Totul despre Iubire

Romanian discussion room => Povestea mea => Subiect creat de: Strumfita din 30 August, 2006, 04:55:45 pm

Titlu: Povestea mea ...
Scris de: Strumfita din 30 August, 2006, 04:55:45 pm
   Cred ca ar fi cazul sa-mi fac curaj si sa-mi povestesc viata .. sa-mi scriu povestea .. povestea mea. Numai gandul ca trebuie sa scriu toate intamplarile din viata mea .. ma infioara.
  Nu ma prea pricep sa povestesc .. asa ca vreau sa imi cer scuze daca nu voi scrie prea frumos. Imi cer scuze daca voi uita cate ceva pe dinafara ..
  E ciudat .. nici macar nu am inceput sa scriu despre viata mea .. si deja lacrimez.
  Povestea mea a inceput pe data de 18.01.1991. Pana sa ma nasc eu .. era totul foarte frumos ... parintii mei se intelegeau foarte bine si erau foarte fericiti. Fratele meu .. era foarte fericit cand a aflat ca va avea o surioara ... tatal meu si-a dorit intotdeauna o fetita ,iar mama ... mama era putin trista .. ea isi dorea baiat pentru ca stia foarte bine ca fetele sufera intotdeauna si sunt mai sensibile. Toate acestea s-au schimbat dupa ce m-am nascut. Tatal meu a fost foarte fericit.. mama la fel. Eram o fetita foarte uratica .. eram mai negricioasa .. aveam ochii mari si negri ... toata lumea zicea ca sunt uratica doar bunicul imi lua apararea  :D
    Nu tin minte foarte multe din "copilaria" mea .. imi amintesc doar de pe la 5 ani cum a fost. Nu tin minte sa fi avut o copilarie .. nu am avut ocazia sa fiu copil. Tatal meu .. dupa ce am implinit eu 2 ani .. s-a schimbt foarte mult. Nu mai dadea banii in casa .. pleca intotdeauna cu prietenii la biliard .. la iarba verde .. la munte, iar pe noi ne lasa acasa. Parca ii era rusine cu noi.
  Ce faceam eu cand eram mica? Imi petreceam noptile .. cu mama in bucatarie .. asteptandu-l pe tatal meu care ajungea acasa pe la 3-4 dimineata, intra in casa .. nici macar nu saluta ..se baga imbracat in pat si adormea. Pe la ora 5 se trezea si pleca la munca pana in dimineata urmatoare pe la 3-4 nu-l vedeam .. doar foarte rar cand venea sa faca dus si sa se schimbe dupa care pleca iar.
   Noi nu aveam ce manca .. de multe ori mancam paine goala .. sau paine cu gem . Orice era bun. Mai primeam si noi cate o ciocolata la cateva luni de la prietenele mamei mele, iar atunci era sarbatoare. Erau zile in care mama nu manca nimic toata ziua pentru ca nu prea aveam mancare si trebuia sa ne hraneasca pe noi. Tata venea cu buzunarele pline de bani .. cerea de mancare si cand vedea ca nu este altceva de mancare decat cartofi piure ,, fara carne sau sarmele "de post" incepea sa zica "da' ce .. asta e mancare? asta ii mancare pentru porci .. ma duc sa mananc la restaurant" .. si pleca.
   Mama plangea intotdeauna , iar eu .. eram mereu langa ea si o sprijineam. Faceam tot posibilul ca pe cand ajungea ea de la lucru sa fie curat acasa. Tatal nostru .. parca era la hotel. Venea si pleca cand vroia .. nu-si asuma responsabilitatile .. nu dadea bani in casa .. nimic. Parca nu facea parte din familie.
    La gradinita toti se purtau foarte urat cu mine. Eram imbracata mai ... "decent" .. nu aveam bani de haine. Ma imbracam cu haine primite de pe la prietenele mamei mele care aveau si ele copii.La bloc .. toti copii se purtau urat cu mine si cu fratele meu ( care e cu 3 ani mai mare decat mine ) pentru ca noi niciodata nu aveam bani sa ne cumparam inghetata . In ciuda posibilitatilor noastre mama noastra a facut tot posibilul sa primim o educatie buna .. sa stim sa ne comportam in societate. Eu cu fratele meu invatam intotdeauna foarte bine .. era singura bucurie pe care i-o puteam face mamei noastre. Faceam tot posibilul sa nu ne imbolnavim pentru a nu fi nevoita mama noastra sa ne cumpere medicamente .. de-abia aveam bani de mancare .. de unde si de medicamente?
   Mama lucra in mai multe locuri pentru a ne putea intretine ... facea tot posibilul sa fie bine. Eu nu prea ieseam afara pentru ca stiam ce ma asteapta .. batjocura, asa ca stateam acasa .. ma inchideam in camera mea si ma ascundeam in coltul meu de camera. Stateam acolo ore in sir .. si ma gandeam la ce va fi.
   Dupa un timp .. tatal nostru a devenit un om violent. Nu consuma bautura .. deci nu avea scuza. Daca spargeam un pahar sau ceva .. intotdeauna trebuia sa recunosc .. cu forta. Nu ma intreba frumos ci lua cureaua ( era o curea de piele .. lata ) si incepea sa dea pana recunosteam, iar dupa ce recunosteam mai dadea ca pedeapsa. Nu conta cine facea gafa ... fie ca eu sa fratele meu eram vinovati, amandoi primeam bataie .. ca doar suntem frati si nu trebuie facuta diferenta intre frati. Mama noastra nu prea avea ce face .. stiam foarte bine ca daca se baga va fi luata si ea la palmi asa ca o rugam sa stea in camera si sa nu se bage.
    Fratele meu nu prea isi arata durerea .. se arata "barbat" .. nimeni nu-si putea da seama ca defapt sufera . Eu .. ma ascundeam in camera mea si plangeam .. cand nu auzea mama. Stiam foarte bine ca nu e bine daca ma vede mama plangand pentru ca ar fi durut-o mai mult, asa ca in fata ei eram o fata curajoasa si puternica ce nu plangea niciodata si care o imbarbata intotdeauna pe mama ei. Nu stiu ce s-ar fi facut mama fara mine , iar eu nu stiu ce m-as fi facut fara ea.
  Tin minte ca pe la 6 ani .. a venit tata intr-o dupa-amiaza acasa, iar eu cu fratele meu i-am cerut bani sa ne luam o inghetata .. ca ne era pofta .. si ne-a dat 5.000 lei, iar cand a venit mama sa-i ceara bani pentru o paine .. ulei si lapte "ca sa am ce sa le dau la copii sa manance" , a scos 5000 lei din portofelul plin cu bani .. si i-a aruncat pe jos .. ca la un caine. In momentul acela mama a izbucnit in plans, iar tata a inceput sa rada, eu m-am pus in genunchi si am luat banii .. si i i-am dat mamei .. banii care i i-a dat tata  si  inca 10.000 lei ( banii pe care ni i-a dat tata mie si fratelui meu pentru inghetata .. i i-am dat mamei ) .
   De multe ori, seara .. imi era frica sa ies din camera sa ma duc la baie .. pentru a nu ma intalni cu tata pe hol .. si sa gaseasca iar motiv ca sa ma bata .. asa ca incepusem sa am niste probleme cu sanatatea.
   Oricum nu mergeam eu prea des la gradinita .. imi erau frica de copii .. intotdeauna eram lovita si batjocorita de ei, asa ca o rugam pe mama sa ma lase sa raman acasa.

  Imi pare rau .. voi continua povestea mai tarziu .. dupa ce ma voi linisti.  :'(
   
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: Lorelei din 30 August, 2006, 05:03:08 pm
Am crezut intotdeauna ca scrisul este o forma de catharsis, o eliberare, o aruncare in afara. Scrie! Scrie-te! Impresionant si cutremurator! Sper ca lucrurile totusi s-au mai schimbat intre timp.
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: pokemon din 30 August, 2006, 05:07:36 pm
Trist...si dureros... :'( :'( :'(  Nu stiu daca te putem ajuta in vreun fel...dar iti vom fi aproape....multi pupici...si nu uita k cineva e acolo doar pt tine...
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: Just din 30 August, 2006, 05:17:26 pm
 Dureros! si eu sper ca lucrurile s-au schimbat si ca acum va este bine. Iti sunt alaturi ,Lonely Angel.
Titlu: Răspuns: Povestea mea ...
Scris de: Strumfita din 30 August, 2006, 05:34:01 pm
  Sincer .. imi e cam rusine sa-mi spun povestea. Nu a fost o experienta prea frumoasa .. si nu imi place sa ma plang. Mi-e rusine de copilaria mea si sper ca nu o sa va schimbati parerea despre mine. Intotdeauna m-am simtit prost si am incercat sa las trecutul la o parte .. si nu am povestit nimanui toate aceste lucruri.  :-[
 
