Autor Subiect: Sultanul Al Mustafa  (Citit de 2041 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Lord_Saladin

  • Vizitator
Sultanul Al Mustafa
« : 23 August, 2005, 02:32:00 pm »
  Ascunsa dincolo de intinderile miscatoare si fierbinti ale pustiei nesfarsite a Arabiei, se afla o cetate ca niciuna alta in lumea aceasta, o cetate bogata,frumoasa, cu ziduri groase si porti cu zavoare de aur si de alama.Negustori din miazanoaptea, apus, rasarit si miazazi veneau in aceasta cetate, purtand pe spinarea camilelor din lungile lor caravane, covoare, saci cu aur, argint, nestemate stralucitoare si preafrumoase mirodenii.

 Sultanul cetatii, se numea Al Mustafa, si era un om cu mare dare de inima, cu frica de Dumnezeu, iar poporul il iubea foarte mult.Nu era zi in care sa nu iasa din palatul sau aurit si mergand pe strada, impartea din avutul sau celor nefericiti, ajuta pe cei aflati in suferinta, impartea dreptatea sa celor nedreptatiti si impaca pe cei certati.Nu era om pe care sa nu il stie.
 
 Intr-o buna zi, Al Mustafa s-a dus sa se roage in moschee, multumind lui Dumnezeu pentru bogatiile sale, pentru prietenii sai, pentru sotiile sale.Si, fiindca era evlavios, Dumnezeu S-a indurat de el, si a trimis pe unul din ingerii Sai sa ii vorbeasca.
 Precum vazu sultanul chipul de aur al ingerului inalt, balai, si incins cu sabie, cazu in genunchi.
 -Nu-ti fie teama, sultane, ii grai ingerul cu glasul sau preabland.M-a trimis Dumnezeu caci El stie ca tu ai inima curata, si vrea sa iti faca niste descoperiri.
 Deodata, sultanul cazu la pamant, in nesimtire.Isi reveni imediat, si mare mirare ! Se simtea asa de usor, asa de liber, cum nu a mai fost niciodata... nu mai simtea pe el greutatea vesmintelor, nici caldura arzatoare a soarelui, nici bataia vantului aspru.Se ridica, dar cand se scula se desprinse din trupul sau.Isi privi propriul trup intins in nesimtire pe podeaua...
 -Unde sunt, preamarit trimis al lui Dumnezeu ?
 -Acum ai murit, cinstitule sultan, ii raspunse ingerul cu un glas preabland.
Inalta-te deasupra cetatii tale si priveste...
 Sultanul isi inalta sufletul deasupra cetatii sale, si privi...Sotiile sale, erau asa de fericite... parca niciodata nu le-a vazut sa zambeasca asa de mult...desi el le iubise, conform legilor pamantului aceluia...daduse fiecareia aur, argint, nestemate, le tinuse la mare cinste...Oare de ce se veseleau ?Se cobora mai aproape ca sa le auda vorbind... se bucurau de moartea sa...ca scapasera de aceasta pacoste.... ca s-au casatorit din sila, ca au trebuit sa joace un teatru toata viata lor, acum insa sunt libere sa plece fiecare cu amantii lor...
 Sultanul isi lua sufletul si se duse la fii sai...Care zambeau, erau fericiti... acum imparatia era a lor, puteau avea doar ei aur, argint, femeile cele mai alese.... curtenii toti se veseleau..
 Sultanul incepu sa planga...
 Ingerul se apropie de el si ii grai:
 -Preacinstite sultan, a venit vremea sa te intorci inapoi la viata.
 -Lasa-ma aici...

Offline lonelyness

  • ***
  • Mesaje postate: 70
  • Karma: 0
  • Gen: Femeie
  • Totul e marginit,suferinta nu...
    • Vezi Profilul
Re: Sultanul Al Mustafa
« Răspuns #1 : 23 August, 2005, 07:53:52 pm »
Ce pot sa spun...e superba povestea ta...mi-a placut mult...pacat ca asa se intampla si in viata...nu e numai in poveste...felicitari
Imbratisez dorinta de a muri sarutand placerea durerii...

Offline desdemona

  • *****
  • Mesaje postate: 1694
  • Karma: 23
  • Gen: Femeie
  • esentialul este invizibil pt ochi
    • Vezi Profilul
Re: Sultanul Al Mustafa
« Răspuns #2 : 23 August, 2005, 08:17:52 pm »
sincer...cand am citit asta mia venit sa plang....nu e corect...mi-am amintit de o carte mos goriot de balzac...imi amintesc ca am plans toata ziua cand am vazut cum se termina...si cum spunea si lonelyness...asta se intampla si realitate..imi este asa o ciuda cand ma gandesc....nu este corect...
Singuratatea te transforma intr-un Cristofor Columb navigand spre continentul propriei inimi.
 Cate catarge nu-ti cresc in sange ,cand de lume te leaga numai marile?pe fiecare clipa m-as imbarca spre apusurile Timpului