Totul despre Iubire

Romanian discussion room => Psihologie => Subiect creat de: desdemona din 21 Aprilie, 2006, 11:58:59 am

Titlu: anturajul ,o problema?
Scris de: desdemona din 21 Aprilie, 2006, 11:58:59 am
"Omul este un nativ gregar, iubitor de viata în “ceata”, în grup, multime, iar aceasta latura sociabila este bine si profund plantata în natura manifestarilor sale comportamentale înnascute, mostenite de la stramosii nostri de peste 10.000.000 de ani.

Barbatul însa are o necontenita afinitate pentru grupurile care îi ofera un loc stabil în grupul sau “gasca” formata pe criterii de acceptare în spirit fratesc, ca membru al “cetei”. Aceasta “ceata” ofera barbatului posibilitatea exprimarii adevaratei personalitati, deseori agresive, originea formarii cetelor în trecut fiind coagularea diferitelor personalitati pe criteriul razboinic, deci agresiv. Barbatul pune un mare pret pe pozitia sa în ceata, deseori mai mare decat pe relatiile familiale unde partenera de viata nu-i permite afirmarea personalitatii prin modelul agresiv."

                                                                                                   Marius Radu,

                                                                                             cercetator Academia Romana

mi s-a parut un subiect foarte interesant,mai ales ca anturajul este un lucru prezent la toate varstele.
acum subiectele pe care am putea discuta:
in ce masura afecteaza anturajul relatia de cuplu?
in ce masura anturajul va scimba intr-o relatie?
vi s-a intamplat ca persoana iubita sa se comporte diferit in societate...sau in grupul ei decat in mod normal?

mai astept si alte sugestii





Titlu: Re: anturajul ,o problema?
Scris de: furia ingerului din 21 Aprilie, 2006, 12:46:02 pm
o sa incerc sa raspund pe rand la intrebari, acum prima:
1.in ce masura afecteaza anturajul relatia de cuplu?

de cele mai mult ori bravam eroic in a spune ca nu afecteaza, ca noi nu ne luam dupa "gura lumii"! Adevarul este in ABSOLUT toate cazurile ca nu suntem fiinte izolate, suntem fiinte sociale iara asta implica milioane de interactiuni cu altii pe perioada vietii. Intram in grupuri, ramanem acolo, iesim, intra in altele...Fiecarui stadiu din viata ii corespund anumite preferinte si crezuri specifine NUMAI acelui moment din existenta noastra. Prieteniile de mici copil rar se mai prelungesc in adolescenta si si mai rar la maturitate pt. ca oamenii se schimba, adopta alte norme de intelegere a lumii si se paricularizeaza pe anumite sectoare ale vietii. Copiii de exemplu neavand o conceptie despre lume bine formata ci una universala in care este un amalgam de credinte, idei, opinii, vor putea lega prietenii cu nenumarati alti copii de chiar din cele mai diferite medii. Pe masura ce cresc, datorita constientizarii diferentelor intre oameni, incep sa fie mai selectivi si restrang aria de amici sau modifica comportamentul pt. acestia.
Fiecare varsta isi are astfel NECESITATILE ei in materie de a face parte din anumite grupuri si chiar si cei mai retrasi oameni simt nevoia apartenentei la ceva...pur si simplu singuratatea nu e caracteristica omului!!