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: pokemon din 30 August, 2006, 05:40:25 pm
Dar oare ce vina ai tu pt tot ce s a intamplat?Ai poate vina ca ai fost alaturi de mama ta...si te ai gandit sa nu sufere si mai mult...ai vina ca ai fost un copil care s a maturizat mult prea devreme...ai vina ca nu ai avut o copilarie fericita???? Nu draga mea...tu nu ai avut nici o vina...din contra...meriti sa fii apreciata pt tot ceea ce ai facut si pt ca le ai oferit mamei si fratelui tau dragoste,afectiune si ai avut grija de ei...asa cum ai putut tu mai bine :)
Capul sus scumpa....nu are de ce sa ti fie rusine
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: |ngerMorT din 30 August, 2006, 05:44:13 pm
Doamne Ingerasule...nu trebuie sa-ti fie rusine...din pacate prin ce ai trecut tu au trecut si altii...in multe case se intampla astfel de evenimente...si suferinta este cu atat mai mare cu cat ea este pastrata in interiorul casei, in sufletele celor care sufera...este bine sa spui, este bine sa te descarci si este bine sa stii ca iti suntem alaturi... Nu trebuie sa-ti fie rusine...nu este vina voastra ca ati trecut prin ce ati trecut...voi erati doar nsite copii, prea mici pentru a actiona in vreun fel...iar mama voastra era constienta ca trebuia sa va ofere un acoperis si niste mancare, chiar daca asta inseamna sa stati in acceasi casa cu tatal vostru. Nu o sa-si schimbe nimeni parerea despre tine..nu o sa te privim cu alti ochi...nici cu dispret si nici cu mila!  :-* Cand te simti pregatita scrie...
Titlu: Răspuns: Povestea mea ...
Scris de: desdemona din 30 August, 2006, 05:46:56 pm
Pokemon mi-a luat-o inainte :D
Draga mea...toti avem un trecut...unii ne mandrim cu el...altii nu.De unii au depins lucrurile...de altii nu.
De tine nu a depins nimic,tu ai facut ca aceste fapte sa scoata in evidenta o fata puternica si cu un suflet minunat.
Dar uite si asculta-ma bine:
"Daca maine te voi uita,poimaine vreau sa te admir nu pentru ce ai facut,ci pentru ceea ce esti."
asta ca tu se te mai linistesti in privinta trecutului .Curaj si scrie mai departe!
De foarte mult timp iti asteptam povestea!

                                                                te imbratiseaza Alexandra Maria
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: Escu din 30 August, 2006, 05:58:15 pm
ai mult curaj, si meriti ce e mai bun pe lumea asta.mi-am dat seama ca problemele mele nu sunt asa de grave...
daca pot sa te ajut vrodata cu ceva...just name it.nu vreau nimic in schimb.
asteptam continuarea.
Titlu: Răspuns: Povestea mea ...
Scris de: Strumfita din 30 August, 2006, 06:13:58 pm
Va multumesc pentru intelegere .. stiam foarte bine ca ma veti intelege. Stiu ca trebuia sa incep sa-mi scriu povestea de mult .. dar mi-a fost greu. Am incercat sa o fac de cateva ori dar m-am razgandit si am sters tot. Credeam ca e mai bine daca stiu numai eu .. mi-a fost frica sa nu fiu desconsiderata..  :'(
A trebuit sa merg mai departe .. mama mea a contat pe mine .. eram unicul ei sprijin avand in considerare ca ea e singura la parinti, iar rudele din partea tatalui meu nu ne ajutau .. eu nici macar nu ii cunosteam ... lor nu le pasa. Prietenii .. s-au dat la o parte cand au vazut ca au inceput problemele .. asa ca am ramas doar noi.  :'(
   
   Voi continua .. dar nu acum .. poate mai tarziu.
 Va multumesc pentru ganduri  :-* :-*
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: pokemon din 30 August, 2006, 06:17:56 pm
Cand o sa te simti pregatita...sa spui tot ce ai pe sufletel...noi vom fi aici...alaturi de tine :)
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: sunshine din 30 August, 2006, 06:24:54 pm
Prietena mea rade de mine mereu ca scriu si citesc pe acest forum, nu intelege ce fel de oameni pot sta asa ......."fara rost sa vorbeasca cu niste necunoscuti, cine stie ce ciudati". Nu am reusit sa o fac sa inteleaga ca voi sunteti familia  mea, pe langa copii, adevaratii prieteni , care stiu ce inseamna singuratatea si suferinta( sub diversele ei forme) .
  Aici , dragul meu ingeras, simt ca traiesc, aici am inteles ca pot sa scriu si sa plang cat doresc pentru ca voua va pasa, voi stiti sa ascultati fara sa criticati, aveti intotdeauna o vorba buna pentru oricine, va pasa si asta m-a facut sa inteleg ca toti cei de aici au suferit cel putin o data in viata.
  Sunt mama si am trait tot ce a trait mama ta, numai ca eu am avut parintii care m-au ajutat sa razbat .Copiii nu au fost batuti atat de bestial pentru simplul fapt ca aproape niciodata tatal lor  nu este acasa inainte de ora lor de culcare. Dar asta deja face parte din povestea mea ( pe care probabil o voi continua candva).
  Niciodata scumpa mea sa nu-ti fie rusine cu viata ta, tu si fratele tau sunteti deosebiti, ati reusit sa o tineti pe mama voastra in viata si trebuie sa stii ca datorita voua si pentru voi a reusit sa mearga inainte si sa treaca peste toate suferintele.
    Trebuie sa ai curaj si sa-ti descarci sufletul, sa incepi o viata noua, sa inchizi bine trecutul si sa-ti urmezi visul , oricare ar fi el....viseaza draga mea , e un taram minunat unde nimeni nu te poate rani :-* :-* :-*
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: Just din 30 August, 2006, 06:40:08 pm
 Noi vom fi aici oricand te vei simti in stare sa continui ,cred ca iti este foarte greu.

  Nu are de ce sa-ti fie rusine cu trecutul tau ,tu ai facut tot ce ti-a stat in putinta ,copil fiind, si sunt convinsa ca ai ajutat-o enorm de mult pe mama ta fiindu-i alaturi.

  Eu iti doresc numai bine ,pentru ca meriti si oricand te vei simti pregatita cineva o sa fie aici sa te "asculte" .
Titlu: Răspuns: Povestea mea ...
Scris de: Zamolxis din 30 August, 2006, 06:42:32 pm
De cand ma stiu ai meu au fost divortati, asa ca totuna mi-a fost.

Dar am zis ca daca am vreodata familia mea, am sa aleg intelept, am sa aleg iubire pe o viata, o femeie serioasa si cu suflet... sa nu cunoasca copii mei suferinta vreodata...

Felicitari pentru curaj si maturitate, Lonely Angel !
Esti o fata  minunata, o femeie in devenire....
SI sunt convins ca vei alege intelept, si vei avea parte de o iubire frumoasa in viitor...

