesirea din Suceava inspre Falticeni..Ajuns acolo am inceput sa fac autostopu..vreau sa va spun ca era un frig de nici un caine nu-ti venea sa-l lasi afara..au trecut destule masini fara sa opreasca pana cand apare o salvare…o masina a salvarii care opreste in dreptul meu,iar soferul imi spune:”Hai mergi la Falticeni..urca ca daca nu tot noi venim mai incolo dupa tine”...Ganditiva ca ma duceam intr-un oras nu prea maricel, dar totusi oras necunoscut pana atunci si nu stiam decat ca trebuie sa trec un iaz si strada..dar sa revin la drum..in masina salvarii erau doi barbati soferul si inca unul in dreapta lui...unul dintre ei ma intreaba la un moment dat”De unde vii?De la fete?”..eu zic “Nu!Ma duc la fete!”…la care soferul ma intreaba”Si stii unde mergi?”..raspunsul meu a fost negativ..iar dupa o conversatie in care ma intrebat unde merg si la cine a reiesit ca-l cunosteau pe tatal fetei si astfel ei au fost intr-un fel scaparea mea..insa nu era gata nici pe departe..Ajuns in oras in Falticeni ei mi-au aratat de la intrare o biserica la care trebuia sa ajung..si de acolo spuneau ei ar trebui sa ma descurc..Le-am multumit foarte mult,le-am dat niste bani..si le multumesc si astazi pt ca,cu ajutorul lor am reusit sa cunosc si sa traiesc o frumoasa poveste de dragoste..Mi-am continuat drumul inspre acea biserica si am mai intrebat o batranica de strada unde statea,insa nu a stiut sa-mi spuna asa ca mi-am continuat drumul nestingherit..Ajuns in dreptul biserici nu am stiut ce sa fac nu aparea nimeni in calea mea asa ca am decis sa continui sa merg pe acel drum pana dau de cineva..Nu am mai mers mult vreo 2 minute si-am ajuns la o intersectie de drumuri..va ganditi ca poate era grav si-a trebuit sa decid pe care sa merg..nu a fost greu de decis pt ca pe un gard era scris numele strazii..gasisem strada acum mai ramanea de gasit numarul si casa ei…Am mai intrebat la o casa pe niste oameni,care mi-au explicat pe unde sa merg si mi-au indicat casa care o cautam..ajuns in fata porti am inceput sa o strig..strigam si strigam si nu raspundea nimeni..pana cand a auzit si a iesit mama ei care ma cunoscuse cu 2 zile inainte cand fusese la bunici..Am intrat in curte ma intrebat ce-I cu mine acolo,dupa care mi-a spus ca ingerasul doarme(am sa-I spun asa ) dar daca vreau sa o trezesc, sa o urmez…am intrat in casa, in urma mamei ei si intr-un pat era ea..Mama ei i-a spus”Uite cine a venit la tine!”..ea a ridicat capul de pe perna a spus ca nu poate fi adevarat si la lasat inapoi..nu am sa-I uit chipul de atunci niciodata…s-a trezit si-am petrecut alte 5 ore impreuna…in tot acest timp am stabilit ca poate vin la ea sa facem revelionul impreuna..
Dar cea urmat am sa continui in alta zi..sper ca nu veti fi incisivi cu modul de descriere,insa sa stiti ca de cate ori povestesc cuiva tremur..iar daca e de fata persoana caruia ii povestesc la un moment dat numai pot sa vorbesc..imi tremura vocea si amutesc..

[Iosif]

Hm, pana aici totul pare a fi bine si frumos, insa numele de utilizator malasorte si titlul postului "Am iubit un inger..." nu stiu daca sunt semne de bine..

Sper sa ma insel, oricum, bine ai venit!

[viulian]

Interesanta povestea, m-a facut curios insa folosirea timpului trecut cat si cele trei puncte de suspensie ce redau un fel de regret amar.

Ce s-a mai intamplat ?

[Escu]

frumoase iubirile la adolescenta....trecatoare ce-i drept.

