Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Psihologie => Subiect creat de: D3rb3d3u din 25 Noiembrie, 2004, 02:11:31 a.m.
-
1.) Este o problema personala?
2.) Este o abominare si conform unor doctrine si credinte religioase, este un pacat?
3.) Este uneori bine venit in ciuda opiniilor catolice,protestante, ortodoxe,etc? In sensul ca poate ai fi prea tinar(a) sa intemeiezi o familie si nu ai venituri necesare, ori se poate la fel de bine ca sa stii (azi prin sonograma) ca viitorul copil va fi paralitic ori diform de exemplu, si nu doresti sa fie nascut(a) pt. a suferi in viata atat el (ea) cat si tu ca parinte?
4.) Ati trecut vreodata prin a avea un avort si cum v-ati simtit ca femeie singura sau cu sot ori iubit? Ati crezut si gandit ca ati facut un pacat?
5.) Cit de liberali sinteti privind avortul? Judecati aspru pe cei ce-l fac ori sunteti de parere ca fiecare are dreptul de a avea propria decizie in viata si ca nu e treaba nimanui sa-si bage nasul in viata personala a oricui ce are un avort?
-
1) Nu este o problema personala, caci implica uciderea unui suflet.
2) Este un pacat extrem de grav
3) Oricum ar fii, nu ai dreptul sa il ucizi... sange din sangele tau e el
4) Nu am trecut prin asa ceva
5) Cred ca ar trebui interzis in orice tara crestina. Puterea unui popor nu sta intr-o ceata de batrani avuti, ci in tineri. De asta a ordonat Faraonul Egiptului uciderea copiilor israeliti, pentru a submina puterea poporului.Se estimeaza ca in 2050 populatia Romaniei va ajunge la numai 16 mil locuitori... imbatranirea populatiei europene e deja un fenomen cunoscut.Astfel ca in cateva sute de ani, locuitorii Europei de Vest vor fii asimilati de emigrantii arabi si asiatici, care au un cult al familiei mai bine dezvoltat, si care au cate 10-12 copii in familiile lor.
-
Nu pot vota, pentru ca sunt impotriva avortului, insa in unele situatii mi se pare obligatoriu (cand mama este in pericol de moarte de exemplu).
1. in final e o problema personala (in plan teluric), dar are si conotatii "publice" (in plan spiritual);
2. din punctul meu de vedere (religios) este un pacat si e bine sa nu ajungi acolo;
3. daca am avea posibilitatile celor din filmul "gattaca" sa stim cum ne pot iesi copii (pentru a nu exista riscul de a se naste cu probleme) am fi o rasa de fiinte perfecte.
parerea mea e ca e bine sa te gandesti cand vrei sa ai un copil pentru ca nu trebuie sa ne batem joc de vietile ce ies din noi. din pacate asta nu prea se intampla...si astfel se ajunge la chiuretaj sau la abandon. sa fim seriosi, sunt casele de copii pline si strazile la fel...inconstiente mame...
4. nu raspund la o asemenea intrebare. 8)
5. este decizia fiecaruia de a face sau a nu face, asta in toate planurile, inclusiv in planul discutat. aceasta actiune este una intima, drept care de fiecare avort in parte nu stiu decat cateva persoane. de cate ori am fost pusa in situatia asta, sa fiu langa o astfel de persoana, am incercat sa vad ce e in sufletul ei si ce-si doreste. am fost langa ea indiferent de decizia luata. pacatele se rascumpara sau se platesc...
-
In primul rand daca raspundem "da" la 1 este evident ca 4 n-are sens. Eu una nu pot sa discut asa ceva din punct de vedere personal. Sunt lucruri prea intime.
Aaa, in general? Da, religia crestina il considera un pacat, da, sunt de acord ca e o solutie pentru unele femei (depinde de sistemul lor de valori si credinte, prejudecati etc) si da, mai ales!, nu e treaba nimanui sa-si bage nasul in viata persoanelor care opteaza pentru o asemenea solutie.
-
salutari ... sincer nu consider avortul sa fie un lucru bun .. chiar d loc dar totusi decat sa chinui copii aia cu o viatza de strada in care tre sa se taraie pe pamant dupa o bucatzica d paine e prea mult ... deci nu zic ca este bine ... daca ai bani si itzi permitzi sa ai un copil pe care sa il cum trebe in ziua d azi eu zic sa nu faci o greseala imensa si sa iti creezi un scop in viatza ... peace out ! Respect4Real
-
avortul ramane inca o problema in discutie..are prea multe impicatii in viata unei femei-si nu numai,pentru ca uneori un avort in loc sa sudeze un cuplu il distruge..
nu am sa vorbesc despre pacate,viata de apoi,suflete pierdute-asta ramane treaba bisercii si a sociologilor..
cadru medical fiind,am avut destule tangente cu pesoane care au facut una sau mai multe intreruperi de sarcina_exista persoane carenfac si 6 sau 7 avorturi pe an.: :(ceea ce am putut remarca este faptul ca fiecare femeie reactioneaza dioferit la asta,insa majoritatea raman cu sentimentul inutilitatii si al unei pierderi ireversibile apoi...exista femei care isi urasc o perioada sotul-sau prietenul pentru ceea ce au fost nevoite sa suporte..exista de asemenea femei care isi plang o viata un copil avortat..
in fine,mai exista si o caseta video numita "the silence scream".un ginecolog a merican a avut stralucita ideea de a inregistra semnele vitale la un copil in luna a treia parca..ceea ce a vazut in urma acestui experiment a fost atat de socant incat a renuntat pentru restul vietii la practicarea lui:in primul rand,copilul a dat toate semnele ca este constient de ceea ce il asteapta,pentru ca bataile inimii se dublau brusc in momentul in care se apropiau instrumentele de corpul mamei,pulsul era haotic,rapid,respiratia anarhica..dar ceea ce a socat cel mai mult era faptul ca acel copil deschidea gura larg,incercand sa strige ceva...un strigat mut de agonie..daca cineva dupa ce vizioneaza acea caseta mai poate face un avort..nu se mai poate numi om..
sunt multe de spus pe acesta tema..fiecare fiinta are dretul la o sansa insa..la asta ar trebui sa se gandeasca fiecare femeie..
