următorul mesaj »

[ONLY U]

 Au trecut zile adunate-n saptamani, aducand cu ele tot mai multa fericire si implinire sufleteasca. Nu exista nor de tristete sa-mi posomorasca vreo zi ce incepea cu privirea albastra asupra-mi.  Il iubeam tot mai mult cu fiecare secunda si acest lucru ma uimea chiar si pe mine. il iubisem atat de mult in absenta lui, insa aveam momente in care ma intrebam daca nu cumva tocmai de aceea sentimentele nu scadeau in intensitate: pentru ca nu e langa mine.
  Imi era tot mai clar ca am stiut dintotdeauna, in adancul sufletului, pentru ce il iubesc.Desi se incapatanse sa-mi arate doar chipul sau nemernic, il suspectasem a fi exact contrariul cand iubirea ii da tarcoale. Descopeream treptat un barbat deosebit, sensibil, atent,afectuos si nu in ultimul rand un amant fara cusur. Era cu adevarat ceea ce imi dorisem. Era fericit si imi salta inima de bucurie vazandu-l asa. Stiusem dintotdeauna ca il pot face fericit....daca si el vrea.
   Piticul din creierasul meu mai incerca uneori sa-mi strice buna dispozitie,trimitandu-mi ganduri veninoase de genul: "merita sa-l faci sa sufere acum...asa cum te-a facut si el sa suferi timp de 3 ani", " ai obtinut ce ti-ai dorit, ai demonstrat ce aveai de demonstrat...poate ca ai putea sa-ti strangi jucariile si sa pleci". Aceste ganduri dovedeau ca ranile erau inca acolo si din cand in cand mai zvacneau,amintindu-mi de lacrimile varsate . "Cum poti fi acum fericit langa mine, cand atat timp nu ai putut? De ce a trebuit sa sufar inutil 3 ani?"
   Greseam enorm intrebandu-ma aceste lucruri, dupa cum singura avea sa realizez ulterior. Totul s-a petrecut la momentul potrivit. Analizand la rece modul in care au decurs lucrurile si reactiile mele de-a lungul timpul, am realizat ca in urma cu trei ani aceasta relatie n-ar fi durat...din cauza mea. Trebuia sa ii fiu recunoscatoare lui Cristi si Celui de Sus ca a aranjat lucrurile asa. Povestea aceasta m-a format ca femeie, mi-a sculptat incet incet caracterul si mi-a deschis ochii spre femeia care vreau sa fiu.

[ONLY U]

 Fetita capricioasa, obisnuita sa i se faca mereu pe plac si sa fie cea mai importanta persoana in viata celor din jur...murise. Am invatat ca nu am dreptul sa judec pe cineva ,ori ceva in viata. Am invatat ca si amantele sunt oameni si ca nu orgoliul ne face mai buni,asa cum nici demnitatea nu ne face mai fericiti. Am aflat in acesti trei ani ca iubirea adevarata nu moare si ca trebuie sa o pretuim asa cum merita atunci cand avem parte de ea.
  Astazi am calmul necesar pentru nu transforma o contrazicere in cearta si rabdare suficienta pentru a nu trage concluzii inainte de a avea toate informatiile necesare. Astazi, pot oferi incredere totala celui ce a reusit de atatea ori sa o calce in picioare si pot spune "te iubesc" fara a ma teme ca acest lucru ma injoseste.
  El iubeste ceea ce sunt eu astazi, iar lacrimile varsate in timp sunt pretul pe care l-am platit pentru ca el sa ma iubeasca si mai mult decat atat, sa invat sa ma iubesc si eu. A meritat!

