Autor Subiect: Iluzii desarte  (Citit de 52413 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline ONLY DESIRE

  • *****
  • Mesaje postate: 1129
  • Karma: 34
  • Gen: Femeie
  • LoveTime.Ro
    • Vezi Profilul
Iluzii desarte
« : 12 Decembrie, 2005, 04:42:18 pm »
Povestea mea nu e o poveste trecuta....inca o mai traiesc!Poate!Dar daca sfarsit nu are cu siguranta are un inceput si anume in primavara acesui an.Eu aveam o relatie destul de serioasa...de 3 ani,care insa era pe sfarsite dupa parerea mea...prietenul meu se schimbase foarte mult,devenise extrem de gelos de cand ma angajasem si timpul petrecut cu el devenise un adevarat cosmar.De ce nu ma desparteam?Pentru ca ma ameninta ca se sinucide...si il credeam pentru ca se schimbase atat de mult incat ma asteptam la orice din partea lui,mai putin sa ma loveasca.Asa cum spuneam eu lucram...intr-un loc in care aveam de-a face cu multi baieti.Si totusi nu m-am gandit nici un moment sa-mi gasesc pe altcineva...desi intalnisem in tot acest timp destui baieti draguti si care sa ma placa.pana intr-o seara...cand la locul meu de munca apare un baiat care avea sa schimbe ceva in mine pentru totdeaua.in momentul cand l-am vazut am simtit ca pamantul imi fuge de sub picioare, o caldura imensa in tot corpul si parca se invartea totul cu mine.Nu-mi puteam explca atunci ce se intampla cu mine.Tipul era foarte serios,avea in jur de 27 de ani dupa parerea mea( de fapt
avea 25 de ani) ,impunator,cu o privire scrutatoare...si ... frumos.Daca cineva vreodata m-ar fi pus sa fac portretul barbatului perfect in conceptia mea cu siguranta ca i-as fi facut portretul acestui tip fara macar sa stiu ca exista.in clipa urmatoare m-am rusinat pentru reactia mea la vederea acestui tip pentru ca la urma urmei aveam prieten.Am incercat sa ma consolez cu faptul ca in mod cert pe cat de bine arata pe atat ignorant e.Am incercat sa-i evit privirea crezand ca poate asa evit...inevitabilul.Ceea ce nu stiam eu inca era ca inevitabilul se produsese:m-am indragostit de el din clipa in care l-am vazut...dar de acest lucru mi-am dat seama mai tarziu.Incercam sa imi fac de treaba ca nu cumva tipul sa intre in vorba cu mine.Erau multe persoane si fara sa vreau am devenit subiectull conversatiei lor....la inceput el a evitat sa faca vreo remarca la adresa mea pentru ca nu ne cunosteam.Apoi prinzand curaj a inceput sa participe si el la discutie facand remarci de genul:"da...e foarte tacuta fata!probabil ca nu o lasa prietenul sa vorbeasca cu noi".Aceasta remarca m-a facut sa rup tacerea.i-am raspuns ca prietenul meu nu-mi interzice nimic si ca nu vorbesc pentru ca nu am dispozitia necesara.in loc sa se supere pentru ca nu i-am vorbit tocmai frumos el a afisat un zambet larg,plin de satisfactie si ii spune altei persoane:"vezi ca totusi vorbeste?".
Din nou am simtit acea caldura imensa in tot corpul si imi era tot mai rusine de mine.Rupsesem tacerea si acest lucru a fisurat acel zid pe care mi-l construisem prin tacere pentru a ma apara de slabiciunle pe care mi le genera acest barbat(pentru ca singurul lucru care imi vine in minte in legatura e masculinitatea lui excesiva,care ma fascina).Dupa cateva ore in care tipul m-a analizat tot timpul..(.si avea o privire) cei prezenti s-au hotarat sa plece.el a ezitat un moment...s-a uitat la mine si a spus:"merg si eu cu voi...dak fata nu vrea sa vorbeasca cu mine!".In momentul acela nu stiu de ce,nu-mi explic nici acum,i-am spus sa vina mai tarziu ca poate o sa am chef sa vorbesc cu el.Atunci el s-a intors si mi-a spus zambind:"atunci o sa ma intorc".Si s-a intors si am stat de vorba 5 ore....nu-mi mai era nici somn(caci eram la tura de noapte),nici foame,nici sete....nimic.Nu-mi venea sa cred ce mi se intampla!imi era teama sa nu incerce sa ma sarute petru ca stiam ca nu voi avea puterea sa il resping!Asa cum ma asteptam el a incercat sa se apropie cat mai mult de mine cu scopul de a ma saruta,dar am evitat pe cat posibil acest lucru...desi intre noi exista o imensa tensiune(se vedea de la distanta atractia ce exista intre noi).Ne-am privit toata noaptea in ochi si desi vorbeam se cunostea ca fiecare nu-si doreste decat sa sara in bratele celuilalt.Dar a venit si dimineata si o colega a rupt magia....si el a plecat insa nu inainte de a-mi spune ca nu-i pare rau ca a facut o nopapte alba alaturi de mine.Eram bulversata,nu stiam ce se intampla cu mine...colega mea vorbea cu mine iar eu oricat m-as fi straduit, aproape ca nici nu o mai auzeam cand imi vorbea.Mai tarziu ,peste cateva ore,cand ma pregateam sa ies din tura...apare din nou tipul.Era foarte jovial,familiar cu mine de parca ne-am fi cunoscut de cativa ani.Nu am putut sta mult pentru ca venea sa ma ia prietenul meu...si am plecat nestiind daca il voi mai revedea.Peste cateva zile am aflat ca ma place si ca ar vrea sa fie cu mine dar nu vrea sa se bage peste prietenul meu.M-a luat prin surprindere...pentru ca nu am asteptam...era prea frumos ca sa ma placa pe mine.Am mai petrecut o zi impreuna la locul meu de munca,timp in care el imi arata tot mai mult ca simte ceva pentru mine:ma ajuta tot timpul,era extrem de amabil,cauta orice prilej pentru a sta langa mine...de cele mai multe ori distanta dintre noi era de 2-3 cm.Aveam in orice moment impressia ca o sa ma sarute..dar nu a facut-o.Eram sigura ca ma place...
intr-o zi prietenul meu a facut o scena de gelozie la locul meu de munca si de atunci atitudinea tipului s-a schimbat....era distant...am inceput sa aud vorbe ..ca el nu se baga in relatia mea,ca nu poate astepta pana cand ma despart de prietenul meu(desi eu nu i-am cerut niciodata asta...nici macar nu i-am spus ca o sa ma despart de prietenul meu).In final am hotarat sa-mi schimb locul de munca sa uit acest episod si sa-mi vad de viata mea.Locatia am schimbat-o dar patronul era acelasi(iar tipul se pare ca era un prieten al patronului).Asa ca nu mica mi-a fost mirarea cand in prima zi de lucru la noul meu loc de munca..l-am vazut pe El.Am incremenit.Nu-l mai vazusem de 2 saptamani si imi era mai bine....dar linistea mea avea sa ia sfarsit.in acea prima zi de munca el a ramas din nou peste noapte singur cu mine.Imi era frica de mine.....imi era teama ca nu am sa-l pot respinge.Nu m-am mai simtit niciodata atat de slaba...parca orice urma de vointa disparuse..iar eu sunt o fire extrem de ambitioasa si incapatanata.
S-a asezat langa mine si a inceput sa ma atinga....imi doream sa inceteze,dar nu faceam nimic in acest sens...corpul imi era inert sub atingerile lui..la un moment dat i-am spus ca nu are nici un efect asupra mea(cea mai mare minciuna pe care am spus-o vreodata)...dar el nu a renuntat: a inceput sa ma atinga senzual pe spate,in lateral,pe gat....pentru a gasi puncte sensibile.desi tremuram probabil toata incercam sa fiu calma si sa sustin in continuare ca nu are nici un efect asupra mea.Atunci a inceput sa ma atinga si mai senzual...pentru ca in cele din urma sa ma sarute langa ureche.Am inghetat pur si simplu...nu vroiam sa simt ce simteam atunci..ssi imi era frica sa nu fie inceputul a mai mult...In momentul urmator m-am ridicat de langa el si mi-am cautat de treaba....a fost ultimul act de vointa din acea seara.dupa jumatate de ora am revenit,iar el era tot acolo..dar adormise(cu o zi inainte lucrase de noapte....avea 35 ore de cand nu mai dormise,si tousi el a ramas cu mine....)Dupa acea zi totul s-a schimbat...prietenul meu si-a dat seama ca ceva nu e in regula cu mine si venea tot mai des la locul meu de munca.....iar El si-a pierdut sperantele....cred.Doar ne salutam...a inceput sa apara cu fete in prezenta mea....mi-am dat seama ca totul epierdut...ca L-am pierdut.
Dar nu a fost asa...totul avea sa se complice mai tarziu.....
« Ultima Modificare: 27 Decembrie, 2005, 03:31:09 pm de only u »
"Daca iubesti pe cineva,ii ierti orice greseala;daca esti cu adevarat indragostit crezi ca a gresit din iubire..."

