următorul mesaj »

[viulian]

Cartea de capatai a fost "Noi directii in psihanaliza" de Karen Horney. Mersesem, cautam, eram in liceu, o carte despre tipologiile psihice fundamentale (coleric, melancolic, sangvinic si flegmatic), la biblioteca orasului. Bibliotecara nu stia ce sa-mi aduca (nu cred ca era ea prea pasionata de psihologie), asa ca a venit cu aceasta carte de psihanaliza - care mi-a deschis ochii despre cealalta latura a omului, inconstientul.

Si urmatoarea carte este "Don Juan" de Nicolae Breban, care mi-a deschis prima data ochii catre rafinamentul boem...

Au mai fost alte carti mult mai interesante, ulterior, dar astea doua imi sunt pietre de hotar ...

Pentru voi ?

[Angy]

Adam si Eva de L. Rebreanu, o carte despre metempsihoza pe care am citit-o " dintr-o suflare" intr-o noapte, o noapte care mi s-a parut mai scurta ca altele si parca timpul a ramas suspendat, undeva...Nu s-a asternut praful peste ea, am recitit-o apoi de n ori ...
A urmat The Secret de Rhonda Byrne, carte despre autocunoastere si legea atractiei de unde am invatat ca devii ceea ce gandesti.
Printre ele, mai sunt si altele.

[Semiramis]

nu pot spune că ceea că am vreo carte care mi-a deschis ochii. sau poate nu înţeleg întrebarea.... evident tot ceea ce citesc aduce un plus minţii mele, însă până a spune cu mâna pe inimă că există o carte care mi-a schimbat perspectiva asupra a ceea ce mă înconjoară sau chiar a mea, e cale lungă. sunt multe cărţi din care am învăţat lucruri, multe dintre câte ştiu le-am aflat din cărţi. însă cred că este important felul în care faci legătura între informaţiile despre acelaşi "subiect", pe care le primeşti din mai multe surse.

[vero-visator]

   Ceea ce citesc acum ma ajuta sa ma relaxez,ca de fiecare data cand nu ma pot desprinde de o carte.E ca si cum ar trebui sa aflu un secret numai pentru a cauta mai departe.
   "Calea Vrajitorului"-Adrian Nuta

[alexia]

Nu stiu daca mi-a deschis ochii vreo carte, dar sunt cateva in care m-am regasit mai mult sau mai putin. Mi-a placut extraordinar de mult "Nerantula" de Panait Istrati, pentru ca povestea inca este valabila. Si imi place mult autorul. Are cateva fragmente atat de pline de pasiune si cu stari atat de profund descrise incat ... mai bine descoperiti voi. Apoi, "Confesiunea unui copil al secolului", de Alfred de Musset, pentru ca m-a impresionat profunzimea sentimentelor unui barbat suferind din dragoste. Si "Rosu si negru" de Standhal etc.