[ONLY U]

   Ar fi fost de asteptat ca Gabi sa iasa din viata mea in acest context; asa ar fi fost normal si corect. Nu am procedat insa asa cum era normal si corect, ci cum am simtit. Am simtit nevoia sa il tin aproape ,chiar daca relatia cu Cristi ma implinea si ma facea fericita.
  Asa cum era de asteptat, "prietenia" mea cu Gabi , nu era privita cu ochi buni de catre al meu iubit care nu pierdea nicio ocazie sa ma informeze ca are senzatia ca e ceva mai mult acolo decat o simpla prietenie. Desi incercam sa disimulez, cu siguranta limbajul corpului ii transmitea clar ca Gabi nu imi este indiferent.
  Desi mi-a fost foarte greu, treptat m-am indepartat de "prietenul meu bun", rezumandu-ne la scurte conversatii pe chat, atunci cand Cristi lipsea. Ma simteam vinovata ,dar in acelasi timp indreptatita sa pastrez legatura cu Gabi pe ascuns. Spun indreptatita deoarece simteam nevoia sa compensez cumva faptul ca am sters cu buretele ticalosiile pe care a trebuit sa le suport din partea lui Cristi in trecut. Il iubeam enorm ,insa tot mai traiam cu teama ca ma va face sa sufar din nou si atunci trebuia sa intre Gabi in scena; ca sa poata intra in scena trebuia sa-i permit accesul in culise.

   -Vreau sa te vad....vino la sala!
   -Nu pot saptamana aceasta....probabil ca de luni voi veni...
   -...cu Cristi, nu-i asa?
   -da...cu Cristi,bineinteles.
   -auzi,dar tu nu ai de gand sa te desparti de el Ar cam fi timpul,nu crezi?
   -Nu,nu cred!
 

[ONLY U]

  -Stii ce ma intreb uneori?
  -Uimeste-ma te rog!
  -De ce continui sa vorbesti cu mine,stiind ca acest lucru ti-ar putea afecta relatia?! Daca el ar afla...
  -Nu are cum sa afle!

Am simtit un iz de santaj in cuvintele lui si am incercat sa gasesc cuvinteel potrivite pentru a-l convinge de faptul ca cel mai bine pentru "noi" este sa nu afle Cristi ca inca pastram legatura.

  -Nu are cum sa afle, daca tu nu faci in asa fel incat sa afle. Sincera sa fiu nu vad de ce ai vrea sa renunti la prietenia noastra savarsind o asemenea imprudenta. Ma iubeste si va trece peste , avand in vedere ca ii voi putea dovedi ca "relatia" noastra se rezuma doar la schimbi de replici pe chat, insa noi doi va trebui sa ne luam adio unul de la celalalt. As fi foarte dezamagita daca tu ai actiona in vreoun fel, in acest sens, fara sa tii cont de dorinta mea si cu siguranta as renunta la prietenia ce ne leaga.
  -vai....cat esti de perversa!! Incredibil!!! Nu trebuia sa specifici aceste lucruri insa...ar trebui sa stii ca nu intervin daca tu nu vrei asta.Dar daca voi simti vreodata ca vrei sa intervin...o voi face, fara doar si poate.
  -Nu va fi cazul. Daca simt nevoia unei interventii,inseamna ca simt nevoia sa ma retrag din relatie si o voi face fara ajutorul cuiva. Daca am ales sa ascund faptul ca intre noi doi a fost ceva mai mult decat o simpla prietenie,am facut-o doar spre binele acestei "relatii". Ma bucur ca am redevenit prietenii de alta data  si ma intristeaza in acelasi timp faptul ca acest lucru nu a fost posibil pana sa ma implic intr-o relatie....ca si cum te-ai fi temut ca daca te apropii,imi dai sperante sau ceva de genul...

-Nu este adevarat. Am alergat dupa cai verzi pe pereti,in timp ce  sub ochii mei se afla tot ce mi-am dorit de la o femeie.

 -Imi pare foarte rau ca purtam aceasta conversatie ACUM, cand e prea tarziu pentru NOI. Ai fi putut fi tot ce mi-am dorit de la un barbat,daca ai fi vrut asta cu adevarat.
-Eu nu cred ca aici e finalul...
 -Poate ca nu,dar in secunda aceasta, eu consider ca este.