Offline viulian

  • Administrator
  • *****
  • Mesaje postate: 1941
  • Karma: 68
  • Gen: Bărbat
  • :)
    • Vezi Profilul
    • http://www.hex.ro
Re: Iluzii desarte
« Răspuns #1 : 12 Decembrie, 2005, 05:08:01 pm »
Scrii frumos.. asteptam si continuarea :)

Offline Strumfita

  • *****
  • Mesaje postate: 867
  • Karma: 10
  • Gen: Femeie
    • Vezi Profilul
Răspuns: Iluzii desarte
« Răspuns #2 : 12 Decembrie, 2005, 06:02:19 pm »
   Asa cum a spus si Iulian .. asteptam cu nerabdare continuarea  :-* ;D
daca iti pun un nor in suflet o sa iubesti mai mult cerul?

Offline ONLY DESIRE

  • *****
  • Mesaje postate: 1129
  • Karma: 34
  • Gen: Femeie
  • LoveTime.Ro
    • Vezi Profilul
iluzii desarte continuare
« Răspuns #3 : 12 Decembrie, 2005, 08:09:47 pm »
Si spuneam ca atunci cand credeam ca totul s-a sfarsit,ca asta a fost totul:visul unei nopti de primavara....viitorul avea sa-mi rezerve multe surprize.Zilele treceau...relatia cu prietenul meu se schimbase(el incerca sa fie din nou ca inainte).Dar nimic nu mai putea fi la fel...ceva se schimbase in viata mea si desi incercam din rasputeri ,aparitia Lui  m-a transformat.Cel pe care 3 ani il iubsem atat de mult si cu care vroiam sa ma casatoresc nu era acum decat o piedica in calea mea(in calea unei eventuale relatii cu El).Incercam sa ascund...de prietenul meu,de El, de cei din jur...de mine cel mai mult,setimentele ce deodata au incoltit in inima mea...si care nu-mi aduceau decat nefericire.Surprinzator sau nu eu am reusit sa-mi ascund sentimentele,dar El nu...caci o persoana apropiata prietenului meu a observat ca El ma place si i-a spus si prietenului meu acest lucru.Asa cum spuneam El devenise foarte distant,abia ne salutam,ne evitam in mod constant...si totusi cineva a observat ca El ma place.Si asta din cauza privirii lui care ma cauta tot timpul,care imi urmarea fiecare miscare...fara ca eu sa stiu.N-am crezut,eram convinsa ca El nu mai simtea nimic pentru mine...asta daca ar fi simtit vreodata..
Intr-o seara eram la munca si prietenul meu a venit in vizita....El era prezent bineinteles.La un moment dat El a venit la mine,m-a luat de mijloc si m-a intrebat daca l-am vazut pe varul lui;desi i-am spus simplu:nu,continua sa ma tina de mijloc,sa ma priveasca in ochi cautand probabil un nou pretext pentru a purta o conversatie cu mine...simteam cum ma topesc incet, incet in bratele lui si sub privirile lui si ca toti cei din jur vad asta.Nu am avut incotro si a trebuit sa-i dau mana la o parte si sa plec pentru ca prietenul meu vazuse intreaga scena si nu vroiam sa-l fac sa sufere.Peste putin timp El gaseste un alt pretext pentru a vorbi cu mine si anume ca prietenul meu il urmareste...insinuind ca ar fi gelos pe El(eu ma intrebam cum se face ca a observat ca este urmarit daca el insusi nu ar fi fost cu ochii pe prietenul meu?).Aceasta seara m-a determinat sa las locul de munca pentru ca era singura sansa de a trece peste asta....si nu mai suportam sa-l vad cu alte fete...asa ca am preferat sa nu-l mai vad deloc.
Cam doua saptamani nu am mai stiut nimic de el si desi imi doream atat de mult sa-l vad...am reusit sa ma abtin sa merg in vizita la fostul loc de munca unde l-as fi vazut cu siguranta.Relatia mea cu prietenul meu mergea tot mai bine,eu ma simteam tot mai vinovata pentru ce mi se intampla.
Dupa o luna prietenul meu a plecat din oras pentru o perioada.M-am simtit ingrozitor....inca il mai iubeam si stiam ca-i voi duce dorul.Credeam ca am uitat totul si ca singurul lucru pe care mi-l doresc e sa-l am pe prietenul meu alaturi.in ziua in care a plecat prietenul meu eu am mers la fostul loc de munca sa vorbesc cu o colega.M-am intalnit acolo cu un tip (alex) care ma palcea de mult timp,cu care eram amica...si am vorbit cam jumatate de ora.Eram dezamagita totusi ca nu l-am intalnit pe El...desi stiam ca daca l-as fi revazut mi-as fi facut mult rau.
Soarta totusi mi-a jucat o festa ziua urmatoare ca si cum ar fi fost datoare sa mi-l scoata in cale:dorind sa-i trimit un sms unei prietene sa vina la mine am trimis sms-ul din greseala unei alte persoane:Lui.Cum?Nu stiu...parca am fost oarba...Nu am asteptat foarte mult ca am si primit raspuns de la el.Mi-a spus ca ar vrea sa vina la mine dar poate mai tarziu pentru ca este la munca.Dorind sa rup orice legatura cu el i-am trimis un mesaj simplu in care-i spuneam ca i-am trimis mesajul din greseala si ca nu era pentru el.Dar el nu s-a multumit cu aceasta scuza...si mi-a trimis un alt mesaj in care ma intreba daca stiu cui i-am trimis sms-ul...pentru ca el nu e alex.Am ramas perplexa...nu intelegeam de  ce aduce aminte de alex pentru ca el nu stia ca acel tip ma placea,desi erau prieteni.Asa ca n-am putut rezista si l-am sunat.Mi-a spus ca a auzit ca as fi cu Alex si vorbea foarte rece.M_am blocat initial,nu stiam de unde a auzit aceste aberatii...si incercam sa-l conving ca nu e adevarat.In cele din urma mi-am dat seama ca o colega invidioasa m-a vazut vorbind cu alex si a inceput sa raspandeasca vestea ca sunt cu el.I-am explicat ca nu am nimic de-a face cu alex....ai fara sa-mi dau seama m-am trezit vorbind cu El despre NOI.Mi-a spus ca o colega i-a spus atunci cand l-am cunoscut ca-l plac...iar el a marturisit ca sentimentul e reciproc.M-a lasat fara cuvinte,nu stiam ce sa-i spun,nu m-as fi asteptat sa-mi aud asta vreodata.Apoi m-a intrebat daca trec in seara aceea pe la fostul meu loc de munca.Am hotarat sa merg...pentru ca auzind de la el ca ma place,am luat-o de la inceput....nu rezolvasem nimic....nu-L uitasem!
Seara ne-am intalnit dar nu inainte de a fi instiintata de aceeasi colega invidioasa ca El s-a laudat ca in orice moment pot fi a Lui.Mainile au inceput sa-mi tremure,nu mai puteam spune nimic,eram paralizata....si asteptam sa vina.Eram hotarata sa il urasc..sa fiu rece...sa-l umilesc,asa cum a facut-o el.Dar cand s-a deschis usa si a intrat toate acele ganduri negre au disparut pentru o secunda...nu puteam sa-l urasc!El era foarte fericit,m-a luat de mijloc....mi-a vorbit atat de frumos incat pentru o clipa nu mai credeam ce mi se spusese cu cateva minute mai inainte.Dar am reusit sa par indiferenta...sa-l ignor asteptand momentul potrivit pentru a-i reprosa faptul ca m-a ranit asa cum nu o facuse nimeni pana atunci....L-am intrebat daca este adevarat ce mi s-a spus...si spre surprinderea mea nu a negat.Nu-mi venea sa cred ca poate fi atat de josnic...sa nu-i pese ca se joaca cu sentimentele cuiva.Dar apoi mi-a dat si explicatia:fusese o cursa intinsa colegei invidioase pentru a vedea cat este de josnica acea persoana(colega invidioasa il rugase sa ma seduca,iar ea sa stie toate detaliile pentru a-i spune prietenului meu...doar din placerea de a-mi face  rau)...iar ea cazuse......El imi spusese ca s-a despartit de prietena lui(cu care fusese cam 1 luna)...dar intr-o dimineta m-a sunat cineva:fosta prietena care dorea sa stie ce treaba am eu cu el,ca a vazut mesajele de la mine in telefonul lui...si mesajele trimise de el mie.Daca in acel moment ar fi fost in fata mea El, nu as fi raspuns de cuvintele care i le-as fi adresat.El era in acel moment un gunoi in fata mea...un nimic...ma mintise ca nu mai are prietena...ma putea minti si in alte privinte.I-am trimis un mesaj in care l-am rugat nici sa nu ma mai salute si sa nu-si mai puna prietena sa ma sune.....M-a sunat imediat si mi-a spus ca s-a intalnit din intamplare cu "fosta" prietena si rugand-o sa-i tina telefonul aceasta i-a vazut mesajele...dar ca o sa aiba el grija sa rezolve si neintelegerea aceasta.Din nou ne-am trezit vorbind despre noi...facand aluzi..pentru ca in final sa stabilim sa mergem impreuna in oras....
Va continua.......... 



« Ultima Modificare: 27 Decembrie, 2005, 03:37:46 pm de only u »
"Daca iubesti pe cineva,ii ierti orice greseala;daca esti cu adevarat indragostit crezi ca a gresit din iubire..."