Titlu: Răspuns: Povestea mea ...
Scris de: Strumfita din 30 August, 2006, 06:49:07 pm
  Va multumesc inca o data .. intotdeauna ati stiut sa ma linistiti cu o vorba buna ... si voi imi sunteti cei mai apropiati prieteni. Stiu foarte bine ca voi imi veti fi mereu alaturi si nu ma veti desconsidera niciodata ..
   Nu stiu ce va fi in viitor .. dar stiu ce e in prezent. Stiu ca am sa lupt sa devin cineva si sa ii ofer familiei mele ceea ce eu nu am avut niciodata. STIU ca am sa o fac pe mama mea fericita .. am sa o fac mandra de mine.
   Am sa lupt in continuare .. trebuie ... pentru ca stiu ca nu lupt numai pentru mine, iar pentru ceea ce mi s-a intamplat in copilarie .. nu ma plang .. doare , dar privesc partea buna a lucrurilor .. stiu la ce sa ma astept de la viata si am pentru ce lupta. Lupt pentru o viata mai buna.
   Iar cu voi alaturi .. imi va fi mult mai usor.
    Va pup dulce  :-* :-*
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: buterflY din 30 August, 2006, 06:50:10 pm
draga ingerasule!nu esti deloc singur, suntem aici pentru tine! Oricat ne-am stresa sa intelegem viata sau evenimentele placute sau neplacute prin care trecem este inutil. omul reprezinta o papusa care este inzestrata inca de la nastere cu un destin propriu. Dumnezeu ne-a creeat si ne-a inzestrat cu ratiune pentru a putea distinge calea "cea dreapta". cu toate ca avem aceasta posibilitate, finalitatea fiecarei carari este deja stabilita.Poate la inceput o sa ni se para ca este o nedreptate,pentru ca avem foarte mult de suferit, dar viata este o balanta, care mai devreme sau mai tarziu se va echilibra. Nu te teme si fii increztoare in sansa ta!
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: Escu din 30 August, 2006, 08:45:36 pm
nu ai de ce sa ne multumesti.ai fi facut la fel cu oricare dintre noi.noi ar trebui sa iti multumim ca ne-ai impartasit povestea ta.ne dam seama ca suntem oameni, ca e important sa ne ajutam daca vrem sa trecem peste probleme.important e sa fim uniti, chiar daca nu ne stim "face to face" .ne leaga multe , de asta ne si simtim bine aici.e ca o familie numeroasa.
Titlu: Răspuns: Povestea mea ...
Scris de: Strumfita din 30 August, 2006, 11:59:41 pm
Si povestea continua ...
  Din acea zi .. parca a fost tot mai rau .. lipsea chiar si zile in sir .. iar eu cu mama mea continuam sa ne petrecem noptile in bucatarie .. asteptand. Nu ma dezlipeam de ea nicicum. Nu ma putea convinge sa ma duc la culcare. Stateam si o priveam plangand , iar eu .. eu tineam lacrimile in mine. Incercam sa nu plang .. si sa ii spun ca trebuie sa fie tare .. ca nu merita efortul.
   Pe la 7 ani .. s-a intamplat ceva ce nu voi putea uita niciodata  :(. A fost cea mai crunta zi din viata mea  :'(.Tin minte ca aveam un singur televizor in casa .. in camera mare unde era frig, iar mama s-a hotarat sa il mute in ultima camera .. pentru ca era mai cald. Ne-am pus toti 3 in pat ( mama, fratele meu si eu ) si ne uitam la televizor cand apare tatal meu. Vazand ca televizorul era mutat .. a inceput sa-i faca mamei scandal, i-a tras o palma si a luat televizorul in brate vrand sa-l mute inapoi in camera mare. Mama a vrut sa traga mufa de la televizor .. pentru a o duce in camera mare, dar mufa s-a rupt .. din greseala  :'(. Vazand acestea .. tatal meu s-a infuriat rau de tot. A lasat televizorul jos .. s-a intors la mama si a inceput sa dea cu pumnii si cu picioarele in ea. Vazand-o cazuta la paman .. a luat un capat de la  mufa rupta ( cu sarmele iesite afara ) si a inceput sa dea in ea .. pana i-a curs sange din picioare si din abdomen. Dupa aceea a luat cablul si i l-a infasurat de picioare .. a tarat-o pe hol .. a ridicat-o si a impins-o in usa de la camera mare ( era usa din aceea cu sticla) . Atat de tare a impins-o in usa incat geamul s-a spart, iar mama a intrat in usa trecand pe partea cealalta a usii. El s-a intors .. mandru .. a luat televizorul in brate .. l-a dus in camera mare .. a luat mufa .. a curatat-o .. si a montat televizorul. Pe mama .. a lasat-o cazuta la pamant .. fara putere .. plina de sange. Parca o vad si acum pe mama tarandu-se pana in ultima camera ssi spunandu-ne ca va fi bine. Noi vazusem totul. Eram in patul din ultima camera, tata a batut-o in fata noastra. Eu cu fratele meu eram ingroziti. Priveam neputinciosi cum tata da in ea fara mila .. ca intr-un animal .. o auzeam pe mama urland .. dar nu puteam face nimic ... inlemnisem amandoi. Eram siguri ca va da si in noi si totusi nu a fost asa.A dat in mama .. pana l-au lasat puterile .. si toate astea pentru o afurisita de mufaaaaaaaaaaaaa  :'( :'( :'( :'( :'( :'(. EU TREBUIA SA FAC CEVA .. eu eram la marginea patului.TREBUIA SA IAU VAZA SI SA-I DAU IN CAP!!!TREBUIA SA FAC CEVA .. si totusi .. n-am facut nimic ... am stat in pat .. m-am acoperit .. fratele meu m-a luat in brate si ma tinea strans .. ii era si lui frica . El nu putea face nimic .. nici de vroia .., trebuia sa treaca peste mine ca sa ajunga la ceva cu ce sa-i dea in cap .. si stia foarte bine ca nu reusea sa ajunga ... tata l-ar fi observat dinainte si l-ar fi pus si pe el la paman. DAR EU PUTEAM FACE CEVA .. puteam .. dar n-am facut nimic .. eram prea speriata .. dar asta nu e o scuza .. TREBUIA SA FAC CEVA ..   :'( :'( :'(. n-am facut nimic ... n-am facut nimic .In cateva minute picioarele mamei s-au umflat .. trebuia sa mearga la spital. Tata .. a inchis usa la camera ( usa sparta ) .. si s-a uitat la meci. Mama ... a venit in camera .. ne-a spus ca va fi bine si ca trebuie sa mearga pana la o prietena de peste drum sa-i ceara ajutor. A plecat .. nu stiu cum a mai avut putere .. cum a mai pututu umbla. Dupa ce a plecat .. am iesit putin pe hol .. sa vad ce face tata .. am vazut sange pe gresie .. si am fugit speriata in camera. Mama s-a dus la spital .. a trebuit sa dea declaratie. Nu mai stiu ce s-a intamplat in aceea seara .. nu mai tin minte nimic . Ultimul lucru pe care il mai tin minte a fost ca am fugit in camera .. si m-am ghemuit speriata sub masa.
    Dupa acea seara .. cateva zile nu a mai dat tata pe acasa. Mama a stat un timp in pat .. nu putea sa se miste .. avea picioarele negre  :'( :'(, iar eu cu fratele meu .. stateam si aveam grija de ea incontinuu. Ma simteam vinovata .. de parca nu mi-a ajuns .. a venit prietena aceea a mamei .. si mi-a spus ca eu sunt vinovata .. mama nu a auzit .. dar mi-a spus ca trebuia sa dau in el .. trebuia sa fac ceva ..  mi-a spus ca e vina mea ca s-a ajuns aici .. nu trebuia sa stau .. TREBUIA SA FAC CEVA ..  :'( :'( :'(



imi pare rau .. nu mai pot continua .. nu acum ..
Titlu: Povestea mea ...
Scris de: Marcat pentru stergere... din 31 August, 2006, 12:03:24 am
I-mi pare bine ca ai descoperit aceasta lume numita "lovetime". Sa nu pleci niciodata de aici.. pt. ca noi suntem ca o a 2-a familie a ta! Si fac tot posibilul ca sa fiu si eu alaturi de tine cum pot. Offf... mai exista multi monstri pe pamant? E al 2-lea om rau,rau...
Oare banii pe toata lumea ii face oameni rai?
Titlu: Povestea mea ...
Scris de: Marcat pentru stergere... din 31 August, 2006, 12:12:59 am
Offf... Ingerasul meu Singuratic... cum ai putut trece peste toate astea?? In prezent, i-ti mai este tata? CE BESTIE! TATAL TAU NU SE MAI NUMESTE OM! 
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: |ngerMorT din 31 August, 2006, 01:21:53 am
Ingeras...simt in tonul tau un sentiment de vinovatie...te simti vinovata pentru ca nu ai actionat...da, acum cand te gandesti simti ca asta ar fi trebuit sa faci: sa-l lovet si tu, sa-l opresit cumva! In primul rand e de inteles ca erai intr-o stare de soc si speriata rau de tot...nu ai avut cum sa reactionezi..probabil te simteai impietrita in acele momente...nu putei sa faci nimic...nici macar sa tipi... Iar in al doilea rand daca l-ai fi lovit, gandeste-te ca exista posibilitatea ca lovitura ta sa nu-l fi lesinat, ci dimpotriva, mai rau sa-l atate, mai rau sa-l enerveze, astfel incat sa incepe sa dea si mai tare in mama ta si mai mult, sa inceapa sa dea si in tine! Tu nu-ti puteai permite sa fi si tu lovita si ranita...tu erai un sprijin pentru mama ta! Ce s-ar fi intamplat daca asti fi zacut amandoua la pat? Nu te simti vinovata ingeras...probabil nu o sa uiti niciodata a cea zi cumplita, dar important este sa-ti scoti din suflet ideea ca porti vreo vina pentru ce s-a intamplat.  :-*
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: Evangeline din 31 August, 2006, 03:11:28 am
Draga ingeras asteptam de mult sa-ti scrii povestea si uite ca a sosit. Sincer ma asteptam sa fi fost vreo intamplare neplacuta cu un fost iubit dar nu m-am gandit tocmai la tatal tau. Ti se citeste tristetea in ochi :'( Ce-i drept m-am ingrozit cand am citit a doua parte a povestii tale. Prima parte nu m-a uimit asa tare pentru ca am mai auzit de barbati care-si bat sotiile sau nu le acorda atentie dar mai rar am auzit de tati care sa-si bate copii fara motiv :'( Eu cred ca si ceilalti de altfel ca ai fost foarte curajoasa si ca te-ai maturizat mult. Sa nu plange cand iti vine sa urli de durere e mare lucru si mai ales cand o vezi pe mama ta plangand. Pentru tot ceea ce ai facut esti de admirat si un bun exemplu pentru altii. Poate ai sa zici ca pentru ca nu ti-ai aparat mama cand trebuia esti de urat. Sa stii ca nu e asa, ai fost impietrita in acel moment asta se intelege si mai ales stii ca in parinti nu se da pentru ca ti-au dat viata. Oricum tatal tau e un om rau si nu inteleg (poate ne vei dezvalui care e motivul) de ce sa se poarte cu voi asa...din atata dragoste pentru familia lui cum a putut sa se transforme atata ura ??? E de necrezut cum unii isi arata adevarata fata abia dupa un timp de la casatorie (nu ma refer la tatal tau ca se poate ca el sa fi fost bun dar sa fi avut un motiv anume ???) Nu stiu ce sa-ti mai zic...astept in continuare sa-ti citesc povestea si vreau sa continui pentru ca aici vei gasi multa intelegere si sprijin :-*

 :-*
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: Lorelei din 31 August, 2006, 09:46:14 am
Fata frumoasa, copiii se pot simti usor vinovati, mai ales ca ceilalti le spun ca ei sunt de vina. Dar copiii nu sunt niciodata, dar absolut niciodata de vina! Ei doar rabda si-si fac procese de constiinta inutile. Din pacate. Fruntea sus, suntem aici, chiar daca peste timp, poate ranile se vor inchide, incet incet...
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: pokemon din 31 August, 2006, 10:39:32 am
Ufff...dureros....imi pare rau ca trebuie sa existe copii care sa treaca prin asa ceva la o varsta atat de mica  :'( Dar,draga mea...tu nu ai nici o vina pt ce s a intamplat...nu puteai interveni...marea greseala a facut o acea *prietena* a mamei tale...deoarece te a acuzat pe tine ca ai fi vinovata...dar nu are dreptate...erai doar un copil...care tremura de frica..si era inspaimantat...oare ce puteai tu sa faci???????
Iti spun eu...absolut nimic...pt ca,repet,erai doar un copil...
Pupici iubita...ai grija de tine...si capul sus....  :)
Titlu: Răspuns: Povestea mea ...
Scris de: Strumfita din 31 August, 2006, 01:41:05 pm
......   

