Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Zona liberă => Subiect creat de: DIANA din 18 Noiembrie, 2004, 03:03:38 a.m.
-
Care sunt temerile voastre? Ce credeti ca nu ati suporta sa vi se intample? De ce anume va feriti? Si, de ce nu, care ar fi solutia pentru a nu va mai teme?
Un subiect despre teama. Aveti curaj sa raspundeti? ;)
-
eu una, am o singura temere: de faptul cum o sa mor. nu mi-e frica de moarte, numai ca imi e frica sa nu mor bolnava, suferind. mi-e frica de durerea fizica enorm, neavand toleranta nici psihic nici fizic.
temeri gen "fear dot com" nu posed.
tie DIANA de ce iti e teama? :)
-
:) Marutrisesc, m-am gandit destul de mult la acest subiect. Eu am mai multe temeri in viata
Cred ca cel mai teama imi este de esecuri. Desi au fost cateva in viata mea, cred ca inca nu am invatat sa pierd.
Apoi, mi-e teama ca nu sunt destul de buna in ceea ce fac. Duc o lupta permanenta, aproape obsesiva cu mine insami pe acest plan. Si sunt intotdeauna nemultumita de propria-mi persoana si de ceea ce reusesc sa fac.
Remediul pentru temerile mele? Mai multa intelepciune si credinta. Si lupt sa le obtin. :)
-
DIANA
nu trebuie sa inveti sa pierzi, ci sa inveti din esecurile tale, sa nu le mai repeti. poate ca ai avut greseli, esec este un cuvant greu si cred ca esti prea dura cu tine (banuiesc ca esti tanara si in consecinta ai toata viata inainte). faptul ca esti in permanenta in lupta cu tine insati nu este bine, asta nu poate face decat sa te indeparteze de tine, sa te faca sa nu-ti mai fii prietena. si eu cred ca a te simti bine in pielea ta e unul din cele mai importante lucruri. fara a avea incredere in tine, nu vei face nimic cum trebuie. toti trecem prin perioade in care ne simtim mizeri, mai ales daca cineva drag nu ne sustine sau ne spune ceva ce ne face sa pierdem incredrea (mai ales atunci e dureros, ca vine din partea cuiva care ne cunoste bine, deci in opinia noastra are o parere pertinenta). intelpciunea din pacate ne atinge mai tarziu in viata, tineretea ne e ghidata de alte criterii... ;) , iar credinta da, e bine sa avem si sa luptam pentru ea... :)
-
Multumesc pentru sfaturi! O sa tin seama de ele, lucru sigur! :-*
-
Mi-e teama de...
Paianjeni....
Singuratate...
Boala...
În rest, nu mi-e frica de nimic... sunt credincios, n-am a ma teme de moarte... ;)
-
Mie teama de faptul ca la sfarsitul vietii cand am sa trag linie , am sa observ ca au fost unele lucruri pe care le puteam face.
Mie teama ca Dumnezeu v-a dorii sa imi dea o noua sansa, iar eu voi fi la fel de copil sa fac aceleasi greseli.
Mie teama de ceea ce va fii dupa, mai mult decat de ceea ce reprezinta moartea.
Mie teama, pentru ca sunt om si gresesc...
-
Mie mi-e teama de serpi si extraterestrii:) cum sa scap de acestea? simplu trebuie sa le traiesc, cam greu nu?:p
-
De extraterestri n-are de ce sa iti fie teama :D.
Aceste OZN-uri care apar au origine terestre, si apartin fie armatelor unor anumite state, fie unor civilizatii ascunse de pe pamant.
O civilizatie avansata de extraterestrii, ajunsa la un grad inalt de dezvoltare materiala si spirituala nu si-ar gasi placerea distrugand sau experimentand pe primitivii pamanteni. ;)
-
well poate de pe pamant sau de pe alte planete,prea mare universu asta pentru 2 civilizatii nu?:) , problema e ca in usa si alte state prea se pune problema de rapiri? ce suntem noi pentru ei? vaci?si ca bine si rau poate ne fac rau sau bine, dat tot ne e frica... frica e buna pentru om, e ceva normal sa iti fie frica de necunoscut
-
Mi-e teama, Doamne~! ... mi-e atat de teama, dar te-as intreba:
"Nu-i asa, Doamne, ca n-ai facut tot omul dupa chipul si asemanarea ta? Spune-mi ca nu seman cu aia de au venin in priviri, glaspapir pe limba si urechi antifonate... sau, spune-mi ca sunt: cea mai gresita dintre toti gresitii pe care i-ai ratacit pe pamant."