Offline ONLY DESIRE

  • *****
  • Mesaje postate: 1129
  • Karma: 34
  • Gen: Femeie
  • LoveTime.Ro
    • Vezi Profilul
Re: Iluzii desarte
« Răspuns #4 : 12 Decembrie, 2005, 11:56:10 pm »
A insistat sa iesim chiar in acea seara pentru ca era convins ca o sa ma razgandesc...si nu a gresit cu nimic...ma puteam razgandi in orice moment,pentru ca imi era frica...imi era frica asa cum nu mi-a mai fost niciodata...eram atat de slaba in fata lui...putea face orice din mine daca vroia(noroc ca el nu stia asta) pentru ca nu mai eram eu;nu ma mai recunosteam.Am decis ca totusi de aceasta data nu va fi cum vrea el si..desi aveam un chef nebun sa-l vad...am lasat-o pe a doua zi.Asa cum se astepta pana in seara ma razgandisem:nu puteam sa-i fac asta prietenului meu!Am vrut sa-i dau telefon sa inventez o scuza,dar in momentul in care m-am hotarat sa fac asta a sunat telefonul(era El).M-am gandit ca s-a razgandit...si ma simteam cumva usurata.Dar nu a fost asa;ma sunase sa-mi spuna ca are treaba si sa ne intalnim mai tarziu decat stabilisem.Asa cum banuiam nu am putut sa mai spun decat:da....nu m-am indurat sa-i spun ca nu vreau sa ne mai intalnim.Acea seara a fost ingrozitoare pentru mine...nu stiam ce sa fac.Eram pusa in situatia de a alege:sa fiu cu el sau sa raman cu prietenul meu.A doua zi cu inima cat un purice am ajuns la locul intalnirii..El era deja acolo!Avea un efect asupra mea...cand il vedeam incepeam sa tremur toata..........Intalnirea a decurs normal,am vorbit foarte mult,mi-a marturisit oarecum ca m-a placut din prima clipa in care m-a vazut si ca asa cum banuiam in momentul in care mi-am schimbat locul de munca a inceput sa frecventeze si el acel local...pentru a ma vedea.De asemenea mi-a spus ca era hotarat sa vorbeasca cu mine in seara in care prietenul meu a facut acea scena de gelozie...sa vorbeasca...ma intrebam de ce nu-mi spune acum ce vroia sa-mi spuna atunci.dar mi-am dat seama ca intre timp se razgandise...nu vroia sa se bage peste o relatie de 3 ani.MI-a dat seama ca nu doreste sa fie pe locul doi ,ca vroia totul sau nimic(nici macar nu am insinuat ca as dori sa-mi continui relatia cu prietenul meu si sa fiu cu el in acelasi timp). 




Citat
« Ultima Modificare: 27 Decembrie, 2005, 03:39:37 pm de only u »
"Daca iubesti pe cineva,ii ierti orice greseala;daca esti cu adevarat indragostit crezi ca a gresit din iubire..."

