Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Tema de casă => Subiect creat de: friend din 12 Octombrie, 2004, 01:52:31 a.m.
-
"Covor de frunze galbene si ruginii, asternut la picioarele voastre, pe cararile parcului. Voi, indragostiti, pe o banca ferita, va marturisiti iubirea..."
Pornind de la acest cadru scrieti o poezie sau un text. Succes!
-
Eram amandoi copii. Copii plini de vise si de sperante: eu i le impartaseam in vartejuri de cuvinte-ametitoare, el - in ninsori de flori scuturate in inflorire tarzie. Isi arcuia crengile tot mai inalt, eu - gandurile. Ma asezam pe banca tremurand de emotie si inaltam ochii spre zarzarul meu drag care imi raspundea daruindu-se vantului in generoasa risipire. "te iubesc" nu era decat promisiune de vant rasucit printre crengi ruginii... Eram amandoi copii ... si la picioarele noastre (oh! impletire de radacini si dezradacinari omenesti!) toamna aruncase frumusete de mozaic in curcubeuri de frunze dansand pe alei. Iarna a trecut langa sobe pline de povesti si maini de bunici framantand dorinte dospite-n covate de gand. In primavara am alergat ca o nebuna la banca din parc - pe care am regasit-o scartaitoare, goala si plina de-amintiri. Intr-un tarziu am aflat ca zarzarul si-a luat de soata randunica rotata, lasand despre noi amintire de risipiri de flori albe pe o banca uitata undeva, intr-un parc, unde toamna dansa in frunze si-n zambete de copii. Oh, eram copii...
-
La marginea serii
petale de toamna
prinse intr-o simfonie de culori
Picura in mugur de iubire
betia noastra de dorinta
si de dor ...
-
Stau picior peste picior iar mainile se intind lenese de-a lungul spatarului bancii. Par relaxat in timp ce tu te faci mica in dreapta mea, privind la mainile ce le tii impreunate in poala. Pozitia ta este corecta, cu picioarele apropiate strans, cu fusta trasa pe langa coapse, cat mai mult spre genunchi. Pulpele tale albe contrasteaza puternic cu decorul plin de culoare al frunzelor cazute.
Pari emotionata. Eu par relaxat dar nu-i asa, sa stii! Cu mana stanga imi fac de lucru din cand in cand cu dunga pantalonilor, insa dreapta, cea care trece atat de aproape de umerii tai, o tin nemiscata, sprijinita de banca. Mi-am imaginat de multe ori acest moment dar acum imi este greu sa-l traiesc. Esti langa mine, atat de aproape, chiar ne atingem usor, si asta imi da fiori. Nu ma cunosteam asa! Inima imi rupe pieptul. Chiar atat de mult te iubesc?
Ma opresc din reverie si privind in jur remarc:
- Nu-mi place toamna! Niciodata nu mi-a placut aerul ei trist. :(
- Mie imi place, imi plac livezile pline de fructe si padurile atat de colorate. :)
- Si mie imi plac astea, dar poate ca asociez perioada asta cu anii cand trebuia sa inceapa scoala. Asta ma deprima intotdeauna. Si soarele asta alb, palid, fara putere... E prea trist.
- Nu pot sa spun ca am fost moarta dupa scoala, dar toamna pentru mine inseamna veselia culesului roadelor, facerea mustului... Dar uneori, ai dreptate, sunt momente cand cad pe ganduri.
- Da? Si la ce anume te gandesti? - intreb eu sperand intr-un raspuns care sa ma priveasca.
Zambesti, inrosindu-te usor in obraji si inclini capul spre umarul atang, cel dinspre mine. Te privesc indraznet, cautandu-ti privirea inca ascunsa si ma bucur banuind raspunsul tau. Un zambet imi infloreste pe fata. Insist:
- Nu zau, la ce te gandesti?
- La noi! - spui tu cu un aer de usurare si pentru prima oara imi arunci o privire pentru o clipa.
- Da? - ma arat eu surprins. Si ce gandesti despre noi?
Imi dau seama ca in loc sa incep eu a-ti marturisi ceea ce simt, profit de slabiciunea ta si te incoltesc. Nu prea imi place asta. Dar nici nu stiu cum s-o dreg din moment ce am intrebat deja. O voi face cu prima ocazie, imi promit!
- Ma gandesc la scrisorile tale, la mesajele pe care mi le trimiti, la poezii... - raspunzi tu cu un glas si o fata plina de candoare. Sunt cucerit de frumusetea ta de papusa. Trag aer adanc in piept inainte de a scoate vreun sunet. Ceea ce mi-ai spus ma incanta si ma surprinde. De fapt, nici nu ai spus ceva de tine ci tot de mine. Asa ca uit de promisiunea facuta.
