Totul despre Iubire

Romanian discussion room => Povestea mea => Subiect creat de: ONLY_NICO din 16 Mai, 2006, 05:20:29 pm

Titlu: povestea mea...
Scris de: ONLY_NICO din 16 Mai, 2006, 05:20:29 pm
Eram de doi ani de zile impreuna,ani in care m-am simtit iubita,fericita si am daruit iubire.Locuiam impreuna,pur si simplu eram o familie.Ne facem planuri de viitor,ne doream un copil,era foarte frumos...Pur si simplu intr-o saptamana s-a terminat tot.M-am suparat pe el dintr-un nimic dar apoi situatia s-a agravat,am observat ca incet,incet trec pe locul doi.Nu am vb cu el mai nimic in afara de o conversatie amicala.Totusi ne facuseram planuri ptr week-end-u ce a trecut insa el ii promisese varului sau ca sa se duca la cumparaturi.Binenteles ca mi-a spus sa mergem impreuna dar nu am vrut,eu vroiam doar sa se tina de promisiune si de planurile pe care mi le facusem noi,atat.el a preferat sa se duca cu varul sau.ne-am certat,foarte tara,nu stiu ,poate ca eram eu mai nervoasa si din cauza stresului(imi facusem un test de sarcina si imi iesise neconcludent).i-am spus si lui si i-am spus ca eu vreau sa il avortez ptr ca nu imi doresc copilul  deoarece nu mi-l doresc pe el.intodeauna ma simteam pe locul doi si m-am saturat.l-am dat afara din casa de 4 ori ,de patru ori s-a intors ,iar a cincea oara a plecat definitiv.au trecut 5 zile de atunci si nici macar un telefon nu a dat sa ma intrebe daca sunt insarcinata.ma doare din cauza unui singur motiv,acela ca am crezut ca am gasit omul potrivit,omul care e in stare sa isi asume responsabilitatile,omul care ma iubea neconditionat,omul suficient de matur.eu nu l-am mai cautat.v-am spus povestea mea ptr ca nu mai pot sa tin in mine tot....imi vine sa plang ca am ajuns sa iubesc un om care nu ii pasa de mine absolut deloc.
Titlu: Răspuns: povestea mea...
Scris de: desdemona din 16 Mai, 2006, 06:59:37 pm
draga mea..noi suntem aici!chiar daca suntem intr-un amarat de calculator,principalul este ca suntem.
poate si tu ai exagerat...
uneori oamenii ajung la o limita cand observa ca cei de langa ei au prea multe pretentii de la ei...si ei nu le pot indeplini...pur si simplu se satura.
poate fi o faza...5 zile nu este atat de mult...poate vrea sa se linisteasca.Stiu ca pt tine pare o eternitate...dar analizeaza lucrurile cu calm,si profita de acest timp pentru a putea analiza fiecare amanunt...cu tine..cu el..cu voi..
daca iti vei da seama ca relatia voastra...ca tu,copilul ce il porti mai meritati o sansa cauta-l tu prima.Uneori barbatii sunt atat de orgoliosi...dar isi dorec in adancul lor sa vorbeasca atat de mult cu persoana iubita..
haide curaj femeie!
Titlu: Re: povestea mea...
Scris de: littlerose din 17 Mai, 2006, 08:29:31 am
incurajare iti transmit si eu.

incearca sa te linistesti, roaga-te daca simti nevoia si asteapta un semn, de la dumnezeu sau de la el. ati fost o perioada lunga de timp impreuna. legatura dintre voi nu este inca rupta, inca va mai apartineti unul celuilalt.
fii pregatita pentru orice varianta. poti lasa si de la tine atata timp cat stii ca nu ai oferit totul si poti primi candva, odata, macar 1 la suta din ceea ce ai dat, nu mai mult.

copilul va poate uni sau nu.
fii tare!
Titlu: Răspuns: povestea mea...
Scris de: ONLY_NICO din 17 Mai, 2006, 02:35:34 pm
Am vorbit cu el insa l-am cautat eu ptr ca imi trebuiau cheile de la casa,uitase sa mi le dea.am fost foarte rece cu el iar el a incercat sa caute impacare dar eu nu pot si nu vreau sa il iert ca in momentele in care am avut cel mai mult nevoie de el ,nu a fost alaturi de mine.mi-a spus ca a crezut ca timpul o sa le rezolve pe toate iar eu am zis ca de data asta timpul nu a fost de partea lui si s-a inselat.stiu ca un copil inseamna mult insa asta nu inseamna ca datorita copilului noi o sa mai fim impreuna.consider ca sunt detul de matura sa iau o decizie iar copilul asta nu vreau sa creasca din banii parintilor mei,desi ei au spus ca e decizia mea.sufar,ca mi-am dorit f mult acest copil dar nu pot sa il tin,ptr ca vreau sa fie un copil implinit si sa aiba de toate.eu sunt angajata doar de doua luni.iar in privinta,LUI,nu vreau sa trecem ca doi straini unul pe langa celalalt si sa stim ca ne leaga doar copilul.nu este viata pe care mi-o doresc.
Titlu: Re: povestea mea...
Scris de: viulian din 17 Mai, 2006, 03:03:39 pm
Parerea mea e ca ai decis corect in legatura cu soarta copilului.. Mi se pare o dovada de maturitate sa iti asumi stressul de a nu pastra un copil (in eventualitatea ca este) decat sa strici viata copilui si a ta pentru totdeauna doar din cauza unor precepte.