Offline ONLY DESIRE

  • *****
  • Mesaje postate: 1129
  • Karma: 34
  • Gen: Femeie
  • LoveTime.Ro
    • Vezi Profilul
Re: Iluzii desarte
« Răspuns #5 : 13 Decembrie, 2005, 02:37:33 am »
continuare...
Mi-am dat seama in acea zi ca pe masura ce il cunosc mai bine,ma fascineaza mai mult,pentru ca am uitat sa precizez ca singura speranta de care ma agatam la inceput si anume ca el sa nu fie pe cat de frumos pe atat de destept...mi-a fost spulberata:era destept,dezghetat,cu simtul umorului,galant,amuzant(nu am avut nici o scapare).Continua sa ma surprinda...imi placea cum gandea si imi placea ca este sincer(cel putin asa credeam pe atunci).Am plecat de la acea intalnire impacata oarecum cu gandul ca e timpul sa-l uit si nu aveam resetimente...dar a doua zi m-a sunat sa iesim din nou(ca amici).Ne-am distrat...m-a invitat seara in club.Eu l-am rugat sa nu fie prea amical cu mine caci colega invidioasa atat astepta...in 5 minute prietenul meu ar fi aflat totul.M-a ascultat si mai mult decat atat,toata seara s-a multumit doar sa se uite la mine cum dansez si sa faca 3-4 remarci;m-a deranjat pentru ca ma steptam la alta atitudine..dar el se comporta ca si cum in ultimle zile nu se intamplase nimic,ca si cum toate cele petrecute nu avusesera nici un efect asupra lui.Singurul lucru care m-a facut sa cred ca totusi il interesez a fost faptul ca in momentul in care un tip care dorea sa-mi afle numarul de telefonsi devenise mai insistent,El a venit din partea opusa a clubului si i-a spus tipului respectiv sa-mi dea pace.Dezamagita,totusi, am chemat un taxi si am plecat acasa.Eram zapacita,nu stiam ce sa fac,ce sa simt,ce sa cred...
A doua zi am vorbit la telefon cu prietenul meu si i-am marturisit ca imi place un alt baiat.Nu puteam sa-i ascund asta,nu putemm sa-l tradez mai mult decat o facusem deja.Ma gandeam ca asta o sa puna capac relatiei(nu stiam daca asta imi doresc)...dar prietenul meu,o persoana deosebita, m-a intrebat daca il mai iubesc; raspunsul meu fiind afirmativ a decis sa ne acorde  o a doua sansa.Mi-a spus ca ma iubeste si mai mult ca inainte,ca putine persoane ar fi avut curajul sa recunoasca asa ceva...si ca sunt admirabila.Nu-mi venea sa cred ce aud;trebuia sa ma deteste..poate eu asa as fi facut daca era invers.A hotarat sa se intoarca acasa in cateva zile iar eu am hotarat sa evit cat mai mult sa-l intalnesc pe El...vroiam sa fiu fericita!
Intr-o seara am iesit la plimbare cu o prietena cu care nu mai vorbisem de 5 ani;care nu mai stia nimic despre mine,nu ma mai cunostea suficient de mult sa-si dea seama prin ce trec eu.Plimbandu-ne l-am vazut pe El iesind dintr-o masina;am inceput iar sa tremur...incercam sa trec mai departe ,sa-l salut si atat...credeam ca a iesit din masina sa mearga undeva anume!
I-am facut din mana si incercam sa raman calma in timp ce ma departam...dar cand eram sigura ca ce a fost mai greu a trecut ...ma intreaba de ce ma grabesc;nu-mi dadusem seama ca el m-a vazut inainte sa-l vad eu si a coborat special sa vorbeasca cu mine.M-am oprit...dar inima mea parca o luase la fuga in locul meu.Am vorbit lucruri banale,ca doi amici...si am plecat.Stiam ca totul este trecut,eram convinsa ca el a si uitat totul si ma priveste doar amical.Ce m-a surprins a fost ca prietena mea,deloc curioasa de obicei,m-a intrebat de unde il cunosc.Am incercat sa par indiferenta...dar ea ma surprinde si mai mult cu o alta intrebare:"te place,nu-i asa?si tu il placi!"Am ramas fara cuvinte...am putut spune doar:"de ce spui asta?".Iar ea imi raspunde simplu:"am vazut cum te privea...si cum il priveai,atat!am dreptate nu-i asa?".....Si avea!
Prietenul meu s-a intors acasa am fost o perioada fericiti pentru ca peste o luna sa ne despartim.Desi amandoi vroiam sa trecem peste ce se intamplase nu am reusit.
M-am angajat din nou la primul meu loc de munca!Am inceput sa-l vad iar pe El....si mi-am pus in gand sa fac orice pentru a fi cu el.Era sansa mea!Dar el avea prietena si parea sa tina la ea.Si totusi...de cand m-am angajat a inceput sa vina iar pe acolo...trecea de 2-3 ori pe zi,statea 5 minute si pleca...asa fara nici un motiv.I-am aratat ca inca ma atrage...El imi dadea sperante dar nu mai era ca inainte...nu mai parea sincer.In momentul acesta facea un gest care sa ma faca sa cred ca inca ma place...imi facea complimente,ma intreba tot timpul de ce refuz toti baietii care se apropie de mine...parea interesat de ce mi se intampla....iar in momentul urmator era total indiferent.