-
Avortul este considerat un pacat in orice moment este acesta practicat...exista insa situatii in care avortul poate fi din pacate o solutie mai buna gandindu-te la viitorul copilului, dar si la al tau...totusi, daca ajungi sa apelezi la aceasta solutie, este absurd sa nu o faci din primele zile (in caz ca ai fost violata, nu ai avut timp sa iei pastila de a doua zi, si verdictul este ca esti insarcinata) sau cel mult in prima luna cand observi ca nu mai ai menstruatie...desi e un termen prea mare si prima luna...Oricum, sa ajungi deja in a treia luna, si sa faci avort atunci e MAI crima daca pot sa zic asa decat sa o faci in primele zile...este si un chin mult mai mare pentru tine, ca sa mai vorbim de traumele psihice...Repet...avortul nu este un lucru bun, nici medical, si cu atat mai mult religios, este un mare pacat...dar nu trebuie sa-i judecam prea aspru pe cei care o fac, intrucat nu stim situatia fiecaruia.
-
Cand eram in Sicilia cu fosta mea prietena, ne`am lovit de aceasta problema. Desi nu trecusera decat 2 saptamani de cand am aflat "vestea cea mare", nu am fost de acord sub nici o forma sa faca avort, dar ea a ales calea aceasta. Oricare ar fi fost motivele, copilul acela care ar fi trebuit sa vina pe lume, a fost zamislit din dragostea noastra. Cand ne`am intors in tara, ne`am despartit, printre altele, si pentru faptul ca nu mai suportam ideea, cu toate ca ne facusem planuri de viitor si alte chestii referitoare la viata noastra...
Si acum ma rog la Dumnezeu sa ma ierte si sa ne ierte pentru ce am facut. O sa ma urmareasca acesta vina toata viata. Ma gandesc ca acum copilul ar fi trebuit sa aiba o luna de zile. Ma intreb oare cum ar fi fost ?
-
Nu cred ca ar fi fost prea roz situatia daca prietena ta nu isi dorea acest copil...gandeste-te ca poate nu se credea inde-ajuns de in stare sa aiba grija de el... Nu stiu ce varsta aveti voi, si cat de maturi va simtiti, pentru ca a creste un copil este o responsabilitate foarte mare, si inseamna sa-l pui pe el inaintea ta din toate punctele de vedere. Erati pregatiti sa faceti acest lucru? Tu poate da, dar ea nu. Si ea ar fi fost mama...un rol extrem de important in viata copilului... Nu ai de unde sa stii cum ar fi fost...si nici nu cred ca are rost sa te mai gandesti la asta... Poate ca acel copil ar fi avut o viata frumoasa...dar totodata poate alaturi de o mama ce nu l-a dorit nu ar fi fsot atat de bine pentru el...nu ai de unde sa stii ca sentimentele prietenei tale fata de copil s-ar fi schimbat o data cu venirea lui pe lume...
E normal pentru o persoana credincioasa sa aiba sentimente de vinovatie intr-o astfel de situatie...nu-ti mai ramana decat sa-ti spui rugaciunea in fiecare seara, si sa amintesti ca sufletul acela sa fie bine acolo sus...In Ceruri...
-
Gresesti. Amandoi suntem destul de maturi, amandoi aveam posibilitatea materiala sa crestem un copil, amandoi eram pregatiti sa crestem un copil. Poate ca nu asta era cursul vietii care mi`l doream, dar asta a fost sa se intample. Crede-ma ca am analizat toate variantele, de la A la Z. Daca asta a fost dorinta ei, asta este. Motivele au fost pe cat se poate de idioate, pe atat de imature. Nu mai conteaza. Nu sunt o persoana religioasa, dar stiu ca ceea ce s`a intamplat a fost o greseala si cred ca mi se va intoarce inzecit inapoi.
-
Nu ai de ce sa te simti vinovat, deoarece nu a fost vina ta... vina este a fostei tale prietene, care a decis sa faca acest gest. Responsabilitatea intreaga o poarta ea, nu tu. Tu ti-ai facut datoria si ai incercat sa ii explici ca avortul NU e un lucru bun.
Dumnezeu te va ierta cu siguranta,daca nu te-a si iertat deja. In orice caz, fii sigur ca El nu te va pedepsi. ;)
-
mai bine bucura-te pentru ca te-ai despartit de ea..multe femei nu realizeaza cat de mult imbogateste viata lor un copil..daca ea a afost capabila sa omoare aceasta fiinta in conditiile in care avea cu ce sa il creasca..in conditile in care era iubita si sprijinita..cred ca nu iti raspundea cu aceleasi sentimente..si ca locul ei nu era langa tine..simplu!mai intelegeam un avort in cazul unei saracii lucii..dar asa...
-
in primul rand, vreau sa zic ca intr-un fel as fi de acord cu avortul...in mare parte tine de pregatirea unei femei in experienta ce urmeaza sa o traiasca(cea de mama), tine de situatia materia;la(daca nu are cum sa-l intretina..de ce l-ar face...)tine de faptul ca la conceperea unui copil a fost nevoie de 2 persoane...un copil ar trebui sa aibe doi parinti care sa il iubeasca, sa-l educe...etc....se intampla, ca femeie, sa ramaiu insarcinata fara sa vrei, sau doar sa ramai insarcinata pentru a tine un barbat langa tine(*s-au intamplat si cazuri dintr-astea)si mai tarziu realizezi ca a fost doar un capriciu....atunci ce s-ar intampla cu acel sufletel???tin sa subliniez ca nu am trecut prin asa ceva...in ceea ce priveste interzicerea avortului nu sunt deloc de acord....cred in dumnezeu, dar o femeie atata timp cat nu-si doreste un copil, mai bine s aibe parte de ingrijiri specializate decat sa pateasca cine mai stie ce!nu credeti??in ceea ce te priveste pe tine d3rb3d3u, gandeste-teca daca ea a fost dupa aceea de acord sa te lase sa pleci, sa va despartiti, atunci ce ai fi facut daca era si un ciopil la mijloc???sunt multe argumentele pe care le-as putea aduce...insa imi e frica sa nu-mi sariti in cap....nu sunt de acord cu avortul,dar el e necesar...intr-un fel sau altul...urqasc sa vad orfani....copii oropsiti de soarta...asta e durerea mea cea mai mare....
-
Poate suna cam radical ce spun, insa o femeie care nu are experienta in cresterea unui copil, nu ar trebui lasata sa faca sex! Ori iti asumi toate riscurile, ori nici unul! La fel si cu situatia materiala! Daca nu ai bani sa cresti un copil, ok, nu il faci! Dar nici nu te expui unui risc de sarcina nedorita! Altfel ce responabilitati iti mai asumi tu ca om?! Ce face legalizarea avortului? Da dreptul la mai multa iresponsabilitate din partea noastra si ne da ocazia sa fim mai prejos ca animalele, care nici macar nu isi pun problema daca pot sau nu sa creasca un pui!
