|
goeteri
|
 |
« : 29 Iulie, 2010, 09:09:30 am » |
|
E de neimaginat... cum programarea-i falsă, nu merge tot rotund, cum pasă; de jucător abil și bine antrenat.
Traseul este scurt... și-i totuși, mult, mult, chin... din nu știu ce putere ce-a creat destin; căci nu-i alunecare, totu-i întrerupt.
Nu este recompensă... oricât te-ai dărui să-ți fie lin, norocul nu-ți surâde, de ești fin; obstacole sunt, lumea e adversă.
Mai mult, e nedreptate... nu e răspunsul la măsura ce o dai, chiar de-ai dona din totul ce nu ai; nu poți să te ajungi, la mult, la cantitate.
Balanță nu-i... nu știu de este vreun criteriu; când alții pot să vândă apa... deuteriu; iar tu, nici pâine n-ai, pe masă ca să pui.
Nu-i totul roată... căci unii au cumpărat bilet de înalt pe banii tăi; nu se zdrobesc- chiar de fac salt- iar ție abisul... doar atât ți se arată.
Nu știu morala... căci chiar de binele mereu promulg și cred inexorabil că-s produs de demiurg; n-am nici-o liniște, nici fericire... viața-i goală.
Rămâne resemnarea... adică nu mai cer nimic să am, mai bine nu veneam și doar plecam; sunt predispus să am nimic... doar vis și încercarea. 06.06.2010
|