intr-o zi m-am hotarat sa vorbesc cu el sperand ca va fi la fel de sincer cum fusese cu ceva timp in urma.Am fost foarte dezamagita de felul in care a pus problema:s-a gandit ca ar fi bine intai sa vedem daca ne potrivim la pat...si apoi ...vom trai si vom vedea.Ma jignise din nou si de data aceasta nu aveam de gand sa mai trec cu vederea.Am spus clar ca nu sunt genul acesta de fata...sa-si ia gandul.
O luna nu am mai vorbit cu el,doar il salutam...si atunci evitam sa-l privesc..speram sa-si dea seama ca si-a facut o parere gresita despre mine.Dar a aparut o alta fata....frumoasa,indrazneata care sa-i ofere si care probabil i-a si oferit ce isi dorea...M-am imprietenit cu ea si imi povestea aproape totul.Se purta cu ea asa cum se purtase si cu mine:galant,atent...fermecator.Au iesit in oras....dar nimic ...o relatie nu aveau, desi ea nu avea prieten.Eu continuam sa-l tratez cu indiferenta...desi el cauta tot felul de pretexte petru a vorbi cu mine.Nu ntelegeam de ce nu vrea sa fie cu mine,chiar si fara sa tina la mine(nu ca mi-as fi dorit asta,dar pe toate fetele cu care fusese de cand l-am cunoscut,nu dadea doi bani...si lasad modestia la o parte le eram superioara...)
Dupa o luna mi-a trecut supararea,ma obisnuisem cu ideea....il tratam la fel ca pe toti ceilalti:amical.Dar el a inceput iar sa ma ia in brate,sa-mi faca complimente...s-a oferit sa ma conduca acasa.Mi-am dat seama ca incearca sa se joace cu mintea mea si am hotarat sa inversez rolurile.Asadar intr-o seara cad m-a condus acasa si,inainte sa cobor(aveam obiceiul propus de el..de a ne saruta pe obraz); m-am hotarat ca de aceasta data sa nu-l sarut doar pe obraz.Imi era teama ca ma va respinge sau mai rau ca nu-i va placea...dar nu ma puteam abtine;si totusi in ultimul moment m-am razgandit...dar fara sa vreau am nimerit in coltul gurii...in urmatoarea secunda deja ne sarutam...a reactionat foarte bine....Am crezut ca se va termina foarte repede desi nu-mi doream acest lucru...a fost un sentiment sublim...nici la acest capitol nu aveam ce sa-i reprosez.Eu incercam sa inchei pentru a nu fi pusa in situatia de a incheia El.Dar nu ma lasa....sarutul a durat in jur de 20 minute.Au fost 20 minute in care am fost sigura ca ma place....a fost atat de senzual si ma saruta ca si cum atunci ar fi fost ultima oara si ar fi vrut sa profite la maxim...si a fost intr-adevar.Eu deja nu mai eram prezenta..eram undeva printre nori...il doream mai mult ca niciodata.iar el ma privea cu atata dragoste.....nu-mi vine sa cred ca a mintit tot timpul si m-a facut sa sper ca simte ceva pentru mine.peste cateva zile in care nu a dat nici un semn, am vorbit cu el hoatarata fiind sa-l fac sa ma dezamageasca sa-l pot uita;l-am intrebat ce a insemnat acel sarut pentru el,daca i-a placut(iar el mi-a spus ca nu dura 20 min daca nu-i placea..)....si imi da lovitura de gratie:"nu ma pot arunca asa intr-o relatie serioasa!trebuie sa ma gandesc bine!".Stiam foarte bine ce inseamna acest lucru....asa ca inca o data am renuntat la ideea de a fi cu El.
Am mai petrecut doua seri in club impreuna...seri in care mi-a spus ca i-a fost dor de mine,ca-l innebunesc cand dansez(nu-i genul lui sa vorbeasca mult si prost...e foarte sincer...si nu exagereaza niciodata cu laudele).Deja eram obisnuita cu aceasta atitudine...stiam ca urmeaza sa ma aduca apoi iar cu picioaarele pe pamant asa ca m-am decis sa-l innebunesc:am dansat foarte aproape de el..sa imi simta corpul...sa-l fac sa ma doreasca!dansa din ce in ce mai lipit de mine,asa cum nu am permis niciodata vreunui baiat(care sa nu fie prietenul meu) sa se apropie...dar si aceste momente au trecut.
Intre timp ma intelegeam tot mai bine cu ex-ul...atat de bine ca ne-am hotarat sa ne dam o noua sansa.Asadar acum sunt cu cel care a tinut 3 ani la mine si inca mai tine.Si eu il iubesc...dar ceva va ramane mereu in inima mea...o neinplinire...o dorinta...o pasiune....
El, in momentul in care m-a vazut ca m-am impacat cu ex-ul si-a schimbat brusc expresia fetei...a devenit serios si m-a privit toata seara..iar cand a plecat mi-a facut din mana fara sa ma priveasca(iar inainte sa vada ca sunt iar cu ex-ul a venit special sa ma salute. .tocmai in celalalt capat al incaperii,care nu era tocmai mica).
Am ramas totusi cu o intrebare in minte:a simtit ceva vreodata pentru mine?daca da de ce nu a facut nimic?SAU POATE AU FOST DOAR NISTE ILUZII DESARTE CARE INCA NU-MI DAU PACE?poate ca o sa aflu raspunsul de la voi.
« Ultima Modificare: 03 Ianuarie, 2006, 03:18:12 am de only u »
"Daca iubesti pe cineva,ii ierti orice greseala;daca esti cu adevarat indragostit crezi ca a gresit din iubire..."

