Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Totul despre iubire => Subiect creat de: DIANA din 10 Octombrie, 2004, 06:53:11 p.m.
-
Cum vedeti voi iubirea? Cu ce o comparati? Cu un vulcan gata sa erupa, cu o delicata floare de cactus, cu o adiere blanda de primavara?
Lasati-va imaginatia si inima sa compuna!
-
:) zambesc... mi-au venit in minte doua cuvinte. o identific... cu el
acum trebuie sa-l definesc pe el? :D o sa incerc mai tarziu...
-
Asa e iubirea...
La inceput
au fost doar doi oameni
La final
omenirea distrusa de ambitie
Inainte
credeau ca sunt singuri in lume
Dupa
s-au inchis in singuratate
Ieri
am crezut ca suntem doar noi
Azi
stiu ca lumea s-a distrus
Maine
ma voi inchide si eu in mine
asa a fost pentru mine iubirea, intr-o zi indepartata din trecut. cand voi gasi timp va voi spune si cum e acum. [dak vreti sa ascultati, desigur, sau... sa cititi]
-
Poate nu am fost foarte clara: va invitam sa comparati iubirea! Hai, nu-mi spuneti ca nu avem cu ce sa o comparam!
-
Iubirea... nu cred ca iubirea poate fii comparata cu ceva....
Iubirea insasi, e ceva unic si deoebit...
Iubirea te poate cobora, dar te poate si ridica.
Iubirea te poate cladi ca om, sau te poate distruge.
Iubirea poate sa faca din tine inger sau demon...
-
... un curcubeu. Nu se azvarle decat dincolo de orizont: niciodata nu stii unde incepe si unde se termina. Nu se arcuieste decat in despletire inalta de raze de soare printre stropi scumpi de planset de luna. Uneori nu vezi decat un inceput de curcubeu, idee a ideii de curcubeu, promisiune adanca - rasfranta intre bolti de gand si pasi sovaitori, trasi inapoi. Alteori vezi doua curcubeuri (se intampla, uneori, si asa), insa intotdeauna unul este mai frumos, mai rogvaiv decat celalalt (si totusi niciodata nu stii prea bine care iti place mai mult). Amintirea unui curcubeu nu poate fi stearsa decat de un curcubeu inca si mai inalt - pe care uneori nu-l mai poti uita toata viata. Oriunde si oricand apare, minune mai mare decat curcubeul nu exista - decat, poate, un zambet de copil (care oricum poarta intotdeauna in el rasfrangerea unui alt curcubeu!).
-
Ti-am dat un puct la popularitate pentru rspunsul tau atat de suav si pentru ca ai demonstrat ca nu bat campii! :-*
-
Multumesc, Diana, nu bati niciodata campii, mai mult decat atat, chiar de fiecare data mi se pare ca ele cer raspunsuri cumva elaborate, dezbateri chiar sau... metafore. Nu prea poti sa raspunzi simplu la topicele tale. Nu am vazut nici unul "de dat cu parerea" (nu ca asta nu ar fi interesante, doamne-fereste!). Astept si altele! :-*
-
Iubirea .... probabil as tinde sa zic ca este o dulce iluzie cu care ne hranim zilnic si telul inimilor singuratice,dar imi place mai mult sa o compar cu o ploaie lina de vara,ce vine atunci cand nu te astepti,curata totul in calea ei, ne face sa respiram alt aer,sa privim alt cer si sa ne simtim mai curati.
Iubirea este acea raza de lumina ce ne face sa speram in mai bine.
-
Toata viata m-am uitat la trenurile care vin si pleaca din gara. Accelerete, personaluri, tren rapid, cine le mai deosebeste? Si totusi niciodata n-am indraznit sa urc. Pareau fie prea luxoase, fie prea saracacioase pentru mine. Nu-mi gasesc locul in lumea asta plina de
trenuri. Probabil nici n-am sa recunosc trenul albastru, cand va opri in gara, daca nu cumva a trecut. O sa cred ca e un tren ca oricare altul, intre miile de trenuri ale lumii. Desi trenul ala e doar al meu, va pleca complet gol din statie, sau poate va urca un alt pasager, care
nici el nu si-a recunoscut trenul lui albastru, dar cui ii mai pasa? E un lucru frecvent sa incurci trenurile in gara. E mult mai simplu sa stai sa le privesti; mai ales vara, stai intins pe iarba, asculti greierii si din cand in cand arunci o privire la trenuri. Unele sunt mai noi, vopsite cu grija, cu rotile frumos nichelate, altele sunt pline de praf, le simti grele, stabile, parca rasufla greu – trenuri vechi, marfa de calitate, dar aspectul le strica toata frumusetea lor de otel forjat... Unele sunt sprintene, fluiera smechereste, te imbie, te cheama, altele tipa doar neauzite de nimeni. Cel mai frumos si mai mandru tren, insa, e trenul deraiat, cautator de alte spatii... Si Doamne, cat de simplu e sa ramai in gara. Asa n-o sa gresesti trenul niciodata, dar nici n-ai sa vezi cat de frumos danseaza pomii vazuti de la fereastra.
-
Eu m-am urcat intr-un tren gol. S-a pornit la drum.
La drumul meu! Accelereaza. Acum merge cu viteza.
Oare unde se va opri?
Sunt in picioare si ma simt un pic obosit. Ma ashez pe locul liber de la fereastra. "Ce frumos danseaza pomii vazuti de la fereastra!".
Privirea imi pica pe sina de cale ferata alaturata, pe alt drum. Ce face oare? Merge cu mine odata sau sta pe loc?!? Stralucirea metalului tocit de roti grele ma hipnotizeaza. Drumul alaturat la un moment dat se despica, un altul i se altura, si inca unul, un altul vine iar... se mai despica odata...
Dar numai unul singur ramane la fereastra mea!
-
Sper sa fie trenul tau albastru! sa-l fi nimerit. Eu am incurcat cateva trenuri in gara si nu mai am curaj sa ma urc, dar port inca in mine amintirea ametitoare a dansului copacilor vazuti de la fereastra!
-
...stand pe peronul garii, ametita de suieratul locomotivelor si scartait de roti, gara mi se pare goala ...
calatorii trec prin mine parca, se fac anunturi galagioase, mai vine un tren, dar nu ma imbie ... astept pe cel care ma va duce la destinatie ... sa urci-sa cobori, sa pierzi trenul, sa il incurci ... sau trenul meu nu trece prin aceasta gara?
-
... un cutit in inima ce se tot invarte si se scoate apoi se bandajeaza pentru o perioada scurta sa te simti ff bine , dupaia intra la loc si iar....
-
o noua viatza in fiecare zi...
-
o noua viata in fiecare zi,,, si aceasi viata zi de zi