Autor Subiect: Povestea mea...  (Citit de 12724 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

ARIDANA

  • Vizitator
Povestea mea...
« : 25 Decembrie, 2008, 02:57:23 am »
       E noaptea din ajunul Craciunului si,cu toate ca zice-se ar fi bine sa ma odihnesc,pentru ca in zilele urmatoare,conform traditiei se sarbatoreste alaturi de cei dragi,se mananca o multime de bunatati,se petrece si se sta foarte mult noaptea,nu-mi dau pace ...gandurile.
       Povestea mea...sunt o gramada de povesti si,totusi,anul acesta a fost altfel.Viata mea a luat-o in mai multe directii,am facut o multime de lucruri pe care nu mi le propusesem,asa cum obisnuiam pana atunci,sa planuiesc,nu chiar in cele mai mici amanunute ci ca un "cumul" de dorinte,repere ale unor scopuri pe care trebuia sa le ating.Anul acesta a trebuit sa raspund la provocari,una dupa alta,au fost mize foarte mari,reusite mari,caderi in gol,obstacole care mai de care mai neasteptate.Daca ma uit la mine,cea de acum,aproape ca nu ma mai recunosc.La un moment dat,chiar simteam nevoia sa ma odihnesc,obosisem intr-atat incat nu-mi mai trebuia nimic din tot ce realizasem,as fi vrut sa redevin cea care am fost sau,ma rog cum devenisem...corespunzator varstei:mai potolita,mai multumita de conditia mea de om obisnuit-atata am reusit sa realizez pana acum si e de-ajuns,sa mai faca si altii,mai tineri,ca eu atata pot.Nu mai reuseam insa sa-mi amintesc cum se face "intoarcerea".
       Niciodata in viata mea nu mi-am dorit mai mult ca anul acesta sa...am si eu o cutie,cat de mica,un cadou sub brad,in care sa nu stiu ce se afla,pentru ca nu mi l-am cumparat eu,asa cum fac pentru copii,pentru parinti,pentru prieteni.N-a fost sub forma de cadou,impachetat in hartie lucioasa,cu stelute si legat cu beteala...dar este,totusi.Ceva,in sufletul meu,care asteapta sa-l descopar.Se spune ca "Omul cat traieste invata.",ar trebui sa "meditez" mai mult la aceste cuvinte si,chiar sa invat sa ma descopar.Poate chiar sa-mi spun povestea nu doar asa cum a fost, ci asa cum o inteleg,cu mintea mea de acum,chiar daca nu-mi doresc sa intorc timpul inapoi,sa schimb ceva din trecutul meu.
       
       

ARIDANA

  • Vizitator
Răspuns: Povestea mea...
« Răspuns #1 : 28 Decembrie, 2008, 10:12:13 pm »
   N-am stiut pana acum ca ceea ce-mi doresc este atat de simplu,precum simplu ,si firesc si natural este sa fii om printre oameni.Am avut o experienta cat se poate de ciudata  si in acelasi timp "pe gustul meu",in ziua de Craciun,la nasii mei.M-am simtit bine la inceput,cand toata lumea se oprea din vorbit atunci cand eu "argumentam",de ce sunt eu de acord ca femeile sunt egale cu barbatii(care le sunt superiori pentru ca sunt mai...puternici)...Pentru ca,parerea mea,le sunt superioare tocmai pentru ca stiu sa fie supuse,chiar daca,uneori(ca exceptie ce confirma regula)le pot fi superioare,adica pot face ceea ce fac ei si presupune forta.Ca un compromis,am acceptat ca nasul sa concluzioneze,spunand ca "niciodata nu va fi egalitate intre barbat si femeie".Asa si este,niciodata ,eu cel putin,nu voi avea forta barbatului de a renunta la ceea ce sunt...o femeie,pentru alternativa de a conduce pe altii-nu sunt facuta pentru  asa ceva,nu pot fi singura pentru multa vreme.