-
ai perfecta draptate diana, insa...ar fi bine ca lucrurile sa stea asa cum vrem noi...vezi insa ca daca avortul nu ar fi legalizat, foarte multe femei ar face,totusi, aceeasi greseala....nu ar trebuii lasate sa faca sex??asta da o rezolvare...dar am o intrebare...cine ar fi de acord cu asta??daca nu se folosesc metodele de protejare impotriva sarcinii, atunci ce alte asteptari sa mai avem???
-
Da, draga Rebecka, genul de femei despre care vorbesti ar trebui sa nu fie lasate sa faca sex! Inseamna ca sunt ori imature, ori incapabile de a-si asuma o viata normala. Cine ar fi de acord? In general legile nu vin in favoarea firii ci impotriva ei. Ce conteaza cine ar fi sau nu de acord, atata timp cat s-ar stopa un fenomen absurd si cu o amploare ingrijoratoare?!
Chiar asa, daca nu se folosesc metodele de prevenire a sarcinii, de ce ar exista posibilitatea de intrerupere a ei?! Nici nu stii cine e mai iresponsabil: cei care fac sex neprotejat si risca sarcina nedorita sau cei care legalizeaza avortul?!
Aici, in America, avortul e ca un subiect tabu. Daca vrei o asemenea interventie, platesti bani grei pentru ea. Si sa vezi ce responsabili au devenit tinerii (vorbesc de anumite nivele, de tinerii cu un minimum de educatie, etc) si cum folosesc prezervativele daca vor totusi sa traiasca placerea sexului! Think!
-
de cate ori nu s-a promovat oare sexul protejat, nu numai pentru evitarea sarcinilor nedorite ci si pentru evitarea bolilor pe cale sexuala....cati dintre romani, dintre tinerii romani, fac asta???se cred un fel de zei, capabili sa faca orice isi pun in minte si vor neaparat sa reuseasca...de ce sa se protejeze si sa riste sa nu simta placerea naturala??(reproduc ceea ce am auzit de la marea majoritate)...exista poate si vina celor ce aproba si realizeaza intreruperea sarcinii....pentru ca tinerii se gandesc ca daca e sa se intample,exista si o rezolvare....ar fi bine ca acelor femei iresponsabile sa le fie interzis sexul...dar mai nou oamenii legalizeaza si prostitutia...asa ca...(am fost impotriva acestui lucru, dar oricum...femeile tot vor face ceea ce vor...macar sa le impiedicam sa mai imbolnaveasca si pe altii)....cu durere in suflet am spus ceea ce aveam de spus sa stii....asa cum am mai spus....cei ce sufera sunt copiii,iar pe mine ma doare enorm de mult acest lucru....pe cine nu ar durea???
-
Aha! Imi dai dreptate mai nou! Incepi sa iti revii, draga RebecKa! :D
-
Hmmm...Observ ca "v-ati luat" :) de femeile care nu se protejeaza...ok..perfect de acord. Stim insa ca pana in mom de fata nu exista protectie 100%. Ce se intampla cu acele 1-3% femei care au ghinionul sa se pomeneasca cu o sarcina, sa afle de ea dupa 3 saptamani, sa aiba 16 ani spre ex. si deci sa nu fie capabila inca sa fie mame....? Sentimentul pe care-l ai cand iti intarzie menstruatia, desi stii ca te-ai protejat este groaznic...
-
IngerMort, uite ca ii dau dreptate dianei.....cele de 16 ani...sunt copile, cum sa fie capabile s fie mame???chiar ca le`ar trebui interzis sexul....tocmai la asta ar trebui sa se gandeasca...ca daca nu au ajuns la maturitatea de a fi capabile sa faca un copil, nu au ajuns nici la aceea de a face sex.....astea sunt in general"mamele" care avorteaza
-
Sexul...dar poate ca nu fac sex. Poate ca fac dragoste cu cel pe care il iubesc si in care au ajuns sa aiba indeajuns de multa incredere incat sa-si inceapa viata sexuala cu el. Si sunt si ele f.constiente de faptul ca nu sunt capabile sa fie mame si totodata f.constiente de riscul bolilor cu transmitere sexuala etc. Asa ca sunt responsabile si folosesc prezervativul. Si totusi, poate tocmai ele se gasesc printre acele 1% cazuri nefericite.
Sa le interzici sa faca dragoste cu cel pe care il iubesc? Sunt femei care nu sunt pregatite sa fie mame nici la 25 de ani, in ciuda faptului ca au un iubit de 5 ani sa zicem. Si se iubesc, dar ea nu e pregatita sa fie mama...si e un lucru bun ca e constienta de faptul asta. Si pentru asta se protejeaza.
Pana la ce varsta crezi tu ca ar trebui interzis "sexul"?
Daca ar fi asa cum spui tu, sexul ar trebui sa fie facut decat pentru conceput copii. La urma urmei pt asta l-a lasat si Dumnezeu...Dar cati intre noi mai urmaresc ideea asta... Cu totii face dragoste cu persoana iubita pentru a-l simti mai aproape, pentru a en umple de dragoste... Si abia apoi, cand e simtem pregatiti, o facem pt a concepe copii.
-
oooff....la 16 ami vrei ca niste copii sa stie ce este aia dragoste???am 21 de ani, soi totusi...am iubit si eude cateva ori...dar mi`am dat seama ca in viata iubesti o singura data....si sigur nu este la 16 ani, ci atunci cand sufletul tau ajunge la maturitate....iubirile trecatoare de obicei sunt cele care ne fac sa nu mai stim ce facem....si tocmai de asta cred ca fetelor alora, ar trebui cineva sa le explice cum e cu dragostea....si cu facutul dragostei...parerea mea...stiu ca sunt si femei mature care fac aceleasi greseli, insa ele au o anumita experienta de viata...la 16 ani, privesti totul in roz...ii ai pe mamicasi taticukl care iti fac toate mofturile, pentru ca esti inca copil...
-
sunt 10 porunci... in care scrie, NU avort?
-
in aia in care zice sa nu ucizi...asta e pacatul a 3 persoane:tatal,mama si medicul!
-
Pana una alta va invit sa vizionati acest site (http://www.provita-craiova.com/copii%20avortati/index.html), apoi vorbim despre avort...
Inainte de a vorbi despre ceva trebuie sa stii ce inseamna cu adevarat acel lucru, nu-i asa?
