Autor Subiect: Am vazut albina - Merita citit  (Citit de 5335 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

cv

  • Vizitator
Am vazut albina - Merita citit
« : 28 Septembrie, 2004, 10:25:04 pm »
Ca om cumsecade ce sunt, ar trebui sa spun ceva frumos despre Angela. Ea e colega noastra de birou, cea care face cumparaturi pentru firma, care ne da bomboane sa nu mai aruncam de colo-colo cu agrafe, cea care completeaza registrul de casa si care se ingrijeste sa fim sanatosi. Cum face asta? Simplu, vorbeste cu niste doctori, iar ei ne testeaza anual, ca asa zice legea. Bun, atunci Angela organizeaza grupe de cate sapte si le trimite la policlinica cu plata din strada Paris. A facut o socoteala simpla, sapte persoane a cate maximum zece minute fiecare, intr-o ora, grupa-i gata.

Astazi, mi-a venit si mie randul. In grupa cu mine, este si Angela. La usa medicului de familie, Angela devine brusc emotiva, asa face ea cand e vorba de doctori, si ma impinge pe mine primul la consultatie. Intru si gasesc acolo sase tipe in halate albe si cu tot felul de aparate.
- Buna ziua.
- Buna ziua, esti singur?
- Nu, cu Angela, a ramas pe hol. Sa o chem?
- Nu inca. Te rog, ia loc acolo. Numele?
- Sache.
- Da, te-am gasit, zice doctorita cu nasul in calculator. Vezi ce eficienti suntem acum? De la ce spital vii si la ce medic esti?
- Vin de la firma, doamna, cum de la spital? Si nu am medic.
- Am inteles, facu ea privindu-ma complice. Atunci sa incepem cu testarea psihologica. Maria, e al tau, striga tipa de la calculator si ii face loc altei tipe, de data asta blonda, cu coc ridicat.
- Buna ziua, Sache ai spus, nu? Cum ne simtim astazi?
- Plictisit.
- Am auzit ca vii de la ‘firma’, cu ce te ocupi tu la ‘firma’?
- Contabilitate.
- Interesant, hai sa-ti dau pentru inceput cateva desene sa mi le explici, apoi, iti voi pune niste intrebari. Incepem?

Nu asteapta sa-i raspund si imi arunca in brate un tablou plin de puncte colorate care formau impreuna o gaza, cam stramba ce-i drept, dar totusi o zburatoare, poate o albina.
- Ce vezi tu?
- O albinuta, ma decid eu asupra zburatoarei.
- Cum adica, o albinuta?
- Sau o musca, nu se vede bine, oricum, ceva cu aripi.
- Si nu scrie nimic?
- Ce sa scrie? A, pe spate scrie interzis minorilor si celor infestati cu HIV.
Celelalte tipe se opresc din vorbit si se strang in spatele meu.
- Am glumit, doamna, ce naiba.
- Nu, Sache, n-ai glumit, zice Maria si noteaza ceva intr-o fisa. Mai bine lasam desenele, hai raspunde-mi la intrebari. Esti pregatit?
- Sunt, zic si ma las confortabil pe spate.
- Ai plans mult cand erai mic?
- Nu, doar noaptea, cand veneau ai mei tarziu de la serviciu.
- Ai fost la inmormantari in copilarie?
- Da, la cimitirul Reinvierea, ca primeam coliva si orez cu lapte. Imi placeau mai ales bomboanele de pe coliva.
- Ai indreptat vreodata cuie?
- Ce sa fac?
- Cuie strambe, ai indreptat vreodata?
- Nu, eram neindemanatic, m-as fi lovit cu ciocanul pe degete.
- Cand aveati musafiri, te puneau parintii sa zici poezii sau alte lucruri?
- Au incercat. Cel mai greu a fost cand m-au pus sa zic ceva in germana, pentru ca m-au dat la o gradinita unde se vorbea numai limba asta. Primul cuvant nemtesc l-am invatat dupa o luna.
- Ce cuvant?
- ‘Der Elefant’, zic eu, intinzandu-ma sa vad daca si intrebarea asta era in foi.
- Ai jucat leapsa cand erai mic?
- Doar pe ouate, pe catarate nu ma lasau parintii.
- Ai fost vreodata deochiat?
- Da, eram la Govora, in gazda la mama Jenica. Ma durea capul si mama Jenica mi-a dat sa beau apa in care stinsese carbuni aprinsi si m-a frecat pe frunte, in timp ce zicea ‘Tatal nostru’.
- In copilarie iti placea sa sperii batranii?
- Da, aruncam de la etajul opt pungi pline cu apa, le tinteam mai ales pe babe. Se spargeau la picioarele lor si ele tipau. O speriam si pe tanti Zina de la Brasov, ca era surda si nu ma observa cand ma ascundeam in sifonier. Cand trecea pe langa sifonier, saream in fata ei si o speriam. Ma para alor mei, cica o intepa inima.
- In copilarie, ti-au taiat motul?
- Habar n-am.
- Ai mancat vreodata creta ca sa chiulesti de la ore?
- Nu, nu am mancat creta.
- Nu se poate, testul arata ca, in copilarie, ai fost chiulangiu, deci ai mancat creta.
- Chiulangiu am fost, recunosc, dar creta n-am mancat.
- Randul trecut ai spus ca mancai creta. Sache, nu e bine sa minti. Cheam-o te rog pe doamna asistenta Angela. Pana atunci iti scriu o reteta si te duci tu maine la Predeal, la sanatoriu, sa te refaci.
- Care asistenta? Dar stati, ce boala am?
- Din cauza stresului acumulat ai inceput sa ai un comportament deviat si multiple ticuri.
- Ce ticuri?
- Iti mananci unghiile si te tragi de sprincene.
- ?
- Daca nu te trimit acum la sanatoriu o sa avanseze boala si cine stie ce-o sa mai faci. Mai ales ca ai vazut albina. Ti-e dor de casa, asa-i? Hai, cheam-o pe asistenta.