ARIDANA

  • Vizitator
Răspuns: Povestea mea...
« Răspuns #2 : 31 Decembrie, 2008, 12:55:47 am »
         A fi cel mai bun,dar intr-un mod cu totul diferit,in felul meu,nu asa cum toata lumea apreciaza acest lucru conform cu "standardele" in vigoare,sau trend-urile cele mai actuale.Atunci cand am inceput eu,ca asistent medical,complexata de faptul ca,practic nu stiam prea multe,dar imi doream sa invat si sa ajut omul(nu radeti,eu chiar cred in acest lucru si asta e ceea ce mi-am dorit intotdeauna,chiar daca se spune ca esti ingrijit cum se cuvine doar daca ai bani,eu nu fac acest lucru si am alta satisfactie,ii pot spune sufleteasca de pe urma meseriei)...una din colege mi-a spus"Observa cum fac ceilalti,apoi fa-ti stilul tau."Poate ca am nevoie de acest stil de viata-al meu.Poate ca asta am facut tot timpul si a mers...pana anul acesta.Am descoperit calculatorul si am"cunoscut" multi oameni prin intermediul lui,unii dintre ei si apoi,in viata reala(si nu erau diferiti fata de cum imi imaginasem eu ca ar fi.)Sunt constienta ca are foarte multe "avantaje" acest mod de a te apropia de oameni,dar,dezavantajul cel mai mare este acela ca te indeparteaza de tine,cel adevarat,care priveste in ochi omul cu care vorbeste,care nu se "ascunde" in spatele unui nick-name...si multe altele.
      Cat de indeajuns sa-ti fie neputinta,
De-ati ajunge neajunsul gandului,
Ca ai inteles si nu vrei sa primesti
...Ce ti s-a dat?
          Va sosi si ultima zi din an.
         Voi fi,o vreme,singura printre oameni,
Cu gandul ca Mos Craciun nu mai exista
.....de mult,
Caci l-au doborat problemele.
Prea mult am iubit si-am pierdut,
din vedere,ca orice minune tine doar...trei zile lumesti.
         Iar ele,dorintele,sunt facute de oameni
....pentru a le implini tot ei...singuri.
                       Sunt lucruri pe care e bine sa le faci doar cu cineva-impreuna,"la greu si la bine".
                       Sunt lucruri pe care le faci doar pentru tine si nu folosesc,oricum, nimanui altcuiva.
                       Sunt lucruri pe care le faci doar pentru altii.

ARIDANA

  • Vizitator
Răspuns: Povestea mea...
« Răspuns #3 : 02 Ianuarie, 2009, 10:34:49 pm »
      Ma gandeam,asa ca o motivatie pentru a incepe cu ceva anul,sa povestesc despre mine si cum mi-am pornit eu "aventura" in aceasta viata.Cred ca ar fi un moment prielnic pentru a ma baga in cufarul cu amintiri sa sterg praful.Am ajuns la concluzia ca m-am schimbat foarte mult anul acesta,incercand sa fac prea multe si am cam uitat cum sunt/eram eu de fapt.
     Acum,sper eu,ca nu voi supara pe nimeni,de fapt sunt sigura de acest lucru si imi doresc sa pot transpune in cuvinte emotia reamintirii momentelor celor mai frumoase din viata mea,sursa a ceea ce consider eu ca ma face puternica si ma ajuta sa renasc de fiecare data cand ,tot ea viata,ma arunca la pamant sau ma face sa-mi pierd increderea in mine si in oameni.Increderea in mine,ca ma pot incapatana sa lupt cu ceea ce pare imposibil .Increderea in oameni ca sunt mai mult buni decat rai .