-
Uffff!!!!! Am vazut prima imagine si cred ca m-a marcat pentru toata viata!
-
Dela... Prima imagine mi-a taiat tot avantul. Un Nu categoric pentru avorturi. Ingrozitor..
-
raspunsul meu nu paote fi decat unul sigur si clar DA si NU in acelasi timp ,la aceasta concluzie am ajuns la o dezbatere pe aceasta tema la care am partcipat ( si la care am luat locul intai ) in cadrul organizatiei "ardor", motivele pentru nu sunt f multe , pentru da sunt la fel de cplauzibile nu le amintesc aici caci majoritate se gasesc pe toate siturile ,consider personal ca in primele 30-60 de zile cand fatul nu este format si nu exista constinta de sine , nu putem vorbi de suprimare aunei vieti si deci intreruperea sarcinii pentru motive mai mult decat intemeiate de exemplu fie ca, copilul este produsul unui viol sau mama are de rh negativ si fiind la a doua sarcina produsul conceptiei ar putea suferii de malformatii grave, sau alte multiple cauze.
in cea dea "doua"faza a sarcinii cand fatul este deja format si are o oare care activiate cerebrala chiar si numai cea reflexorie consider ca nu suntem in masura sa decidem asupra vietii sau a mortiii dreptul la viata fiind un drept fundamental garantat de toate constitutiile pe langa asta interventia in sine este destul de periculoasa si deci am pune suprima fara drept o viata si am pune in pericol inca una ceea ce este inacceptabil, subiectul poarta multe discutii si consider ca nu paote fii transat asa ca la macelarie prin da sau nu din acesta cauza ma abtin de la vot
-
Sunt impotriva avorturilor. Ce-a postat JS este cutremurator, seamana mai mult a pruncucidere decat a avort. Stiu ca este interzis avortul dupa 8saptamani, iar cine face asa ceva- stiti cum este medicina cand ii vorba de banuti, se face frate si cu dracu pana-i vin banii - este un criminal si nu un medic.
Am vazut ceva foarte interesant dupa revolutie; se vorbeste despre protejare, contraceptive si alte metode, ba mai mult de o lipsa a culturii(desii n-ai nevoie de cultura pentru a fi mai dezvoltat decat un animal),...dar n-am intalnit nici un medic ginecolog care sa-si sfatuiasca pacientele c-ar fi mai bine sa devina mamici sau ca exista si posibilitatea unei eventuale adoptii sau a unui eventual plasament pe perioada dificila din viata. Este mai usor sa le urce pe capra si sa le mutileze corpul, avortul le aduce banuti frumosi de cele mai multe ori neimpozabili.
Asta-i tara lui papurica voda.
-
Problema avorturilor este cea mai delicata.Un pacat cand in facem fata de un om ne putem cere iertare ,sau se poate uita finalul,dar un avort,o ucidere de om ,nu se poate ierta aici pe pamant.Trebuie sa te intalnesti cu copilul pentru a-i cere iertare. CU UN COPIL NENASCUT PE ACEST PAMANT NU TE MAI POTI INTALNI.COPII AVORTATI STAU INTR-UN INTUNERIC PANA LA SFARSITUL LUMII SI SE CHINUIESC,plang mereu inaintea lui Dumnezeu...
Cand necazurile vin peste noi ,ce este de facut?Sa le primim ca de la EL.Niciodata nu trebuie sa invinovatim pe cineva,noi suntem cei vinovati si nu trebuie sa ne miram.DE CE?raspunsul il gasim in propria noastra fiinta.
Pruncii sunt fiinte si au SUFLET din momentul conceperii lor,iar unii le iau sansa de a trai...CU CE DREPT?din indiferenta ,din comoditate ,din neconstientizare...ce mare pacat,CE MARE PACAT!
Si totusi,nu putem face nimic.
-
Categoric IMPOTRIVA
avortul inseamna crima
voi ce ziceti ?
-
1) Este o problema personala atat timp cat esti independenta. Mai ales daca ai sub 18 ani (cred ca dupa 18 ani e legal sa avortezi fara semnatura si aprobarea parintilor) consider ca nu e numai problema ta.
2) Este un pacat fara discutii.
3) Consider ca e binevenit doar atunci cand e vorba de un viol sau daca sanatatea mamei e in pericol.
4) Nu am trecut prin asa ceva si sper sa nu fiu nevoita vreodata.
5) As putea spune ca 90% sunt impotriva avortului si consider ca doar in cazuri extrem de grave ar trebui sa fie acceptat. Nu sunt de acord cu cei care au facut legal avortul, pentru ca in felul asta sunt mai multe avorturi de cat ar fi daca ar fi mai multe restrictii. Nu sunt de acord cu fetele care avorteaza doar pentru ca refuza sa aiba un copil sau pentru ca a fost o "greseala".
P.S. Un copil e o binecuvantare! ;)
:-*
-
.
atat am sa pun la acest topic...un punct! Poate mai tarziu voi gasi puterea necesara sa vorbesc si despre ceea ce cred, dar pana atunci voi pune un punct ! Un punct care urla...atat!
-
NUUUUUU!Eu ma voi simti toata viata vinovata pt ce am facut, desi cred caDumnezeu m-a iertat, prin slujbele pe care le-am facut si spovedaniile la duhovnic.Totusi cred ca ei traiesc acolo sus si ii voi intalni cand va veni timpul, le voi cere iertare si le voi spune ca ii iubesc , ca i-am iubit totdeauna si ca sunt cei doi frati ai baietilor mei, care nu i-au cunoscut.Eu le-am explicat copiilor mei si cel mare pare tare afectat ca i-am furat dreptul de a avea un fratior mai mic(inca unul).Sper ca el va fi mai intelegator decat tatal lui si va privi altfel viata si dreptul fiecaruia de a se naste.
-
Desi nu-s in masura sa imi dau cu parerea cu aceleasi drepturi ca o femeie aici eu sunt pt. avort. Dincolo de preceptele religioase care vorbesc de viata si la nivelul unei celule nediferentiate, o supralicitare dupa parerea mea a umanismului, cred ca o asemenea hotarare apartine excusiv femeii datorita dreptului de a-si administra sie insasi propriul trup.
Femeie are dreptul sa hotarasca ce se va intampla cu ea pe viitor iar judecati de valoare bazate pe versete evanghelice mi se par adevarate glume si ofense la adresa altui "mare adevar" si anume "LIBER ARBITRU".