Revenid la intrebarea de mai sus, este foarte greu sa dau un raspuns obiectiv...Nici macar nu am pretentia sa spun ca nu ma gandesc la a raspunde ca DA, anturajul afecteaza mult relatia de cuplu.
Exista aici doua situatii.
a) in cazul in care acea relatie este una simplista, fara mari legaturi afective intre cei doi, mediul de provenienta al celor doi, asta incluzand si grupurile ca anturaj, poate influenta enorm deciziile de cuplu. Daca exista o aderenta foarte puternica intre unul dintre parteneri si anturajul sau, este foarte posibil ca in adoptarea unei anumite decizii fata de celalalt sa nu conteze respectivul/-a cat parerea grupului de care ar fi sanctionat in caz ca ar adopta o pozitie favorabila pt. partener si nefavorabila pt. ce crede grupul ca e bine. Nefiind egal raportul de forte sentimente/anturaj, sansele ca decizia luata sa apartina nu persoanei implicate in relatie ci sa fie un fel de rezultanta finala a parerii grupului, sunt foarte mari.
b) daca exista sentimente puternice, chiar si in cazul unor legaturi speciale cu membrii anturajului, partenerii au mai mai sanse de a nu tine cont de "sfatul altora" ci de ce le dicteaza acele trairi pt. celalalt. O decizie a unuia dintre cei doi asupra caruia "si-a dat cu parerea si anturajul", a consiliat deci, daca ar duce la stari de conflicte cu partenerul, este posibil sa nu mai fie adoptata pt. ca apreciind pierderile cu castigurile, cele din urma ar fi mari. Aici totul tine de sentimente si de cat poti ace pt. celalalt daca te regasesti in relatia cu el. Nu am pretentia sa spun ca doi oameni indiferent cat s-ar i. ar fi autosuficineti unul pt. celalalt. Spun doar ca implicatiile sentimentale si impartirea a cat mai mult timp impreuna pot reduce din necesitatea de a apela la anturaj pt. a gasi ce poti gasi la partener. Sa nu excludem insa rolul important al grupului de prieteni buni care, chiar daca nu sunt comuni celor doi pot constitui mereu un mediu favorabil de discutii si distractii tare simpatice pt. fiecare din cei doi.

Oamenii se pot si i. si nu e nevoie sa inceteze sa fie oameni sociali pt. a face asta. Trebuie doar sa nu uite ca cel mai important loc in viata lor il are mereu cea/cel de langa ei...e partea cea mai importanta a destinului lor si ea/el vor fi acolo cu mult dupa ce prietenii, din n motive, nu vor mai fi, sa-i tina in brate si sa aiba grija de ei mai departe...
Titlu: Re: anturajul ,o problema?
Scris de: viulian din 21 Aprilie, 2006, 01:19:26 pm
Mda, eu sunt mai solitar de felul meu..
Parerea cercetatorului ca barbatul are in mod stringent nevoia de a apartie unei turme poate fi doar o justificare a propriei lui nevoi de a apartine unei turme, ca acasa e supus si nevasta conduce :P

E drept insa, exista totusi o varietate de nevoi, nevoi pentru o anume imagine sociala, nevoi pentru o anume imagine de sine, nevoi de infratire dar si competitionale care de cele mai multe ori se satisfac usor intr-un grup, toate odata..

In cazul meu anturajul pica pe plan secund daca am o relatie faina... Nu ma intereseaza parerea lor, si nici nu gust intruziunile.. N-au decat sa se descarce intre ei de agresivitate :D
Titlu: Re: anturajul ,o problema?
Scris de: Lord_Saladin din 21 Aprilie, 2006, 02:38:12 pm
Citat
Barbatul însa are o necontenita afinitate pentru grupurile care îi ofera un loc stabil în grupul sau “gasca” formata pe criterii de acceptare în spirit fratesc, ca membru al “cetei”. Aceasta “ceata” ofera barbatului posibilitatea exprimarii adevaratei personalitati, deseori agresive, originea formarii cetelor în trecut fiind coagularea diferitelor personalitati pe criteriul razboinic, deci agresiv. Barbatul pune un mare pret pe pozitia sa în ceata, deseori mai mare decat pe relatiile familiale unde partenera de viata nu-i permite afirmarea personalitatii prin modelul agresiv."