[malasorte]

Bine v-am gasit..Escu nu stiu cat de trecatoare sunt..eu inca o mai simt..
Am revenit cu continuarea..
Asa cum am spus am planuit sa facem revelionul impreuna si-am si reusit..a fost frumos sa trec in noul an cu persoana iubita langa mine..Au urmat vacante frumoase petrecute impreuna,scrisori multe,pentru ca-mi placea sa-i scriu mult si nu-mi ajungeau 4 plicuri pe saptamana..vroiam sa primeasca in fiecare zi un semn de la mine..vorbeam la telefon aproape in fiecare zi..si totusi nu a fost deajuns..Dupa 2 ani de zile incepusem sa visam ca ne vom iubi mult..sa ne dorim sa numai fim despartiti..planuisem chiar sa vina sa faca facultatea in Timisoara si atunci,distanta nu ar mai fi fost o piedica in calea fericirii noastre..nu-mi mai puteam inchipui viata fara ea..era totul..era in tot ce faceam..In toamna primului an de facultate,la inceputul celui de al 3 lea an al iubirii noastre le-am spus la ai mei ca ma duc intr-o excursie pe Semenic(pentru ca ai mei nu prea agreau drumurile mele spunandu-mi tot timpu ca cheltui bani si sa-mi gasesc pe cineva in oras) si m-am dus la ea..am plecat joi seara vineri dimineata am ajuns la ea,iar a doua zi,sambata seara m-am intors inapoi ca duminica la amiaza sa fiu acasa..am plans mult atunci cand am plecat de la ea..ca un copil mic..era sa pierd si trenul..Ne imprietenisem si cu tanti de la bilete din gara de la Falticeni..ne placea mult vazandu-ne vacanta de vacanta impreuna si ne intreba cum de putem sa rezistam..A urmat vara celui de al 3 lea an..care a fost si ultima ..o vara in care ea s-a imbolnavit avand ceva probleme cu spatele si-am stat 2 saptamani cu ea in spital..simteam ca ne apropiase super mult aceasta trista intamplare prin modul cum am avut grija de ea si ii simteam iubirea prin toate oasele..si nu stiam ceea ce va urma..A trecut si aceasta vara care sigur nu o voi putea uita..asa cum si ea va ramane acel inger cu ochii albastri in sufletul meu..M-am intors in Timisoara la sfarsitul verii cu gandul ca a fost ultima vacanta petrecuta acolo si ca urmatoarea vara ne va prinde impreuna in Timisoara..N-a fost nici pe departe asa..Au mai trecut doua luni de la intoarcerea mea si a starnit inceputul sfarsitului..A inceput printr-un telefon in care imi spunea ca numai suporta distanta care ne desparte(desi mai erau 6 luni amarate,trecusera 3 ani pana atunci)si ca e greu sa i-a aceasta decizie pt ca stie cat de mult o iubesc insa e mai bine pt mine..si-a dat seama ca nu e un motiv destul de intemeiat si a mai gasit unul ca nu ar fi ai mei deacord cu venirea ei in Timisoara..i-am desfiintat ambele motive si totusi a insistat..vorbeam ore in sir la telefon plangand amandoi si totusi a ales asta..am incercat sa o fac sa inteleaga ca greseste,dar n-am reusit..eu ma angajasem si nu am putut sa merg sarbatorile de iarna ce au urmat..si totusi la trecerea dintre ani am fost prima persoana pe care a sunato..dupa 4 zile d ela acest revelion am vorbit cu ea si isi gasise pe cineva..plangeam,plangeam si iar plangeam..nu puteam sa cred ca mi se poate intampla asta dupa tot ce-a fost..a fost un timp in care ma suna o data la 2 saptamani si dupa un timp chiar la o luna..plangea si spunea ca stie cat rau mi-a provocat(oare?),dar ca e cu acest baiat si nu vrea sa mai faca inca o persoana sa sufere..dar oare suferinta mea nu era mai mare fata de a acelui baiat care numai ce intrase in viata ei?..El nu a avea nici o vina atunci..cu timpul a inceput sa ma scoata din sarite pt ca eu nu m aputeam conforma situatiei si credeam ca se mai poate..am crezut asta pana nu demult(au trecut 2 ani de la despartire)..tot timpu cand vorbeam cu ea apoi eram sunat de el si amenintat,pana cand a incetat ea de a-mi mai raspunde si de a ma mai suna..si totusi reuseam sa mai vorbesc cu ea o data la 2,3 luni..din pacate usor usor ea ma dat uitari si ultima oare cand am vorbit cu ea,o sunasem sa-i spun la multi ani! ca era ziua ei de nume,m-am izbit de o voce rece,respingatoare care ma intrebat"cum de te-ai gandit sa ma suni?De ce m-ai sunat"..dupa atata timp..dupa atatea amintiri..sa realizez ca-i sunt strain..ma durut foarte mult..a fost si cel mai scurt telefon vorbind doar un minut jumate..si totusi dupa decizia ce a luato nu am putut sa gandesc nimic despre ea..nu pot decat sa o iubesc..vreau sa o urasc si nu pot pt suferinta ce mi-a provocato..dimpotriva o iubesc si-acum..au trecut 2 ani de atunci..au trecut 2 ani de cand nu i-am mai vazut frumosii ochi..ultima oara cand a ne-am vazut era in bratele mele..o sarutam si ii spuneam ca peste putin timp vom fi doar noi..si totusi na fost asa..nu pot sa inteleg de ce nu am mai avut acel curaj nebun care il avusesem in acei 3 ani de a merge si a face ceva pt noi..parca totul se naruise si numai aveam putere sa lupt..nu pot sa inteleg lucrul acesta..si-acum ma intreb de ce?
 Mi-a placut ce-a spus desdemona in alt post de aici ca povestea unui tren exista iar si iar..da exista..ajunsesem de faceam de 5 sau 6 ori pe an timisoara-suceava un drum care nu dureaza nici mai mult nici mai putin decat 14 ore..
Ma opresc aici ca sunt foarte obosit..am avut un examen azi..voi mai aduce completari daca va fi nevoie..Va multumesc ca ma ascultati!