Doamne, Doamne... "Ce lume frumoasa ai putut creea, ce de perfectiuni in jurul neperfectiunii care imi sunt..."
-
nu, normal ca nu:) pacat nu stim cum a facut "restul"
-
Mi-e teama de mine....Inca nu ma cunosc indeajuns si mi-e teama ca atunci cand voi fi pusa la incercare de catre viata sa dau gres, sa am esecuri, sa dezamagesc pe cei din jur, sa fac sa sufere lumea...
Mi-e teama de cea care voi fi in viitor.
Prea multe greseli "fara sa vreau" fac in prezent, oare cine ma impinge?Oare chiar nu sunt constienta de ele?Oare chiar nu imi pasa de ceilalti?Sau oare chiar destinul se joaca cu mine? Dar.. lucrul acesta imi provoaca cea m mare teama....
Paianjanii.... extraterestrii... cu astia te poti obisnui, asa cum te obisnuiesti cu durerea.. insa, m-as obisnui vreodata cu ego-ul meu schimbat,jucat de destin?
-
"Nu-i asa, Doamne, ca n-ai facut tot omul dupa chipul si asemanarea ta? Spune-mi ca nu seman cu aia de au venin in priviri, glaspapir pe limba si urechi antifonate... sau, spune-mi ca sunt: cea mai gresita dintre toti gresitii pe care i-ai ratacit pe pamant."
Dumnezeul nostru este un Dumnezeu bun, si plin de indurare.El nu se uita nici la avere, nici la chip, nici la intelect, ci la inima... Nu va fie teama ca Dumnezeu nu v-ar iubi, ca nu v-ar accepta... Dumnezeu este prietenul oamenilor, si El sufera cel mai mult atunci cand un om alege in viata o cale gresita.... Apropiati-va de el cum v-ati apropia de un Rege, si de un Prieten ;)
Toti ar trebui sa ne punem mereu o fireasca intrebare fata de noi insine: odata ajunsi in fata lui Dumnezeu, si fiind trasi la raspundere pentru pacatele noastre, cum ne vom simti ? Cum ne vom simti cand Dumnezeu ne va arata cicatricele din maini, si ne va spune ca acolo este rascumpararea pacatelor noastre ?
Bke.... nu e topicul potrivit aici sa vorbim de extraterestri, Dumnezeu vs Stiinta, si altele... daca vrei, poti deschide un topic nou in aceasta sectiune, unde eu, cu cunostiintele-mi limitate, am sa incerc sa te lamuresc cat pot... am citit destul de mult in domeniu.
-
mi-e teama de mine insami... nu e dusman mai mare ca propria persoana..si mi-e tare teama de furia lui Dumnezeu!
-
Cel mai mult mi-e teama de mine...de raul din mine, care uneori este mai puternic decat binele...
Mi-e teama de intunericul care se face uneori in inima mea...
Mi-e teama de clipele cand ma coplesesc tristetile si neimplinirile pe care le-am adunat...
-
Nu-ti fie teama, stejara, esti printre cei mai buni prieteni ce pot exista. Impreuna ne vom sprijini sufletele triste si le vom scoate la lumina.
Bine ai venit!
Iar tu, drag ingeras, daca tie ti-e teama, de noi cine mai are grija?Eu am nadejde in ingerii de aici , ca tare nevoie mai am sa-mi vegheati drumul inainte, sa ma feriti de suferinta care ma apasa din ce in ce mai mult. :-*
-
Pai da,normal ca voi fi alaturi de tine...dar mie nu imi e teama de asta...imi e teama ca nu stiu sa fiu acolo ude trebuie, cand sufletul meu are nevoie de asta, mi-e teama ca nu stiu sa-mi vindec ranile,astept sa se cicatrizeze singure, iar de cele mai multe ori,ele se adancesc daca nu sunt ingrijite...mi-e teama ca intr-o zi, nu voi mai putea fi langa cei pe care ii iubesc, si imi e tare team,a ca nimeni nu va mai avea nevoie de mine la un moment dat...
-
Fetelor "de ce ti-e teama de aia nu scapi", e verificata!!!
-
Mi-e teama...
-de paienjeni (de fapt mi-e scarba de ei ;D )
-de intuneric
-de esecuri majore care sa imi influenteze viata
-de singuratate
-de boala (pentru ca stiu cat de oribila e)
-de regret...cred ca de regret mi-e cel mai frica dintre toate
-sa nasc... :-\
-sa nu mor inainte de a trai prima noapte de dragoste,inainte de a face bungee-jumping,inainte de a sari cu parasuta (ultimele doua sunt de fapt niste mofturi care nu sunt obligatorii... ;D )
Fetelor "de ce ti-e teama de aia nu scapi", e verificata!!!
eu,personal nu cred asa ceva...si sper sa nu fie adevarat..
