Totul despre Iubire

Romanian discussion room => Arta de a face dragoste => Subiect creat de: bya4u din 18 Noiembrie, 2004, 09:50:04 a.m.

Titlu: Iubirea de sine
Scris de: bya4u din 18 Noiembrie, 2004, 09:50:04 a.m.

Orice om are preţul lui, şi Viaţa respectă aceasta valoare. Ea nu se măsoară în bani sau în aur; se măsoară în iubire. Mai mult, se măsoară în iubirea de sine.
Acesta este preţul fiecărui om, măsura în care se iubeşte pe sine.
Nu poţi să te aştepţi ca ceilalţi să te preţuiască, dacă tu nu te apreciezi singur.
Dar oamenii se învinovăţesc mereu, se dispreţuiesc, nu se pot accepta aşa cum sînt.
Dacă nu îţi place o persoană, nu ai decît să pleci de lîngă ea. Dacă nu îţi place un grup de persoane, nu ai decît să pleci din acel grup. Dar dacă nu te placi pe tine însuţi, nu ai unde să pleci. Poţi însă să te schimbi, să te ridici pe un alt nivel de frecvenţă, întîlnind acolo oameni care se acceptă pe sine. Pătrundem astfel într-o altă lume, într-o altă realitate, care are alte reguli, inclusiv pentru relaţii.
Dacă ne privim cu atenţie corpul, vom descoperi că el este alcătuit din miliarde de fiinţe vii care depind de noi. Fiecare celulă din corpul nostru este o fiinţă vie. Noi sîntem responsabili pentru toate aceste fiinţe. Pentru toate celulele noastre, noi sîntem Dumnezeu. Le putem asigura nevoile, le putem iubi, sau dimpotrivă, le putem face mult rău.
Celulele din corpul nostru ne sînt în totalitate loiale. Ele lucrează pentru noi, în deplină armonie, şi pentru aceasta trebuie să le fim recunoscători, să le iubim, să le respectăm.
Corpul nostru şi toate celulele vii îşi joacă perfect rolul în jumătatea lor de relaţie. Cealaltă jumătate a relaţiei este mintea noastră. Corpul are grijă de jumătatea sa, dar mintea abuzează de corp, chinuindu-l în fel şi chip.
Corpul abia aşteaptă să primească iubirea minţii noastre, dar mintea spune: "Nu, nu îmi place această parte a corpului meu. Ce formă îngrozitoare are nasul meu, ce urechi clăpăuge am! Corpul meu este prea gras! Picioarele mele sînt prea scurte!..." Mintea îşi imaginează tot felul de lucruri urîte despre corp.
Corpul nostru este perfect aşa cum este, doar noi avem tot felul de idei preconcepute despre ceea ce este bine şi ceea ce este rău, despre ceea ce este frumos şi ceea ce este urît.
Dacă ne putem accepta propriul corp, vom putea accepta pe oricine şi orice situaţie. Relaţia cu sine se reflectă imediat în relaţia cu ceilalţi.
În India, oamenii realizează tehnici de puja sau ritualuri de adorare.
Putem şi noi să îi oferim în fiecare zi corpului nostru, în mod devoţional, iubirea.
Ori de cîte ori facem baie sau duş, putem să ne tratăm corpul cu iubire, cu respect, cu recunoştinţă. Să îl admirăm, să îl mîngîiem.
Cînd mîncăm, luăm o înghiţitură, o mestecăm încet, bucurîndu-ne de savoarea ei şi gîndindu-ne că hrana este o ofrandă adusă propriului nostru corp, templul viu în care trăieşte Dumnezeu.
Cînd ne privim în oglindă, să ne privim cu dragoste, să zîmbim admirativ imaginii din oglindă.
Imaginaţi-vă cum vă veţi simţi în ziua cînd vă veţi adora propriul corp. Atunci cînd vă veţi accepta complet corpul fizic, vă veţi simţi atît de bine, veţi fi atît de fericit...
Aceasta este iubirea de sine. Ea nu are nimic cu importanţa de sine, cu orgoliul. Asta înseamnă a-l cinsti pe Dumnezeu în interiorul nostru şi în interiorul celor din jur.
Mai întîi de toate trebuie să ne acceptăm şi să ne iubim aşa cum sîntem.
Odată ce ne-am acceptat pe noi înşine aşa cum sîntem, putem să-i acceptăm şi pe cei din jurul nostru, pe cei dragi, aşa cum sînt ei.
Noi ne criticăm atît de mult, încît în inima noastră nu mai există loc de iubirea de sine. Şi dacă nu reuşim să ne iubim nici măcar pe noi înşine, cum am putea să împărtăşim iubirea cu ceilalţi?
Omul nu se poate ierta niciodată pentru că nu este ceea ce doreşte el să fie.
Cine se iubeşte pe sine, este capabil să îşi reverse iubirea şi asupra altora.
Atunci cînd îţi faci un ţel din a crea relaţia perfectă între tine şi corpul tău, înveţi practic ce înseamnă relaţia perfectă cu cei din jur, cu părinţii, cu iubitul sau iubita, cu copiii tăi, cu animalele de lîngă tine.
Şi, la urma urmei, nu frumuseţea fizică contează, ci sufletul. Ceea ce ai în interiorul tău se va reflecta şi în exterior. Frumuseţea sufletului înfrumuseţează şi corpul, îl scaldă într-o dulce lumină, fermecîndu-i şi pe cei din jur.
 