[Zantiala]

Da, distanta !
Distanta ne mananca zilele...
Distanta e , vorba aceea, focul care caleste otelul ! Aceasta este o realitate foarte dura... daca iubirea este puternica, ea rezista, daca nu, se crapa ca fierul sub loviturile mesterului.

E foarte greu de gasit intelegere de multe ori intre cei din jur... multora li se pare fara rost o iubire la distanta, de multe ori mai intervin si prejudecati, dar daca se intampla ca persoana iubita, sufletul-pereche sa se nasca intr-un loc indepartat, ce putem sa facem ? Sunt persoane care isi gasesc sufletul peste mari si tari, altii in alte parti ale tarii, iar altii, in curtea vecinilor poate

Nu pot sa te consolez cu nimic, Malasorte. Stiu ca in aceste cazuri vorbele sunt de prisos... dar ar trebui sa te gandesti ca pe undeva, daca ea a cedat asa de usor, inseamna ca ceea ce a simtit pentru tine nu a fost chiar sincer...

[Escu]

Distanta ..."Ochii care nu se vad...se uita". Se pare ca la ea a fost valabila. Cred ca e timpul sa mergi inainte. Lacrimile s-au scurs, la ce folos sa te mai amagesti? Cineva spunea odata "Lacatele din noi se deschid cu o lacrima". Cel mai bine e sa privesti inainte, si sa te bucuri ca s-a intamplat, nu sa fi trist ca s-a sfarsit.

[Semiramis]

îţi dai seama că fiecare om care îţi ascultă povestea nu poate simţi decât simpatie pentru suferinţa ta. din păcate însă, oamenii nu pot face altceva decât să te asculte, adevărata vindecare dându-ţi-o doar timpul, sau o nouă dragoste.
aşa că, eu spun să ridici capul şi să te bucuri de ceea ce ai nu să te întristezi pentru ceea ce n-ai!
baftă şi linişte îţi doresc!
 

[serenity82]

Pe mine una m-a impresionat foarte tare povestea ta. E incredibil cum ati rezistat atat si de mult si poate nu o inteleg nici pe ea. Sa ii fi fost frica? Dragul meu de sfatuit, nu prea am cum sa te sfatuiesc, dar pot sa iti spun ceva in care poti sa crezi.