In zilele in care el nu mai venise pe acasa .. aflasem o alta veste ce ne-a lasat fara grai.Mai avem doi frati .. vitregi .. din partea tatei  :'(.Un baiat si o fata care sunt mai mari decat noi.De-atatia ani mama nu stia nimic .. in ziua aceea aflase si ea. Era cu moralul la pamant. Nu mai intelegeam nimic. Cand a venit tata acasa .. nu a zis absolut nimic .. s-a indreptat spre dulap si si-a facut bagajul. Nu a dat nici macar o explicatie. Eu si fratele meu il imploram in genunchi sa ramana .. sa nu plece .. era tatal nostru si .. il iubeam  :'(. Mama plangea in bucatarie .. iar tata isi facea bagajele .. nici macar nu se uita la noi .. parca nu auzea nimic din tot ce ziceam .. l-am rugat .. l-am implorat sa ramana .. dar in zadar.
  Urmatorul pas .. a fost divortul. Ne dadea o pensie alimentara .. cu care nu puteam face aproape nimic .. mama a fost nevoita sa lucreze in mai multe locuri. Cand iesea de la birou .. mergea la o farmacie .. si lucra .. facea curat pe rafturi .. tot ce se putea. Ramanea pana seara .. iar eu cu fratele meu o asteptam in fiecare seara in fata farmaciei .. ca su nu vina singura acasa. Nu stiu cum a rezistat .. a fost greu.
   Incet incet .. am inceput sa ne ridicam .. mama muncea din greu .. nu vroia sa ii simtim lipsa tatei, incepusem sa ne descurcam putin mai bine, dar ea tot plangea noptile, iar eu ... continuam sa fiu alaturi de ea .. sa-i spun mereu : "Sterge-ti lacrimile mama .. nu merita .. hai sa mergem mai departe.. ne descurcam .. " . Eram de nedespartit .. nu ma putea lua nimeni de langa ea. Orice faceam .. faceam impreuna.. Tata nu ne mai cauta .. il mai sunam noi cateodata .. sa vedem ce face si sa il rugam sa ne duca la o inghetata. Dupa cateva saptamani reuseam sa il convingem. Zicea ca vine la o anumita ora si nu venea. Eu imi puneam un scaunel in balcon .. si asteptam sa vina .. nu venea  :(.
   Cu timpul .. incepeam sa ne ridicam si noi .. eu incercam mereu sa arat ca nu-mi pasa de tata .. si ce mi-e tot una fara el, dar nu era asa ... imi era dor de el... stiam ca nu se poate trai cu el sub acelasi acoperis .. dar il iubeam . In fiecare seara .. eu cu fratele meu ne rugam .. sa se intoarca .. sau macar .. sa-i pese de noi .. sa ne iubeasca, dar nu se intampla nimic. Am incetat sa mai cred ca se va mai intoarce vreodata sau ca va fi bine.Trebuia sa ma obisnuiesc...
     Cand era ziua mea de nastere .. asteptam sa ma sune.. nu o facea niciodata .. doar daca il suna mama inainte sa-i zica ca-i ziua mea .. si sa-l roage sa ma sune sa-mi ureze la multi ani. Ma suna .. eram fericita .. pana incepea sa vb .. imi spunea pe un ton flegmatic "La multi ani" si inchidea. Mi se strica toata ziua  :(
    Intr-o zi .. fratele meu era in parc si s-a intalnit cu el. Nu mai stia cum ma cheama. A trebuit sa-i zica fratele meu. Imi uitase numele  :'(. Vroiam tot mai mult sa-l urasc.. imi spuneam intotdeauna in sinea mea ca il urasc .. dar nu era asa .. totusi eu asta vroiam sa cred.
    M-am convins cat de mult il iubesc pe la 10 ani .. cand mama l-a sunat sa vada ce face ... si nu a raspuns la tel .. zile intregi il suna si nu raspundea nimeni. Pana la urma .. a raspuns fratele tatalui meu, ne-a spus ca tata e in spital .. si nu mai are sanse de supravietuire. Am vrut sa mor in acel moment .. ma intrebam mereu "de ce eu?". Am fugit la spital .. medicii nu ma lasau sa intru in salon .. era la reanimare. Pana la urma am intrat .. mai bine zis am fugit inauntru cand nu m-a vazut nimeni. Nu a reusit nimeni sa ma opreasca ... l-am vazut .. am inlemnit  :'(.A baut antigel de masina... a incercat sa se sinucida. Medicii nu i-au mai dat sanse, eu nu vroiam sa plec de langa el dar nimeni nu ma lasa sa raman. Mama ramanea intotdeauna la spital langa el. Intr-o zi am primit un telefon de la fratele tatalui meu .. incepuse sa-si revina. A scapat cu viata doar ca e paralizat pe partea stanga si fara dializa nu poate trai. Acum e mai bine .. umbla .. lucreaza .. numai ca nu are prea multa forta in mana si piciorul stang.  :'(

... o sa revin cu continuarea .. mai tarziu ..
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: sunshine din 31 August, 2006, 02:00:56 pm
Doamne, copil minunat........imi plange sufletul si  ma intreb de unde au copiii atata putere sa ierte si sa mearga mai departe? Am fost si eu copil, am sufeit alaturi de un tata alcoolic, insa ce ai trait tu depaseste orice imaginatie a mea, ca mama. :'( :'(
Titlu: Răspuns: Povestea mea ...
Scris de: Strumfita din 31 August, 2006, 02:07:29 pm
  Sunshine .. imi imaginam ce va fi daca ma va vedea mama plangand si pe mine .. de aceea a trebuit sa fiu tare si sa incerc sa o ridic si pe ea .. impreuna sa mergem mai departe.   :'(
  Kytty .. motivul? O prietena de-a mamei ia sucit mintile,sotul ei era plecat in strainatate si il suna pe tata in plina noapte ca nu se simte bine si sa mearga la ea,sa mearga la farmacie pentru ea sa-i cumpere medicamente. Mama nu avea ce face .. s-a impotrivit intotdeauna si de aceea erau scandaluri. Dupa ce a plecat de la noi .. un timp a stat la ea ..  :-[.
  V-am pupat ..
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: pokemon din 31 August, 2006, 03:04:03 pm
Deja eu am ramas fara cuvinte...ai un suflet mare...nu stiu cati ar avea puterea sa procedeze ca tine ....Pupici
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: Escu din 31 August, 2006, 03:54:02 pm
prea mare...pt lumea asta asa de mica...si de rea
Titlu: Răspuns: Povestea mea ...
Scris de: desdemona din 31 August, 2006, 06:55:09 pm
noi suntem aici..
nu trebuie sa te simti vinovata.
tatal tau ar trebui sa fie cea mai mandra persoana ca are o fiica atat de speciala.daca el nu e in stare sa vada acest lucru este pierderea lui.
datoria ta de fiica a lui ti-ai indeplinit-o,si inca cu varf si indesat.
curaj!
ai grija de tine!
Titlu: Răspuns: Povestea mea ...
Scris de: Zamolxis din 31 August, 2006, 07:13:53 pm
Ingeras... esti minunata...
Cati, dar cati dintre noi ar fii reusit sa treaca prin ceea ce ai trecut tu si sa ramana cu sufletul la fel de curat ?

Te admir, te admir pe zi ce trece din ce in ce mai mult...
Sunt convins ca in viata vei primi pentru fiecare strop de suferinta 1000 de stropi de fericire...
Dumnezeu te iubeste... sa nu uiti asta.