Ma durea sa rostesc acele cuvinte si mai mult decat atat, ma durea ca nu erau adevarate intrutotul. Nu-mi lipsea si totusi imi lipsea; il iubeam suficient de mult ep Cristi incat sa nu am nevoie de altcineva,dar totusi aveam nevoie de Gabi; stiam ca e corect sa ma indepartez de "prietenul meu cel mai bun" ,in conditiile in care nutream anumite sentimente unul pentru celalalt,dar nu o faceam.
"what goes around,comes around" spune cantecul...Iata dragul meu Gabi ca din postura de a te convinge ca eu sunt ceea ce iti doresti, am ajuns in postura de a te convinge ca iti doresti orice altceva, numai pe mine nu si iata dragul meu Cristi ca, din postura de a ma simti amenintat in permanenta de prezenta alteii femei in viata ta,ma regaseam acum in postura de a te "ameninta " pe tine prin prezenta unui alt barbat in viata mea.

[ONLY U]

   Siguranta cu care afirmasem in trecut ca iubirea vietii mele este Cristi, ma punea in imposibilitatea de a accepta faptul ca , odata implinita, aceasta iubire nu avea sa fie singura.Nu exista lucru mai cert in viata mea decat sentimentele pentru Cristi si totusi gandul imi zbura adesea catre Gabi.
  Cristi imi oferea tot ce imi dorisem,ba chiar putin mai mult peste asteptari. Ma iubea enorm si imi repeta de cate ori avea ocazia ca alaturi de mine a cunoscut fericirea.
  Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri momentele in care i-am cunoscut.Nicio emotie din partea mea pe atunci...pentru vreounul dintre ei.Pentru mine erau doar alte doua simple prezente;pentru ei eram asemenea unui magnet: privirile lor imi urmareau fiecare miscare si imi analizau fiecare trasatura.Parca ii si vad stand pe canapeaua din piele rosie, ignorandu-si prietenii si urmarind fiecare pas al ospataritei: o studenta slabuta,blonda, obosita de programul prea incarcat pentru varsta ei. Amandoi cu aceeasi privire, amandoi avand aceeasi atitudine de vanator  si totusi atat de diferiti unul fata de celalalt.Imi amintesc fiorul inxplicabil pe care l-am simtit cand i-am intalnit privirea albastra a lui Cristi si gandurile ulterioare cu privirea la acesta: " De ce oare am simtit asta? Oare e un semn? Parca vad ca el e sortitul...imposibil! e blond...nu-mi plac blonzii..."...........Au trecut trei ani de atunci si iata ca cei doi "vanatori" si-au pus serios amprenta pe evolutia mea si a sentimentelor mele. Incetasem sa ma mai simt vinovata pentru lipsa de loialitate...mi-am acceptat trairile ca fiind o parte din mine, o consecinta a modului in care au evoluat lucrurile de atunci. Ma temeam uneori ca voi fi pedepsita si ii voi pierde pe amandoi,dar in acelasi timp certitudinea ca am nevoie de amandoi ma impiedica sa renunt la Gabi. Nu ne vedeam pe ascuns,nu ii dadeam sperante ...alimentam doar o falsa prietenie pe care o foloseam ca pretext pentru a sti in permanenta ce face,daca ii este bine.

[ONLY U]

  Ii simteam fizic lipsa lui Gabi adesea,insa stiam ca daca ne vom vedea,nu-mi voi face un bine. Intr-o zi nu am putut rezista tentatie si am decis sa ma vad cu el.