Eu am observat ca de regula femeilor le plac "agresivii", 'ciumegii" , "batausii", "smecherasii de cartier", adica oamenii cu pozitie in cetele 'razboinice" ale societatii moderne. Din aceasta cauza, multi se vad nevoiti sa intre in astfel de asociatii, in astfel de grupuri, ca sa fie "cool" si sa placa la fete...
Titlu: Re: anturajul ,o problema?
Scris de: Iosif din 21 Aprilie, 2006, 03:56:10 pm
Hai sa fim seriosi, cine te obliga sa fi altfel decat esti? Crede-ma ca sunt foarte multe fete care nu cauta ce spui tu!
Titlu: Răspuns: anturajul ,o problema?
Scris de: desdemona din 21 Aprilie, 2006, 09:03:21 pm
eu pot sa spun ca am cunoscut asemenea cazuri..in care barbatul isi ia alta masca in grupul de prieteni fata de partenera lui.Cred ca asta se explica printr-un sentiment de siguranta pe care ti-l ofera cei de teapa ta.Ei sunt ca tine..te inteleg si esti protejat,si iti permiti sa faci nazuri.Dar consider ca acest lucru poate fi insusit oamenilor cu o personalitate slaba,care au nevoie de cineva/ceva care sa le aminteasca cine sunt.

ceea ce m-a indemnat sa propun aceasta tema a fost un caz,destul de interesant si din pacate regretabil.
Povestea incepe cand persoana respectiva,o fata de vreo 21 de ani,are un prieten cu care are o relatie de vreo 2-3 ani de zile,deci de lunga durata,si intra un anturaj mia ciudat.Anturajul..prieteni diversi de-ai prietenului ei.Ea era secretara la o firma.Deci era ceva de ea.
Dar in acel anturaj...facea toate nebuniile...normal foarte mult influentata si de partener.
La un moment dat acei prieteni..se ocupau cu spargerea caselor.Atunci cand proprietarii plecau de acasa,ei actionau.Participau toti..inclusiv ea.
Din pacate au facut o greseala si la ultima lor spargere proprietarii erau acasa.
Rolul fetei era de a sta la panda,impreuna cu alta femeie,iar prietenul  ei impreuna cu alti doi intrau in casa.A auzit niste tipete...si apoi numai stie nimic.
Prietenul ei impreuna cu ceilalti doi i-a omorat pe cei din casa.Au fost prinsi.El a luat inchisoare pe viata. Ea a luat 20 de ani,a facut recurs..si sentinta a fost inchisioare pe viata.Paradox nu?
Acum are 5 ani de cand este la inchisoare...in acest timp a citit foarte multe carti de psihologie pentru ca nici acum nu isi da seama ce s-a intamplat...(completare-prietenul nu era un om violent...)
Titlu: Re: anturajul ,o problema?
Scris de: Aledronix din 22 Aprilie, 2006, 11:04:01 am
Atata timp cat nu esti o jumatate de om cu o vointa slaba nu cred ca anturajul te poate schimba in mod negativ.
Personal frecventez toate genurile de oameni si am un singur prieten absolut stabil in care as pune toata increderea mea(Dumnezeu sal ajute,ca om bun mai e.de cate ori a trebuit sami suporte dispozitia mea schimbatoare si totusi mai e alaturi de mine.daca intalniti astfel de oameni nu cumva sai pierdeti.sunt de nepretuit!).In rest sunt un nomad in zona cercurilor sociale si umblu cu toata lumea atata timp cat gasesc macar un lucru care sa ma intereseze.in secunda a doua dispar oricum daca ceva contravine propriilor principii(asta in functie de situatie,pentru ca intotdeauna depinde de context),cum ar fi situatiile in care vor unii sa sara la bataie fara un motiv bine intemeiat sau alte mici tampenii pe care le mai pot face oamenii.
Starea aceasta de calator mentine viata sociala activa si sunt placut de aproape toti cei care ma cunosc.In general actionez ca intermediar intre grupuri si strang si dizolv cercuri dupa cum cere situatia .
Datorita acestei situatii o mai patesc sa raman pe dinafara sau atrag si antipatii dar gasesc repede altceva de facut si reusesc adesea sa remediez situatia.
Ideea este(ca deja divagam) ca imi fac singur anturajul sau aleg unde ma bag in functie de ce vreau sa realizez asa ca atata timp cat esti constient de ceea ce faci este greu sa dai de bucluc si sa te bazezi pe propriile dorinte si propria vointa!Nu ii lasa pe altii sa te conduca.si daca faci un lucru in slujba anturajului trebuie sa fi mereu pregatit sa accepti consecintele!
Titlu: Re: anturajul ,o problema?
Scris de: Lord_Saladin din 22 Aprilie, 2006, 02:23:00 pm
Citat
Hai sa fim seriosi, cine te obliga sa fi altfel decat esti? Crede-ma ca sunt foarte multe fete care nu cauta ce spui tu!