ARIDANA

  • Vizitator
Răspuns: Povestea mea...
« Răspuns #4 : 03 Ianuarie, 2009, 09:48:37 pm »
     ...Am avut sansa sa ma nasc la...malul marii,in Constanta,iar bunicii din partea tatalui meu sa fie bucovineni,din Suceava.Spun ca mi-a fost tare bine asa,am inceput "cu dreptul" in viata,am stiut ce-nseamna sa fii si orasean,dar am aflat si cum a fost inainte,la tara.In vacantele de vara mai ales,eram fie ghid turistic pentru rudele ce veneau sa-si petreaca vacanta,fie "explorator" al muntilor, padurilor si nu numai.Datorita bunicii mele,pentru ca doar pe ea am cunoscut-o(bunicul a murit in razboi),am invatat cum stau lucrurile intr-o casa de om gospodar,chiar daca singur,tot ea m-a invatat tot ce-a stiut ea ca trebuie sa faca o femeie,in primul rand cred ca mi-a transmis acea incrancenare de-a nu ma da batuta.Cele mai frumoase amintiri ,cele ale copilariei, sunt legate de imaginea ei,am crescut sub privirea ei ocrotitoare,ne-a iubit ca pe ochii din cap,pe mine si fratele meu,pentru ca eram primii nepoti...de fapt singurii pe care a apucat sa-i invete cate ceva,sa le lase un fel de mostenire;ceilalti erau prea mici atunci cand ea a murit.
         Vorbind de copilarie, pot spune ca, nu doar americanii se pot lauda ca au copii lor casute in copac...si eu am avut, si ascunzatori in pod si-n hambar,si "padurea"cu spiridusi in bolta de rugi de zmeura.Stiu cum este sa mananci mere imediat ce le-ai cules din pom,sa-ti atarni cirese pe la urechi,sa cazi din pom fix in tufa de urzici(parca n-ar fi fost de ajuns cazatura),sa alergi in picioarele goale pe ulita,sa mergi la scaldat...Off,Doamne,pentru asa ceva as intoarce timpul inapoi,sa le mai traiesc inca o data.
« Ultima Modificare: 03 Ianuarie, 2009, 10:32:20 pm de ARIDANA »

ARIDANA

  • Vizitator
Răspuns: Povestea mea...
« Răspuns #5 : 08 Ianuarie, 2009, 01:58:02 am »
   Off,Doamne,cat imi este de dor de ea....
De ce trebuia sa-mi amintesc tocmai azi de ea?Poate,pentru ca e  sfantul Ioan,Botezatorul,iar ea,bunica,eara Maria a lui Ioan a Chitei.Iar eu,am fost Monica...Mariei.Atat cat ne-a fost "lasat" sa fim impreuna.Si,totusi,a reusit sa ma faca sa ma simt cea mai importanta,chiar totul am fost,chiar daca numai pentru ea.Chiar daca,din sufletul ei,a revarsat asupra mea dragostea pentru altcineva...fata ei care a murit,la numai doi anisori.A crescut 3 baieti,tata a fost cel mai mare,si stalpul casei,cel care a trebuit sa plece,sa caute si sa-i aduca ei,nu bani si averi,caci avea,prin munca ei,ci altceva...poate eu.
  Tata si-a dorit sa fiu baiat.Altcineva,a hotarat altfel,caci visul bunicii era altul,o fata care sa-i semene ei si...celei pe care o pierduse.Si asa a fost....
           Pentru mine,a a fost totul si mi-a daruit o copilarie de poveste,cu povesti.Casa ei,cu etaj,era castelul meu si podul,turnul de unde priveam cu mandrie cei doi tei falnici de la poarta,strajerii castelului,dupa ei urma armata,livada de meri batrani,dar cu crengile zdravene inca(ma rog,tineau saracele doi copii nazdravani.)Iar curtenii...trandafirii ,oranduiti in tufe,care mai de care de rang mai inalt,si daliile inzorzonate,colorate,cu rochiile lor verzi si fosnitoare in bataia vantului.
          Camera cea mai mare din casa,in care trona razboiul de tesut,imens,la care bunica tesea macatele(un fel de cuverturi,din lana,cu modele foate sofisticate).Cu cate am mai asemuit sarmanul razboi de tesut...dupa cum aveam toane.Cand eram suparata pe el,ca bunicii nu-i iesea modelul,era uracios si greoi,ca un car incapatanat,la care nici boii nu vroiau sa traga.Iar cand avea sporcu un balaur,din cei buni,caci eu nu mai pridideam de treaba,ajutand-o pe buni,si adunandu-i vergelele care "tineau"modelul,pentru ca ea sa poata face si mai repede,altele si altele.Ca la o lupta,ce mai...dar noi eram cele puternice si razbatatoare.
          N-avea prispa afara,pentru ca nu era o casa batraneasca,asa cum erau celelalte din zona.Fusese construita de un sas bogat si avea un stil mai sobru.In fine,stateam undea,ca un balcon,atunci cand afara era soare...ea ma pieptana si-mi impletea parul,ca un spic,din mai multe codite,si era atat de bucuroasa pentru mine,cand gasea in parul meu,roscat ca un morcov,o multime de fire albe...spunea ca sunt aducatoare de noroc.Norocul pe care ea si-l dorise si nu-l avusese,era acum cu mine.
       Sa nu ma fi vazut plangand...Nu ma certa,chiar daca o meritam.Se impietrea,ca sa-mi ia parca toata durerea asupra ei,durerea mea,necaz copilaresc,ce ma facea sa dau, degraba ,apa la soareci.Ma mangaia doar,ma saruta pe crestet,imi spunea sa plang...si-apoi sa uit,ca va fi bine.Ma spala pe fata cu apa rece de la fantana si-mi spunea Tatal Nostru-nu stia alt descantec,nici n-avea trebuinta.Orice-ar fi spus...glasul ei aduna in el toata linistea si toata puterea de-a ma face sa-mi treaca,sa merg mai departe.
      Mi-e dor de cum ma imbraca ea in costumul national,ca intr-un ritual.Cu catrinta si fustele albe de pe dedesubt,cu ia numai margele,pe care ea o cususe,cu bundita la fel...si ce blanita avea,roscata..ce blanuri de vulpe argintie sau altceva,coliere sau...eu aveam tot ce-mi trebuie sa ma simt Ileana Cosanzeana.Si cand imi mai si impletea in par floricele acelea,nici acum nu stiu ce nume au,cea cum este floarea soarelui,dar micute...eram eu,peste lumea toata floare,si fluture si zana si spiridus...eram tare mandra.
   A  fost....
   Cat de demult....