  -Ai reusit sa fugi de la iubitelul tau?
  - Asa saluti tu ? Buna si tie!
  -Hai termin-o cu prostiile...de parca ne stim de ieri.N-am crezut ca o sa vii. Ma asteptam sa sune in orice secunda telefonul ,sa imi spui ca nu mai ajungi...
  -Eii...important e ca sunt aici! ce ai mai facut? Ce mai zici?
  -alooo...ce ai? lasa formalitatile astea,ca nu avem timp de ele.daca te suna,ce ii spui?
  -Nu ma mai face sa ma simt vinovata...ca si cum ...nu stiu...ca si cum am fi amanti. Sper ca nu ai interpretat intalnirea noastra altfel decat ca fiind una pur amicala.
  -Fii atenta la mine: prietenia noastra s-a terminat in urma cu 2 ani.Acum e doar un joc...ne jucam cu soarta noastra ca doi inconstienti,nedandu-ne seama ca datorita acestui joc e posibil sa ne pierdem unul pe celalalt.
  -Vai Gabi! Ce Dumnezeu te-a lovit??? Ce porumbei ti-au iesit din gura?
  -Nu mai glumi! Putem fi si noi seriosi macar o data? Nu mai suntem copii...te stiu cum esti...nu schimbi iubitii ca pe sosete;ma tem ca te-as putea pierde....mi-a luat ceva timp sa-mi dau seama de asta,dar .....
  -Ok...ai vrut sa vorbim serios,vorbim serios. daca in urma cu cateva luni as fi venit la tine si-ai fi auzit cuvintele pe care eu le aud acum din gura ta,sincer...ce reactie ai fi avut? Te intreb pentru eu chiar nu stiu cum sa reactionez. Stii bine ca locuiesc cu Cristi si e de la sine inteles ca relatia mea cu el e serioasa; in acelasi timp ceva nu ma lasa sa fiu taioasa cu tine...deci :ce reactie ar trebui sa am?

[ONLY U]

  -Pai daca ai fi fost fericita cu el n-ai fi fost aici...
  -Asta crezi? Daca ai avut impresia ca vei veni aici sa-mi spui: "lasa-l pe el pentru mine!",iar eu sa sar in bratele tale si sa ma gudur ca o catelusa, inseamna ca vei pleca foarte dezamgit. Nu e ca in filme Gabi.In filme,scenaristul stie precis ,inca de la inceput care e "the one"-ul fetei...e foarte simplu sa creeze episoade ca cel pe care il speri tu. In viata insa, lucrurile nu sunt chiar atat de simple...eu nu stiu cine a hotarat "scenaristul" nostru sa fie "the one"-ul meu. Stiu doar ca timp de 2 ani ti-am tot oferit sanse,am tot facusi pasi ,ba chiar ti-am aruncat in fata de cateva ori ce insemni pentru mine in speranta ca voi ajunge sa aud de la tine cuvintele pe care le aud astazi...a fost inutil Gabi! Tu speri sa obtii astazi ce nu am reusit eu sa obtin in 2 ani...E drept ca nu am fost insistenta,insa am considerat ca e suficient ca tu sa stii ca tin la tine  pentru ca lucrurile sa vina de la sine.
  -Inteleg ca din ambitie refuzi sa te gandesti macar ca alaturi de mine ai fi fericita...Tu ai spus mereu ca in viata trebuie sa stim cand sa ne lasam condusi de sentimente...asa m-ai invatat...
  -pentru ca am crezut cu tarie acest lucru. Am crezut ca atunci cand simti ca nu mai ai aer,ca emotiile te impiedica sa mai articulezi cuvintele si ca atingerea cuiva iti incalzeste inima....am crezut ca atunci trebuie sa te lasi ghidat de ceea ce simti si sa uiti de ratiune.Nu mai cred asta insa...cel putin nu in acest context.
  -Vrei sa te casatoresti cu el asadar...
  -Vreau sa fiu fericita si sa nu mai fiu nevoita sa "castig" iubirea cuiva. Asta nu ai inteles tu si, din pacte" multi nu inteleg: iubirea nu se castiga,nu se dovedeste,nu se striga in gura mare...ea nu face decat sa existe.Cand nu ii acordam importanta pe care o merita ..inceteaza sa mai existe...

 

[ONLY U]

 -Nu te cred...nu cred ca nu mai simti nimic pentru mine...te privesc si imi dau seama ca tii la mine.
 -Nu neg asta...spun doar ca acum nu mai conteaza. Atat! cat timp a contat, de ce nu m-ai privit? Stii ce? Nu vreau sa-ti mai fac reprosuri...asa a fost sa fie!
 -Nu se termina aici...stim amandoi asta!
 -Da stiu ca esti insistent !
  -Da,cand stiu ce vreau! Pot sa ma apropii de tine mai mult?
  -De cand ceri tu permisiunea sa te apropii? De obicei rezolvai problema prin smucituri...
  -vezi? Eu incerc sa fiu serios...tu nu apreciezi efortul!
  -Bine bine...apreciez...gataaaa...