- Ma bucur ca ti-au placut! Chiar ti-au placut asa de mult? - insist eu cautand sa mai prelungesc un pic acest moment de glorie personala. E ca un premiu, in fond, pentru orele in care incercam sa-mi astern pe hartie sentimentele, sperand sa te impresionaze placut.
- Da, mi-au placut foarte mult, sa stii!
Sunt intors inspre tine, cu fata tot un zambet si incantat incerc sa te privesc. Iti caut privirea dar tu nu te lasi gasita. Ma privesti doar pe sub gene, din cand in cand, si vazandu-mi atitudinea zambesti strengareste. Buzele le strangi ca intr-un pupic dar in contextul asta ai aerul unei fete care ma joaca pe degete. Eh, nu conteaza, imi spun singur. Nu poti fi tu aceea. Inca ma simt stapan pe situatie si, cred eu, si pe tine, un pic. Sunt caraghios in pozitia asta a corpului meu, putermic intors inspre tine, dar cu bratul drept intepenit pe spatarul bancii din spatele tau. Nu-l clintesc nici un milimetru! E prea bine amplasat acolo! ;)
Apropos de brat, risc o intrebare:
- Nu ti-e racoare? ::)
- Nu! - raspunzi tu sincer, dar mai apoi cred ca ti-ai dat seama de adevaratul sens al intrebarii mele si adaugi: "Un pic!". :)
Atat astept, imi inving retinerile si te cuprind pe dupa umeri cu mana dreapta, aratandu-ma grijuliu. Iti tin umarul delicat in palma si prin bluza subtire simt inceputul bratului tau moale. Ce bine ca nu m-ai privit! Mi-ai fi surprins pe chip o reactie in care ma felicitam singur. 8) Dar acolo mi-a intepenit mana, nu am curajul nici degetele sa le misc! Hopa, si inima mi-o ia din nou razna acum!
M-am rezemat si eu de banca si ma uit in toate partile de parca nici nu as observa unde imi este mana. ::) Imi dau insa seama ca nu poate dura la nesfarsit situatia asta, imi fac curaj si te trag usor inspre mine. Cred insa ca mai degraba eu m-am tras inspre tine, pana ne-am lipit unul de altul iar soldurile ni s-au atins. Inghit o data in sec!
- Nu prea matura nimeni prin parcul asta! Uite ce de frunze sunt pe jos! - zic eu incercand sa risipesc din tensiunea care incepe sa se instaleze.
- Da! - spui tu dar nu sunt sigur ca ai auzit intr-adevar ce spusesem. Nu te-ai impotrivit deloc gesturilor mele si asta ma face sa ma simt incurajat. Imi mut mana de pe umar si ti-o trec bland prin par iar cu cealalta iti prind palma intr-a mea. Te intorci inspre mine si imi arunci o privire care ma copleseste de placere. Iar tu... pari topita toata! Nu iti mai pleci ochii de data asta. Cred ca am ridicat pentru un moment o spranceana, surprins. Citesc in atitudinea ta mai mult decat as fi sperat. Respiratia neregulata si privirea ta aprinsa imi suna de-a dreptul a invitatie. S-o refuz?
Te imbratisez dar observ ca si tu ma cuprinzi la randul tau in brate. Fetele ne sunt atat de aproape incat ne simtim respiratia fierbinte. Ne sarutam, dar ce sa spun, mai mult tu te-ai aruncat inspre mine! Nu fac insa ochii mari ci pur si simplu ii inchid lasandu-ma cuprins de savoarea gurii tale... Un nene pensionar, trecand pe aleea din fata noastra, nu se poate abtine sa nu ne priveasca. Ne retragem din acest prim sarut si te privesc de aproape. Nu vad nici o urma de zambet ci doar pasiunea ce a pus stapanire pe tine. Ma cuprinzi cu mainile pe dupa gat si ma strangi cu putere, dar si eu raspund tragandu-te inspre mine pana ne lipim pieptul unul de altul... Ne sarutam din nou lung, fara sa ne pese de privirea vreunui trecator curios. Imbratisarea ne este atat de stransa incat nimeni nu ar putea razbate prin noi, citindu-ne de pe buze iubirea ce ne-o marturisim atat de intim...
- Te iubesc! - soptesc cu glasul gatuit de emotie, intre doua sarutari.
- Si eu, dragul meu! - imi raspunzi si nu pot decat sa constat cata dreptate ai in timp ce buzele noastre se imbratiseaza din nou, apasat...
Ne iubim... De azi inainte, toamna nu va mai insemna pentru mine tristete!
-
Iubire vesteda
Adie arar cate o boare....
Mai cade-o frunza calatoare.
Iar tu-mi arunci o vorba, mi-arunci un cuvant...
Ce vine catre mine ca frunza cazatoare,
Leganata de linistitul vant.
Imi arunci apoi o imbratisare...
Luminoasa dar rece ca tomnaticul soare...
Apoi imi arunci si-o sarutare....
Cu buzele-ti vestejite...
Caramizii si stafidite....