Esti libera femeie sa decizi daca acum sau mai incolo vei fi purtatoare de prichindei. Doar Dumnezeu ti-a dat libertatea de-a alege.
-
Toti tindem sa spunem nu si sa le criticam pe acele femei/fete care fac acest pas.Dar nu le stim conditiile..nu stim de ce au ales asta...Eu personal spuneam ca este un mare pacat...dar m-am pus in situatia de a avea acum un copil..si mi-a trecut prin cap avortul...acum cu ce tupeu sa mai zic ca nu,daca mi-a trecut prin gand acest lucru.
Era o povestioara foarte interesanta...era poveste un embrion..pana in saptamana a 12...Si naratorul era acel embrion...si in cea de-a 12 saptamana a spus..."Azi mami m-a ucis".Si acum imi rasuna in minte cuvintele..
-
Un copil inseamna o piatra de moara legata de gat, daca nu esti miliardar...In plus, daca risti sa-l faci, trebuie sa te gandesti la reprosurile pe care ti le va arunca, dupa ce i-ai oferit un trai modest...Orice pusti isi doreste in ziua de azi, in afara de haine "bengoase" si parai (multi) in buzunar, o masina sport, "ultimul ragnet", o locuinta luxoasa unde sa-si poata invita linistit ultimele "cuceriri" si alte maruntisuri costisitoare...Un DA hotarat pentru avort!Societatea actuala nu-ti permite luxul de a-ti creste copilul in mizerie, doar ca sa respecti preceptele ,depasite de realitatea cruda, ale bisericii!
-
Precedentul, caracterizat de excentricismul derizoriu ce-i defineste diecare replica, vorbeste evident, doar din perspectiva masculina. Tin sa-l anunt ca nu este singura abordarea problemei, fiind chiar cea minimala aleasa de el. Faptul ca nu sunt posibilitati matriale de intretinere a unui copil nu obliga la deziluzionarea tinerelor cupluri absolventi de facultati pe banda si trainid cu putin peste minimul pe economie sa nu se bucure de institutia familiei. Ea, sotia, este deci prima care va deci daca a ramas il va pastra sau nu iar tatal va trebui sa faca tot ce-i sta in putinta sa inteleaga, respecte dorinta femeii sale si sa lupte sa ofere noului pui de om la inceput macar strictul necesar.
Aversiunile lui "ante" fata de religie sau de "precepte" morale ale societatii in care traim si avaritia dupa "bistani" ca unic scop mobilizator in viata sunt asadar frustrari izvorate din lipsa evidenta a tuturor amintite mai sus.
NU hotarat pentru avort in conditiile in care acel copil va beneficia de climatul familial si parintii il doresc. Nu sunt de acord cu institutionalizarea.
-
Un topic unde se mai abordeaza problema avortului este si aici:
http://www.lovetime.ro/community/index.php?topic=1023.0
Parerea mea este ca nu are rost sa iti bati joc de un suflet daca esti in imposibilitatea de a il creste si nici nu-l doresti (oricum problema avortului avortului se pune ori cand copilul nu e dorit, ori cand nu exista posibilitati financiare).
Adica in egoismul de a te supune normelor social/religioase sa iti bati joc de toata viata lui, lasand-ul sa se chinuie, sa se zbata, nedorit, neiubit, sarac, etc - asta mi se pare iresponsabilitate. Plus ca stressul financiar este posibil sa creeze o ura inconstienta a parintilor fata de noul nascut.
Si in contextul dat (copil nedorit / sau parinti fara bani) mi se pare deja o iresponsabilitate ca acel copil a aparut pe lume - si acuma ce sa faci - sa inghiti in sec si sa-ti platesti vinovatia lasand copilul in viata, inerent insa batandu-ti joc de el ? Tipand la el mereu, fiindca nu l-ai dorit, fiindca "mai bine nu te faceam?" cum des aud pe strada mame urland la copii mici ? Nu faci mai mult rau asa ? Parerea mea este ca da, faci mai mult rau...
Din acest punct de vedere sunt pro avort...
PS: "avortul e o crima." - ok, sa consideram o crima. Nu i-ai luat viata copilului, dar i-ai luat capacitatea de iubi, ai facut din el un om nevrotic, incapabil sa traiasca armonios, care tanjeste dupa relatii dependente carora sa le zica iubire, care va suferi mereu si care la randul lui va aduce toata suferinta ce o poarta de mic cu el tuturor celor cu care va intactiona vreodata. E mai corect asa ? Nu stiu, existential nu mi se pare... Pana si Bibila constata trist ca in lumea asta copiii platesc greselile parintilor. Copilul sufera din cauza ca parintii au fost tampiti. Pai si e normal sa ducem asta mai departe ? E normal sa ne spalam pe maini de gresala nefacand avort ca deh, daca a fost sa fie a fost sa fie, si apoi sa imputi mereu copilului propriile greseli ?
Repet - discut doar in perspecitva ca discutia despre avort apare atunci cand copilul e nedorit - si nici mijloace sa fie crescut nu sunt. Adica cand copilul aduce mai multa suferinta in familie, decat iubire. Si atunci de unde sa mai fie iubire fata de el ?
-
Eu nu sunt de acord cu avortul, in sensul ca eu n-as apela la asa ceva.
In schimb, mi se pare fieresc sa existe aceasta posibilitate pentru femeile care ar putea-o considera o solutie.
Cu alte cuvinte, e ok sa se legalizeze avortul (in conditiile unei bune informari a populatiei asupra posibilelor urmari ale unei astfel de interventii), lasand fiecarei femei dreptul de a alege.
Asa cum eu, din motive personale (fie ele de natura religioasa sau materiala) as refuza, pentru o alta femeia ar putea ca avortul sa fie singura solutie...
-
Mama mi-a marturisit ca "am venit" intr-un moment nepotrivit. Atat de nepotrivit incat a incercat "sa ma faca marinar". Se pare ca (cel putin la momentul respectiv) am fost mai hotarat decat ea.
Per total ma bucur ca am fost incapatanat.
Mai sunt insa momente cand ma simt singur...
-
Nu concep asa ceva,femeile care apeleaza la asa ceva sunt inconstiente.Avortul este o crima,e ca si cum ai lua viata cuiva.
-
Eu am venit pe lume tot din greseala...o greseala care le-a adus numai fericire spun parintii mei.pana la urma fiecare femeie decide daca este sau nu pregatita sa aduca pe lume un copil!sunt IMPOTRIVA avorturilor in cazul in care nu s-a folosit nici un mijloc de contraceptie...insa atunci cand sarcina e accidentala e alegerea cuplului si in principal al femeii daca pastreaza copilul sau nu!pacat?e pacal sa te speli,sa te tunzi,sa dansezi.....aproape orice facem noi e pacat!nu sunt nici pro...nici contra!
