Autor Subiect: Meravigliosa creatura  (Citit de 2739 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline Lorelei

  • *****
  • Mesaje postate: 3060
  • Karma: 108
  • Gen: Femeie
  • N.
    • Vezi Profilul
Meravigliosa creatura
« : 15 Decembrie, 2007, 11:51:36 am »
Există, cred, în fiecare dintre noi, o nevoie constantă de autodefinire, de construire a propriei identităţi, ca şi cum am fi mereu numai o schiţă a ceea ce am putea fi, potenţialitate pură. Avem însă (niciodată nu voi şti dacă din păcate sau din fericire) nevoie de ceilalţi ca să ne conturăm, să ne definim şi să ne construim ca un puzzle, din miile de reflecţii ale noastre în ochii celorlalţi.

Uneori nu mai contează decât o singură oglindă, un celălalt plin de sens, care desenează cu acuarele imaginare conturul meu, ca om, ca femeie, ca iubită. Ca şi cum până la a-l întâlni voi fi fost hârtia fotografică încă albă, iar apoi frumuseţea fotografiei, minunea ei mică apare încet încet, în întuneric, cu grijă şi migală, ca apoi să poată străluci în toată splendoarea ei.

Era un început de iarnă incert, o seară frumoasă, albastră, în care se aşternuse timid prima ninsoare de decembrie, sfioasă, uşor stingheră sub bocancii noştri şi pe aleile parcului. Un parc mic, la o margine ternă de oraş, cu alei înguste şi copaci dezordonaţi. Încă ningea. Încet, timid, frumos, cum numai începutul dragostei şi-al iernii pot ninge în noi. Zăpada scârţâia sub tălpile noastre, care imprimau pe aleile mici primele urme de paşi ale iernii.

R. avea ceva extrem de copilăresc în el, o formă frumoasă, rotundă, de alint, de răsfăţ plin de o duioşie pe care rar am mai întâlnit-o în forma ei pură, nealterată, nedisimulată. Copilăresc care stârnea în mine toate nostalgiile iernilor trecute, gesturi uitate undeva în copilărie, zăpada scuturată din copaci şi bulgăreala şi alergatul prin zăpadă fără scop, râzând din toată inima. Şi-apoi sărutul deloc copilăresc din mijlocul parcului şi lumea care se colora acolo, sub ochii mei miraţi. Parcul devenise brusc un fel de zonă magică, suspendată în spaţiu, cum magic devenise răstimpul cuprins între primul pas pe alee şi ultimul la ieşirea înapoi în viaţa reală.

Înţelegeam că se schimbase nu lumea, ci percepţia mea asupra ei şi mai înţelegeam că R. era singura explicaţie posibilă. Mă încânta spaţiul privilegiat al parcului, cu izul lui de poveste magică, în egală măsură cu felul în care mă reflectam eu în ochii lui, felul în care mă ţinea de mână şi în care îmi vorbea şi mai ales felul în care mă privea. Mă simţeam deodată mică şi frumoasă, ca şi cum aş fi fost îmbrăcată într-o rochie lungă, albă, cu mâneci largi, aşa cum mă visasem cândva, într-o grădină plină de zarzări înfloriţi. Prinsesem contur. Un contur cum intuiam numai că pot avea, aşa cum sculptorul intuieşte forma perfectă în blocul de marmură pe care se apucă să-l cioplească.

Devenisem o creatură minunată, fantastică, de dimensiuni interioare incredibile. Mă transformam uimită, devenind prelungire firească a frumuseţii lumii, în forma ei ingenuă, pe care o percepem rar, cu o intensitate însă incredibilă. Frânturi din Frumuseţea de Sus.

Uneori înţelegem şi vedem prin ceilalţi frumuseţea inepuizabilă a lumii, care ni se destăinuie în doze inimaginabile. Ea stă ascunsă în noi ani în şir, aşteptând cuminte să fie descătuşată din umbră. Şi-apoi, într-o clipă privilegiată, o percepem pe toată prin celălalt, prin creatura minunată de lângă noi, devenind la rândul nostru creaturi minunate ce construiesc frumuseţe la fiecare pas. Unii ar spune că este numai imaginaţia mea. Visul meu frumos pe care îl construiesc din nevoia de poveste. Ce le pot spune este că, totuşi, visul nu se construieşte decât în doi, dezvăluind în forme inimaginabile frumuseţea uitată a lumii.

Meravigliosa creatura... îmi sună încă în urechi piesa Giannei Nannini, cu toată speranţa în suflet şi toată zăpada tuturor iernilor trecute şi viitoare.
« Ultima Modificare: 15 Decembrie, 2007, 11:58:11 am de Lorelei »
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

Offline valentina

  • *****
  • Mesaje postate: 857
  • Karma: 15
  • Gen: Femeie
  • Frumusetea cerului intr-o zi de vara
    • Vezi Profilul
Re: Meravigliosa creatura
« Răspuns #1 : 15 Decembrie, 2007, 11:14:54 pm »
"Devenisem o creatură minunată, fantastică, de dimensiuni interioare incredibile. Mă transformam uimită, devenind prelungire firească a frumuseţii lumii, în forma ei ingenuă, pe care o percepem rar, cu o intensitate însă incredibilă. Frânturi din Frumuseţea de Sus."
   Chiar esti o creatura minunata,fantastica,pentru ca intotdeauna gasesti cuvinte care ne incanta vederea dar si auzul.Ai un dar aparte,acela de a ne incanta,de a-ti arata frumusetea.Ma bucur ca pot sa te citesc,ma bucur ca esti fericita.
   Lorelei-stiu ca este un pseudonim,insa foarte frumos,romanul ,parca este un roman ,este minunat ca si tine.
Iubirea , isi intinde aripa in zborul nesfarsit al timpului !
Eu sunt doar o mica particula dintr-un atom ...
sunt praf de stele in trecerea mea grabita prin lume

Offline Lorelei

  • *****
  • Mesaje postate: 3060
  • Karma: 108
  • Gen: Femeie
  • N.
    • Vezi Profilul
Re: Meravigliosa creatura
« Răspuns #2 : 15 Decembrie, 2007, 11:47:18 pm »
Multumesc frumos. Multumesc. Uneori, rar, ca acum, ma simt asa, o creatura minunata. Dar asta este meritul altora, nu al meu.  :)
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

 

Related Topics

  Titlu / Creat de Răspunsuri Ultimul mesaj
0 Răspunsuri
542 Vizualizări
Ultimul mesaj 09 Iulie, 2010, 07:44:15 pm
de goeteri