Si sa nu uiti ce am vorbit noi doi... de fiecare data cand vei avea nevoie de un prieten bun alaturi, "mos Zamolxe" va fii prin preajma. :D

Te pup  :-*
Titlu: Răspuns: Povestea mea ...
Scris de: Strumfita din 31 August, 2006, 07:20:46 pm
 :-* :-* multi pentru toti. Nu stiu ce m-as fi facut fara voi. Sunteti ca o familie pentru mine si va iubesc mult mult  :). Voi ma ajutati sa trec peste toate greutatile. E bine sa stii ca ai prieteni buni care iti vor fi mereu aproape.
   "Mos Zamolxe"  :D.. nu am sa uit niciodata prieten drag  :-* :-*.Va multumesc la toti pentru gandurile voastre si pentru tot ceea ce ati scris. Ajuta .  :)
    Multi multi multi multi foarteeeeeee multi pupicei pentru toti ..!!!  :-* :-*
Titlu: Răspuns: Povestea mea ...
Scris de: ONLY DESIRE din 01 Septembrie, 2006, 09:55:54 am
eu stiam o parte din aceasta poveste a ta...ti-a fost rusine sa imi spui si mie.ti-am spus si atunci si iti spun si acum:NICIODATA sa nu iti fie rusine ca esti saraca,ca tatal tau ...numai tata nu este,ba din contra sa fi mandra pentru ceea ce esti astazi...pentru ceea ce esti la doar 16 ani.
din punctul meu de vedere tatal tau nu isi merita acest statut,nu merita sa fie numit tatal unor copiii atat de minunati precum tu si fratele tau.
multi...mult prea multi copii trec prin ce-ai trecut tu,insa putini au taria ta,vointa ta  si curajul tau.sa nu crezi ca lacrimile te fac o persoana slaba...ci din contra te fac mai puternica,te ajuta sa nu renunti....sa nu renunti sa speri ca cineva acolo SUS isi va aminti intr-o zi ca meriti sa fii fericita(eu stiu sigur ca acest lucru se va intampla) si stii ca nu spun asta doar ca sa te simti inteleasa si ascultata,ci pentru ca intr-adevar esti ascultata si inteleasa.
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: Little Rose din 01 Septembrie, 2006, 05:19:24 pm
draga LONELY ANGEL, ai avut si ai o viata care ti s-a aratat in cea mai cruda ipostaza. asta nu inseamna ca totul e sfarsit.
ai prins curajul si ai deschis ochii.
ai avut curajul s mergi mai departe.
poti comunica, ceea ce este minunat.
poti sa ne marturisesti ce ti s-a intamplat.
iti multumim pentru incredere.

esti aici, langa noi, si noi langa tine.
fii tare scump ingeras.

suntem mult mai puternici decat credem.

 :-*
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: angel_alys din 13 Septembrie, 2006, 12:56:22 am
Iti suntem alaturi si asa vom fi intotdeauna.....lumea noastra nu se sfarseste cu una cu doua,ci din potriva, aceasta lume a iubirii care ne-am cladit-o cu proprile noastre trairi si cugetari, fie ele umbrite de tristete sau incununate cu roua fericirii....va ramane in picoare...
Aici iti vom fi familie, temelie, sprijin, joc, alinare...tot ceea ce ce te apasa e chin pentru noi, mai ales ca majoritatea am trait o astfel de poveste...insa citindu-ti povestea, ne dam seama ca de multe ori exista situatii mai grave decat cele carora noi le-am facut fata..
Tu...Tu esti o fata puternica, minunata, ai in tine darul iubirii si milosteniei, nu trebuie sa porti nici o urma de vina asupra umerilor tai, nu ai de ce, vina e a lui...asa cum e ,tu il iubesti,stiu si te inteleg.....dar vina e a lui,dragul meu ingeras...
Ai grija de sufltetul si aripioarele tale....nu lasa pe nimeni sa ti le taie...Zboara cat vrei tu de sus....noi te sustinem :-* :-* :-* :-*
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: burn_2_hell din 05 Octombrie, 2006, 12:06:49 pm
t admir pt curajul de care ai dat dovada! sa fii ffff fericita....intr- zi totul o sa fie bine si o sa fii rasplatita pt tot! :-*
Titlu: Răspuns: Povestea mea ...
Scris de: Strumfita din 21 Octombrie, 2006, 11:10:13 am
.. imi voi continua povestea in curand .. pana atunci multi pupici ..
Titlu: Răspuns: Povestea mea ...
Scris de: Zamolxis din 21 Octombrie, 2006, 03:11:41 pm
Citat
.. imi voi continua povestea in curand .. pana atunci multi pupici ..

Ii primim pe acesti pupici cu bucurie  :-* :-*
Titlu: Răspuns: Povestea mea ...
Scris de: Strumfita din 23 Octombrie, 2006, 05:19:50 pm
Si povestea continua ..
Eu eram mereu prezenta la el la spital .. il faceam sa mai zambeasca .. il mai imbarbatam. Cu timpul starea lui se imbunatatea. Uitasem de tot ce mi-a facut .. nu-mi mai pasa. Singurul lucru care ma interesa era ca traia .. si eram langa el. Ne intelegeam cum nu ne-am mai inteles niciodata. Credeam ca e un nou inceput. Eram fericita pentru ca tatal meu se purta foarte frumos cu mine si cu mama .. credeam ca mai sunt sanse sa se intoarca. Era pentru prima data .. tatal meu, iar eu fetita lui. Dar nici asta n-a durat prea mult. A iesit din spital si am devenit din nou inexistenta  :(. Nu ne mai cauta, nu avea timp de noi.
  Am intrat in clasa a 8-a. Eram foarte retrasa. Imi era frica de cei din jur. Speram ca voi reusi sa scap de batjocuri si de glume proaste.. dar nu a fost asa. Diriginta mea era profesoara de romana si avea preferatii ei , bineinteles eu nu eram printre ei deoarece mama nu mergea cu bani la ea. Colegii mei erau toti plini de bani, parintii patroni , haine originale , toate cele. Eu eram o furnicuta intr-o lume a uriasilor. Retrasa in coltul meu ma simteam marginalizata. Ma intorceam plangand de la scoala. Colegii isi bateau joc de mine, imi ziceau lucruri cumplite. Eu nu faceam nimic .. stateam cu capul plecat si ma intrebam "Oare cu ce am gresit Doamne?". Nu aveam puterea de a riposta,ma simteam .. slaba. Ma intorceam de la scoala plangand, ma inchideam in camera, imi faceam temele, invatam si dupa aceea ma pierdeam printre paginile unei carti vechi pana seara tarziu.Ziua urmatoare, la scoala, luam o nota proasta la romana chiar daca stiam tot.Cu timpul am ajuns sa-i zic mamei ca nu mai vreau sa merg la scoala si ca nu o sa mai invat niciodata pentru ora de limba romana pentru ca nu are rost, cu toate ca imi placea foarte mult. Atunci mama imi zicea "ba chiar din contra .. aratale celor din jur ca tu esti puternica si ca orice s-ar intampla nu te vor putea dobora niciodata.. ceea ce ai tu in suflet si in capusor nu-ti va putea lua nimeni niciodata .. tu esti o luptatoare, o sa reusim scumpa mea, stii bine ca o sa reusim!" :'( si ma inchideam iar in camera si invatam. Cu timpul incepeau sa ma loveasca colegii si cativa smecherasi din scoala. Toata lumea se lega de mine. Incepusem sa cred ca eu sunt vinovata. Ziceam la nesfarsit "Doamne, daca am gresit cu ceva si am fost rea, promit ca nu mai fac dar opreste-i". Aproape ca renuntam , dar stiam ca trebuie sa continuu. Imi era tot mai greu .. cand eram trista nu era nimeni sa ma inteleaga.. nimeni nu-mi intindea o mana atunci cand eram la pamant. Nimeni nu ma ajuta, nimeni nu-mi spunea o vorba buna.  :'(
  .. copilarie spulberata ..