Simteam ca nu mai am aer. Nu stiam cum sa ii spun sa nu se apropie,cand eu imi doream doar sa simt apropierea de alta data.ma simteam al naibii de vinovata,dar in acelasi timp al naibii de constienta ca ma voi sufoca daca nu ii simt atingerea. In timp ce jonglam cu ghionturile constiintei si zvacnirile dorintei carnale, am simtit ca mi se taie rasuflarea cand m-am trezit in bratele lui. M-a luat ameteala si cu mari eforturi am reusit sa ma concentrez si sa inteleg ce imi soptea la ureche...


  -Spune-mi acum ce imi spuneai adineaori...spune-mi ca nu simti aceeasi dorinta nebuneasca de a ma saruta, precum simt eu! Spune-mi ca nu simti cum iti tremura toata fiinta...eu asta simt!
 -Nu pot..nu e normal...nu e corect si...nu e bine...


Ardeam! Aceeasi dorinta ucigatoare de a-l saruta ,imi frigea buzele...suna telefonul: Cristi! Am inghetat instantaneu.

[ONLY U]

  N-am raspuns...nu puteam sa-i raspund. M-ar fi intrebat ce fac si n-as fi gasit raspunsul potrivit. Cu siguranta m-ar fi "citit" din prima secunda ca nu sunt tocmai cuminte...
 
  -Trebuie sa plec...
  -De ce nu-i raspunzi? Spune-i ca mai intarzii putin...
  -Poate ca sunt eu paranoica dar...de ce ne comportam ca doi amanti? Nu suntem si nici nu vom fi...
  - Nu vom fi...tu vei fi mama copiilor mei!
  - Nu intelegi ,Gabi ,ca trenul acesta a plecat demult din gara? Acum noi nu facem decat sa "stricam" prietenia ce ne mai leaga inca...
  -Uita-te in ochii mei: nu sunt prietenul tau.Te iubesc si imi doresc sa ma trezesc langa tine in fiecare dimineata. Am fost un idiot ca nu am vazut asta pana acum atat de clar,dar ...eu voi fi aici! Intelegi? Nu ma mai bate la cap cu prietenia ta ..daca te-ai topi asa in bratele oricarui prieten al tau ar fi grav. De ce iti tremura mainile cand ti le cuprind ? Ma iubesti, dar nu stii inca..

[ONLY U]

  Tremurand,asa cum bine observase si Gabi, l-am sarutat amical pe obraz si am vrut sa plec. M-a tras de mana, m-a strans in brate si m-a sarutat usor in punctul in care se uneau buzele, arzand.In acele secunde nu-mi doream decat un sarut deplin, apasat,sincer...de la el.Am plecat...am reusit sa imi smulg trupul din acel vartej magic pe care mintea il crease in jurul meu si-al lui.Nu am intors privirea,caci stiam ca daca o voi face, voi ramane; in ciuda a ceea ce simteam in acele momente, stiam ca odata ajunsa in bratele lui Cristi ,voi uita totul si ca prezenta lui ma va face sa nu-mi mai doresc altceva.

  -Ce faci? Nu am auzit telefonul...vin spre casa....
  Da..."acasa" era unde se afla Cristi si n-ar fi trebuit sa uit asta nicio secunda.
  -Imi este dor de tine!
  -Am lipsit doar doua ore...
  -Stiu,dar sunt linistit doar cand esti langa mine...am nevoie de tine sa-mi fii alaturi pentru totdeauna...
  -Ti-am fost alaturi si inainte...cum sa nu iti fiu alaturi acum,cand stiu ca ma iubesti?
   -Te iubesc enorm! Nu am visat vreodata ca voi intalni o femeie ca tine.Chiar reprezinti tot ce imi doresc.