-
Sa nu-ti fie teama sa nasti.Este cea mai minunata traire din Univers.Pentru mine sunt 2 zile de fericire din cele 12 de fericire din viata mea( nu pot sa cred ca pot sa-mi numar zilele de fericire-dar macar au existat).
-
Mi-e teama sa clipesc...nu vreau sa mai pierd nici o clipa in care sa nu il pot vedea!
Mi-e teama sa sufar....nu vreau sa vad durerea suferintei mele in ochii lui!
Mi-e teama sa plang...pentru ca mi-e teama sa nu vad lacrimi in ochii lui!
Mi-e teama sa-mi mai fie teama de ceva!
-
Mi-e teama de Moarte...ingrozitor de tare,si atat de moartea mea ci a celor la care tin:si imi e teama de ( o fobie) de morti!
-
imi este teama de uitare...si de indiferenta...atat...nu cred ca poate fi ceva mai dureros..
-
Mie de moarte nu mi-e teama draga mea...nu mi-e teama fiindca simt ca nu este altceva decat un pas..., dar mi-e teama enorma...enorma ca atunci cand fac pasul acesta el nu va fi langa mine sa-l mai privesc pentru ultima data! Mi-e teama ca nu am sa pot sa il iau cu mine in suflet si in privirea sufletului...mi-e teama ca nu cumva murind sa-l uit ...mi-e teama sa fiu fara el !
-
Mi-e teama sa-mi traiesc viata, mi-e teama ca durerea va creste si simt cum trupul mi se desprinde de realitate , ochii nu mai vor sa vada, gandul nu mai asculta, inima uita sa bata, buzele nu-mi mai primesc lacrimile. Mi-e teama ca indiferenta incepe sa -si faca loc inauntrul meu, langa nimicul devastator.
Spui ca ti-e teama sa uiti...........vreau eu uitarea voastra, sa uit ce am trait , sa uit ce am visat , sa uit de ce mi-e teama.
Da.......mi-e groaznic de teama sa ma trezesc maine, s-o iau de la capat, cu o durere mai mare, cu aceeasi singuratate.
-
Mi-e teama sa nu esuez in dorinta mea de a ridica sufletul frumos si cald al surioarei mele dragi acolo unde ii este locul...
As vrea sa ii asez sufletul si viata undeva sus, la inaltimi greu de atins, acolo unde florile niciodata nu isi pierd gingasia, iar gerul aspru al iernii nu poate sa il atinga..., acolo unde lacrimile nu curg decat de fericire !
Draga mea au fost momente in viata mea in care ma gandeam doar sa mor...eram orbita de disperare, de Bacovia si Cioran din mine...., de viata mea prea obosita sa vrea sa mai bata intr-o inima batrana si carunta de atata, atata durere si irealizari, insa mereu am simtit ca ceva era neterminat, mereu am simtit ca exista ceva la care nu am ajuns inca, mereu am simtit ca trebuie sa merg mai departe!
Am simtit toate acestea deoarece atunci cand inchideam ochii obosita de viata, de rautatea celor din jur, iar sufletul incepea sa imi paleasca..., de fiecare data cand ma simteam pierduta si-mi ingenuncheam sufletul urland si plangand in noptile reci strangand perinita cu putere pe gura sa nu ma auda nimeni...simteam o luminita ca era acolo...o prezenta asemeni unei adieri calde care ma infiora cu o speranta launtrica..."nu se poate la capatul acestei dureri sa nu fie fericire"...imi ziceam!
De fiecare data cand noptile erau prea reci si singure, iar trupul si viata imi tremurau de teama neiubirii...un inger cobora si ma tinea strans in brate...ma mangaia pe par, ma legana si imi ingana incet o melodie care ma linistea si ma facea sa adorm cu ochii in lacrimi, dar cu sufletul inca sperand !
De fiecare data cand am cazut draga mea am cazut cu dorinta de a nu ma mai ridica vreodata...cu speranta ca voi uita tot...vroiam sa uit tot, dar era ceva care ma ridica de fiecare data, ma mangaia si stralucea doar pentru mine ca un far imens aruncat in mijlocul pustietatii din lumea asta si stralucea neobosit ghidandu-ma incet, incet catre capatul suferintei...incalzindu-mi sufletul inghetat...strigandu-mi mereu numele...aparandu-ma de orice umbra, aprandu-ma de orice...uneori chiar si de mine !