Felicitari (nu stiu cat conteaza) dar e mult mai frumos sa cresti un copil pe care il doresti si ai si posibilitatea sa il cresti, decat sa iti bati joc de doua vieti. Cu prietenul (sau deja fostul tau prieten) lucrurile se vor aseza in timp cred io, nu ai sa-i ierti si atunci orice ar incerca nu se va mai apropia de tine asa cum ati fost in trecut.. Asta e. Ce nu te doboara, te face mai intelept.
Titlu: Răspuns: povestea mea...
Scris de: black rose din 18 Mai, 2006, 03:21:13 pm
incerca sa te calmezi...inceraca sa reevaluezi situatia dar in mod obiectiv....nu sa terminat relatia vostra,sin cate am inteles el vrea sa fiti impreuna...pune intr-o balanta toate avantajele si dezavantajele...vezi in care parte se inclina balanta...daca nu vrei sa fii cu el...nu are rost sa ramai pt ca pe viitor este posibil sa regrezi...in cazul copilului pastreaza-l..pt ca nu ai de unde sa sti ce va deveni...de un de stii ca,copilul tau nu va fi o personalitate...nu te priva de bucuria de a primi un zamdet de la el...de a-l asculta pt prima data cum iti spune mama,de a-l vedea cum face primul pas...ascultati inima si fa ceea ce iti dicteaza...daca esti prea conuza roaga-te Dumnezeu nu e surd si aude...El te va ajuta...stii tu ce nu te doboara te intareste...
Titlu: Re: povestea mea...
Scris de: Lena din 06 Iunie, 2006, 09:02:57 pm
hmmmmm...intotdeauna sunt lucruri nespuse in povesti....cu siguranta si in a ta...cu siguranta ca noi nu stim detaliile povestii voastre....cert este ca eu una imi pun o intrebare....daca e omul pe care tu il iubesti asa de mult si de doi ani e asa de bine...de ce sa il dai afara de 5 ori???
de ce sa nu va puteti rezolva problemele cu calm?...cu discutii in care fiecare sa poata spune ce il deranjeaza si sa incercati sa le rezolvati?
i meen...daca pe mine m-ar da cineva afara de...ce sa zic....vreo doua ori...a treia nu ar mai fi...pentru ca mi-ar da de gandit....ori nu ma iubeste...ori eu fac ceva ce il face pe celalalt sa ma tot dea afara....
cu copilul...e hotararea ta pana la urma.....oricum un copil, in cele mai multe cazuri nu poate"petici" o dragoste deja "rupta"....mai degraba o rupe si mai tare...pentru ca un copil e o bucurie, dar si o excaladare... e nevoie de parinti care sa se inteleaga bine si iubeasca si ajute...sau de unul foarte puternic....oricum, un copil are nevoie de foooarte multa dragoste....
sper sa treci peste durere si sa judeci totul la rece...incearca sa iti intelegi prioritatile si sentimentele ....si dupa sa ai o discutie cu el.....
si nu uita...dragostea are nevoie de respect...
mult noroc iti urez si mi-as dori sa nu existe suferinta pe lumea asta

Lena
Titlu: Răspuns: povestea mea...
Scris de: ONLY_NICO din 11 Iunie, 2006, 02:19:44 pm
A trecut o luna de atunci.ma simt mult mai bine si am inteles foarte multe in timpul asta.am sa iti raspund la intrebare "lena".este simplu,timp de o saptamana asta am incercat sa fac ,sa discut si sa rezolv problemele cu calm,fara a ajuge la aceasta ruptura.el nu comunica,m-a lasat pe mine sa ma zbat si sa acumulez aceste frustari in sufletul meu.ptr el era mai importat un meci de fotbal decat sa ne rezolvam problemele.toate s-au acumulat,in tot acest timp,nu stiu daca intelegeti,sa ai persoana pe care o iubesti atat de aproape de tine insa in acelasi timp atat de departe, atat de neinteresata...am rabufnit.asta a fost .cand l-am dat eu afara din casa,el s-a intors,nu l-am  chemat eu inapoi.in momentul cand am facut asta,am stiut ca s-a terminat.a fost decizia lui sa se intoarca de 4 ori.eu am ramas la aceeasi decizie.
Titlu: Răspuns: povestea mea...
Scris de: ONLY_NICO din 11 Iunie, 2006, 04:11:40 pm
fiecare dintre noi avem o singura viata,iar in cazul meu,vreau ca viata mea sa fie asa cum VREAU EU.sunt convinsa ca undeva exista si acel om care sa ma aprecieze,care sa aibe rabdare sa imi asculte bucuriile si supararile,sa ma inteleaga,sa ma respecte ca om  si nu in ultimul rand sa ma iubeasca.inca simt ca mai am multe de oferit si ma bucura lucrul asta.traiesc ptr ca inca mai pot zambi,mai pot darui si mai ales ptr ca sunt atatea persoane care au nevoie de mine si care ma iubesc .cateodata,un sut in fund e un pas inainte... :)
Titlu: Re: povestea mea...
Scris de: Alia din 11 Iunie, 2006, 08:12:47 pm
Asa este.... de multe ori intr-o relatie in care treburile nu mer "struna", partenerii au impresia ca dupa casatorie lucrurile se vor "aseza", din pacate de cele mai multe ori nu este asa. Important este sa invatam din greseli (indiferent ale cui sunt) si sa avem puterea de a merge mai departe