Autor Subiect: Vânzătorul de şotroane  (Citit de 2058 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline Lorelei

  • *****
  • Mesaje postate: 3060
  • Karma: 108
  • Gen: Femeie
  • N.
    • Vezi Profilul
Vânzătorul de şotroane
« : 20 Noiembrie, 2005, 11:15:56 pm »
– Hai la şotroane... şotroane... lovi-v-ar setea şi dorul de şotroane să vă lovească!

M-am apropiat de vânzătorul de şotroane tiptil, uşor timidă:
– Cam cât costă un şotron, nene şotronare?
– Le dau ieftin să scap de ele, păcatele mele! Cât dai?
– Păi nu ştiu, că n-am mai cumpărat niciodată şotroane. Zi mata un preţ! Şi-om vedea, ne-om mai tocmi...
– Ia zi-mi mata duduiţă, da’ ce-ai de gând să faci cu şotroanele?
– Păi ce se face cu ele?
– De cele mai multe ori le sari. Dar poţi să le şi ocoleşti dacă vrei.
– Eu vreau să le sar. Dar nu reuşesc niciodată să trec de doi. Rămân ori în doi ori în unu.
– În una, vrei să zici duduiţă dragă.
– Nene, să ştii mata că am avut şi eu odată un şotron, îl desenasem frumos, cu cretă albastră... aveam două codiţe împletite la spate şi săream într-un picior. Nu ştiam încă să număr şi număram ca baba Leana din dosu’ stânii lu’ nea’ Vasile când îşi numără gâştele: una, una, una, una... Da’ să ştii mata că nu greşeşte niciodată, îi iese mereu socoteala.
– Duduiţă dragă, a mai bună socoteală e socoteală din unu-n unu. Că iese mereu cum trebuie. Matale crezi că eu îmi număr altfel şotroanele? Unu, unu, unu, unu...
– Da’ unde le ţii nene? Că nu le văd. Că ţi le număr eu. Acum ştiu să număr: uite, unu, doi, trei...
– Să nu treci de trei că restul numerelor n-au rost. Trei este maximum acceptat, şi asta numai ca relaţie între unu şi doi, nicicum ca numărătoare. Unu e unu’ şi doi e celălalt. Trei e relaţia dintre unu’ şi celalalt. Atât, restul sunt numai complicaţii inutile ale lui trei.
Abia acum observasem că şotronarul avea o pelerină lungă şi roasă la coate, părul alb, dinţi mărunţi şi cu strungăreaţă ca de copil şi mâini incredibil de albe, ca din hârtie creponată.
– Cercul, continuă bătrânul părând că vorbeşte mai mult pentru sine, este unu, esenţa tuturor lucrurilor. Arunci în apă o minge sau o cărămidă, tot în cercuri se răstoarnă apa în urmă.
– Dar dacă arunc patru cărămizi? l-am sâcâit eu, încercând să-i pun la încercare vigilenţă.
– Nu există niciodată patru cărămizi, ci numai o cărămidă, şi încă una, şi încă una şi încă una. Sau, dacă vrei să complici ecuaţia, o cărămidă şi cealaltă cărămidă şi iar o cărămidă şi cealaltă cărămidă. Dar asta depinde de cărămizi, că de obicei ele stau de câte una singură, numai omul le pune împreună să facă o casă şi o altă casă, sau o casă şi cealaltă casă, dar asta tot aşa, depinde de case.
– Nene, mata mă vezi mică şi-mi vinzi... şotroane?
– Ţi le-am vândut deja, azi mi-a mers bine, văd.
– Şi ce ţi-am dat în schimb?
Nu mi-a răspuns niciodată, a plecat doar mai departe strigându-şi „poezia” la răspântii:
– Hai la şotroane... şotroane... lovi-v-ar setea şi dorul de şotroane să vă lovească!
Nu l-am mai revăzut niciodată, dar încă nici astăzi nu ştiu să sar şotronul mai departe de doi. Sau de trei dacă ţin cu tot dinadinsul să fac punte între unu’ şi celălalt.
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

Offline Semiramis

  • Global Moderator
  • *****
  • Mesaje postate: 2884
  • Karma: 51
  • Gen: Femeie
  • dor de duca...
    • Vezi Profilul
Răspuns: Vânzătorul de şotroane
« Răspuns #1 : 21 Noiembrie, 2005, 12:24:23 am »
daca am fi invatat sa sarim soronul din unu in doi si din doi in trei, poate candva am fi ajuns la zece...
sarind din unu in doi si apoi din doi in unu, poate ca este calea de sa sari cu bine in numerele pare, caci Doamne, numai plopii-s fara sot.
vanzatorul de sotroane sta pitit, undeva la granita dintre copilarie si adolescenta. lasa-l sa stea pitit.
hai sa te invat sa sari sotronul. ridica un picior, arunca piatra pe doi, zambeste si...deschisa-i calea.
noptile-s frumoase, oamenii poate un pic mai tristi. soarele tot acolo o sa rasara. atata vreme cat cineva ii poate privi apusurile...de preferat in doi.
fiecare lucru la vremea lui si fiecare lectie trebuie invatata.


te imbratisez, Lorelei!
Whatever happens, happens for a reason!
Orice se intampla, se intampla cu un scop!

Offline alexia

  • *****
  • Mesaje postate: 870
  • Karma: 16
  • Gen: Femeie
    • Vezi Profilul
    • Inainte de toate, fii OM!
Răspuns: Vânzătorul de şotroane
« Răspuns #2 : 27 Noiembrie, 2005, 02:46:14 pm »
          Multumesc, Lorelei, pentru sotron... Nu stiu cum l-am platit, dar stiu ca l-am cumparat. Frumoasa lectie! 
"Ceea ce nu ma ucide, ma face mai puternic."

Offline Lady Allia

  • *****
  • Mesaje postate: 2081
  • Karma: 100
  • Gen: Femeie
    • Vezi Profilul
Răspuns: Vânzătorul de şotroane
« Răspuns #3 : 14 Decembrie, 2005, 04:05:19 pm »
-Unu, doi, trei, patru....zece...stop!...da...încă mai ştiu parcă printre amintiri să sar şotronul...închid ochii şi fereastra trecutului se deschide...prin ea intră amintirea...caldă sau rece, dar totuşi amintire...amintirea mea....uneori a durut, alteori a bucurat...uneori îi plăcea să jongleze între 1 şi 2 alteori stătea pe stop...niciodată nu alegea 10...decât când număra...o petală, doi trandafiri, trei stele, patru anotimpuri, cinci gânduri, şase lacrimi, şapte dorinţe, opt copii, nouă zâmbete, zece prieteni...şi doamne ce aş fi vrut să fie şotron de 100 sau poate de o mie, sau cine ştie...poate un şotron cu pătrăţele infinite pe care să le tot sari şi să te întorci mereu pe doi...căci da...doi este pătratul în care îmi place să număr luna şi soarele....să sărut buze şi să dansez desculţă prin mii de norişori...doi e numărul unde trebuie să se nască şotronele haioase....doi e numărul cu care vreau să desenez pereţii casei cu inimioare de iubire...doi e numărul care duce mereu spre infinit...
-Unu, doi, trei, patru....zece...stop!...da...încă mai ştiu parcă printre amintiri să sar şotronul...