Eu iti spun sa fim seriosi...
Toate SUNT LA FEL !!!
Numar pe degete numarul celor care sunt altfel... si alea au deja pe cineva.

Culmea e ca multe vor sa faca pe fetele cuminti, dar defapt...

In ziua de astazi nu mai exista fete cuminti, au murit, sunt o specie disparuta...
Titlu: Re: anturajul ,o problema?
Scris de: Iosif din 22 Aprilie, 2006, 03:25:28 pm
Muzafer, am impresia ca tu chiar iti doresti sa crezi asta! Imi spui ca toate sunt la fel cu 3 semne de exclamare, apoi imi spui ca numeri pe degete numarul celor care nu sunt asa. Pai, vezi tu? Nu e dracul chiar asa de negru! Intreaba-te cate din acele "toate" le-ai cunoscut pana acum! Cred ca nu are nici un sens sa ne hazardam in preconeceptii, si in loc sa ne batem cap in cap cu asemenea subiecte, mai bine am iesii sa cunoastem si altfel de fete. Ce zici?
Titlu: Re: anturajul ,o problema?
Scris de: Aledronix din 23 Aprilie, 2006, 05:50:55 pm
Muzafer eu iti sustin oarecum parerile,si am gandit si eu o vreme asa.Datorita varstei mele(16 ani) sunt pus in astfel de situatii in care fetele se uita mai mult dupa cei agresivi etc. dar pentru asta nu ma hazardez sa le critic nici pe ele nici pe ei pentru ca nu rezolv problema.eu raman in continuare cine si ce sunt si prin felul meu de a fi altfel de a nu ma conforma regulilor jocului creez speranta pentru viitor.Am creat propriile cercuri de prieteni in care functionam ca un organism asemanator acestui forum (si asta in viata reala!) unde toti suntem deschisi actionam fiecare in functie de propriile idei si daca se ajunge la neintelegeri se cauta rezolvari nu se constata motivele.
Realitatea tio creezi singur si a ta suna foarte negativa din cate am remarcat si la alte topicuri.
eu prefer sa zambesc in continuare si atunci cand ies in parc si vad o fata draguta rup o floricica de pe jos si ma duc zambind la ea cerandui sa ne plimbam impreuna si nu trebuie sa fiu fals pentru asta!
Important este ca prin ceea ce facem noi in fiecare zi sa fim un exemplu viu pentru cei din jurul nostru(nam citit "Popa Tanda" degeaba in clasa a 8a).astfel incetul cu incetul vom face si pe altii sa ni se alature noua.
Tu ai spus ca ai venit pe acest forum cautand intelegere si apreciez sinceritatea.pentru a o obtine aceasta intelegere trebuie sa leo oferi si tu celorlalti si in loc sa ne concentram asupra unei discutii cu argumente si contra argumente ar trebui sa mai includem si niste solutii ,altfel riscam sa degenereze discutia in replici contradictorii si fara sfarsit.
Titlu: Re: anturajul ,o problema?
Scris de: Lord_Saladin din 24 Aprilie, 2006, 02:15:12 pm
mai fratilor....

Joey, te-ai nascut in alta generatie, ai prins fete ca lumea....
te inteleg...