-
ptr rudy valentino...deci pana la urma...nu vrei sa umpli lumea de rudy?de ce un categoric da optr avort?
eu sunt de parere ca atata timp cat e sarcina la inceput, poate fi facut...adica in maxim...10 saptamani...dar...
vreau sa va intreb ceva pe voi...cunosc un cuplu...el 28 de ani, ea aproape 18,traiesc la tara, au deja impreuna un copil de un an si jumatate, ea mai are un avort la activ, si in plus, acum e insarcinata in 5 luni...ce vroiam sa va spun, e urmatoarea chestie...nestiind ca e insarcinata, nu a luat nici o masura ...abia in 2 luni si jumatate,, motivand ca nu a avut bani ptr un avort asa cum se face, la doctori, a luat niste pastile de la cineva din spania, chipurile ptr avort...ea sarcina nu a pierdut-o, dar din cate am inteles eu, acele p[astile,menirea lor era de a produce avortul prin ardere...va dati seama ca la nastere copilul se va naste malformat?
m-a intrebat pe mine ce ar putea face...nu am stiut ce s-o sfatuiesc...exista posibilitatea sa fie doctori care fac chiuretaje si la 5 luni..dar...asta e deja crima...fatul e deja format in burtica mamei...sa pastreze copilul, sau sa-l...sa-l uite?ptr ca daca se va naste, poate va fi un monstru, si ea, mama va fi singura vinoivata..eu una i-am zios sa se roage sa fie copilul sanatos!altceva nu am stiut ce sa ii spun!
-
Nu stiu daca copilul este normal sau nu, daca a fost afectat sau nu.Cred ca cel mai bine pe langa ruga, ar trebui sa mearga urgent la medic, sa faca unele investigatii sa vada evolutia copilului.Probabil ca-i musai sa spuna adevarul medicului,el stie ce are de facut.Acum depinde si daca-i medic sau ,,zootehnist''(ca-s multi asa)Daca mai are si prospectul sa-l arete medicului. Din toate ingredientele care-l compun medicul isi da seama de riscul fatului. Cred??...a fost o parere
-
Normal marioa asta a fost si parerea mea...dar a zis ca nu ii zice nimic medicului, fiindca o cearta ca de ce a luat si alte chestii, prospectul nu il are, si nici macar nu stioe ce a luat, ca a mers pe incredere, in plus...nu a avut bani ptr avort, daramite ptr medic...ce ss le faci, nestiinta(sa nu zic prostia) celor de la tara, sio bineinteles...posibilitatile lor!doar ruga le`a ramas!
si eu am analizat toate posibilitatile...am sfatuit`o chiar sa pastreze copilul ca i`l botez eu...
-
aici intervine needucatia.Si este trist..si dansa nu este singura...sunt atatea si atatea cazuri.Si cel mai mult ma enerveaza faptul ca exista atatea mijloace de contraceptie,atata reclama.Si acum nu intervine partea financiara-sunt centre care distribuie gratuit anticonceptionalele.
Si faza ca o cearta...soarta unei vieti cred ca merita riscul unei asa zise certe.
Asta se numeste delasare si inconstienta
-
Doamne,ce oameni!!!!Inca nu imi vine sa cred ce am citit.Ce minte retardata are si fata aceea. Cum sa iei pastile pentru avort(cica),fara sa intrebi medicul. A avea un copil este ceva serios care influenteaza mai multe vieti.Nu este o simpla raceala,sau un joc.Nu imi vine sa cred ca a fost atat de inconstienta si de proasta incat sa faca asa ceva. Eu as fi batut-o daca mi-ar fi cerut parerea...dar as fi batut-o cu grija sa nu lovesc prichindelul din burta...
Mare e gradina lu' Dumnezeu...
Sper ca acel copil sa se nasca sanatos si ii doresc toata bucuria din lume.Doamne-ajuta!
-
Draga trinitty cu siguranta acea femeie nu-i ,,retardata''.Sigur este o femeie crescuta la tara, poate cu alte principii de viata. Ca n-a anuntat medicul asta-i o alta problema si-as vrea sa spun ca-i mai retardat medicul draga, are scoala si nu stie sa instruiasca.exista atat de multe programe de intitierea tinerelor mame, de informare a lor in ce priveste contraceptia.
Cati medici de la tara merg din poarta-n poarte sa-si viziteze pacientii de pe urma carora ridica ceva leafa? Daca-i un sat mai indepartat sunt aproape sigura ca n-au nici medic, ca vine o data pe luna, ca sta mai mult in comuna,...daca o sta??!!
Ca a fost inconstienta se poate spune DA, la proasta ma abtin.Din nou intru in ceata cand noi oamenii indraznim sa facem bascalie de cei care nu-s aici pe Forum, pe care nu-i cunoastem nici macar virtual, iar noi avem pretentia sa ne lingusim mieros in vorbe.Cu mult mai mult avem si indrazneala sa ne si impungem, in ideea ca ne spunem punctele de vedere, adica vezi Doamne ne impunem formule de respect, dar asa suntem tare spurcati la gura cand indraznim a face observatie unor persoane care nu-s prezente.
De regula, in ultimii ani cei care sunt descendentii comunismului oamenilor de la tara le-a ramas doar Ruga.
-
Mda...dar oricat de "la tara" ar fi,televizor s-a inventat. Si sunt atatea emisiuni in care se vorbeste despre asa ceva.
De medic nu zic nimic,deoarece nu el a luat pastile pentru avort.
Cand am zis retardata nu m-am referit la sensul adevarat al cuvantului,ci mai degraba la cat de naiva e...la fel si cu "proasta" (a fost proasta ca nu s-a dus la doctor).Nu am eu de unde sa stiu cum gandeste respectiva.
Maria:
Din nou intru in ceata cand noi oamenii indraznim sa facem bascalie de cei care nu-s aici pe Forum, pe care nu-i cunoastem nici macar virtual, iar noi avem pretentia sa ne lingusim mieros in vorbe.Cu mult mai mult avem si indrazneala sa ne si impungem, in ideea ca ne spunem punctele de vedere, adica vezi Doamne ne impunem formule de respect, dar asa suntem tare spurcati la gura cand indraznim a face observatie unor persoane care nu-s prezente.
Aha..bine."sa ne lingusim mieros"? asta intelegi tu prin a fi amabil?
