Iubirea - instinct sau ratiune?

[diana_nistor]

M-am gandit si am analizat mult motivele care duc la a scrie sau nu acest mesaj.
Am constatat inca odata ca de fapt timpul nu are valoare in sine. Si, astfel, in clipa de fata, nu vreau sa se scurga searbad si sa traiesc ca un magar, intre paie si apa.
Binecuvantata sa fie ziua si binecuvantata sa fie judecata ta, Joey, ca ai pus numele Comunitatii - forum "Totul despre iubire". Poate ca in strafundurile sufletului tau simteai si vedeai ca lumea in care traim scoate la fiecare pas strigate de alarma. Si poate ca tu, mai mult decat noi, esti un om cu auzul fin.
Spuneam intr-unul din mesajele mele trecute ca esenta forumului nostru s-a diluat.
Patinam cu totii, astazi, prin postarile si, mai grav, prin preocuparile noastre , intr-o directie falsa, iluzorie. Risipim cel mai formidabil dar pe care l-a pus Dumnezeu in noi, ca pe un simplu ban marunt - IUBIREA.
Ce dovada am putea sa ne oferim noua insine si celor din jurul nostru, noi ca purtatori ai stindardului iubirii, al unei intelegeri adevarate, a acceptiunii pe care o dam cuvantului IUBIRE?
 Cata nevoie de iubire are o mama de 70-80 de ani, astazi a nimanui, si care intr-un spital sau intr-un camin de batrani asteapta pe cineva sa ii mangaie parul pe frunte?
Cati copii parasiti si tristi, si insingurati in leagane de copii asteapta o bomboana, o hainita, ca un semn al iubirii din partea oamenilor mari?
Cati batrani care trec pragul spitalelor nu au pe nimeni?
Putem sa le oferim si lor ceva din prea-multul sau prea – putinul nostru? Da! Putem aduce in fiecare clipa oda IUBIRII, DRAGOSTEI, prin astfel de fapte. Asta ar insemna sa ne asumam pe deplin responsabilitatea a ceea ce numim TOTUL DESPRE IUBIRE.
Propun sa facem in primul week-end al fiecarei luni, dovada iubirii noastre, cu sau fara mediatizare, chiar daca asta ar constitui un exemplu si pentru alte forumuri, indiferent ca sunt sau nu de calibrul nostru.
Si toate astea  numai pentru a aduce un zambet intr-o lume prea plina de ura si pentru a ne indelplini destinul nostru: CREATIA – IUBIRE.

PS: detaliile participarii la aceste activitati propun sa fie analizate si coordonate de un colectiv care sa se ocupe de toata logistica.

[Lorelei]

Diana,

concret, dincolo de cuvintele frumoase, ce propui sa facem? Initiativa e laudabila. Dar e viabila? Nu e utopica? Suntem imprastiati in 4 zari, tu stii cel mai bine poate lucrul asta... Dar probabil se poate si asa. Important e sa vrem. deci, concret, clar, ce propui de fapt? Daca lasam pe seama unul "colectiv care sa coordoneze"...

[Lorelei]

Diana, eu nu inteleg, concret, ce anume ar trebui sa facem, pas cu pas. Ce sondaj? Oricum, nu stiu Iulian, dar eu am infernal de putin timp liber si nu m-as implica in ceea ce priveste coordonarea sau ceva de genul asta. Dar daca lucrurile iti sunt tie clare, fa tu asta, coordoneaza tu activitatea, cred ca esti persoana potrivita.

[viulian]

Mi se pare o chestie mult prea indrazneata plus ca nu as vrea ca site-ul sa fie folosit pentru intreprinderi ce implica banii.. Iar despre trezorier, nici gand - n-am nici o motivatie sa dau raportul la nimeni.

Menirea mea nu este sa fac o organizatie non guvernamentala care sa se ocupe de tema propusa, mai ales ca e deja plin de organizatii din acestea si nici nu-mi doresc acum inca o sumedenie de griji in plus.

[Lady Allia]

Diana...ai spus ca :

"Daca s-ar aduna, repet, un fular, o caciulita, o sosetuta mai groasa, eu nu as putea merge sa le dau batranicii care tremura de frig, sau copilului cu ochi inlacrimati de singuratate."

iar eu nu pot sa nu ma intreb..."de ce?"..."unde te aflii tu nu sunt oameni si copii saraci?".