Ies nedumerit si o strig pe Angela.
- Ce naiba ai stat atat de mult? ma ia in primire colega mea.
- Sunt bolnav, Angelo. Vad albine, nu mananc creta, imi rod unghiile si ma trag de sprincene. Vor sa ma trimita la sanatoriu, in Predeal. Stii cumva de ce iti zic tie, doamna asistenta?
- Ce frumos, la Predeal. Ce asistenta?
- Ce-i frumos Angelo la sanatoriu? Hai, ca a zis sa intri cu mine.
- Dar ce-s eu, maica-ta?
- Nu, ei iti zic asistenta.
Se conformeaza Angela si intram impreuna. Maria, doctorita, ii vorbeste autoritar.
- Doamna, de ce il lasati singur? Da-ti-mi va rog trimiterea.
- Ce trimitere? se mira Angela.
- De la spital, doamna, nu veniti de la psihiatrie?
- Nu, noi suntem de la firma L, am venit pentru medicina muncii.
- A, de ce nu spuneti dom’le asa? Ma scuzati, domnul Sache, v-am crezut nebun, de la salonul de psihiatrie, uite, gata, v-am semnat fisa, sunteti sanatos, apt sa va continuati meseria.
- Dar comportamentul meu deviat?
- Ei, lasati.
- Si ticurile cu mancatul unghiilor, a sprincenelor, chestia cu albina…
- Nu, domnule, toti avem ticuri, iar dvs. ati venit aici pentru medicina muncii, stiu si eu legea… Urmatorul.
Vlad Catalin
« Ultima Modificare: 12 Octombrie, 2004, 11:45:13 pm de Minerva »

Offline dina

  • *
  • Mesaje postate: 28
  • Karma: 0
  • Gen: Femeie
  • LoveTime.Ro
    • Vezi Profilul
Re: Am vazut albina - Merita citit
« Răspuns #1 : 29 Septembrie, 2004, 11:44:40 am »
In sfarsit am inteles de ce psiholoaga noastra, care se ocupa si ea de examinarile pentru medicina muncii, tine asa de mult pacientii in cabinet  ;D, si toti ies de acolo foarte istoviti.
Cel mai bun mod de a ne folosi viata este sa iubim;
Cea mai buna expresie a dragostei este timpul acordat;
Cel mai bun timp pentru a iubi este acum.

friend

  • Vizitator
Re: Am vazut albina - Merita citit
« Răspuns #2 : 29 Septembrie, 2004, 12:20:46 pm »
  :D Istoviti, istoviti, dar toti apti de munca! Auzi, tu! Ce dor mi-e de Predeal!  ::)

cv

  • Vizitator
Re: Am vazut albina - Merita citit
« Răspuns #3 : 29 Septembrie, 2004, 04:31:39 pm »
Cand a aparut textul asta scriam:
am ratat testul!