Am respect pentru cine merita.
Pot sa si injur pe cine vreau,atata timp cat nu ii afecteaza pe oamenii demni de respect.
-
Dragamea trinitty si la televizor se vorbeste despre astea tot atat cat vorbeste si medicul.Apare din cand in cand cate o campanie publicitara si basta. Mai repede se face reclama la votca ca doara asta suntem! :'( :'(
Daca stau mai bine sa ma gandesc adolescentele destupate de la oras folosesc mult mai des acest sistem de avort decat cele de la tara, asa au posibilitatea sa se ascunda de parinti,... si ele Slava Domnului sunt informate.
Referitor la amabilitate.............................
-
Oricum, faptul e consumat...trinitty...de ce sa o bat sau sa ma iau de ea...da, iam reprosat inconstienta, si a inteles...eu i`am explicat si de contraceptie, si de sarcina...acum si ea se roaga...si spera...sa se nasca sanatos copilul...ca si mine de altfel...nici nu vreau sa imi imaginez ce ar fi daca nu s-ar intampla asa...fereasca Dumnezeu...soacra ei sta in aceeasi curte cu ea(dar bine a adus maria vorba de votca... >:() si stia ce se intmplase...putea ea sa o sfatuiasca...dar...la ce sa te astepti cand alcoolu;l iti fura mintile?
mie acum mi se pare ingrozitor de trist... :'(
-
sunt contra avort...nu am dreptul sa iau viata nimanui..cu atat mai putin a unui copilasi atat de mic care nu se poate apara..nu sunt de accord si nu o sa fiu nici1...nu am nimic impotriva atunci cand mama este in pericol de moarte..dar asa ..nu..imi pare f rau sa vad pustoaice de-o seama cu mine..la 15 ani care fac avort... :'(
-
5 octombrie- Astazi a inceput viata mea. Parintii mei inca nu stiu. Sunt mai mica decat un samburas de mar dar de acum sunt eu insami o fiinta umana. Si, desi sunt atat de putin formata, e sigur ca voi fi fetita. Voi avea parul blond si ochii albastri si stiu ca voi indragi florile.
19 octombrie- Am mai crescut putin dar sunt inca prea mica si nu pot face nimic.Mama face aproape totul pentru mine. Ceea ce este curios este faptul ca ea inca nu stie ca ma poarta in pantecele ei si ca ma hraneste cu sangele ei.
23 octombrie- A inceput sa mi se formeze gura.Ia ganditi-va putin! Peste un an am sa rad. Mai tarziu am sa vorbesc. Cine poate sustine ca nu sunt o adevarta persoana? Sunt cineva ; asa cum firimitura de paine , oricat de mica ar fi, este totusi paine.
27 octombrie- Inima mea a inceput sa bata de la sine. De acum inainte ea va bate mereu in tot cursul vietii mele, fara sa se opreasca vreodata ca sa se odihneasca.Apoi, dupa multi ani, se va opri si eu voi muri. Dar pana atunci eu sunt la inceputul existentei mele, nu la sfarsitul ei.
2 noiembrie- Cresc putin in fiecare zi. Bratele si picioarele mele incep sa capete forma. Dar va trebuie sa astept inca o buna bucata de vreme pana ce picioarele mele sa ma poarte si eu sa ma arunc in bratele mamei mele, pana ce bratele mele sa-l poata imbratisa pe tatal meu.
12 noiembrie- Acum au inceput sa se formeze minusculele degete la mainile mele. E de mirare cat sunt de mici si totusi ele vor fi minunate. Ele vor sti sa mangaie un caine, sa arunce o minge , sa culeaga o floare , sa atinga o alta mana...Degetele mele...Poate ca intr-o zi vor picta un tablou.
20 noiembrie- Astazi, pentru prima oara, doctorul i-a spus mamei ca eu sunt acolo, intr-adevar , plina de viata. Esti fericita , mama?
25 noiembrie- Tatal meu si mama mea nici nu stiu ca sunt fetita. Poate ca ei asteapta un baiat. Dar eu o sa le fac o surpriza si o sa ma cheme Ecaterina, ca pe mama.
13 decembrie- Mi s-a format si fata. Sper ca o sa seman cu mama.
18 decembrie -Am inceput chiar sa vad, dar e inca intunecat totul in jurul meu. In curand insa, ochii mei se vor deschide la lumina soarelui, a florilor, a copilasilor. N-am vazut inca nici marea , nici muntele , nici curcubeul. Oare cum or fi in realitate?
24 decembrie- Mama, aud cum iti bate inima. Ma intreb daca si tu o auzi pe a mea care bate asa de incet:tap-tap, tap-tap. O sa ai o fetita sanatoasa si voinica, mama, ai sa vezi. Abia astept sa ma cuibaresc in bratele tale , sa-ti mangai fata, sa te privesc in ochi. Si tu ma astepti cum te astept si eu, nu-i asa?
28 decembrie-Mama, mama, de ce i-ai lasat sa puna capat vietii mele? Am fi fost asa de fericite impreuna...
-
:'( :'( :'( Doamne ce trist!!! :'( :'( :'(
-
NU! Voit, Nu!! Cine ne da dreptul sa ne consideram Dumnezeu? Cine sintem noi?
Ce stim noi din ce e deja hotarit,cind nici noua nu ne cunoastem cit si cum ne e destinul? Omorind,poate omorim singura fericire adevarata din viata noastra. Pentru ce?Pentru egoismul ca ne va fi greu?Pentru ce va zice lumea?Dar ce vom zice noi,cindva? Ce va zice Dumnezeu,nu ne pasa daca facem asta,facind-o nu credem in El.Dar in ce credem? In noi? Cine sintem noi? Uf!!de ce-si pun unii asemenea intrebari,daca DA sau NU?Atitea femei se chinuie sa nu fie spontan,sau sa ramina,iar altele-si pun asemenea intrebari;altele,nu pot spune alte femei pentru ca a fi femee cu adevarat inseamna mult mai mult decit...hm..dar,de unde stie ca nu se razbuna soarta si ar vrea si nu se va mai putea? de fapt ce valoare are ce simt si spun eu,cind fiecare face tot ce crede,deocamdata,ca-i bine? Of,NU,NU,NU......