Titlu: Re: Iubirea de sine
Scris de: iulia din 29 Noiembrie, 2004, 08:15:32 p.m.

 Felicitari pentru mesajul de mai sus....te sustin 100%. As vrea sa am adresa ta de email sa mai vorbim in particular dar nu stiu daca se poate,eu sunt noua pe acest site.

Titlu: Re: Iubirea de sine
Scris de: un_suflet din 23 Februarie, 2006, 09:16:08 p.m.

"Ca sa devenim maestri ai iubirii, noi trebuie sa practicam arta de a iubi.
Ceea ce numesc oamenii iubire nu este altceva decat o relatie de teama care are la baza controlul. Unde este respectul reciproc? Unde este iubirea pe care sustin ca si-o poarta cei doi parteneri? Fericirea nu vine niciodata din afara noastra, ea se naste in interior si este rezultatul iubirii noastre.
Iubirea nu presupune nici un fel de obligatii.
Atunci cand iubim, noi facem tot ceea ce facem pentru ca dorim sa facem acest lucru si nu pentru ca trebuie.  
Iubirea nu are asteptari si este bazata pe respectul reciproc. Iubirea este nemiloasa, ei nu-i pare rau pentru nimeni; in schimb, este plina de compasiune.
Iubirea este intotdeauna amabila, iar bunatatea ei conduce la generozitate si ajunge sa deschida toate usile.
Iubirea este neconditionata, pe calea iubirii nu exista daca.
Cine merge pe calea iubirii daruieste mai mult decat primeste.
Evident, el/ea se iubeste suficient de mult pe sine, pentru a nu le permite oamenilor egoisti sa profite de ei.
Generozitatea, libertatea si iubirea sunt capabile sa creeze cea mai frumoasa relatie intre toate: o relatie de iubire fara sfarsit.
Arta iubirii incepe cu noi insine. Nimeni altcineva nu ne poate face sa fim fericiti decat noi insine.
Daca doi parteneri abuzeaza fizic sau emotional unul de celalalt, indiferent de circumstante, atunci ei nu merita sa ramina impreuna.
Nu impartasi cu partenerul deseurile din viata ta, ci iubirea pe care i-o porti, intelegerea si respectul tau. Scopul pe care il aveti este sa fiti impreuna din ce in ce mai fericiti.
Egoismul se naste acolo unde nu exista iubire.
Cine se iubeste pe sine, este capabil sa isi reverse iubirea si asupra altora. Numai asemenea oameni pot intra intr-o relatie adevarata, caci ei nu fac acest lucru pentru ca simt nevoia sa fie iubiti, ci pentru ca doresc sa faca aceasta optiune.
Chiar daca v-ar iubi intreaga lume, iubirea altora nu va va face niciodata fericit.
Singurul lucru care va poate face fericit este iubirea dinlauntrul dumneavoastra.
Iubirea in actiune este singura cale care poate conduce la fericire."

[/color]

Titlu: Re: Iubirea de sine
Scris de: furia ingerului din 23 Februarie, 2006, 09:28:36 p.m.

Iubirea de sine este EXTREM de importanta.

Zambesc compatimitor atunci cand vad ca nu se intelege asta. Dragilor daca nu va iubiti pe sine mai mult decat pe altii este neplacut tare. Oamenii care nu sunt in stare sa conserve si sa dezvolte ce a pus natura in ei si sunt decat carpele pe care se sterg altii sunt cele mai patetice creaturi. Daca nu esti in stare sa te respecti pe tine intai, sa ai grija sa evoluezi spre o forma optima in care sentimentele-ti sa fie alaturi de gandire si te vei lasa in voia sortii e vai de vai de capul tau, pe romaneste!

