Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Versuri => Subiect creat de: CLARA din 19 Noiembrie, 2004, 08:07:24 p.m.
-
Imi plang singuratatea
Oftez adanc si greu
Imi plang nefericirea
Suspin si plang mereu...
Odaia e pustie
Pustie-i lumea toata..
N-ai sa te-ntorci tu oare
La mine niciodata?
Care-mi era menirea
Credeam ca stiu preabine:
Arata-i fericrea,
Alaturea de tine!
Dar cum deschizi o poarta
Cand cheia e ascunsa?
Si cum s-asculti o soapta
Ce n-a fost inca spusa?
Sa plangi cand lacrimi nu-s?
Sa canti cand nu ai glas?
Dar asta nu-i menire.
E-o crunta condamnare!
Eu voi muri plangand
De-atata neputinta...
Eu vreau sa mor razand..
E ultima dorinta.