Autor Subiect: vindecare  (Citit de 1544 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline amelie

  • *****
  • Mesaje postate: 628
  • Karma: 25
  • Gen: Femeie
  • omul stie mai mult decat intelege
    • Vezi Profilul
vindecare
« : 27 Mai, 2007, 08:43:31 am »
Cand a intors capul spre mine,m-a izbit albastrul prea deschis al privirii.Urat?Nu.Frumos?Poate nu chiar.Dar n-ar fi putut trece nebagat in seama.Tristetea era adancita in cele doua cute care-i incadrau gura,dar zambetul lui avea un farmec nespus si rasul ii lumina chipul,lumina tot ce era imprejur.
Cand mi-a pus mana pe umar ,am simtit ca mi-e bine si cald,de parca toata viata as fi asteptat o astfel de clipa.
-Imi esti draga.Imi place ca te uiti la mine ca o scolarita care-si admira profesorul.Ochii tai viseaza.Cand ii privesc mi se pare ca ma arunc intr-o mare intunecata avand deasupra ei milioane de stele.M-am gandit mult la tine.Cand vorbeam glasul tau ma facea sa visez.Si-acum pot sa-ti marturisesc:am fost indragostit de tine...
- Adevarat?Nu mi-as fi putut inchipui niciodata.Cred ca glumesti si n-ai voie.Daca eu as putea sa glumesc ca sa ascund ce se petrece in sufletul meu ti-as raspunde:ce pacat ca ti-a trecut...
- Nu-i sigur ca mi-a trecut...
-Atunci va trebui sa mai astept ca sa aflu ce se petrece in sufletul tau acum?Baga de seama,nu-i frumos sa-i minti pe copii si nici sa nu-i dezamagesti.Nici sa te joci cu cuvintele cand intunericul se asterne cu atata gravitate,cand cerul se apropie atat de mult.Uite,stelele ne privesc drept in fata...Ma gandesc ca vei pleca si am sa raman singura. Pana acum imi placea sa raman singura.Aveam o voluptate a singuratatii.Mi-era necesara.I-am facut mult timp curte,dar in ultimul timp incerc sa divortez de ea...
-Nu ma indur sa plec...Sunt gata sa te iau cu mine.Vrei sa vii cu mine?
Sa vin? Sa nu vin? In acel moment mi-ar fi placut sa plec fara sa mai privesc in urma...Mi se parea ca m-am trezit din morti.A fost o moarte lunga,uneori ca un vis,ca un basm,ca un joc.
La inceput parca am fost legata la ochi ,dusa de mana.Apoi am capatat alti ochi.Si bratele,si sufletul mi-au fost incatusate intr-un lant care parea fragil,dar care s-a dovedit cat se poate de trainic. O clipa m-am zbatut.Viata nu se voia infranta.Am incercat sa rezist.Aripile se agitau ca ale unei pasari cu capul taiat.
Apoi,nu stiu cum,m-am pomenitt dincolo.Aerul mai dens,mai tare.Climatul aspru,dar si foarte dulce.Ma aflam pe marile inaltimi,pe piscurile celor putini,indragostita...Sa vin? Sa nu vin?
Uneori mi se pare ca sunt pe un vapor.Un vapor care ma duce inapoi de departe. Mi se pare ca am pribegit destul printre stele,pe ape. Acum sunt din ce in ce mai aproape de tarm.Daca as intinde bratele as atinge casele.Niciodata n-am simtit pamantul atat de aproape.Puntea se lasa.Se lumineaza cerul sau mi se pare?...Oare ce ma asteapta pe tarm?....Sa vin? Sa nu vin?....
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...