Era ziua descarcarilor emotionale,se pare. Imi era greu insa sa afirm reciprocitatea; simteam ca tradez iubirea fiecaruia dintre ei si acest lucru ma mahnea enorm. Ma simteam murdara si nu-mi mai gaseam nicio scuza. Imi era clar ca trebuie sa evit cu orice chip sa il mai vad pe Gabi. Respectam prea mult sentimentele pe care Cristi le avea pentru mine si mai mult decat atat,imi respectam propriile sentimente pentru el.Infidelitatea m-ar fi facut sa-mi pierd respectul fata de propria persoana. Puteam sa accept faptul ca sunt neputincioasa in bratele lui Gabi,insa nu puteam sa accept ca eu sunt cea care se arunca in ghearele neputintei.

[ONLY U]

  Un timp vointa nu mi-a mai fost pusa la incercare. Gabi si-a gasit un nou job si noul sau program nu ne pemitea sa schimbam mai mult de doua-trei vorbe pe saptamana. Il "educasem" sa nu ma mai sune, intrucat Cristi se opunea vehement acestei relatii "amicale" . De fapt ,Cristi se opunea vehement oricarei legaturi intre mine si un barbat. Din punctul lui de vedere, intre un barbat si o femeie nu exista prietenie...una din parti intotdeauna vede in cealalta parte ceva mai mult decat un prieten. Avea si nu avea dreptate. In urma cu doi ani, cand il vedeam pe Gabi ca pe un frate, as fi fost in stare sa ma contrazic cu el 1 saptamana intreaga pe acest subiect, insa ipocrizia nu se regaseste printre defectele mele.
M-am vazut asadar nevoita sa am amici pe furis. Folosesc pluralul,insa constat ca nu are sens: singurul amic pe care il "pastrasem" ,era Gabi.
As fi vrut sa pot fi sincera pana la capat cu Cristi, sa inteleaga aceasta prietenie. Sunt convinsa ca acest lucru ar fi rezumat relatia dintre mine si Gabi la prietenie si afirm acest lucru cu toata sinceritatea.
Ma simteam indreptatita sa il mint, sa ma simt atrasa de alt barbat, sa imi doresc uneori sa vad un alt barbat. Nu orice barbat...doar pe Gabi. De ce? Mi-am repetat de zeci de ori aceste motive: pentru ca m-a facut sa sufar, pentru ca in urma cu ceva timp m-a facut sa ma multumesc cu firimituri si pentru ca avea momente cand simteam ca ma priveste ca pe o proprietate.
Desigur ca intrebarea " De ce nu renunti,daca nu poti da totul?" era asemenea unui gest reflex la enumerarea motivelor ,iar raspunsul era unul cat se poate de sincer si de realist: pentru ca nu pot oferi totul nicunuia dintre ei si niciunui alt barbat.Impreuna reprezentau ceea ce imi doresc ,nu ca si cumul de calitati ci pentru ca asta simteam in adancul sufletului meu. Recunosc ca eu n-as fi putut intelge cu adevarat acest lucru din partea iubitului meu si probabil ca as simti ca e sfarsitul lumii daca as fi aflat ca simte ceea ce simteam eu vis'a-vis de ei.Nu sunt un om rau si nu vroiam sa le fac rau si mai mult decat atat, nu vroiam sa ma regasesc in aceasta situatie,dar pana la urma , nu-mi ramanea decat sa accept ca asta sunt si ca cest lucru nu ma schimba ca si persoana,ca nu tine de scrupule ...nu pot judeca ceva ce nu are nicio legatura cu ratiunea,cu educatia si bunul simt.Inima nu tine cont de aceste lucruri, ea iti induce tremur in mebre si furnicaturi in stomac la vederea unei persoane...sau nu.

[ONLY U]