Nu este o intrebare rautacioasa sa stii ci pur si simplu nu pot sa imi inchipui un loc in lumea asta in care sa nu existe cineva care are nevoie de un fular, o caciulita...
In esenta...eu apreciez cu adevarat ceea ce iti doresti...Este un gand nobil si ar fi o realizare minunata. Personal apalud sufleteste aceasta idee si ma bucur ca mai sunt oameni care sa gandeasca asa. Totusi...eu sunt absolut convinsa ca daca vom privi mai bine prin casa, prin dulapuri vom gasi o sumedenie de lucruri care noua nu ne mai folosesc, dar le strangem ca sa fie... , insa pentru altii ar putea fi utile sau chiar vitale.
Fiecare poate renunta la o caciulita mai veche ca sa o dea in drum spre servici unui copil sau batran...
Fiecare poate renunta la un fular, o hainuta mai veche ca sa o dea in drum spre servici cuiva care are nevoie...
Fiecare poate a si facut asta deja...

[viulian]

Diana, eu inteleg ca tie ti-e simplu sa stai in fata la calculator cu un online banking si din 2 clici sa trimiti bani oriunde vrei in lume.
Pe cat de simplu ti se pare sa faci asta solicitand altora sa se ocupe de 'dirty' work, totusi cum te astepti sa se simta ceilalti cand tu ii pui sa stea o ora in trafic, o ora la posta, apoi cateva zile sa alerge dupa caciulite, sosetute, sa afle cum sa ajungi la niste centre de batrani, etc, si sa faca toate astea pentru ce, pentru un televizor daca se strang poate suficienti bani ?

Tu ramai cu satisfactia si mandria ca ai declansat planul si ai pierdut 1 minut sa faci login sa trimiti banii si asta pe munca si alergatura altora ? Adica mai mult sau mai putin, eu cam asta inteleg din insistenta cu care ceri ca lucrurile sa se declanseze si mi se pare ca si ceilalti cam tot acelasi lucru inteleg caci toata lumea incearca sa zica politicos NU.. [daca ma insel, va rog sa ma corectati].

Pe scurt nu vreau sa ma simt folosit in numele 'binelui fata de cei sarmani'. Daca fac un bine, fac fiindca imi vine, nu fiindca mi se cere insistent sa ma implic
Sa nu mi-o iei in nume de rau, dar tot am vazut ce s-a raspuns si am zis sa-ti zic inapoi cam cum s-a perceput (eu sigur, cel putin) mesajul tau.

[Escu]

e de laudat initiativa dianei, dar suntem prea mici ca sa putem face ceva.Asta e adevarul si din pacate putinul timp liber preferam sa il consumam facand ceva si pentru persoana noastra (odihna, curatenie, udat florile. s.a.m.d.)

[Semiramis]

poate dacă ar fi mai explicit, am putea încerca...
niciodatănu suntem prea mici. poate prea comozi.

[Lorelei]

NEu cred ca gesturi ca cel despre care vorbesti tu aici, Diana, facem fiecare dintre noi, dar de unii singuri. Mai cred ca Iulian are dreptate, o actiune concertata nu ar aduce in plus decat alergatura suplimentara si o satisfactie cumva orgolioasa ca ia uite ce am facut noi! (or ne intereseaza gestul, nu orgoliul) Pentru ca cine ar face asemenea gesturi le face oricum si cine nu le-ar face nu le va face nici aici.
In plus... de ce sa vrem media? Sau vizibilitate in media? Cred ca gesturile cele mai frumoase sunt cele care raman anonime. Daca ai spus despre gestul tau cred ca deja si-a pierdut din semnificatie si din altruismul neconditionat pentru ca ai facut-o in parte ca sa ai satisfactia de a spune despre el.
Nu cred ca o actiune comuna ar fi dovada sufletului nostru mare cum spui tu, Diana. Ne-ar aduce doar satisfactia usor narcisista de a ne privi cu admiratie ca ia uite ce suflet mare avem noi.
In fine, poate ca mi se pare mie ceva un pic mic egoist in ideea asta de a STI si altii despre gesturile noastre frumoase.