(voi reveni .. deocamdata nu mai pot continua)
Titlu: Răspuns: Povestea mea ...
Scris de: pokemon din 23 Octombrie, 2006, 06:23:54 pm
O singura intrebare am...Cum ai putut rezista asa  ???
Esti intr adevar o luptatoare....sunt curioasa cum au evoluat lucrurile....desi sincer...nu mi doresc sa aiba cineva atata durere in suflet  :-*
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: Escu din 23 Octombrie, 2006, 06:32:11 pm
povestea ta face ca problemele mele sa nu mai fie asa de mari...nu imi dau seama cum ai rezistat...tu o sa ajungi departe...Dumnezeu nu poate fi rau cu tine, trebuie sa speri, o sa iti fie bine.Eu asta cred.
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: messiahh din 24 Octombrie, 2006, 08:06:31 am
BUNA,
Stau si ma intreb cum ai reusit sa faci fata la tot ceea ce ti s-a intamplat si la o varsta la care trebuia sa vezi ca viata e roz,..e clar esti o luptatare si o sa reusesti tot timpul in viata, nu dispera sigur o sa vina si vrema ta cand vei fi fericita......sunt convins, doar sa nu renunti la a lupta, la a spera. Ai un suflet mare si esti o persoana deosebita plina de iubire si de puterea de a ierta.
Iti doresc multe bucurii si realizari.
PA PA
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: burn_2_hell din 24 Octombrie, 2006, 10:20:38 am
chiar esti f puternica!!o sa fii rasplatita pt cat ai suferit!!sunt sigura de asta!!!la mine..e altfel...desi sunt intr-o sc d bogatasi..iar eu nu's tocmai bogata..ca ei..sunt la un nivel mediu..si pot sa spun...ca fac parte din ''gashca'' cea mai dorita din cls...toate..ralu ralu...in sf..cum ai norocul... :-*
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: Strumfita din 18 Ianuarie, 2007, 07:17:57 pm
   16 ani .. a mai trecut un an.. inca o fila de jurnal umpluta cu amintiri .. multe amintiri .. prea putine placute. Realizez ca, nici acest an nu va fi mai bun.. de ziua mea, am varsat lacrimi, lacrimi ce continua sa curga siroaie .. de 16 ani incoace. Nu pot sa ma astept la mai bine ..
   E atat de greu .. sa stai inchisa in propria-ti camera, inghitind in sec atunci cand iti vine sa plangi .. sa te plimbi singura pe strazi .. plangand .. incercand sa-ti dai seama cu ce ai gresit ..
   Am obosit .. acum chiar pot sa spun ca am obosit .. ca nu mai rezist.
   Mi-a ruginit scutul si sufletul..
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: desdemona din 18 Ianuarie, 2007, 08:47:30 pm
scutul,si nici sufletul nu rugineste.
nu ai invatat tu oare ca sufletul nu e "material"?
"scutul" tau poate fi lustruit..sunt batiste intinse,de ce treci pe langa ele fara sa le arunci o vorba?
fa o pauza din plimbarea ta si primeste-le.
eu nu stiu daca acolo in lumea de acolo exista batiste intinse,dar aici sunt.
am invatat ca sufletul unui om este mai important decat trupul.cei de aici pot fi cu tine doar cu sufletul,nu si cu trupul...dar pana la urma ce conteaza?
ai un suflet frumos...suflet frumos in intunericul ce te inconjoara.
sufletul este greu de vindecat,mai ales cand obosesti.
Dar nu imposibil.
oboseala este semn de maturitate,nu?
cand ii intreb pe adulti iti spun ca sunt obositi(indifernt daca psihic sau fizic) si nu ca au responsabilitati etc,etc.
16 ani...o varsta frumoasa..si tu o faci mai frumoasa prin intelepciunea si stralucirea ta.
da-ne mana si hai sa colindam strazile!
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: Strumfita din 18 Ianuarie, 2007, 11:54:05 pm
da .. asa e ..
e adevarat ca viata nu se rezuma la o singura zi ..( doar cea a fluturilor ) .. nu se rezuma nici la 16 ani..
deocamdata cursul vietii nu depinde de mine .. defapt nu va depinde niciodata .. sau cel putin nu in totalitate. Deocamdata pot doar sa inaintez .. privind inainte .. si asigurandu-mi un viitor mai bun .. o viata mai buna ..
uneori simt ca pana si vantul e impotriva mea .. si ploaia ma loveste in fata .. simt ca ma prabusesc si ca nu mai pot sa continuu lupta.. si imi spun : "ma opresc aici" .. dar dupa aceea realizez ca nu pot sa raman pe loc .. nu pot sa ma opresc pentru ca sunt doua persoane care se bazeaza pe mine .. si care nu vor sa-mi zareasca nici macar o lacrima.. una dintre acele peroane e mama mea, iar a doua ..  un inger ..
pana si eu ma bazez pe mine ..
recunosc, de multe ori mi se face frica si imi spun ca nu am cum sa reusesc .. nu am cum sa razbesc, nu am cum sa ajung acolo unde imi propun .. ca nu sunt destul de buna, dar atunci cineva imi sopteste: "impreuna vom reusi", si imi dau seama ca daca am reusit sa trec prin atatea, nu am cum sa pierd ..
atunci am fost singura .. a trebuit sa plec privirea .. si sa continuu .. singura .. acum, nu mai e asa .. cineva imi va ridica mereu privirea, ma va lua de mana .. si ma va ajuta sa inaintez ..
da.. voi reusi .. oricum eu voi incerca, voi continua sa lupt din rasputeri ... nu vreau sa ajung sa ma intreb "ce-ar fi fost daca"...
sunt multe obstacole presarate pe drumul vietii .. unele mai mari, altele mai mici .. dar nu e nimic peste care sa nu poti trece .. luptand ..


ps: eu va multumesc ca ati fost mereu alaturi de mine, sunteti.. si stiu ca veti fi mereu .. si asta ajuta ..
iti multumesc mult des pentru vorbele spuse .. iti multumesc ca ai stiut mereu sa imi ridici moralul ..  :-*
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: Camellia din 22 Martie, 2007, 01:17:41 pm

Ai fost,esti si vei fi o luptatoare ingerasule!:)va veni si vremea ta sa fii fericita,are Dzeu grija de toata lumea.
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: wanderer din 23 Martie, 2007, 08:20:05 pm
A fost ca un vis…te-am dus in locul meu de suflet, ti-am aratat micul meu secret, te-am lasat sa-mi descoperi lumea… .Am ras impreuna, ai plans alaturi de mine, m-ai tinut de mana cand imi era frica si m-ai tinut in brate cand aveam nevoie….Toate s-au petrecut intr-un singur loc…era o camaruta mica dar care a strans atatea amintiri frumoase. Zilnic adorm gandindu-ma la ce a fost, cum a fost si cu ochii tristi descopar ca nu mai esti si nu vei mai fi vreodata. In fiecare secunda traita aici ma sufoc de dorul tau…dar supravietuiesc zambind si sperand ca intr-o zi totul va disparea.
Acum imi indrept pasii spre un alt loc drag noua, un alt loc plin de amintiri…dar unic, in felul lui. Atunci eram noi doi, muntii si dragostea noastra…acum, ma duc singura…singura ca sa descopar amintiri, durere, iubire neimpartasita…
Oare de ce dor atat de mult amintirile? De ce fiecare loc trebuie sa ma faca sa ma gandesc la tine?

Nu inceta ingerasule sa crezi in tine,in sufletul tau si nu iti pierde increderea ca acolo,undeva exista un inger al tau si atunci cand va venii va fi alaturi de tine,cu sufletu,cu inima,cu trupul,cu toata dragostea lui.Sa fi iubita....
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: Strumfita din 15 Decembrie, 2007, 02:08:01 pm
te iert tata .... te iert ..
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: Copilutz@ din 30 Ianuarie, 2008, 06:30:21 pm
Ce vad eu aici?o familie..o mare familie formata din useri acetui chat :) un loc unde te poti descarca,este singurul forum care pur si simplu pot zice ca il ador!Strumfita eu cred ca acum te-ai ridicat..stiu ca esti undeva pe un piedestal si ce e mai important e ca esti pentru mama omul care a vrut sa devi!bravo strumfito atat pot zice,iti urez in viata numai noroc si fericire dar si sanatate :-* :-* :-* :-* :-*
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: gyulya_28 din 27 Februarie, 2008, 06:53:40 pm
E sfasietoare povestea ta... ma bucur ca ai avut curaj si putere sa mergi mai departe.. pentru mine esti o luptatoare  :) esti minunata cu un suflet mare..o sa vezi ca roata se intoarce ..si o sa vina soarele si pe strada ta..curaj si capul sus sufletel mic si dulce :-*
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: Strumfita din 23 Mai, 2008, 03:58:32 pm
De multe ori ma intreb .. ce rost are? Nimic in lumea asta nu merge bine, nimic nu e corect. Probabil o sa se spuna ca dramatizez .. nu.. nu dramatizez. E viata mea si din pacate, nu ma pot lauda cu ea. Nu vreau sa ma plang .. nu am nevoie de mila, nici de compasiune.. am nevoie doar.. sa scriu.
Umilinta, ignoranta, ironie.. toate acestea ma lovesc, pe zi ce trece tot mai tare. Uneori e bine .. se calmeaza apele, cerul se insenineaza, reusesc sa urc mai sus si sa spun "viata nu e atat de rea cum credeam". Dar atunci, norii vin iar, iar sunt lovita.
M-am saturat! Doar frica de Dumnezeu ma mai tine azi in viata, caci, altfel ce rost ar avea? Am ajuns sa nu imi mai pese, sa nu imi mai pese de mine si sa fiu sigura ca sunt doar o marioneta.
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: George Ene din 23 Mai, 2008, 06:23:06 pm
   Ştrumfiţa dragă, eşti o fată extraordinară! Eşti un suflet ales! Eşti sensibilă, mărinimoasă, ai talent, probabil că poţi mult mai mult decât spui şi faci. Ai răbdare, ai încredere în tine, pentru că vei reuşi în tot ceea ce-ţi propui şi vei fi fericită. Tu eşti o luptătoare, cum bine spune mama ta, deci nu fii tristă, nu decepţiona, fii dârză şi nu te lăsa! Ce-i al tău va fi numai al tău – norocul şi viaţa frumoasă vor fi de partea ta. Tu ai suferit, într-adevăr, foarte mult.  Să ştii că unii părinţi, în neghiobia lor, mutilează sufletele copiilor lor, dar dă-ţi seama că copiii sunt cu totul altceva (cu totul alte fiinţa) decât părinţii. E adevărat că copiii, când sunt mici, au nevoie de părinţi, dar vine vremea să nu mai aibă nevoie de ei, dacă lucrurile iau şi asemenea întorsături…
   Te rog din toată inima, nu decepţiona, nu te lăsa pradă deznădejdiei, nu te descuraja.
   Tu meriţi cu mult mai mult decât mulţi dintre semeni. Va veni vremea să-ţi fie reparate durerile acumulate în anii copilăriei. Va veni vremea să ai familia ta, să ai copiii tăi, să le fii model. Sunt sigur că vei fi o mamă devotată şi un părinte demn de toată lauda. Bucură-te la acest gând! Fericirea fie de partea ta, după cum ai de partea ta tinereţea şi puritatea, adică cea mai frumoasă vărstă şi cea mai perfectă zestre psihică, care trebuie să te ţină dreaptă, mereu dreaptă. Reţine: eu cred că tu eşti un înger. Sunt sigur de aceasta.
   Ai toată stima şi preţuirea mea, minunată colegă şi dragă fată extraordinară!    
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: inda din 23 Mai, 2008, 07:07:20 pm
M-am saturat! Doar frica de Dumnezeu ma mai tine azi in viata, caci, altfel ce rost ar avea? Am ajuns sa nu imi mai pese, sa nu imi mai pese de mine si sa fiu sigura ca sunt doar o marioneta.