 17 iulie..ziua de nastere a unei prietene foarte bune si in acelasi timp una dintre putinele ocazii in care Cristi nu era langa mine.
Inca din timpul liceului,ne creasem ritualul de a organiza o petrecere in pijamale cand era ziua onomastica a uneia dintre noi. "Noi" insemna un grup de patru fete,printre care ma numaram si eu, cunoscute de toti profesorii din liceu ca fiind "speciale". Reusisem sa ne evidentiem fata de ceilalti colegi din anul nostru atat datorita rezultatelor bune la invatatura,participarea la olimpiade si aspectului fizic,cat si datorita faptului ca in cei patru ani am fost nedespartite. Mama are o vorba: " Nu e nunta fara Sluta!"...cam asa si noi: ori eram toate peste tot,ori niciuna. Imi amintesc cu drag toate prostiile pe care le faceam impreuna,certurile puerile si chiulurile de la ore. N-am cum sa uit ,de asemenea , nici momentele in care aveam trei umeri pe care sa plangem daca simteam nevoia. Stiam ca vom ramane prietene toata viata si sunt si acum convinsa ca asa va fi. Dupa terminarea liceului, abia daca mai stiam ceva una despre cealalta. Confuze fiind, nestiind care incotro sa apucam, dorind sa ne facem un rost in viata si chiar o familie , nu mai aveam timp una de cealalta. Timpul insa ne-a amintit de sala de clasa de la etajul doi,unde eram atat de fericite si lipsite de griji si ne-a facut sa ne dorim sa mai retraim acele momente din cand in cand. Cand reuseam sa ne intalnim uitam de toate, aveam o lume a noastra si ma bucuram ca pastrasem ceva din magia anilor de liceu. Eram caractere dificile toate ,dar invatasem sa ne acceptam una pe cealalata si sa avem o relatie de prietenie bazata in primul rand pe sinceritate.


Cum spuneam, era 17 iulie,asadar petrecere in pijamale. Tentatia de a-l suna pe Gabi a fost prea mare si nu am putut sa-i rezist.

[ONLY U]

 Am fugit de la fete sa ma vad cu Gabi. Bataile inimii se accelerasera destul de mult si se amplificasera intr-atat incat parca le simteam si in stomac.Cand a deschis usa,o liniste ciudata mi-a impanzit tot corpul. Mi-a zambit timid si dulce, tradand astfel bucuria de a ma vedea. Am ales sa ne vedem la el acasa ,deoarece era cel mai sigur asa. M-a bucurat foarte mult atitudinea cu care m-a intimpinat mama lui  si mi-a facut placere sa stau la povesti ,pret de cateva minute, cu dansa...timp in care Gabi statea ca pe ghimpi parca.

  -ai venit s-o vezi pe mama sau pe mine? Parca te si aud ca trebuie sa pleci...macar acum sa fii doar a mea.
Inima iar a luat-o la galop la auzul ultimilor cuvinte.Iar mi se inodase limba parca.
  -ai si inceput cu prostiile?

Ma privea cu drag si-l priveam la fel. Stateam cuminti,fiecare la locul lui si frunzaream subiecte banale. Eram cu o ureche la el si cu cealalata la telefon. Pieptul cafeniu dezgolit partial, atat de bine conturat,atat de masculin imi distragea atentia asemenea unui magnet. Ii urmaream buzele in timp ce vorbea si asta ma facea sa-mi doresc extraordinar de mult sa ma sarute.Ma simteam de parca as fi fost beata: prea multe senzatii imi invadasera trupul.Daca nu plecam curand aveam toate sansele sa-i las impresia ca m-am indobitocit.

  -Ma asteapta fetele...de ceva timp...trebuie sa plec...
  -cand? acum?
  -nu! mai tarziu..acum sunt in preaviz...normal ca acum!
  -de ce ne incapatanam sa ne comportam ca doi copii?
  -Nu Gabi...nu en comportam ca doi copii,ci ca doua persoane ce sunt implicate intr-o relatie...ma rog,fiecare cu relatia lui ...si care trebuie sa isi respecte partenerii.
  -Nu are nicio legatura respectul pentru parteneri cu ceea ce simtim noi. Daca am fi fost suficient de isteti...bine..eu daca as fi fost suficient de istet,nici nu mai exista cuvantul "partener" in discutiile noastre.
  -Asta nu inseamna ca ei sunt datori sa plateasca greseala noa...greseala ta. Au incredere in noi si le si pretindem sa nu si-o piarda...nu vreau sa fiu ca toate celeelalte...
  -Stiu ca nu vrei cu adevarat  sa te aprob si cu atat mai putin sa ma comport ca atare...Nu vreau sex,caci asta putem avea amandoi oricand..pfff,nici nu stiu cum am putut spune asta...numai gandul ca ...nu,nu pot sa-mi imaginez asa ceva...faptul ac esti aici si ma bucura si ma doare in acelasi timp caci nu stiu cand voi putea sa te mai vad..