ARIDANA

  • Vizitator
Răspuns: Povestea mea...
« Răspuns #6 : 27 Martie, 2009, 07:05:43 pm »
            Buna dimineata,raza de soare....
       E primavara,stiu,ai venit sa ne jucam.Te-ai saturat sa ma vezi chinuind puzzle-ul din care-mi lipsesc partile cele mai importante...ochii,nasul,gura ...lui.Caci,inima am primit-o,in dar,demult.Am imbalsamat-o, de-atunci,cu mangaieri si sarutari,in asteptarea zilei in care el se va intoarce,sa-i dea suflul zbaterii de aripi a fluturilor aducatori de viata.
       Pana una alta,mi-a venit sa uit totul,in numele dragostei,sa dau la o parte cuvintele care o slavesc si nu-ti lasa bucuria de-a descoperi cele ce se vor spuse...printre randuri, doar.M-am asezat,confortabil,in hamacul nepasarii,sa fac haz de necazul acelor vorbe spuse de-a lungul timpului,ce-i adevarat...din suflet,dar tintuite in trecutul unde si-au avut rostul.Iar el,nu va mai fi intors din drumul catre amintirea de poveste...si-atat.

Offline AmoRe*

  • *
  • Mesaje postate: 17
  • Karma: 0
  • Gen: Bărbat
  • in cautarea iubirii..
    • Vezi Profilul
Răspuns: Povestea mea...
« Răspuns #7 : 27 Martie, 2009, 08:17:07 pm »
 :(
"Nimic nu este imposibil, pentru cel ce incearca"

"Ajuta-ma sa sper,sa lupt,sa urc,sa ajung ce vreau sa fiu! Stai langa mine!...Ajuta-ma sa fiu cum vrei tu sa fiu! Iubeste-ma ca sa te pot iubi!...Invata-ma sa te iert,iertandu-ma!...Ramai langa mine...?"

ARIDANA

  • Vizitator
Răspuns: Povestea mea...
« Răspuns #8 : 09 Iulie, 2009, 08:30:48 pm »
      Intotdeauna vei gasi calea spre inima mea
   daca vei avea rabdarea
sa urmaresti semnele
   din care-i impletit firul...
      Ariadnei
      
      E-o joaca...o copilarie
   si se-ascunde
atunci cand o goneste
   corvoada lui
       prea bine stiut.

     Inima bate in ritmul
  zbaterilor ce naste sufletul
N-ai sa stii pana cand nu-l vei atinge
  indeajuns de aproape
     impreunand clipele
  intr-una singura
     Din doua jumatati.