Exista o vorba care spune ca Ce iti este scris in frunte iti este pus, deci daca ea este jumatatea ta, sunt sigura ca drumurile vostre se vor reintalni, insa asta nu inseamna ca nu trebuie sa incerci sa mergi mai departe (gandeste-te cat de repede te-a inlocuit). Stii uneori Dumnezeu iti da dar nu-ti baga in sac, poate ea nu a stiut sa aprecieze ce a avut, sau poate doar nu a fost sa fie.

Eu te rog ca ori de cate ori iti este greu si te intrebi de ce mie si de ce eu sa iti aduci aminte de faptul ca "Atunci cand Dumnezeu inchide o usa, undeva iti deschide o fereastra".

Ai grija de tine si lasa-ti inima sa iubeasca iar, cine stie poate descoperi ca poti gasi ceva mai frumos.

[pokemon]

Si eu am fost miscata de povestea ta,de suferinta ta.
Stiu si eu ce e distanta,stiu ce inseamna sa urasti timpul care trece impotriva ta,stiu ce inseamna sa iubesti si sa urasti o gara,un loc...
Din pacate,se pare ca nu a fost sa fie.Stiu ca e inca dureros,dar nu uita,asa cum a zis si serenity Ce iti este scris in frunte aia ti se intampla.
Ai grija de tine, ridica-ti capul si zambeste vietii!

[malasorte]

Am vrut sa cred ca pot sa desfiintez exprisia"ochii care nu se vad se uita" si ca distanta poate sa omoare un sentiment atat de frumos cum este iubirea..am crezut asta pana in ultima clipa..si mai cred si-acum..chiar daca viata mi-a dovedit ca este asa..este asa insa intr-un singur sens..a celui care numai iubeste..va multumesc pt cuvintele frumoase ce mi le adresati..si serenity sa stii ca ne-am gandit amandoi,si eu si ea,in unele discutii avute telefonic dupa,ca avand in vedere ca noi nu ne-am vazut fata in fata,atunci cand ne vom intalni,chiar si din intamplare,e imposibil sa nu simtit ceva acolo in interior..serenity spuneai ceva de frica..tind sa cred ca asta a fost,insa de ce sa-ti fie frica?sa fii iubita?sa ai alaturi tot timpu persoana care nu ai avuto in tot acest timp?..nu stiu sunt multe intrebari la care nu pot raspunde..intr-adevar a trecut..insa a ramas acolo..punandu-si amprenta ca prima fiinta in viata mea..multe persoane imi spun ca din cauza asta nu pot sa ma despart de amintirea ei..si totusi o iubesc..chiar daca a facut cea facut..In acesti 2 ani nu am mai avut pe nimeni..traiam din amintiri si ma amageam ca nu mai am nimic..imi spuneam ca sunt resemnat..poate ca a fost o falsa resemnare si de aceea nu s-a putut apropia mai mult nimeni de mine..Dar acum simt nevoia sa iubesc..simt ca am mult de oferit..vreau sa fiu iubit..simit ca am reusit sa ma deslipesc de amintirea ei,desi involuntar fara sa o am in gand in unele noptii o mai visez..atunci ma gandesc ca poate se gandeste la mine..chiar daca numai pt 2 secunde(pt ca atat tine un vis din punct de vedere stiintific)..si sunt tentat sa o sun..pt ca sunt de parere ca oamenii daca se iubesc si datorita vietii se despart,ar trebui sa reuseasca sa ramana prieteni si sa se bucure cand mai aude ceva despre acea persoana care candva a insemnat ceva..
Zantiala in viata omul nu poate sa fie sigur decat de ceea ce simte el..completarea celuilalt o regasesti in fapte..si asta se simte,insa nu se poate afirma cu siguranta(sper ca ai inteles ce am vrut sa spun)..
Va multumesc ca-mi sunteti alaturi si sincer am inceput sa gandesc ca ea a avut de pierdut..