 Simteam sinceritatea din vorbele lui asa cum simti o lama care te taie si exact aceeasi senzatie mi-o provocau.

[ONLY U]

  -Cand o sa te mai pot vedea?
   -Acum sunt aici si tu pierzi timpul intrebandu-te cand ma mai poti vedea? Acum...ma vezi acum,doar asta conteaza in acest moment.Stii?...te-ai schimbat!Te privesc si nu mai am senzatia ca am in fata mea un pusti...arati si te comporti ca un barbat....ACUM.

Am accentuat ultimul cuvant ,sa subliniez inca o data ca e tarziu...tarziu pentru ca el sa se schimbe,tarziu pentru ca el sa realizeze ce simte pentru mine....tarziu pentru NOI. Ma tot repetam in privinta tardivitatii atat fata de el cat si fata de mine,dar...eram ACOLO,langa el.

   -Si? Ce parere ai despre acest lucru?
   -O parere buna...nu stiu...in filme, prietenul cel mai bun al unei femei, daca arata bine, este gay...tu de ce nu esti? ar fi mai usor pentru amandoi.

Trebuia sa ies cumva din acea atmosfera tensionata.A inceput sa rada si s-a napustit asupra mea. M-a luat prin surprindere,dupa cum ii era obiceiul de altfel si n-am avut nicio reactie de respingere.Ma privea in ochi de la cativa centimetri distanta si privirea ii era suficienta pentru a ma face sa uit ca trebuie sa mai si respir.

[ONLY U]

  - Noi avem lumea noastra; nu conteaza cati roiesc in jurul nostru,cate voci auzim,cate chipuri vedem,ori cate buze sarutam...cand suntem impreuna am senzatia ca n-a mai fost nimic inainte de NOI si ca nu va mai fi nimic dupa NOI.Nu cred sa am puterea vreodata sa te scot din viata mea, chiar daca nu am nici curajul de a spera ca vei pleca de la El.
   -Nu deschide acest subiect ,te rog! Incepe sa ma doara vinovatia ,dar si neputinta de a te contrazice. Sunt aici ,nu pentru a ma convige sa-l parasesc pe Cristi,ci pentru ca asa am simtit. M-am tot gandit, mi-am intors trairile pe toate fetele sa vad daca inteleg ceva din ele ...si am inteles un singur lucru: noi doi nu vom putea fi un cuplu normal,ca toate celelalte cupluri , niciodata...chiar daca EL pleaca,chiar daca Ea pleaca. Nu ne vom regasi niciodata intr-o relatie ce tinde in timp spre banalitate,spre repetitivitate...normalul ar ucide ceea ce ne ineaca, ne taie respiratia in acest moment . Am incercat si stim amandoi ca nu a mers. Mult timp am dat vina pe tine,pe lipsa ta de maturitate ,ori te-am acuzat ca nu simti nimic pentru mine.Apoi am inceput sa ma invinovatesc pe mine,caci nu "vazusem" atat timp ca ma iubeai in tacere. Inutile acuze!!! Noi doi pur si simplu suntem facuti asa: sa avem un soi de relatie fara nume, care ne permite sa fim noi insine in orice secunda. Iti amintesti ca atunci cand am incercat sa avem o relatie normala, ne-am transformat peste noapte? Eu devenisem iubita cicalitoare si enervanta pe care o blamasem si o blamez si acum,iar tu ...nici nu stiu in ce categorie sa te bag...erai atat de indiferent,atat de ...atat de nesimtit,ca sa fiu cat se poate de directa. Brusc, nu mai ramasese nimic in noi din bunii prieteni de alta data. Ne-am obisnuit sa ne permitem orice unul cu celalalt, sa jucam acest joc al prieteniei...acesta este  "normalul" pentru noi. Cand incercam sa iesim din "normalitate", se rupe vraja. Vreau doar sa incercam sa ne bucuram de aceasta vraja si sa fim fericiti ca o traim.