Am zambind intrebandu-ma daca eu vedeam tot o albina. Ce noroc am avut ca la medicul de medicina muncii am anuntat direct ce vreau!


Si, sincer, pe mine intai ma impachetau spre Predeal apoi o chemau pe Angela :D

Offline pokemon

  • *****
  • Mesaje postate: 1287
  • Karma: 17
  • Gen: Femeie
  • VDF
    • Vezi Profilul
Re: Am vazut albina - Merita citit
« Răspuns #4 : 07 Septembrie, 2006, 05:08:22 pm »
Am ras cu lacrimi...foarte interesant...sa vezi albina  :D :D :D :D :D
Sunt momente in viata cand simti absenta cuiva atat de tare incat ti-ar placea sa-l scoti din vise si sa-l imbratisezi.

anushca

  • Vizitator
Răspuns: Luş von Pluş I( Cutia cu maimuţe ) - Merita citit
« Răspuns #5 : 07 Septembrie, 2006, 08:53:25 pm »
Mi-am luat căţel.
Treizeci de centimetri lungime cu tot cu bot pe zece centimetri lăţime cu tot cu blană, trebuiau musai să poarte un nume, astfel încât organizaţia de tineret, aripa cu şi fără tuleie a început să testeze cu frenezie antipatiile şi simpatiile momentului: Powerul Albastru, Shrek, Yu-ghi-loi, Ronaldinho, Zucchero, Beckham, până la Sadam Hussein rămânând doar un pas anemic.
Jumătate de săptămână a fost strigat Power Puff, cealaltă jumătate, Becali.
După privirea uşor încrucişată, mi-am dat seama că bietul căţeluş începuse însă, să-şi pună grave probleme de identitate, drept pentru care am hotărât să aleg nănaşul după criterii mai practice. De exemplu:
Cine strânge băltuţele gălbui, pişăcite de blănos peste tot?!?
Întrebarea a ridicat brainstorming-ul din mijlocul casei, reducând drastic numărul de candidaţi astfel încât, am rămas să mă privesc în albul ochilor şi cerul gurii, doar eu şi el.
- Luş von Pluş, fie numele tău, piticanie ochioasă, am decretat în deplin acord cu mine însumi, atingându-l oficios pe şale cu ştergarul de bucătărie.
După botez, am trecut în regim de urgenţă la o porţiune mai sensibiloasă cum ar fi, ce-ar fi să facem pipi într-un singur loc?
Sistemul recompenselor a funcţionat ireproşabil astfel încât Luş de von Pluş sare acum în cutia cu nisip de cinsprezece ori într-o singură oră.
- Hmm, mă prinde un mormăit. Măria Ta, puiul pădurii, trebuşoara asta miroase a înşelăciune... Mi se pare mie sau tu ai început să te joci cu ţara-n bunghi? îl iscodesc curioasă pe sub sprîncene.
- Lasă-l, mami că are cisteină de aia. Ţii minte când mamaia dormea în baie ca să nu mai piardă timp pe drum?- intervine ecologistul familiei, deghizat ad-hoc în avocat de căţel minor.
Interpunerea mă destabilizează uşor dar ripostez fluturînd cartonaşul galben.
- La următoare abatere, Luş dragă, îţi dau una de te alegi şi cu prostată. N-ai decît să faci şi roata din stând pe loc, de la mine nu mai vezi nici un biscuite! Clar???
Aceasta a fost poziţia mea. Voiam să mă conturez în mintea Luşului ca un adult responsabil pe care se poate baza, dar care, nu se lasă intimidat.
A urmat poziţia lui. Crăcănat din stând pe burtă tocmai pe covoraşul în tonuri bombon pe care nici unul din membrii bipezi ai casei nu îndrăzneşte să calce.
Am resimţit josnica lovitură drept în zona inimii. Răzbunarea creşte în mine precum leuşteanul. La umbră.
Sun la serviciu şi anunţ că m-am procopsit c-o inundaţie.
Înşfac punga cu biscuiţi în formă de oase şi circul începe.
Ţup- sare Luş în cutia cu nisip, ţup- eu cu biscuitele. După două ore deşi ritmul pare oarecum încetinit ne aflam în aceeaşi fază. N-am nici o şansă. Piticania deţine informaţii avansate despre controlul vezicii urinare. Fiecare săritură se concretizează cu o picătură minusculă de lichid pe nisip.
A venit momentul să opresc recompensarea, îmi şopeşte din adâncurile fiinţei, modulul ancestral al intuiţiei materne.
Deci, Luş sare- ţup, eu mă prefac că n-am notat evenimentul.
Îl simt uşor dezorientat dar se repliază mai repede decât m-aş fi aşteptat. Se îndreaptă în pas săltăreţ spre covor. Ia poziţia crăcănat şi mă priveşte direct în ochi cu impertinenţă.
Deşi hotărâsem să nu port negocieri cu teroriştii ameninţarea e mult prea directă să o mai pot evita.
Reacţionez exact aşa cum se aştepta, scot biscuitele. Îşi adună crăcănatele rapid şi îl înşfacă scuturînd din coadă de sus în jos ceea ce evident înseamnă: sâc-sâc!
Şezi niţel! Care pe care educă aici? Dau să mă enervez flocosul însă simte şi bagă la înaintare feţişoara de orfan năpăstuit. Mă topesc pe dinăuntru ca un bulgăre de zăpadă pus la prăjit.
Mi se dublează tensiunea emoţională. Mă apuc să-i rod biscuiţii cu osişoare. Lasă, să vadă şi el ce e ăla stres!
Se pune pe lătrat, eu încep să urlu. Urlă el, latru eu.
...................................................................................
Am pierdut noţiunea timpului ca de altfel şi alte noţiuni. N-am mai făcut pipi de mult.
Soţul meu ne-a găsit cu burţile în sus pe covoraşul bombon. Îşi închipuie că m-am împiedicat şi am căzut în cap.
Dau din coadă. Sunt perfect sănătoasă, n-ai de ce să-ţi faci griji, dragule!
Când am început să latru, a luat căţelul şi au plecat la plimbare de teamă să nu-i induc concepţii greşite despre comportamentul uman.
Timpul avea să dovedească că nu avea dreptate.
În următoarele luni...
(Ina Simona Cirlan)

