Autor Subiect: Clipă rotundă  (Citit de 2135 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline Lorelei

  • *****
  • Mesaje postate: 3060
  • Karma: 108
  • Gen: Femeie
  • N.
    • Vezi Profilul
Clipă rotundă
« : 07 Ianuarie, 2008, 07:48:42 pm »
Există uneori, rar, în viaţă momente perfecte. Rotunde. Pline. Ca şi cum ai surprinde un instantaneu incredibil cu aparatul de fotografiat, de care te bucuri ca un copil. Sunt, poate, momentele, in care suntem în mod autentic fericiţi. Fără umbre. Fără griji. Fără regrete. Nu ştiu dacă e nevoie de un soi de percepţie specială pentru ca aceste clipe privilegiate să nu treacă pe lângă noi fără să le trăim deplin sau pur şi simplu există o stare de graţie, un fel de revelaţie instantanee, care ne inundă cu totul şi pe care nu avem cum să nu o simţim până în ultima fibră a fiinţei noastre. De cele mai multe ori, clipa perfectă este o suprapunere de „condiţii” – sau cum să le spun – un fel de coincidenţă magică sau de complicitate misterioasă a lucrurilor din jur, care se grupează ca stelele în constelaţii, în cea mai fericită combinaţie din „cea mai bună dintre lumile posibile” cum ar spune Leibniz. Un asemenea instantaneu perfect apare pe neaşteptate, nu este construit sau căutat, ţi se întâmplă pur şi simplu, aşa cum uneori ţi se întâmplă să spargi o farfurie.

Era o după-amiază albă. Albă şi calmă. Un ianuarie care se aşternuse simplu şi clar, alb înnebunitor şi nesfârşit pe lângă şoseaua neagră, curată, şerpuitoare, pe care motorul maşinii torcea egal, discret, de mai bine de o oră. În dreaptă mea, R. se uita uşor absent pe geamul maşinii, eu priveam relativ atentă şoseaua ce-şi croia drum printre dealurile înzăpezite. Un alb fantastic, plin, cum numai în copilărie îmi amintesc să mai fi văzut. Crengile copacilor erau pline de zăpada care rămăsese suspendată ca prinsă în rama unei fotografii. Senzaţia incredibilă de capăt de lume.

La radio a început Unchained Melody, moment în care R. a tresărit, a revenit în prezent din cine ştie ce gânduri pierdute, mi-a luat mâna dreaptă în mâna lui cu un gest firesc, plin de căldură şi de tandreţe şi preţ de o clipă privirile ni s-au întâlnit în oglinda retrovizoare, pentru ca apoi să revină fiecare la peisajul absolut fantastic ce se deschidea în faţă. Trecuserăm de un cot al drumului care deschidea panorama cu totul, dealuri inegale, unele împădurite, albe, albe, albe... În faţă – şoseaua neagră, şerpuitoare şi tăcută.

Nu ştiu ce şi în ce măsură a întregit clipa, căldura mâinii lui, gestul în sine, adolescentin, muzica aproape curgătoare, fantomatică, nesfârşirea spaţiului alb, senzaţia de capăt de lume sau de vreme... dar suprapunerea senzaţiilor a format momentul privilegiat, unic, închis ca o sferă perfectă, transparentă, suspendată într-un vid de memorie. Mintea perfect golită de gânduri, de întrebări, de nelinişti, de griji mărunte s-a umplut brusc de frumuseţea inegalabilă a momentului. Eram fericită. Şi-atât. Cu o certitudine aproape matematică. Ca şi cum, preţ de o clipă, s-ar fi deschis lumea sau spaţiile sau timpul sau cine ştie ce dimensiuni ascunse şi ar fi năvălit afară, stihial, fantastic, cu furie, cu obstinaţie, nealterată, Frumuseţea, în forma ei ingenuă, de început de lume. Lumea începea parcă atunci, se crea sub ochii mei uimiţi şi plini de minunea care se întâmpla acolo, întreagă, întrupându-se în forme nebănuite. Ca şi cum existenţa făcea o reverenţă adâncă în faţa mea, înclinându-se cu graţie. Nu mai curgea timpul prin mine, curgeam eu prin timp, luam forma uitată a sentimentelor, întregind spaţiul ca o piesă de puzzle, piesa perfectă, ultima, care închide cercul.

Nu ştiu niciodată dacă să iubesc momentul în sine sau amintirea lui. Mi-a rămas în memorie întreg, ca o întrezărire de-o clipă, ca un soi de anamneză care răscoleşte prezentul cu o forţă cutremurătoare. Frumuseţea e în noi şi în cei de lângă noi. În mâna întinsă şi-n fulgii de zăpadă, în felul în care se răsfrânge un surâs într-o oglindă şi în felul simplu, curat, în care uneori, rar, dar înalt, dragostea ne învaţă să privim lucrurile ca pentru întâia oară.

« Ultima Modificare: 07 Ianuarie, 2008, 07:54:04 pm de Lorelei »
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

 

Related Topics

  Titlu / Creat de Răspunsuri Ultimul mesaj
0 Răspunsuri
1046 Vizualizări
Ultimul mesaj 20 Iulie, 2003, 02:14:44 pm
de Paul
O CLIPA

Creat de HERRA Versuri

0 Răspunsuri
1159 Vizualizări
Ultimul mesaj 03 Septembrie, 2003, 09:02:20 pm
de HERRA
CLIPA

Creat de CLARA Versuri

0 Răspunsuri
975 Vizualizări
Ultimul mesaj 12 Noiembrie, 2004, 05:51:56 pm
de CLARA
0 Răspunsuri
1030 Vizualizări
Ultimul mesaj 25 Februarie, 2006, 11:55:38 am
de sunshine
0 Răspunsuri
979 Vizualizări
Ultimul mesaj 21 Iulie, 2006, 11:04:49 am
de George Ene