Autor Subiect: Inventar  (Citit de 1006 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline alexia

  • *****
  • Mesaje postate: 870
  • Karma: 16
  • Gen: Femeie
    • Vezi Profilul
    • Inainte de toate, fii OM!
Inventar
« : 25 Mai, 2012, 09:38:45 pm »
Demult, mi-am dat inima. Am dat-o pur și simplu. Am pus-o lângă o altă inimă, ca să nu fie singură. Dar inima aia, a văzut o inimă mai frumoasă pe care a schimbat-o cu a mea. Am încercat să o pun la loc, dar nu a mai încăput de preaplin. Am tot rupt din ea și am peticit alte inimi, știi? Ca în poveste.
 
După ceva vreme, am dat și râsul, râsul zglobiu și nevinovat al tinereții. L-am dat unui om trist pentru ca avea mai mare nevoie de el. Mi-am păstrat doar un zâmbet pe care îl port mereu cu mine.
 
Apoi am dat încrederea. Am dat-o la schimb, cuiva care mai avea foarte puțină. El mi-a dat-o pe-a lui, atat cât mai era. S-a mai destrămat în timp, dar continui să o peticesc până ce din ultimul nod va rămâne doar amintirea.
 
Am dat și dragostea. Nu știu cum a făcut Dumnezeu, dar mi-a dat dragoste-izvor. Așa că am tot dat din ea, cum ploaia dă pământului. Câteodata am văzut în jur că înverzește tot, alteori am văzut curcubeie. Cel mai mult am poposit lângă pământul uscat și sec. Am tot plouat peste el, poate-poate crește măcar iarba. Uneori au crescut buruieni iar alteori pământul-deșert a incercat să mă sece.
 
Cu sufletul a fost cel mai simplu. L-am așternut în drum, în drumul oamenilor. Unii au călcat pe el, alții l-au folosit drept loc de odihnă. Cei mai mulți au vrut să lase un semn al trecerii lor, au sădit flori-bucurii s-au și-au scrijelit numele ca în scoarța unui copac viu.
 
Visele, visele le-am făcut lumânări pentru că fiecare are nevoie de lumină în întuneric. Le aprind și luminează, chiar dacă nu devin sori.
 
Cu speranțele, e ca cireșele vara. Unii le-au pus la ureche, în joacă, iar alții le-au furat. Cireșelor roșii doar pomii le mai duc dorul o vreme.
 
Mai am lacrimi (poate din cauza izvorului), dar de lacrimi nu are nimeni nevoie. Pe ale mele le-am păstrat iar cu lacrimile altora am umplut golurile rămase în locul a ceea ce am dat.
 
A, și mai am ceva. Mai am cuvintele. Toți avem cuvinte. Ale mele sunt ca nisipul. Unii ridică din ele castele precum copiii vara, alții le strâng în pumn și le lasă apoi să le împrăștie vântul. Dar cuvintele nu mor, doar se îneacă în mare.
"Ceea ce nu ma ucide, ma face mai puternic."

 

Related Topics

  Titlu / Creat de Răspunsuri Ultimul mesaj
0 Răspunsuri
546 Vizualizări
Ultimul mesaj 11 Aprilie, 2011, 09:12:14 pm
de goeteri
0 Răspunsuri
437 Vizualizări
Ultimul mesaj 31 August, 2011, 12:07:24 pm
de goeteri