Strumfito, viata nu trebuie traita de frica cuiva, nici macar de frica lui Dumnezeu, ea trebuie traita, pur si simplu, nu trebuie cautat un motiv, insa cred ca tu ai multe motive sa o traiesti mai departe. Daca ai rezistat unde i-ar fi fost greu chiar si unui adult ai facut-o nu din teama ci din dragoste, asa ca nu lasa sa se stinga flacara acea din tine si mergi mai departe.
Chiar daca tu ai impresia ca nu iti mai pasa, mereu se va gasi cineva caruia sa-i pese de tine !
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: Strumfita din 24 Mai, 2008, 02:48:04 pm
GeoSteph .. iti multumesc, dar mie nu mi se pare ca vorbesti despre mine. Eu nu sunt deloc asa cum spui tu, din pacate. Am si eu o gramada de defecte, sau mai bine zis eu insumi sunt un defect.  Oricum, iti multumesc!

Inda, uneori te aflii in situatia in care nu iti mai gasesti rostul in lume. Eu ma aflu in aceasta situatie de foarte foarte mult timp, am avut doar 1 an si jumatate de "pauza" .. in care am simtit ca traiesc, dar acum, nici asta nu mai e, iar fericirea mea s-a transformat in calvar.
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: Strumfita din 24 Mai, 2008, 04:18:12 pm
NU MAI VREAU! AM MURIT! nu mai vreau sa te vad niciodata .. nici nu vreau sa mai aud de tine .. tu nu ai existat niciodata .. ai fost si vei fi mereu un cosmar al vietii mele. As vrea sa te urasc .. dar nici macar de asta nu sunt in stare. Felicitari! Ai reusit sa imi demonstrezi ca nu is indeajuns de puternica incat sa ma tin de promisiunea care mi-am facut-o cand eram mica .. si anume ca "eu nu o sa ma las niciodata calcata in picioare, si nu o sa trec niciodata prin ce a trecut mama mea" .
 Ai reusit sa imi demonstrezi ca tati a avut dreptate cand mi-a zis "esti un nimeni si vei ramane un nimeni toata viata .. indiferent ce ai face". AI REUSIT! Esti multumit? Acum dispari din viata mea .. lasa-ma te rog si nu ma mai chinui. Ia tot .. ia ce vrei .. nu ma intereseaza.
 Am fost proasta si slaba cand am hotarat sa iti acord toata increderea, cand am spus "tu esti altfel", dar nu regret ... m-ai facut sa vad dincolo de aparente si m-ai ajutat sa ma cunosc .. nu mai are rost .. imi dau jos masca .. iata-ma .. sunt eu .. nimeni...
   
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: Strumfita din 25 Mai, 2008, 10:42:19 pm
de ce e atat de greu ..?
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: Escu din 25 Mai, 2008, 10:58:22 pm
Greu cu iubirile...o stie toata lumea. Ai un loc in care sa te descarci, un loc in care sa plangi si un loc unde multa lume e alaturi de tine. Ideea mea e simpla. Mergi mai departe. Nu e nimic nou, nu e nimic care sa te ajute sa treci peste durere. Cu totii am trecut pe acolo. Ai sa te pierzi din nou in ochii altuia, trebuie doar sa ai rabdare si putina incredere. Nu-i trata pe toti care or sa vina in viata ca pe niste vinovati. Acorda o sansa fiecaruia caci asa vei ajunge sa iubesti cu adevarat.
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: Switty din 26 Mai, 2008, 12:33:55 am
Strumfito, draga, eu te imbratisez mai intai de toate  :hug: In ce priveste durerea ta..e adevarat, ai inceput prea devreme, te-au incoltit multe din toate partile, insa, cum se spune " What doesn't kill us, makes us stronger" - te vei cali datorita acestor lovituri. Va durea si va dura, da, insa va veni si momentul cand zilele acestea vor ramane doar o amintire urata. De tine depinde cat de curand..
Si nu permite nimanui, nici macar (sau mai ales) propriului tau parinte sa-ti creeze complexe de inferioritate, sa te faca sa crezi ca nu valorezi nimic.
Esti, deci existi! Esti materie, fiinta, viata. Esti importanta, viata ta conteaza pentru multa lume si trebuie sa conteze in primul rand pentru tine..nu fii fericita doar un an - fii fericita o viata. Pentru ca esti. Pur si simplu.
Sa-ti mai zic?  :-*
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: Strumfita din 10 Iunie, 2008, 05:19:06 pm
"imi pare rau .. ca a aparut amalia .. imi pare rau ca .. m-am razbunat pe mine insumi in cel mai prost mod ... imi pare rau ca te-am lasat sa ma schimbi .. imi pare rau ca un 1 jumate a trebuit sa ma prefac ca is altceva ... altcineva decat ceea ce sunt .. imi pare rau ca nu ai putut sa fi mai intelegator .. imi pare rau ca is atat de naiva si am fost atat de naiva, imi pare rau ca is atat de proasta .. imi pare rau ca nu is mai indrazneata .. imi pare rau ca is atat de sensibila si ca nu pot sa fiu indiferenta .. imi pare rau ca m`am lasat calcata in picioare de atata lume ... imi pare rau ca nu pot sa urasc si sa fiu rea .. imi pare rau ... de multe multe altele"

Imi pare rau ca nu is mai descurcareata si ca is atat de slaba. Dar eu nu mai pot asa.. m-am saturat sa iti tot intorci vorbele .. ma ametesti! Imi pare rau ca nu pot sa-ti dau acele raspunsuri, dar nici eu nu mai stiu.. nimic. Of, as vrea sa pot sa fug in pustietate.. sa fiu singura. Ador sa fiu singura .. e mai usor.
ADIOOOOO!!!!!!!! M-AM SATURAAAT!!!!
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: Strumfita din 10 Iunie, 2008, 05:23:23 pm
TOATA VIATA ASTA E O GLUMA PROASTA! M-am saturat sa fiu un pion de pe tabla de sah a lui Dumnezeu, m-am saturat sa fac parte dintr-un joc!
Dar gata, s-a terminat. Nu mai am degand sa fac asta, nu mai am degand sa fiu bataia de joc a destinului .. a vietii. Defapt .. ce destin?
TOATE SUNT PROSTII .. TRAIM CA SA MURIM.. ei bine .. atunci ce rost are sa mai trecem prin viata asta chinuitoare? Nu are rost .. nu are nici un rost!

         











                                                                                          Nu mai e nici o poveste..
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: Emma din 10 Iunie, 2008, 05:42:08 pm
draga mea...am citit povestea ta...si stiu ca ai trecut prin momente grele...nu stiu daca te consoleaza cu ceva sa stii ca fiecare dintre noi ne purtam suferintele pe umeri...si de aceea ni se par si asa de grele...poate cel de langa noi e mai vanjos...si isi duce mai usor povara vietii dar asta nu inseamna ca e mai usor si pentru el...

Nu vreau sa te plictisesc cu teorii...iti inteleg suferinta dar tot ce pot sa-ti spun e ca va veni o zi...o zi cu soare...si pe straduta ta  :-* asta ti-o pot spune cu siguranta...trebuie doar sa crezi, sa speri...

sa stii ca nici viata mea nu a fost roz...a fost chiar grea la un moment dat...a fost critic..dar a trecut, asa si tu...vei depasi perioada aceasta...trebuie doar sa iti doresti...pentru ca eu cred ca mai ai inca pentru ce sau pentru cine...

cu mult drag...emma  :-*
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: Lorelei din 10 Iunie, 2008, 06:13:19 pm
Draga mea draga,

sunt oameni in viata care ne par alfa si omega, sensul universului. Adevarul gol golut e ca SIGUR nu se termina lumea fara ei.  :) Nici nu incepe cu ei. O sa intelegi asta mai tarziu, cand nu o sa mai doara atat de tare.