anushca

  • Vizitator
Răspuns: Luş von Pluş II (Cutia cu maimuţe) - Merita citit
« Răspuns #6 : 07 Septembrie, 2006, 09:05:09 pm »
În următoarele luni, Luş ne-a demonstrat că şi comportamentul uman poate fi îmbogăţit cu diverse adaosuri, nuanţe şi posturi.
Într-o primă etapă ne-a convins de inutilitatea folosirii şosetelor.
Formula „Mami, n-am şosete!”, a înlocuit de mult, plictisitorul „Bună dimineaţa!”, aşa că nu reacţionez alarmist. Mă îndrept binişor spre sertarul de unde extrag cele patru perechi zilnice. Cu o marjă de eroare desperecheată acolo ar fi trebuit să-şi tragă sufletul cel puţin treizeci. Acum însă, sertarul îmi zâmbeşte ştirb precum un bătrân fără proteză.
Scot trompeta, sun alarma, începem căutările. După numai jumătate de oră îmi conving jupânul că n-are rost să scoată duşumeaua, e mai eficient să cumpărăm alte şosete.
Brusc, pe cel mare, îl păleşte violent o idee. Ia piticania, o teleportează lângă sertar şi-i comandă serios:
- Luş, ia urma, bătrâne!
- Măi, tu te crezi, Pistruiatul? Banditul ăsta nu-şi poate lua nici urma la coadă...
Alex, însă, nu se desparte de idee aşa uşor că doar e a lui, nu, şi tot a lui e desperecheata mirositoare pe care o flutură pe sub nasul Luşului drept probă de lucru.
Spre uimirea mea, flocosul îşi intră în rol. Apucă oarecum delicat şoseta şi pleacă crăcănat de importanţa momentului.
Opt perechi de ochi nici nu indrăznesc să bată din pleoape. Piticania, cu nasul în bătaia vântului îşi reperează cuibul unde, încearcă să ghimbosească sub perniţa ultima mărturie arheologică.
Începem să râdem relaxaţi, iată, extratereştri n-au nici un amestec, toate şosetele sunt aici, ai văzut, ce chestie, drăgălaşul ei lasă, pfui, asta este, de acum o să ştim unde le căutăm, măi piticanie vin’ la mama, he he he...
În acea zi friguroasă, învelitorile de picioare nu ne-au folosit cine ştie ce. Perforaţiile aplicate artistic în zona degetelor ne-au făcut să apreciem cum trebuie zonele fără model.
Perioada următoare, câteva nopţi la rând, m-am visat făcând pluta pe o apă mare şi murdară. Cine nu ştie că asta nu e un semn bun?
Toată lumea în afară de von Pluşen, năpârcă de culoare maronie pe care am adăpostit-o cu atâta dragoste în sânul familial. Băgând de seamă că nu ajunge la noile şosete de sub perna fiecăruia, acest James Bond cu coadă, a găsit metoda de a deschide uşa cămării cu încălţăminte.
O altă dimineaţă obosită, avea să ne pună în faţa unui peisaj de-a dreptul traumatizant. Unele fără vârfuri, altele fără ştaifuri, de la uşa dormitoarelor şi până la ieşirea principală erau aliniate aproape simetric, încălţările, de care ne foloseam zilnic în scopuri mergătoare .