Iubirea de sine nu inseamna egoism ci inseamna a-ti cultiva respectul fata de ce ai mai sfant pe lumea asta...!
Oamenii nu se lasa torturai pentru idealuri decat atunci cand si-au atins nivelul suprem al iubirii de sine: unde ma termin eu ca om trebuie sa incep ca istorie...ci nu ca uitare !

Titlu: Răspuns: Iubirea de sine
Scris de: ONLY DESIRE din 24 Februarie, 2006, 01:34:59 a.m.

Sunt intru totul de acord cu tine ingerule!Dragostea pentru cei din jurul nostru exista datorita iubirii de sine!Iubim din dorinta de a fi iubiti...pentru ca acest lucru ne face fericiti;de ce ne dorim cu atata ardoare sa fim fericiti?oare nu din iubire de sine?intr-adevar...unii dintre noi suntem capabili de a iubi neconditionat,insa si aceasta iubire tot din iubirea de sine izvoraste:ne place sa ne demonstram noua insine ca suntem capabili de sentimente nobile...

Titlu: Re: Iubirea de sine
Scris de: furia ingerului din 24 Februarie, 2006, 07:06:54 a.m.

Grazie only u.
Las deschisa discutia fara a mai completa ceva, cele spuse de mine fiind suficiente pentru a-mi reprezenta opinia. Astept in continuare post-uri pe tema asta; este foarte posibil sa existe si voci contra mea sau a lui only u.

Graiti dragilor :)

Titlu: Răspuns: Iubirea de sine
Scris de: Mr. Pheonix ... din 03 Martie, 2006, 12:05:49 p.m.

Hmmm.........interesant adica cum "de sine'.......... :D ;), bun pai uite ce cam cred eu despre povestea asta , intradevar in principiu sunt de acord cu voi, in sensul ca, cred ca iubire de sine a eului tau este prima care apare in viata unui om nascandu-se aproape concomitent cu constinta de sine si e normal sa fie asa fiind logic ca o data cu dezvoltare noastra acceptam si ne ghidam dupa valorile pe care le consideram necesare si suficiente pentru a ne indeplini obiectivele ,aspiratiile sociale, sufletesti etc. , deci e normal sa iubim un om care, privit chiar de noi de dinafara apare asa cum noi insine l-am consruit deci e un mic cerc vicios , consider ca e faorte periculos sa nu te apreciezi cel putin la un nivel incipiente de dezvoaltare pentru ca atunci apar conflicte din necesitatea de schimbare si daca nu te intelegi si nu stii ce sa schimbi e destul de rau ca astea (conflictele)nu vor disparea.
..............Acum exista si aceea iubire neconditonata ,pura  pe care Christos , Budha, Osho, Krishna  si multi altii o elogiaza, si pe care  prin cuvinte si exemple au  incearcat sa o induca celor din jurul lor chiar si peste generatii,  intradevar aceea iubire nu are loc si pentru iubirea de sine pentru ca insasi constinta de sine e modificata tu facand parte dintr-un echilibru pe care il percep si il intelegi presupun la un alt nivel(dar destul despre asta ca inca eu unul sunt departe de aceea iubire).....in concluzie da iubita pe voi insiva dar ................. ;) ;D mai lasati loc si pentru altii ............... ;D     

Titlu: Răspuns: Iubirea de sine
Scris de: Lady Allia din 05 Martie, 2006, 02:41:19 p.m.

Iubirea de sine trebuie sa existe pana acolo unde intervine egoismul...! Trebuie sa ne iubim in asa fel incat sa ne facem iubiti....trebuie sa iubim fara sa asteptam sa fim iubiti...trebuie sa invatam sa ne iubim intr-atat incat sa stim sa existam frumos si pentru altii! Cum am mai spus...viata noastra nu ne apartine numai noua...si trebuie sa stim sa o traim frumos!

Titlu: Re: Iubirea de sine
Scris de: Lord_Saladin din 27 Martie, 2006, 09:17:46 p.m.

Iubiti-va, dar cu grija..

 Si Narcis se iubea....Si tot iubindu-se pe sine asa de mult, s-a impiedicat de o piatra de pavaj si a cazut cu capul inainte intr-o gura de canal descoperita :)