Aledronix, cu cat o sa "imbatranesti" si tu ca mine...
o sa iti dai seama ca in general, lumea se niveleaza
la un nivel foarte josnic...

si piscurile sunt rare, iar mai nou, in cazul fetelor, inexistente...


Titlu: Re: anturajul ,o problema?
Scris de: Aledronix din 24 Aprilie, 2006, 02:21:03 pm
Ma amuza sarcasmul tau muzafer si ma intriga partea adevarata a vorbelor tale.
am vazut si eu nivelarea si de aceea voi face tot posibilul sa se situeze la un nivel cat mai inalt..si..daca nu voi reusi..atunci macar eu sa fiu in continuare zambaretul iritant care sunt azi! ;D
Titlu: Re: anturajul ,o problema?
Scris de: Lord_Saladin din 24 Aprilie, 2006, 02:26:10 pm
Hmmm, stii, cand te citesc, as da si bani ca sa pot sa fiu la fel ca tine...

Dar nu pot...
Nu pot sa nu vad realitatea din spatele povestilor si povestirilor...

Intamplator se face ca am cunoscut persoane de sex feminin... si nu stiu, acuma unii au cunoscut o masca superficiala, altii au cunoscut o persoana oarecare, etc... eu intamplator am cunoscut si ceea ce se afla dedesubt, "substratul" acela primitiv de care a vorbit mai demult Iulian... care devine din ce in ce mai dominant.

cam atat pentru astazi....


P.S: daca ai gasit sau ai sanse sa gasesti o fata cu suflet , printr-un miracol, iti spun eu, tine de ea ca si cu dintii, ca sa nu ajungi si tu un om din asta rau ca mine... :)
Titlu: Re: anturajul ,o problema?
Scris de: Luke din 26 Mai, 2006, 08:02:04 am
o piesa tare care spune cam "tot" despre anturaj
"BUG Mafia - Anturaju'"


Viata ta, nu uita
Anturajul este tot si asta nu se va schimba
Au fost sau nu cu tine, ai fost sau nu cu ei
Nu mai conteaza unde, cand si in ce fel.

I:
Exista in fiecare colt, in fiecare loc din lume
Include absolut tot, include fapte, nume
De cartier, de loc, de bloc, anturajul
Poa' sa fie partea buna, partea proasta dintr-o viata
Imi amintesc atunci cand mama imi vorbea de anturaj
2,4,6,8,10 ani au trecut la alt nivel vorbesc
Un homar poate sa spuna
La puscarie ma duc, mama, sunt dependent de heroina
Anturajul, a fost doar un exemplu
Depinde de tovarasi, depinde de cine se ***e cu tine
Daca are bani la tine, daca ai bani la el
Din orice motiv si in orice fel
Nu poti sa stai deoparte nu poti sa nu te bagi
Si totul de la spate te impinge ca sa faci
Sa faci, sa faci, sa faci, sa faci ce?
Pentru tot ce am sa fac am sa raspund dom' ofiter


II:
Cand o arzi cu o combinatie in portbagaj
Primul lucru pe care-l faci, suni la anturaj
Dai de belea, el e primul care stie
Ii preferi pe 10 ai tai in loc de altii o mie
De cand erai mic, toti au vrut sa spuna o vorba buna:
Cine se-aseamana se-aduna
Pentru tine au fost cativa, sunt cativa care vor fi
Aproape tot se iarta, nimic nu se uita
Esti legat de anturaj, frate, si el de tine
Daca tie iti merge treaba si pentru el e bine
Dar o sa iti dai seama intr-adevar daca e tovarasie
Atunci cand o sa fie in buzunare, doar o mie
La fel ca tine sunt si eu, am luat-o pe un drum
I-am preferat pe cei cu Nike, celor la costum
De-aia am acum Mafia langa mine
Care ma indruma, ma indreapta spre bine, tine la mine