Nu, nu cred ca esti un pion pe tabla lui Dumnezeu. Nu cred intr-un Dumnezeu al lui Iov, intr-un Dumnezeu care-si arata atotputernicia prin incercari cumplite ca sa ne puna credinta la incercare. Cred intr-un Dumnezeu al libertatii si al frumusetii. Sunt sigura ca de undeva, din acel Sus impersonal al lui te priveste. Ceea ce ti se intampla este probabil spre a invata o lectie. E greu sa intelegem noi care, caci ultimele povesti nu s-au scris, doar le putem intui din ceea ce ai lasat aici ca semn. Insa va trebui sa o intelegi tu. Sa stii ca libertatea si independenta se dobandesc greu, dar cand le-ai castigat raman ale tale. Dependenta de un om inseamna nefericire, caci ne cream asteptari, independenta nu inseamna lipsa de iubire, inseamna frumusete libera de asteptari, caci neimplinirea asteptarilor doare.

A gasit o alta? Inseamna ca nu a fost capabil de cata frumusete i-ai oferit tu. A fost prea mult pentru el sa o duca. Tu ai aripi inalte, zborurile inalte sunt greu de soportat, sunt ametitoare. Si mai inseamna ca vei gasi pe altcineva, apt de tot atata frumusete ca si tine si care zboara tot atat de sus.

Sa-ti fie drumul zbor inalt, iar cand ti-e greu... sa mergi frumos.
Ti-s aproape, asa distant cum o lasa un forum...  :-*
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: sunshine din 10 Iunie, 2008, 06:32:39 pm
 Asa cum spunea si emma, fiecare trecem prin greutatile vietii, mai ales la varsta ta....cine pe lumea asta nu a fost tradat sau dezamagit de o mare iubire?
 Tu imi cunosti pvestea vietii, nu am scris acolo despre tot ce m-a ranit mai mult  in copilarie si adolescenta tocmai pentru ca sunt lucruri de care nu mai vreau sa-mi amintesc si pretind ca nu mi s-au intamplat mie. Iti amintesti cat de dezamagita eram eu, cat de mult uram viata asta (de care ma mai legau doar copiii mei), cata neincredere aveam in mine si in oameni? Imi spuneam ca nu voi mai simti niciodata nimic pentru nimeni, simteam ca viata mea avea doar un singur drum, acela al suferintei si acceptarii . Nu a fost asa, tarziu am inteles (sau poate asta este doar explicatia mea )ca toate suferintele le-am trait doar ca sa stiu sa pretuiesc ce am acum. Sunt fericita! Niciodata nu am visat ca voi avea totul fara sa caut. Am primit cea mai deosebita rasplata pentru toate lacrimile din viata mea. La inceput am crezut ca sunt vulnerabila si naiva dar am reusit sa trec peste indoieli si sa simt ca traiesc. Acum iubesc viata, datorita lui, a omului care ma pretuieste pentru ce sunt si pentru ce ofer, cel care imi saruta urmele pasilor si-mi multumeste ca exist . Pentru noi nu mai exista "poate".Nu ne mai gandim ca poate se va sfarsi totul, este inceputul unei vieti ce nu vrem sa se mai sfarseasca. Am inteles amandoi de ce ne-am intalnit atat de tarziu:pentru ca altfel nu am fi pretuit ce avem acum, nu am fi stiut ca existam unul pentru celalalt. Crede-ma ca a meritat drumul pana aici. Ai atatea de trait! Bucura-te ca stii sa iubesti, caci dezamagiri vor mai fi, nimic in viata nu se cladeste fara sa pierzi si sa inveti sa urci de fiecare data!Cel ce te va merita va sosi la vremea potrivita.  :-*
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: Just din 11 Iunie, 2008, 01:05:11 am
Ma alatur si eu celor ce vor sa-ti fie aproape ,macar printr-o vorba ,o incurajare .

Ii dau dreptate Emmei cand spune ca fiecare la un moment dat trece prin incercari grele ,poate chiar foarte grele . Asa este viata ! Te pune la incercare .Este o lupta permanenta ce nu-ti da ragazul de a te opri din drum . Nu te da batuta ,ci ai incredere in tine mai mult decat in oricine pentru ca inainte de toti si toate tu-ti esti cel mai bun si de nadejde prieten .

Poate ca nu in cazul tuturor functioneaza ,dar iti spun cu sinceritate ca pe mine intotdeauna ma ridica gandul ca se poate si mai rau ,se poate sa nu ti se mai dea ocazia de a lupta pentru a depasi greul , ci doar verdictul de a ... astepta  .

Oridecate ori ai nevoie ,vom fi aici alaturi de tine ,in masura in care ne permite forumul.Iti doresc sa treci cu bine peste toate incercarile astea grele ,iar viata sa te tina numai intr-un zambet ,Strumfita!
Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: Lady Allia din 11 Iunie, 2008, 11:14:21 pm

Copila mea dragă...ştii că eşti copila mea dragă cu ochii mari şi frumoşi, cu zâmbet senin şi sfios, cu păr de abanos şi chip de înger suav... cum să vrei să renunţi? NU iubita, NU...nu TU!
În cea mai mare parte viaţa asta (habar nu am de ce...) se încăpăţânează să ne strângă de gât, să ne pună mâna la gură să nu putem respira de durere, de singurătate, dar...la un moment dat - când cei care ne rănesc, cei care încearcă să ne ucidă spiritul, sufletul, frumuseţea dispar undeva într-o ceaţă a amintirilor pentru că în toaată lumea asta şi toată viaţa asta s-a găsit doar O FIINŢĂ născută mănuşă pe sufletul nostru - viaţa devine calmă, valurile nu mai sapă ci doar mângâie..., iar viaţa devine frumoasă MINUNEA MEA cu OCHII DE ZÂNĂ!!!

Nu e uşoară viaţa draga mea. E împuţită, e grea, e istovitoare, dar merită înfrântă cu fiecare lacrimă, tristeţe şi deziluzie...pentru ceea ce urmează lor.
ŞTIU cum sună asta ACUM!
ŞTIU că poate te gândeşti: la ce bun atunci dacă nu e acuma? la ce bun să tot îndur? de ce atâtea lacrimi? de ce eu?
Asta doare!...De ce eu nu pot să simt ca şi alţii binele, seninul, liniştea...???
Nu ştiu. Habar nu am!
Aş minţi să îţi spun că deţin cheia răspunsului. Aceleaşi întrebări mi le puneam şi eu la vârsta ta. Oarecum mă revăd şi e dureros - cu atât mai dureros cu cât eşti tu... "piticuţa" mea atât de...perfectă!!!  :'( :-* :-* :-* :'(
Nu ştiu de ce trebuie să treci prin ce treci, nici de ce ai trecut prin ce ai trecut, dar ştiu că TREBUIE să mai treci şi hopul ăsta...şi vor mai fi câteva..., dar ştiu că le vei trece - pentru că eşti puternică, pentru că meriţi ceva minunat, pentru că viaţa ta va însemna mai mult decât un Adi care habar nu a avut să aprecieze sufletul tău fragil şi frumos...şi un tată care nu te-a meritat niciodată!!!
Sunt convinsă că la capătul acestui drum pietruit va apărea şi liniştea şi iubirea adevărată şi roadele ce acum le vezi atât de amare sau aproape nu le mai întrezăreşti...şi ştiu sigur că vei deveni o femeie deosebită, o mamă absolut minunată ... o doamnă care va face mereu diferenţa... :)!

Eu...TE IUBESC, iar asta nu o va schimba nimeni şi nimic niciodată! Eu sunt mândră de fata mea dragă! Cum să nu fiu???
Eşti frumoasă! Eşti deosebită! Eşti inteligentă! Eşti spontană! Eşti suavă! Eşti puternică!

Cine nu îţi rămâne alături are doar de pierdut! Un om ca şi tine este greu de găsit în viaţa asta! Eu mă bucur că te cunosc, că mi-ai dat posibilitatea să îţi fiu alături ca şi prieten...şi îţi mulţumesc!



Titlu: Re: Povestea mea ...
Scris de: amelie din 11 Iunie, 2008, 11:58:36 pm
Poate intr-o zi se va intampla....ce anume?nici eu n-as sti sa spun, tocmai asta ma sperie.Am impresia ca alerg dupa fantome...ca unele momente le-am mai trait candva ca sunt persoane pe care deja le cunosc. O stare ciudata a pus stapanire pe mine, tocmai pe mine cea care vede viata in roz dupa unii, cea care este mereu foarte funny tot dupa aceeasi "unii". Zidul pe care l-am cladit si pe care in fiecare zi am grija sa-l cladesc din ce in ce mai bine ma face sa par inabordabila, ma lasa sa traiesc acolo in "lumea mea", nu ma lasa sa vad mai departe de "curtea mea". Tocmai eu care de fiecare data gasesc in orice o particica ce poate sa-mi aline durerea se pare ca azi m-au ajuns toate acele momente care nu-mi faceau bine si pe care le ignoram; pentru ca cel mai bine ma pricep sa ignor orice si pe oricine....stii ce? imi iese al naibii de bine, asa de bine incat reusesc sa dau cu piciorul la tot, apoi sa regret si in felul asta indoiala isi face loc in curtea mea plina de "raceala". Am momentele mele de "glorie" ca orice om si cred ca am facut din glumele mele un mod de a ignora tot ce nu-mi place....e un fel de: in loc sa plang am ales sa rad.