Offline viulian

  • Administrator
  • *****
  • Mesaje postate: 1941
  • Karma: 68
  • Gen: Bărbat
  • :)
    • Vezi Profilul
    • http://www.hex.ro
Re: Iluzii desarte
« Răspuns #6 : 14 Decembrie, 2005, 03:43:52 am »
Uf... recunosc ca doream un final fericit :) povestii tale.

Am incercat sa inteleg.
El si-a afirmat mereu deschiderea fata de tine, dar tu ai fost agresiva, incercand mereu sa ii ascunzi (si chiar si de tine) propriile-ti trairi. Adica erai moarta dupa el, dar nu il lasai sa se apropie prea mult de tine. El te simtea, dar odata cu simtirea ii sosea si un feedback contradictoriu. Pai tu ce ai mai crede, daca cineva ar face asa ceva cu tine ?

Probabil in viata de zi cu zi nu iti este usor sa cedezi controlul, mai orice situatie trebuie sa fie dominata de tine. Dar in prezenta Lui, de unde calcule, de unde control, de unde putere? mai degraba voiai sa ii cedezi, sa fii fatis slaba; ceea ce te facea sa te simti tare nesigura si sa compensezi asta asta cu o atitudine rigida si inflexibila care sa iti redea ideea de control.

Cumva parerea mea e ca n-ai fost pregatita pentru o astfel de relatie... Te-a luat prea repede, prea intens, si foarte multa energie s-a dus in a iti pastra un cat de cat echilibru interior. Te considerai stabila, viata ta avea ritm, totul era aproape calculat siiii... si!

Te-a placut...

Faptul ca venea cu alte fete, era o mica parada. Te chinuia si el putin, probabil afectat de zgomotul infernal al motoarelor tale care incercau din rasputeri sa tina nava pe directia considerata optima.. ( scuze de metafora.. ).
Poate daca s-ar fi comportat mai dependent de tine - ti-ar fi fost mai usor sa zici da. Siguranta lui de sine te-a facut sa te indepartezi si mai mult - nu era un barbat usor de controlat, doar, nu ?

De cateva ori ai parut enervata de faptul ca el disparea cand aparea prietenul tau. Pai voiai sa stea acolo sa indure ? Poate il afecta sa te vada rece cu altul, decat calda cu el. Si insistand sa fii rece, si nu calda. Si atunci - de ce sa se chinuie ?

Deh, asta e... revino-ti si tu incet incet, caci data viitoare... vei sti ce trairi iti doresti sa traiesti :)

Offline ONLY DESIRE

  • *****
  • Mesaje postate: 1129
  • Karma: 34
  • Gen: Femeie
  • LoveTime.Ro
    • Vezi Profilul
Re: Iluzii desarte
« Răspuns #7 : 14 Decembrie, 2005, 01:54:12 pm »
cred ca in sfrsit cineva a inteles cu adevarat la ce se rezuma exact aceasta poveste a mea.nici eu nu as fi putut sa explic mai bine!poate nici nu-ti dai seama cata dreptate ai(din pacate).am fost rigida cu El pentru ca nu vroiam sa fiu la fel ca toate celelalte...nu vroiam sa stie ce influenta are asupra mea...imi era frica sa nu profite de sentimentele mele...asa cum a si facut probabil la un moment dat.Dar ma intreb....atunci cand placi o persoana si nu poti fi cu ea,oare atunci cand nimic nu-ti mai sta in cale nu alegi oare sa fii cu ea?...maai nou am auzit chiar de la El(nu stia ca vorbeste cu mine) ca nu a fost indragostit de mine,ca il atrageam doar fizic...dar oare aceasta atractie fizica nu e suficienta pentru a fi cu cineva?sau era doar suparat din cauza faptului ca m-am impacat cu ex-ul si la fel ca mine si el incearca sa-si ascunda sentimentele de propria persoana?
     sa-mi revin?!crede-ma ca asta incerc sa fac de 9 luni.....sssi poate ca voi reusi intr-o zi dar parca soarta nu ma lasa,nici sa fiu cu el dar nici sa-l uit..........atunci cand sunt convinsa ca mi-a trecut(ca in aceste momente de exemplu) se intampla ceva si Il scoate din nou in calea mea!Si nici El nu vrea sa ma lase sa-l uit;nu sstiu daca din orgoliu sau pentru ca simte ceva pentru mine...cert e ca atunci cand ne departam foarte mult face ceva sa se apropie de mine!voi reveni pe masura ce vor avea loc alte evenimente.........
« Ultima Modificare: 14 Decembrie, 2005, 02:59:45 pm de only u »
"Daca iubesti pe cineva,ii ierti orice greseala;daca esti cu adevarat indragostit crezi ca a gresit din iubire..."

Offline viulian

  • Administrator
  • *****
  • Mesaje postate: 1941
  • Karma: 68
  • Gen: Bărbat
  • :)
    • Vezi Profilul
    • http://www.hex.ro
Re: Iluzii desarte
« Răspuns #8 : 14 Decembrie, 2005, 03:38:41 pm »
Genul acesta de trairi.. e greu sa le poti clasifica - in sensul sa iti apara clar cata este nevoie sexuala, cata este compatibilitate, cata este rezonanta afectiva, cata este atractie... Adica ar trebui sa te cunosti foarte bine sa le vezi separat pe toate.