[Rebecka]

In cazul de fata nu se mai poate spune ca ai iubit un inger ci ca ai iubit ceea ce credeai un inger...distanta nu a omorat acea iubire sincera si pura ca cea descrisa de tine, in 3 ani e zile, si pe ultima suta de metri s-a destramat acel mai mult decat u n vis frumos, sincera sa fiu  nici nu stiu ce as putea sa spun, ca esti puternic se vede, ca te pretuiesti si ca esti pe calea cea buna este un lucru clar ptr simplul fapt ca te gandesti ca ea este cea care a avut de pierdut, si parerea mea ar fi aceeasi...poate ca ea a avut de pierdut, dar tu, chiar si cu pretul suferintei ai invatat sa iubesti atat de frumos, si sunt convinsa ca in lumea asta, multe fete asteapta sa se lase iubite asa frumos de tine!
Te pup ghinionule, sper din toata inima sa iti mearga asa cum iti doresti si sa nu mai ai parte de suferinta sau poate nu atat de crunta

[Iosif]

Din pacate, sau poate din fericire, viata asta este facute dintr-o adunatura de clipe. Clipele prezente trec, altele vin. Nu cred ca exista "malasorte", cred ca exista doar momente proaste. E neplacut sa te gandesti ca "te iubesc" inseamne de fapt "te iubesc acum" si nu inseamna sub nici o forma ca va tine la nesfarsit... dar.. asta e realitatea.
Am avut si eu neplacerea sa aud intr-o zi "te iubesc" si a doua zi "il iubesc", desigur si eu mi-am pus o gramada de intrebari, am suferit asa cum nu mai suferisem nici inainte, nici dupa acel eveniment, vreau sa iti spun insa ca a trecut, acum nu mai conteaza, privesc in urma si sunt oarecum indiferent, desigur ca imi aduc aminte de momentele frumoase dar in ceea ce priveste partea rea, nici macar nu mai sunt curios de marea intrebare "De ce?". Acum, cand se mai intampla sa ne intalnim, ea este cea care vine si intinde obrazul sa ii dau un pupic.. E incredibil cum anumite sentimente se transforma..
Sunt foarte fericit si asta e ceea ce iti doresc si tie.
Capul sus, totul va fi bine! Timisoara e plina de fete frumoase, crede-ma, le vad zi de zi. 

[malasorte]

Va multumesc pt incurajari..Joey nu sunt intr-un totul deacord cu tine..depinde de om prin ceea ce inseamna pt el acel "te iubesc"..si spun asta referindu-ma la faptul ca ar trebui sa simti ceva destul de adanc ca sa rostesti aceste cuvinte..eu nu le-am folosit decat cand am fost sigur de ceea ce am simtit..iar atunci cand azi e te iubesc si maine e il iubesc nu e vorba de iubire..Eu vreau sa cred ca m-a parasit deoarece ii era frica de ceea ce ar fi urmat,chiar daca la putin timp si-a gasit pe cineva..isi gasise pe cineva,insa asa cum am spus si in povestire ma mai suna si de fiecare data un timp a plans,dar avea acele brate care o tineau,avea acele sarutari,care poate si le dorea atunci cand nu eram acolo..atunci i le oferea cineva, chiar daca nu simtea nimic pt el..cu timpul a inceput sa tina la el si-atunci s-a observat si in modul ei de a tine legatura cu mine..Deci joey nu poate sa fie azi te iubesc si maine il iubesc numai daca e vorba de falsitate..nu cred ca a fost cazul la ea..si afirm asta cu mana pe inima..

[Escu]

De cele mai multe ori ne agatam de cuvinte sa transmitem ceea ce simtim. Nici noi nu ne dam seama ce inseamna acel "te iubesc". Poate fi spus in diferite feluri si poate sa fie egal cu zero. Persoana careia il oferim..acel "te iubesc" trebuie sa simta. Sa simta "ceva" care vine din partea noastra. Cuvintele? Ne pot insela de multe ori, ceea ce simtim, nu ne inseala niciodata. Preferam sa gandim, sa cautam raspunsuri. Degeaba. Mai bine o mangaiere, decat 1000 de cuvinte.