Uneori insa durerea si greutatea ma apasa prea mult si nu il simteam...poate pentru ca nu mai vroiam sa fiu salvata...pentru ca simteam ca nimic nu mai ma poate face fericita....pentru ca nu simteam ca merit sa fiu fericita..., dar trebuie draga mea sa ridici mereu fruntea sufletului, sa nu te lasi ingenuncheata de nici o "iubire" care se presupune a te iubi si in schimb te goleste de orice dorinta de a mai vrea sa traiesti, sa inaintezi sau sa surazi....
Aceea nu este iubire...nu este deoarece cei care ne iubesc cu adevarat nu ne fac sa suferim...si..NU NE PARASESC !
Este insa o lectie pe care o invatam foarte greu si numai atunci cand exista cineva care se incapataneaza pur si simplu sa ramana, sa lupte pentru tot ceea ce insemnam noi, sa vrea sa ne vada mereu fericite, sa ne adore si pasii...e o lectie pe care nu o putem invata decat in doi..., dar in doiul magic unde iubirea e la ea acasa, iar renuntarea nu exista!
Nu iti dori sa uiti draga mea...doreste-ti sa ti-l amintesti mereu si doreste-ti sa uiti doar durerea care ti-a lasat-o in urma !
-
Iubita mea.......sunt atat de egoista! Inteleg , am primit iubire si acum ma doare.As vrea s-o alung dar mi-e frica sa raman iar goala, mi-e frica fiindca stiu ca nu mai am dreptul la alta iubire. Nu este nimeni vinovat de suferinta mea.Nu.......eu vars lacrimi amare caci mi-am dorit ceva si pentru mine, toata viata am asteptat si acum nu pot sa mai vad in jur. VREAU CEVA NUMAI AL MEU! Nu-mi mai suport noptile lungi invaluite in singuratate, intind mainile cu disperare si nu ating nimic. Ma doare corpul de nemangaiere, ma dorr buzele de nesaruturi, ma dor ochii de intuneric, ma doare neauzul cuvintelor de iubire, ma dor mainile de neimbratisari.
Atatia ani cat am asteptat imi placea sa visez .Dar acum sunt intemnitata in viata asta si nu pot face nici un pas sa ies din celula ei.
SUNT O LASA :'( :'( :'(
-
Singurul lucru de care mi`e mie teama ....sunt EU ...cred ca sunt un demon cu chip de om ..care nu face alceva decat sa faca lumea sa sufere si astept ziua in care n`o sa mai fiu EU..ziua in care nu o sa mai vad suferinta in jur ..ziua in care sa pot privi fericit apropele ...pt ca fara sa vreau lume sufera din cauza mea si desi nu vreau asta se intampla si nu stiu ce sa fac ...cum sa ma comport in situatia asta ... :'(
-
Poate daca ai comunica..ai spune cuiva..ce este cu tine..ce simti..poate cineva te-ar putea juta.Nu degeaba ai nimerit pe acest site..aici sunt oamnei care te-ar putea ajuta,intelege..hai curaj!
-
Stau si ma gandesc de ce-mi este teama....
Cred ca simt teama la gandul ca Dumnezeu e tot ce se spune ca e si as fi nevoit sa-mi regandesc intregul sistem punitiv.
Cat despre temeri "joviale" sa nu fiu parasit sau altceva... ::) nu se pune problema
Prea sigur pe mine? Defel ! Doar rational:
-daca nu-i mai place de mine nu ma schimb nici daca vrea Ioan sa ma boteze si ma pune sa ma barbieresc.
-a gasit pe altul, cu siguranta ori respectivu' are ce nu am eu si nu prea mai am cum sa schimb asta, ori are mult sub mine si atunci o supralicitez pe ea 8)
Dragii mei, teama e decat un raspuns fiziologic. Este o masura a conservarii caractsristica organismelor vii de la alge la primate. Care va sa zica, are rolul ei, unul de mentinere a entropiei sistemului in limite scazute, echilibru adica.
Sa nu va fie frica sa va fie teama, pt. ca daca n-aveti teama de nimic vor trece atat de multe pe langa voi iar voi nu veti simti fiorul indeciziei si al intrebarii: "Ce naiba fac acu'?" ???
-
" "Ce naiba fac acu'?" ???"
Gasesc solutia...fara teama!!! ;)
-
Mi-e teama de propria-mi persoana..de propriile-mi decizii..de ziua de maine..de viitor..si de trecut! :(
-
..de viitor..
de viitor inteleg, ca e incert. nimeni nu poate spune ce va fi.
..si de trecut!
asta nu prea inteleg. a adevarat ca trecutul te "urmareste", dar sa iti fie frica de el?
dezavantajul e ca nu poti schimba nimic in trecutul tau.