    Suntem pe Pamant o clipa cat o eternitate.Alegem sa mutam munti,ori sa schimbam destine;sa ne luptam cu morile de vant ori sa cladim biserici unde se vor varsa lacrimi,inalta rugaminti si aprinde lumanari.Atunci cand impletim omenescul cu eternitatea,cand dragostea e una cu iubirea,iar speranta moare ultima sau niciodata...tot ce facem e sa ne luam la intrecere cu perfectiunea,fara sa stim ca ea nu va sta niciodata inaintea omului,cu toate trasaturile sale atat de sarmant imperfecte.
       Strigam "Evrika!" atunci cand gasim oglinda ce ne deschide ochii alungand realitatea de care ne leaga atatea raspunderi si-n care ne inglodam cu atata...responsabilitate.
       Atat de frumosi si bine crescuti sa fim noi,oare,incat sa nu ne recunoastem decat uneori,cand capatam linistea si intelegerea sau impacarea de-a ne privi in ochi,fara remuscari,fara resentimente...asa cum le pretindem altora sa o faca?
            Sinceritate
            Eliberare
            Libertate
      Simplu si adevarat ar fi sa recunoastem ca suntem doar oameni si-atat.
Cat de placut e sa filosofam cateodata,sa transpiram atunci cand s-a intepenit "fisa" si nu putem merge mai departe,sa ardem ori sa fierbem in suc propriu luptand cu inversunare pentru viata noastra,asa cum o doreste fiecare si o simtim pana-n suflet.
      Ma bucur in fiecare zi ca sunt om si nu vreun zeu,traind eternitatea mea de-o clipa,mai perfect chiar decat perfectiunea insasi si aceasta dintr-un motiv cat se poate de simplu:m-am impacat cu mine insami.
« Ultima Modificare: 09 Iulie, 2009, 08:32:29 pm de ARIDANA »

ARIDANA

  • Vizitator
Răspuns: Povestea mea...
« Răspuns #9 : 20 Iulie, 2009, 12:02:19 pm »
 Sa scriu ce-ar trebui,despre tine,despre mine...e pierdere de timp,atat vreme cat despre noi uit mereu.E o joaca ce s-a intamplat,o joaca,dar adevaruri multe au iesit la iveala.Te-am lasat sa ma asculti,pentru ca asa credeam,aveai mai mare nevoie decat mine de toate celelalte cuvinte,pe care le crezusem ingropate adanc in mine.Stiam ca iti trebuie speranta si acea dovada ca visele se pot implini.Totul a fost adevarat..cat mine...cat tine.Eu te-am apropiat de lumea reala,tu mi-ai inapoiat visul si ...marea,cea pe care uitasem sa o mai iubesc vara.

      Ma obosea caldura si soarele dogoritor.Uram nisipul fierbinte la fel de mult ca valurile.Imi era teama sa inot sau unde as fi ajuns daca imi placea prea mult.

      Lacrimile...

      Ele sunt sarate...

      Pluteam deasupra lor mai tot timpul,le plangeam uneori...

      Sa inot in ele?

Catre ce?

Pentru cine sa-mi inving tristetea ca dincolo de orizontul vazut de pe mal nu dau de alt ghetar,in locul pamantului promis,dorit?

      N-am vazut rasaritul...

      De ce?

Pentru ca...

                 ...trebuia sa fi fost

...in trecut.

       Acum era,este prea tarziu.

       Sunt lucruri peste care nu poti trece...

Acum,imi amintesc...Am gasit o cale de-a fi una cu marea pe care o iubesc atat de mult.Valuri sa fie...!...si pescarusi....si soare.Intotdeauna voi avea ragazul de-a povesti,de-a descoperi cate mai sunt de amintit.Asa,in felul meu de-a trece peste toate,cu zambetul acela ce-mi aduce linistea.

      Totul e trecator,la fel de usor cum le treci pe toate.

Ce pot sa spun?

Mi-e dor...

Imi vei putea da,vreodata,uitarea de dupa?

Nu!

Atata vreme cat eu imi voi aminti,vei avea curajul sa mergi mai departe.N-am promis nimic.Doar clipa aceea cat vremea de lunga,ce leaga atat cat sa nu stranga,ce imbratiseaza pana acolo unde se sfarseste dorul si incepe durerea.

