Autor Subiect: Mortua est...  (Citit de 240 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline goeteri

  • *****
  • Mesaje postate: 1082
  • Karma: 15
  • Gen: Bărbat
  • Nimic nu e etern...
    • Vezi Profilul
    • http://www.poesis.myforum.ro
Mortua est...
« : 28 Octombrie, 2017, 08:24:31 pm »
... ”moartea există...” e dinainte, din prima clipă a ei, a vieții,
fiind foarte bine cunoscut că-i certă, e-o sută la sută,
ea neputând a fi produsă, nici reprodusă... o ocultă,
omoru-n fond fiind cazul probă, o simplă impostură a ceții,
căci prin el însăși este astfel o pierdere de-a fi, cum beții,
foarte posibil, doar că ea exact ar fi previzionată,
de acceptăm fir de-o idee c-am fi din vreri superioare,
sau scrisă-n fel de lanț genetic de-asumări mult anterioare,
o subatomic mișcătoare naturii în sine, prin ea toată;
ființă și obiecte reci ce în traseu se intersectează
precis,
moment prestabilit pentru a intra-n mortal contact,
un așa-zis ascunsul scris,
cu certitudine, un fapt...
singurul semn de întrebare, ce din etern interesează,
fiind de natură strict morală;
există un inventar al culpei... absentă, în lumea selenară?...
... în principiu, culpa însăși ea, nici nu-i, doar se interferează
c-o modelare ce acceptă prezumțial nevinovați,
ca și cum doar femei, bărbați,
călăii...ar fi democrație,
iar atât timp cât nu cunoaștem destin –paradoxul beție,
hazard, controlat dinafară- oricărei științe e-o dilemă;
supremi de-am fi, rămânem deci noi înșine o anatemă,
în totală lipsă de orice probe…
că în orice caz deznodământu’ ar fi un altul
și orice-i dispărutu’ al vieții, existent lucru, schimb… e saltul
absolut natural, atare, invariant, cum foc e fumul rămas din sobe,
un aparte... și specific pentru orice, ar fi fost unul, orișicine,
doar în subconștientul său, neștiind de lipsuri actuale,
e poate-un tocmai fel de-a ști, cu multe, multe spații goale,
și absolvă în sine criminalul în serie de vini, rușine,
un dependent de-universala, ea neștiuta programare,
chiar în prezența preaștiută de-avans, a ei, premeditării
pierderii minții, a cărării,
involuntară în parte mare
și ea, tot un efect de necunoaștere ante fapte...
deci, pentru a înțelege fond s-ar curăța numai gândirea
de dogme etice, morale, caste, sociale... osândirea
recurgând rațiunii reci, obiective, adevărate date
și apriori acceptând imensul deficit științific
ce nu permite înc-o reală apropiere de cunoaștere,
totul fiind doar creații proprii, ițirile, o naștere
de un model, de-al nostru, atipic...
timpul ce lasă de valabil construcția noastră tranzitorie,
morală, socială, tot... ce ne aparțin în exclusiv, ’n credința noastă iluzorie,
a ei, dreptății;
un tabu, al meu, al tău, al societății!
21.03.2013 
Să nu credeți în supremația vitezei luminii dacă vreți să călătoriți în Univers...