Cand el zice ca a fost _doar_ atras sexual de tine, poate o zice ca vrea sa induca in eroare, sau ca poate nici lui nu i-a fost clar sa inteleaga ce era cu acest magnetism al vostru si o rationalizeaza ca probabil ceva sexual (dar magnetismul... magnetismul este mai mult decat sexualitatea).

Citat
atunci cand placi o persoana si nu poti fi cu ea,oare atunci cand nimic nu-ti mai sta in cale nu alegi oare sa fii cu ea?

Ei bine, exista un soi de revolta asupra neputintei de a fi cu persoana respectiva, atunci cand iti doresti din tot sufletul sa fii cu ea si ea alege sa nu. Adica iti doresti ca persoana sa iti cedeze, stii ca rezoneaza fix ca tine, stii ca totul ar putea fi o bucurie extatica, dar daca apar piedici... incepi sa urasti persoana respectiva. Este aparare cumva impotriva suferintei. Nu poti sa stai mereu dorind, dar neprimind - si inundat in mesaje contrare. Te indepartezi... cam asta cred ca s-a intamplat in sufletul lui.

Sfaturi cum sa uiti de asta nu stiu... te vei satura la un moment dat si vei pune punct asteptarii. E tarziu sa repari ceva, sa poti sa regasesti acele momente initiale. Acea... inocenta sa-i zic, nu mai poate fi regasita - caci s-a adunat muuulta frustrare intre timp. A ramas doar amintirea ei.
De asta am si zis in mesajul trecut "data viitoare vei stii ce iti doresti" - convingerea mea personala este ca nu merge decat daca o iei de la zero, si faci ceea ce e natural sa se intample, nu ceea ce e corect sa se intample.......

Offline ONLY DESIRE

  • *****
  • Mesaje postate: 1129
  • Karma: 34
  • Gen: Femeie
  • LoveTime.Ro
    • Vezi Profilul
Re: Iluzii desarte
« Răspuns #9 : 14 Decembrie, 2005, 10:10:09 pm »
Citind aceste randuri am avut impresia ca cel care le-a scris este El....sau chiar eu!intotdeauna am crezut ca nici el nu este sigur ce isi doreste de la mine!imi punea pamantul la picioare iar in momentul urmator imi arata ca nu insemn nimic pentru el...si un alt gand(consolativ probabil) si-a mai facut loc in mintea mea:daca nu dorea sa fie cu mine pentru ca ii era frica sa nu se indragosteasca(caci am uitat sa precizez ca a avut o experienta nefericita si si-a propus sa nu se ami indragosteasca niciodata...si e cea mai ambitioasa persoana din cate cunosc)?de ce cred asta ?pentru ca toate fetele cu care a fost de cand il cunosc au fost urate...dar urate(si cand spune "urate" ma refer la cele care nu au grija de ele; stiu sigur ca aspctul fizic e important pentru el si mai stiu si  ca are gusturi bune...dar mereu evita contactul cu fetele care arata bine).
sunt constienta ca toate acestea vor fi doar niste amintiri,o imensa pasiune nematerializata......insa ceea ce nu ma lasa sa trec mai departe e aceasta incertitudine:m-a placut oare? sau a fost doar un joc pentru el?sentimentele lui pentru mine au existat doar in imaginatia mea sau au fost reale? :-*
« Ultima Modificare: 08 Iunie, 2006, 12:02:21 pm de only u »
"Daca iubesti pe cineva,ii ierti orice greseala;daca esti cu adevarat indragostit crezi ca a gresit din iubire..."

Offline Lorelei

  • *****
  • Mesaje postate: 3060
  • Karma: 108
  • Gen: Femeie
  • N.
    • Vezi Profilul
Re: Iluzii desarte
« Răspuns #10 : 14 Decembrie, 2005, 11:42:14 pm »
E greu de zis daca totul e o iluzie sau nu. Din ceea ce ai povestit este clar ca exista atractie intre voi, un soi de magnetism care e greu de crezut ca este sexualitate pura. Si da, si eu cred ca e un bun punct de pornire pentu o eventuala relatie. Acum insa intra in joc cat esti tu dispusa sa risti. Ce vreau sa zic este ca din ceea ce scrii se pare ca stabilitatea este foarte importanta pentru tine. E un fel de a da vrabia din mana pe cioara de dupa gard. E clar ca renuntand la vechea relatie (care insa nu pare suficient de puternica, daca un asemenea personaj a reusit sa o zguduie asa tare) te arunci cu capul inainte intr-o chestie care poate nu va duce la nimic sau din care vei iesi eventual ranita. Sigur poate sa iasa ceva foarte fain, dar riscuri sunt mari. Si le resimti foarte bine simtindu-te fara control, vulnerabila. Acum eu una m-as arunca intr-o astfel de relatie daca as gasi tipul asta de atractie, cu toate riscurile asumate. Gandesc  ca merita eventuala suferinta de dupa (peste care voi gasi eu intr-un final cum sa trec) pentru fericirea pe care o am "acum". Ce e fericirea? E o iluzie, nu poate exista decat fragmentar, nu mai cred de mult in fericirea care dureaza o viata. Asa incat uneori nu e rau sa furam un strop de aici, un strop de dincolo... Dar aici intervine subiectivitatea mea, care nu are atata nevoie de control si nici atata nevoie de siguranta. Pentru tine va trebui sa judeci singura ce este important si cat esti dispusa sa sacrifici sau sa risti. Nu pot decat sa-ti doresc sa stii ce faci, indiferent ce se va intampla.
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

Offline ONLY DESIRE

  • *****
  • Mesaje postate: 1129
  • Karma: 34
  • Gen: Femeie
  • LoveTime.Ro
    • Vezi Profilul
Re: Iluzii desarte
« Răspuns #11 : 15 Decembrie, 2005, 12:49:40 am »
ai dreptate...dintr-o astfel de relatie nu ar putea rezulta decat multe clipe fericite...si crede-ma ca am fost dispusa sa-mi asum acest risc;as fi fost dispusa asa risc otul ...dar cineva nu a vrut..si cu parere de rau trebuie sa spun ca poate chiar El nu a vrut!timp de 5 luni cat am fost singura nu m-a interesat nici un alt baiat...nu am dat sperante nimanui desi crede-ma ca am avut multi pretendenti(iar el stia asta).Si-a pus multi prieteni sa ma invite in oras(iar daca nu i-a pus el atunci nici nu a facut nimic sa-i impiedice sa ma invie)... a fost de fata cand am refuzat multi baieti...a inteles probabil ca doar la El ma gandesc!dar nu a facut nimic..desi initial am crezut ca are nevoie de timp pentru a ma analiza(intr-o conversatie pe mess mi-a spus ca vrea sa vada de ce sunt capabila...pentru ca mai apoi sa-mi spuna prin metafore ca putem avea doar o relatie sexuala).....m-am convins pe parcurs ca nu avea cum sa fie asa;nu-ti trebuiesc 5 luni ca sa-ti dai seama de ce este capabila o persoana...Tu ce parere ai?mi-ar prinde bine sa-mi dai niste sfaturi pt ca imi place cum gandesti
"Daca iubesti pe cineva,ii ierti orice greseala;daca esti cu adevarat indragostit crezi ca a gresit din iubire..."