Altfel nu mi-a venit decât să-l muşc de ureche. Cu ciudă. El, m-a muşcat de nas. Cu poftă.
Notez în treacăt scorul egal, în timp ce îmi aşez un plasture pe buricul nasului.
Dau să scot coada de la mătură pentru următoarea rundă, dar, avocatul ecologist îmi citeşte în pupile intenţia de homicid canin şi se interpune pe ring.
- Mami, a spus maestra că, ar trebui să stăm atenţi cu acest câine. El, protestează aşa! Înţelegi? Ăsta e un protest...
- Foarte bine, isteţule, mârâi printre canini. Atunci, vino să-ţi leg bine protestele alea de picioare şi treci la şcoală!
- Păi, cum o să le legi, se arată curios. Nu mai au nici şireturi măcar...
Las observaţia să zburde unde vrea ea, nu-mi mai bat capul pentru că deja e o zonă suprasolicitată.
Ies pe balcon să caut oxigen. Mestec trei ţigări şi reacţionez cu sughiţuri la trecerea celor doi oropsiţi minori în drum spre şcoală.
Bocancii de sport, cu vîrfuri şi crampoane metalice a flăcăului mare, au scăpat neatinşi, aşa încît, boca-boca şi tropa-tropa, pe asfalt, reuşeşte să-l tracteze şi pe cel mic, care, din cînd în când mai scapă câte o bucată de pantof.
Uşurată că tineretul e pe cale să se implementeze în procesul educativ de fiecare zi, cu papuci sau fără, mă retrag în vastele apartamente.
Cotrobăi în cutii după încălţămintea de vară şi-mi încalţ jupânul cu o pereche de pantofi lejeri, cu găurele. La cele zero grade de afară sunt numai potriviţi pentru stimularea circulaţiei sanguine.
În timp ce-mi ataşez sandalele cu breteluţe portocalii la palton, trec în revistă toate modalităţile de tortură aplicate de pe timpul Inchiziţiei până în prezent, bifez vreo două, dar înainte de a trece la represalii hotărăsc că e mai bine să aflu părerea unui expert.
Este Luş von Pluş, responsabil sau nu de acţiunile sale? La întrebarea aceasta, ar trebui să-mi răspundă dott. Domenico, veterinarul din colţul străzii, care...
(de Ina Simona Cirlan)

 

Related Topics

  Titlu / Creat de Răspunsuri Ultimul mesaj
27 Răspunsuri
7711 Vizualizări
Ultimul mesaj 01 Decembrie, 2006, 11:15:06 pm
de black rose
6 Răspunsuri
4794 Vizualizări
Ultimul mesaj 27 Noiembrie, 2006, 10:45:57 pm
de Lorelei
76 Răspunsuri
28112 Vizualizări
Ultimul mesaj 22 Iulie, 2010, 01:04:28 pm
de Alecsandra
2 Răspunsuri
3231 Vizualizări
Ultimul mesaj 25 Aprilie, 2007, 09:25:28 pm
de Lady Allia
0 Răspunsuri
1587 Vizualizări
Ultimul mesaj 07 Iulie, 2008, 12:07:07 am
de George Ene