III:
Anturaju'-nseamna viata ta dar nu uita-n ce fel
A fost sau nu cu tine, ai fost sau nu cu el
In cartier, in oras, esti prins in anturaj
Mereu cate-o schimbare, cate-un nou personaj
E viata ca atare si multi sunt langa tine
Dar asta nu inseamna ca totul este bine
Poate-poate fi oricum, poate fi ultimul drum
Poate fi ceva mai rau, poate fi ceva mai bun
Putin in fiecare zi incerci sa te schimbi
Incepi sa elimini si incepi sa te prinzi
Ramai doar cu ai tai si nimic nu mai conteaza
Faci tot cu ei, milioanele de lei
Bulangii si cacanari o sa fie intotdeauna
Atata timp cat banii or sa conduca lumea
Eu ii fac pe bani sa nu ma faca ei pe mine
Pentru toti ai mei numai bïne
Titlu: Re: anturajul ,o problema?
Scris de: Aledronix din 26 Mai, 2006, 11:40:10 am
Sa sti ca B.U.G. chiar au "spus-o" cu melodia asta.Au acoperit majoritatea aspectelor.
Eu in general nu-i ascult dar vad ca in cazul acesta nu au aruncat doar vorbe in vant.
Mersi de informatie zzUzzU!
Titlu: Re: anturajul ,o problema?
Scris de: Lady Allia din 28 August, 2007, 02:18:56 pm
Nu cred să fie anturajul problema adevărată ci caracterul şi personalitatea persoanei.
De ce spun persoană?
Pentru că eu consider că şi femeia alege de multe ori "ceata", grupul de alte femei care uneori e benefic, iar alteori e distructiv - exact ca şi în cazul bărbaţilor.
Eu cred că defapt fiecare ar trebui să caute un grup în care să se simtă bine, să se elibereze de anumite situaţii de stres, dar nicidecum nu ar trebui să se ajungă în situaţia în care acel grup să confere defapt "adevărata siguranţă", "adevărata stare de bine"...
Cine ajunge să se simtă liber cu grupul...înseamnă că îi lipseşte ceva în grupul de doi...şi eu spun că asta ar trebui să rezolve problema... - aflarea necesităţilor partenerului şi eliminarea nesiguranţei...
În doi viaţa trebuie să fie asemeni unui cuib de păsări...să poţi zbura liber...să nu îţi fie teamă că vei fi tras înapoi...şi să ai singur fericirea şi plăcerea să te întorci...acasă!
Colivia...chiar dacă e colivie, atunci când uşile îi sunt mereu deschise...înseamnă libertate şi încredere!

Titlu: Re: anturajul ,o problema?
Scris de: valentina din 28 August, 2007, 08:48:14 pm
     sunt oameni si oameni.Ma refer si la femei si barbati.(fete ,baieti).Fiecare om gandeste intr-un anume fel.Am trecut si eu prin asemenea chestii,dar nimic nu m-a facut sa-mi schimb "caracterul".Am ramas aceiasi persoana sociabila,draguta si prietenoasa.Mi-au displacut mereu oamenii care se "dau mari la apa mica".
     Bine, in ziua de azi totul a cam luato razna,nu mai e nimic cum era odata,totul e' pentru' si 'prin 'bani.
Titlu: Re: anturajul ,o problema?
Scris de: Escu din 28 August, 2007, 08:55:37 pm
Daca suntem atenti, putem spune ca intotdeauna a fost "dupa bani". Doar ca atunci cand ne-am maturizat ne-am dat seama. Anturajul...da e o problema...daca ai 14 ani si crezi ca lumea e a ta. Depinde de fiecare individ, trebuie sa sti cand sa spui stop.
Titlu: Re: Anturajul ,o problema?
Scris de: Just din 26 Iunie, 2008, 02:50:52 am
Anturajul este o posibila problema la varsta in care te afli intr-o oarecare instabilitate emotionala .In general pentru adolescenti anturajul ridica probleme ,ei avand tendinta de a se lasa dominati de acest "spirit de turma" ,cumva si datorita faptului ca nu-si doresc sa iasa din tiparurile vremurilor pe care le traiesc asta dand rau in ochii colegilor de generatie.