Offline Lorelei

  • *****
  • Mesaje postate: 3060
  • Karma: 108
  • Gen: Femeie
  • N.
    • Vezi Profilul
Re: Iluzii desarte
« Răspuns #12 : 15 Decembrie, 2005, 01:03:09 am »
Pai sfaturi sincera sa fiu nu am. Dar intreaba-te totusi daca chiar simti ca voia numai sex de la tine si atat. Si mai intreaba-te daca nu era si asta un inceput de la care sa iasa si altceva. Si de ce te-a deranjat asa tare ca vrea sex? Mai intreaba-te de ce iti e teama sa fii si vulnerabila? Pari a fi destul de puternica sa faci fata unei caderi. De unde teama asta? Nu stiu toate datele problemei, nu stiu cati ani ai, care era relatia ta cu prietenul tau etc etc. Numai tu stii toate astea. Dar posibil sa fie asa cum zice si iulian, momentul ala sa fi trecut cumva. Important e cu ce te-ai ales din toata povestea asta? Ce ai invatat? Si ce vei face pe viitor.
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

Offline ONLY DESIRE

  • *****
  • Mesaje postate: 1129
  • Karma: 34
  • Gen: Femeie
  • LoveTime.Ro
    • Vezi Profilul
Re: Iluzii desarte
« Răspuns #13 : 15 Decembrie, 2005, 02:11:22 am »
intr-adevar am uitat sa specific varsta..am 20 de ani!i sunt constienta ca a trecut varsta la care o relatie se rezuma doar la saruturi....problema e ca nu-mi doresc o relatie bazata "doar" pe sex.Asadar nu ma deranja faptul ca el dorea sex..ci nu-mi doream ca el sa vrea "doar"sex.pentru ca as minti daca as spune ca nu-l doream...poate ca il doream  chiar prea mult si de aceea ma tulburau atat de mult atingerile lui..si chiar simpla lui prezenta
cat despre faptul ca nu accept sa se vada ca sunt vulnerabila...experienta m-a invatat ca nu e bine si ca in final voi suferi mai putin.sunt realista si imi dau seama ca voi trece peste asta..peste ceva timp ce-i drept,dar voi trece....si asa cum am mai spus imi doresc sa stiu daca a tinut vreodata la mine sau nu, pentru a invata ceva din aceasta poveste.....si doar persone care nu au fost implicate pot fi obiective; avand mai multe pareri poate voi ajunge in final la o concluzie
« Ultima Modificare: 01 Februarie, 2006, 02:04:34 pm de only u »
"Daca iubesti pe cineva,ii ierti orice greseala;daca esti cu adevarat indragostit crezi ca a gresit din iubire..."

Offline viulian

  • Administrator
  • *****
  • Mesaje postate: 1941
  • Karma: 68
  • Gen: Bărbat
  • :)
    • Vezi Profilul
    • http://www.hex.ro
Re: Iluzii desarte
« Răspuns #14 : 15 Decembrie, 2005, 11:32:23 am »
Eu ma intreb daca tu chiar ai avea ceva de invatat daca ai sti ce a fost in sufletul lui. Ar putea fi consolator - adica daca te decizi ca "da dom'le, m-a vazut doar ca o bucata de carne" atunci ti-e mai usor sa faci fata vinovatiei ca nu ai actionat la momentul potrivit. Ti-ai spune "a, am stiut eu de ce am fost reticenta" si te-ai mai calma ca pana la urma a fost bine ca nu i te-ai dat, si ca nu are rost astfel sa mai regreti etc.

DAR.

Problema mie mi se pare la faptul ca tu refuzi sa accepti sa fii vulnerabila. Sunt multe de zis filozofic, ideea este insa ca daca fugi de vulnerabilitate, nu vei fi niciodata cu adevarat puternica. Ziceai de extreme... Abia cand vei fi linistita cu punctele tale slabe, abia atunci vei fi cu adevarat puternica. Pana atunci, oricate povesti din acestea vei avea, de toate vei fugi si vei incerca sa vezi numai punctele slabe ale celuilalt ca sa iti justifici fuga. Dar fuga.. fuga e a ta, din tine vine, din cauza trairilor a caror intensitate nu o poti controla. Nu e de la celalalt..

Deci..

Vezi ce e cu tine, si ce e cu nevoia de a domina barbatul, si de a avea controlul (dpmdv feminitatea nu inseamna asta, feminitatea inseamna receptivitate, caldura - nu inseamna agresivitate si control...). Cand iti vei intelege punctele vulnerabile, si vei fi ok cu riscurile care apar de acolo, abia atunci vei fi puternica. Deoarece indiferent ce s-ar intampla, nu mai ti-e frica..

 

Related Topics

  Titlu / Creat de Răspunsuri Ultimul mesaj
2 Răspunsuri
1772 Vizualizări
Ultimul mesaj 27 Ianuarie, 2005, 09:29:13 am
de lorey
0 Răspunsuri
1190 Vizualizări
Ultimul mesaj 02 Decembrie, 2005, 09:37:03 am
de yomansart
0 Răspunsuri
1790 Vizualizări
Ultimul mesaj 08 Februarie, 2006, 09:11:13 pm
de Rudy Valentino
10 Răspunsuri
5313 Vizualizări
Ultimul mesaj 24 Octombrie, 2006, 12:06:44 pm
de burn_2_hell
0 Răspunsuri
2192 Vizualizări
Ultimul mesaj 30 Decembrie, 2007, 09:10:41 pm
de nibasus