Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Povestea mea => Colţ de jurnal => Subiect creat de: CLARA din 22 Noiembrie, 2004, 01:06:23 a.m.
-
Unii oamenii cand li se cere ceva,cat de marunt,raspund atat de sec:"eu nu pot".De ce oamenii nu tin cont ca refuzul asta scurt iti poate schimba cursul vietii?Eu de ce pot mereu?eu iert,iubesc,ajut,fac orice fara sa spun ..."nu".Mi-am jurat ca nu voi mai depinde de cineva vreodata,ca voi face totul singura de-acum incolo tocmai ca sa nu mai iu nevoita sa aud acest "nu pot" care ma face sa ma simt atat de putin importanta.dezamagiri peste dezamagiri,indiferenta si superficilitate...asta primesc.nu e ironic?eu ofer dragoste si atentie ,straduinta,implicare.....
-
Nu pot inseamna "Nu vreau", daca nu a fost precedat de multe incercari.
"Nu pot" se zice de frica, de lene, din nepasare, etc., dar "nu pot" isi are rostul abea cand ai incercat si ai facut tot ce ti-a stat in putinta. Cred ca in 99% din cazurile in care zicem nu pot sau nu mai pot inca nu s-a ajuns la limita, am constatat asta pe propria mea piele pe vreme cand faceam tenis, dupa ce terminam orele cu copii mergeam zilnic la alergat pe stadion, am simtit de multe ori "nu pot" dar mi-am zis ca asta nu e limita si sa vezi minune, am facut inca atat cat facusem inainte de "nu pot". Atunci cand ai cazut din picioare atunci intr-adevar nu poti!
In iubire, consider ca este la fel, "nu pot" este o scuza! Nu simt la fel ca tine, nu vreau, asta da, dar nu pot.. mie unul imi suna dubios si ma duce cu gandul la eschivare.
-
Ma bucur ca nu sunt singura care gandeste asa...pe mine acest sec"nu pot" ma scoate din sarite. >:(
-
Mi-am jurat ca nu voi mai depinde de cineva vreodata, ca voi face totul singura de-acum incolo...
Uite, eu asta chiar nu pot sa fac! ;D
-
Am observat ca "da, pot" exista doar cand in schimb se obtine ceva palpabil, ceva material. Dar cum ramane cu sentimentul de bucurie pe care il obtii atunci cand ajuti pe cineva si stii ca acelui om ii este bine, este mai fericit doar pentru ca i-ai intins mana? Sentimentul pe care il ai cand vezi ca acel om iti zambeste si iti spune din suflet "multumesc" pentru ca l-ai ajutat?
Recunosc...treptat, asa cum a aparut acest "nu pot", a inceput sa dispara si "multumesc". Am cunoscut atatia oameni nerecunoscatori si nepasatori...Oare pentru ce traiesc? Doar pentru ei? Ce realizari au ei? Materiale? Partea materiala se poate duce pe apa sambetei imediat. Si cu ce vor ramane?
Imi amintesc si acum cand eram mica si faceam gimnastica...pe unul din peretii salii era lipit un afis mare pe care scria "In aceasta sala nu exista NU VREAU si NU POT"; si toata lumea putea, toata lumea vroia sa poata, toata lumea incerca...La trecut...