ARIDANA

  • Vizitator
Răspuns: Povestea mea...
« Răspuns #10 : 25 Iulie, 2009, 07:24:51 pm »
       Caldura mare...! Nu-ti mai incapi in piele,de fapt in transpiratia aceea care nu produce nimic,doar te deshidrateaza fara rost,de vlaguieste de sarurile fixatoare ale umorilor vitale,te incatuseaza intr-un amalgam cleios in care gustul si pofta de viata nu mai pot difuza.Sunt confuz...Un ultim efort,te-agati de-o idee ce raspunde la S.O.S-ul tau soptit de-acum-<<In pielea altuia sa fiu,al cuiva "cool",chiar "iced">>
             Inchizi ochii a imaginare,a cautare si te afunzi in ceva curgator,izbitor, de sus in jos,un suvoi de emotie unduitoare si rece...o cascada  a intoarcerii in trecutul acela perfect pe care-l stii si-l poti rememora ori de cate ori nu mai ai incredere.
       Ceva zvacneste,imperceptibil,apoi se-aduna si armonizeaza ritmul sacadat al batailor inimii...Tu, unde esti?Deocamdata,doar intre...esti ragazul,odihna din care asculti si astepti acea nota care sa te ridice,sa te inalte,ca si cum ti-ai amintit sa zbori dar nu ai aripile nici putinta de a-ti creste.
             De-ajuns cu mocnirea...!Iti pui inima la locul ei,stii ca-i doar pret de-o viata si tare singura fara tine...Deschizi ochii,de aceasta data in vis...
        
« Ultima Modificare: 25 Iulie, 2009, 07:31:25 pm de ARIDANA »

ARIDANA

  • Vizitator
Răspuns: Povestea mea...
« Răspuns #11 : 25 Iulie, 2009, 08:08:44 pm »
      Esti in aer,cu mainile intinse dar nu a zbor...tii strans ceva moale si,totusi destul de puternic.Vezi cerul trecand pe langa tine,deasupra ceva alb,care respira si flutura .O pasare imensa ori tu prea mic ai devenit,de-o vreme...
      Uimire,unduire,leac...rascolire sunt toate imprejur si inlauntrul tau.
      Cat este de bine,nici nu iti pasa daca ai gasit fericirea.Ce rost mai are acum sa o cauti...ai altceva mult mai altfel,nestiut si neincercat.Esti primul care a avut curajul sa deschida ochii catre necunoscut.
     

ARIDANA

  • Vizitator
Răspuns: Povestea mea...
« Răspuns #12 : 03 Noiembrie, 2009, 07:25:51 pm »
                   "Veniţi.Veniţi.Intraţi.
      Intraţi în cuvintele mele.E loc.Spaţiul dinlăuntrul lor,din toate cuvintele împreună şi din fiecare cuvânt în parte e plin de adâncime.Nu mă credeţi?Uitaţi-vă la cuvinte:au deschideri,au orificii.Pune-ţi ochiul la fanta cuvântului,ca la vizeta uşii.Priviţi înăuntru:e spaţiu,unul viu şi plin de mişcare.Vi se par neîncăpătoare cuvintele?Vi se par înguste,scrijelituri subţiri şi abstracte,pe hârtie şi pe memorie?Vi se par distilate,concentrate,esenţiale?Nu sunt.
         Sunt concrete cuvintele,dacă te laşi în voie,şi le simţi.Sunt fizice.Sunt spaţioase.Sunt ca nişte peşteri vii,mişunând de o populaţie misterioasă ascunsă în adâncuri.Viaţa.
         Ce-am făcut cu viaţa mea de până acum?
         Am înşirat cuvinte.Viaţa e cuvinte.
   Chiar şi un condamnat la moarte,derulându-şi viaţa în gând,pe drumul spre execuţie,ce-şi aminteşte?Cuvinte.Tot ce a trăit îi e legat de memorie prin cuvinte.Viaţa,bagajul trecutului,legat prin cuvinte ca un geamantan legat cu sfoară.Orice i s-a întâmplat,orice îşi aminteşte,chiar şi cea mai obscură amintire,nu se destramă,nu piere pentru că e legată prin cuvinte.Cineva a vorbit,a povestit,a minţit,a mărturisit,a ţipat,a trăit.Şi-a luat adio.Ce nu s-a spus în vorbe atunci s-a spus mai târziu,fără voce.Gândurile sunt cuvinte.
        Dacă vorbeşti, eşti viu.Vorbeşte.
         Dacă eşti singur,vorbeşte singur.
           Am vorbit singur mulţi ani.
   Acum vă vorbesc vouă.Veniţi,,intraţi în cuvintele mele.Întâlniţi-vă în cuvintele mele.Întâlniţi-vă cu mine şi eu cu voi,aici,înlăuntrul cuvintelor.De fapt suntem înlăuntru, împreună,de mult,de ani de zile.
   Hai să vorbim.Veniţi.Intraţi."
                           PETRU POPESCU