Mai apoi anturajul poate fi o problema in cazul in care nu te cunosti suficient sau nu esti stapan pe propria-ti persoana .De obicei oamenii mai inaintati ca varsta vor face deosebirea intre ceea ce este favorabil sau daunator propriei imagini indiferent care ar fi parerea tuturor celorlalte persoane si vor stii sa aleaga ce le convine sau chiar sa-si impuna punctul de vedere in "gasca". Daca bunaoara tot grupul se drogheaza de zor si in fata a zece persoane vei avea taria sa spui "nu ,pentru ca ma omoara! " ,asta inseamna ca esti stapan pe tine si capabil sa iei decizile corecte in ceea ce te priveste nelasandu-te influentat de nimeni ,chiar cu riscul de a fi "eliminat" din "ceata".

Chiar si in cuplu anturajul poate fi o problema ,dar depinde ,asa cum spuneam si mai sus ,de personalitatea si taria de caracter a fiecaruia dintre noi . Se prea poate ca indivizii din gasca sa fie neangajati intr-o relatie si sa petreaca nopti intregi in baruri sau "la femei" (respectiv barbati) si sa te pofteasca sa mai gusti din una alta ,din dulceturile vietii , dar daca stii cum sa te comporti ,cand sa te opresti si ce decizii sa iei vei iesi cu fruntea sus chiar si dintr-o situatie de acest gen . Plus ,recomandabil e sa renunti la anturajul acesta nefavorabil care te pune neincetat la incercari sau iti da bataie de cap .Daca se observa la momentul potrivit ca amicii nu sunt asa cum se cuvine sau pe aceeasi lungime de unda cu tine e indicat sa-ti iei o mica "perioada de repaus" .

In concluzie :
Numai tu esti cel care alegi cu cine "te-nsotesti" ! De preferat e sa fii constient si responsabil de actiunile tale fara a te lasa influentat pentru ca daca ceva rau se va intampla tu si numai tu vei plati ,suferi si nu "gasca" in locul tau.
Titlu: Re: anturajul ,o problema?
Scris de: sic din 26 Iunie, 2008, 04:59:38 pm
Mai apoi anturajul poate fi o problema in cazul in care nu te cunosti suficient sau nu esti stapan pe propria-ti persoana .De obicei oamenii mai inaintati ca varsta vor face deosebirea intre ceea ce este favorabil sau daunator propriei imagini indiferent care ar fi parerea tuturor celorlalte persoane si vor stii sa aleaga ce le convine sau chiar sa-si impuna punctul de vedere in "gasca". Daca bunaoara tot grupul se drogheaza de zor si in fata a zece persoane vei avea taria sa spui "nu ,pentru ca ma omoara! " ,asta inseamna ca esti stapan pe tine si capabil sa iei decizile corecte in ceea ce te priveste nelasandu-te influentat de nimeni ,chiar cu riscul de a fi "eliminat" din "ceata".
Eu cred ca tocmai aici e "problema": intr-un "anturaj" (cu sensul pe care il atribuim cuvantului in aceasta discutie), cel care face opinie separata va fi eliminat sau se va autoelimina, pentru ca doar "cei ce se aseamana se aduna" ;) Sigur, poate ramane in relatii amiabile cu acea "ceata" pe alte considerente, alte placeri comune: le place fotbalul. Dar cel care refuza sa se drogheze se va feri de ceilalti in mare parte din timp si atunci... asta nu se mai numeste anturaj. Indiferent de varsta, anturajul, mediul din jur ne modeleaza pe nesimtite, si, desigur, in masuri diferite, in functie de caracter, de varsta, chiar, etc. Daca traiesti intre greci, trebuie sa te porti ca si grecii. Nu cred ca ar fi o idee buna sa alegem sa traim intr-un mediu nefavorabil in ideea ca suntem suficient de puternici sa rezistam influentelor.  Daca nu iti place cum traiesc grecii, nu alege sa traiesti intre ei! Eu cred ca adevarata putere emotionala nu consta in gradul de influenta pe care il poti avea asupra celor din jur (celor care formeaza anturajul tau) sau in capacitatea de a stopa influentele lor asupra ta. Cred ca dovada personalitatii si masura tariei de caracter consta in criteriile dupa care iti alegi anturajul/mediul. PS: Just, nu e nici o legatura intre grecii din mesajul meu si faptul ca tu locuiesti in Grecia. Te rog sa nu o iei ca pe o chestie personala.
Titlu: Re: anturajul ,o problema?
Scris de: sunshine din 30 Octombrie, 2008, 08:07:22 am
 Da, ca parinte de baiat la varsta adolescentei, cred ca anturajul este o problema in ziua de azi. Devine o obsesie (de pe la 13 ani pana pe la 17-18 ani) sa  verifici copilul de cate ori intra in casa. Te dai pe langa el sa simti miros de tigara sau de bautura. Il tragi de limba cu cine si ce discuta pe unde merge,ii verifici subtil arhiva de messenger ;D( de scoala nu mai amintesc pt ca un copil cu personalitate puternica, cu cat il bati mai mult la cap, cu atat are rezultate mai slabe).
  Eu , ca adolescenta, nu am resimtit trecerea asta peste pubertate atat de puternic ,asa cum vad la baiatul meu. Este un calvar , apar zeci de neincrederi vis-a-vis de atitudine . Acum greseste , isi da seama in timp ce-o face dar nu se opreste , apoi isi cere iertare( ma refer strict la dialogurile parinte-copil) si baga repede replica "iarta-ma , sunt nervos din cauza varstei"(shoot me! :bop:).
  Revenind la anturaj... uimitor cum fetele sunt cu mult mai influentabile. Zilele trecute vine copilu' de la alimentara si simt un miros puternic de tigara. Il iau la intrebari si raspunsul vine rapid : fumeaza X ( o fetita de 14 ani ) in scara, fara niciun stres ca ar putea-o prinde  parintii. Intreb cum poate fi atat de iresponsabila, sa riste atatea inca de la varsta asta si care credeti ca este motivul inconstientei fetei? Prietenul ei :o ...el a convins-o sa se apuce de fumat ( nu pot sa zic "obligat-o" pt ca mi se pare cea mai mare prostie a unui om  sa te lasi obligat sa faci un lucru fara vointa ta). M-a implorat sa nu le spun parintilor fetei , ca deja au prins-o o data si au batut-o. Ce bine ii fac eu ei daca ascund lucrul asta? Ma simt  partasa la prostia ei :( Pacat... este o eleva atat de buna, cu rezultate excelente la un liceu renumit din oras. Pacat ca judecata ei nu se ridica la aceleasi cote.
 Stau si ma intreb , daca eu ca mama fac tot posibilul sa-mi feresc odrasla de toate relele si tentatiile nocive iar un smecher de cartier se crede D-zeu si profita de naivitatea unui copil ( care se presupune ca ar avea ceva minte la 14 ani si poate distinge raul ), ce putere voi mai avea asupra lui peste 3 ani? Eu nu am auzit un adolescent spunandu-i altuia ca nu e bine sa fumeze sau sa bea . Baiatul meu ii vede, ii condamna in sinea lui,ii accepta dar nu indrazneste sa le dea sfaturi pt ca ii este teama sa nu fie luat in ras. Probabil tentatiile si teribilismul sunt prea mari si va avea , la randul sau, asemenea experiente . Cum sa-i ferim de anturaj? Daca li se interzice sa socializeze cu anumite persoane, incep sa minta si fac tot ce stiu ei , de rusine sa nu afle cutare baiat sau fata ca mama are  parere proasta despre ei .