       Credeam că adevărata putere stă în cuvinte,acelea scoase cu greu,din adâncuri,iar vorbele aruncate în glumă sunt doar pietricele,rostul lor e să poată face începutul,acele mici cercuri care neliniştesc luciul apei.
       Ochiul limpede care priveşte în gol,cel care a făcut o înţelegere cu tăcerea,care a uitat să zâmbească,care a aflat că uitarea se aşterne,mai devreme sau mai târziu peste toate,atunci când verdele nu se transformă  în castaniu ci în ruginiu.
       Spune vorba aceea,chiar dacă nu mai ai încredere în rostul ei.Fă-mă să plâng,să simt din nou,să-mi uit calea către pierzanie şi să mă întorc.Am nevoie să zâmbesc,să cred,să visez.
       În linişte mă pierd,mă doare strânsoarea acelor ore de tăcere bolnavă şi mirosul mucegaiului din zidurile pe care le-am clădit din cărămizi arse mocnit în cuptorul cu nuiele de răchită ce mi-au lovit mâinile a pedeapsă şi mi-au însângerat sufletul de ultimul strop de speranţă
« Ultima Modificare: 03 Noiembrie, 2009, 07:30:28 pm de ARIDANA »

Offline sunshine

  • *****
  • Mesaje postate: 1420
  • Karma: 41
  • Gen: Femeie
  • Fii tu insuti schimbarea pe care o doresti lumii
    • Vezi Profilul
    • http://lilysunrise.blogspot.com/
Răspuns: Povestea mea...
« Răspuns #13 : 03 Noiembrie, 2009, 08:04:10 pm »
"Scrisul este ecoul durabil al vietii sau roua din flori cantand locuri neumblate.Poate foamea de a visa,cu inima,cu sufletul, cu buzele"           FANUS NEAGU

Ai suflet frumos care stie sa viseze :)Visul tau nu se va sfarsi niciodata...
\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\'\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\

ARIDANA

  • Vizitator
Răspuns: Povestea mea...
« Răspuns #14 : 05 Noiembrie, 2009, 10:15:28 pm »
   Multumesc, Sunshine,pentru gandurile frumoase.Asa este,visul nu se va termina niciodata,caci nu a fost si nu este doar atat.Cum fiecare poveste isi are grauntele de adevar,fiecare vis se implineste intr-un fel sau altul...doar sa vezi.Eu nu-mi doresc sa cresc vreodata daca acest lucru ar insemna sa ma "cumintesc" in a visa ca orice zboara e un anumit fel de mancare-hranind ceva,pe cineva cu o altfel de foame...cea de a visa?

 

Related Topics

  Titlu / Creat de Răspunsuri Ultimul mesaj
5 Răspunsuri
3431 Vizualizări
Ultimul mesaj 08 Mai, 2005, 11:32:45 pm
de shadowgir16
0 Răspunsuri
1700 Vizualizări
Ultimul mesaj 02 Octombrie, 2008, 05:40:23 pm
de ellutza
8 Răspunsuri
3019 Vizualizări
Ultimul mesaj 17 Mai, 2012, 06:46:18 pm
de Zantiala
1 Răspunsuri
1315 Vizualizări
Ultimul mesaj 26 Februarie, 2014, 06:16:35 pm
de Lorelei
0 Răspunsuri
1340 Vizualizări
Ultimul mesaj 31 Martie, 2018, 06:41:09 am
de goeteri