(Am avut o colega,era de la tara,dragostea a facut-o sa se daruie la o virsta frageda si apoi,parasita de" iubit"si alungata de parinti ca au facut-o de ris,a venit gravida in Bucuresti,(stiu ca spunea ca o data mergea plingind prin ploaie,si a gasit pe linga trotuar, dusa de apa o hirtie de citiva lei;i s-a parut ca Dumnezeu i-a trimis acest dar sa-si cumpere piine)apoi,s-a angajat,a invatat,a nascut si a crescut o fetita care a fost cea mai mare fericire chiar si pentru cel ce ulterior i-a fost ficei ei, ca un tata adevarat,neputind avea si el copii.Pacat ca le- a rapit-o moartea la 18 ani.A fost un soc,prin care a trecut datorita dragostei sotului;creste o nepotica de la o fetita facuta "din flori "de o pustoaica,fetita ce a infiat-o.Nu mai stiu nimic de ea de cind s-a pensionat,dar de cite ori mi-o amintesc,o vad ca pe o sfinta si ma rog sa-i fie bine si ei si celor din sufletul ei.Of,dna.Cati,dna.Cati..) Deci nu e, ca e de la tara sau de la oras...e,nu stiu ...Atita stiu ca-s impotriva.Punct.(Poate si asta m-a facut sa fiu asa cum sint.)M.
-
Nu pot spune categoric nici DA, nici NU.
Dar voi incerca sa raspund si eu intrebarilor formulate:
1. Categoric este o problema personala. Priveste corpul unei persoane care accepta sa gazduiasca (si nu numai) sau nu o alta fiinta in interiorul sau.
2. Conform preceptelor religioase este un pacat. Sa nu uitam insa ca mai sunt si altele; sunt 10 porunci Dumnezeiesti, 7 pacate si 390 de pacate si rautati (enumerate intr-un Indreptar de spovedanie). A exagera un pacat in detrimentul altora mi se pare putin nedrept. E un pacat si punct! Ii judecam oare cu aceeasi asprime si pe cei care savarsesc alte pacate?
3. Sunt situatii in care avortul este solutia unei probleme (medicala, sociala, etc), fara a face din asta o "profesie".
Daca mama are anumite probleme medicale, ii poate fi interzis sa aduca pe lume copii.
Daca afli din timpul sarcinii ca acel copil va avea malformatii, mi se pare nedrept chiar fata de copil sa-l aduci pe lume. Presupunem ca il nasti si este un monstru. Ce vei face cu el? Nu il vei putea integra intr-o societate, iar tu nu vei trai vesnic pentru a avea grija lui. (imi apare in fata ochilor imaginea siamezelor Tatiana si Anastasia, sortite mortii timpurii pentru orice varianta s-ar opta acum: daca sunt operate, mor, daca nu-s, mor la cel mult 10-12 ani; nu putem spune despre ele ca se bucura de copilarie, oricate jucarii le-ar darui parintii lor.)
Daca nu ai venituri sa te intretii pe tine, cum crezi ca vei creste si educa un copil?
Potrivit descrierilor metodelor contraceptive, oricare poate avea o marja de eroare. Daca eroarea s-a intamplat la tine, nu cred ca e o situatie foarte placuta. (poate esti langa barbatul nepotrivit, poate te-a parasit, poate n-ai posibilitati sa-l cresti)
Eu cred ca e bine sa te gandesti mai mult decat la tine. Un copil e o responsabilitate pentru o viata, nu "las' c-o sa creasca si el, ca uite asa ne-a crescut si pe noi mama!".
4. Nu.
5. Avortul este intr-un fel "solutia", dar conteaza cauza, contextul, multe ... Nu poti da un verdict fara sa stii toate datele problemei.
Am auzit pana acum tot felul de cazuri:
- femei care au conceput copii cu amantii, dar i-au declarat si crescut ca fiind ai sotilor lor;
- femei care au conceput copii cu sotii si nu au vrut sa-i nasca;
- femei care au cautat barbati "ideali" pentru a concepe un copil, iar apoi s-au despartit de acei barbati, caci nu avusesera nevoie de ei decat in acest scop;
- femei care au conceput un copil cu barbatul iubit, dar auzind de sarcina acela le-a parasit; ... ... ...
Viata e complicata, e complexa si fiecare om este liber sa si-o traiasca dupa cum ii spune mintea, sufletul, normele, ... ... ...
Am si eu o dilema! O familie din aceea cu multi copii care locuieste intr-o singura camera, unde ii concepe pe urmatorii? Ii pune pe cei deja existenti cu fata la perete si cu mainile pe urechi, apoi urmeaza urmeaza procedurile?
-
" Corpul unei persoane care accepta sa gazduiasca o alta fiinta in interiorul sau"........Pentru Dumnezeu! Sa gazduiasca? Este o viata care se naste acolo, este legata trup si suflet de mama.
Ne referim aici ( eu, cel putin) la mamele care renunta la aceste vieti din alte motive pe care nu o sa le enumar aici pentru ca ma apuca nervii numai cand ma gandesc .
Intra in aceasta categorie si partenerii lor de viata care uita , in cele mai multe cazuri, ca au fost prezenti in momentul conceperii si privesc sufletul ala nevinovat ca pe o pacoste ce ii va lega de maini si picioare odata sosit pe lumea asta plina de rautate. Mi-as dori ca D-zeu sa dea putere fatului sa aleaga . Eu una as refuza categoric sa ma nasc intr-o lume atat de egoista, avara , plina de atata ura.
-
As dori sa intreb persoanele care sunt categoric impotriva avortului, daca au o parere mai buna despre femeile care nasc copii, dar ii pun intr-o punga pe care o lasa la tomberon ori in fata unui orfelinat ori pe scarile unei biserici ori ii vand pe cativa euro/dolari.
Afirmatiile mele sunt punctul meu de vedere si atat, nu judecati de valoare, nu legi, nu verdicte. Pe acest site trebuie ca toata lumea sa aiba aceeasi parere? E o infractiune sa gandesti si sa vezi lucrurile diferit?
Daca da, il rog pe dl.Iulian sa-mi stearga toate post-urile si promit sa nu mai scriu nimic (nici sub acest nume, nici sub un altul).
-
Sa-mi fie cu iertare, m-a suparat modul de exprimare vis-a-vis de purtarea in pantec a unei vieti. Si eu am fost nevoita sa fac 2 avorturi , nu mi-o voi ierta niciodata si voi purta aceasta vina dincolo de moarte. Eu scriu despre ce am trait, sunt mama a doi copii . Stiu ce inseamna sa dai viata ,stiu ce inseamna sa ucizi o viata.Nimic nu este mai frumos decat sa aduci pe lume un copil.
Daca ai fi citit cu atentie, despre acele femei vorbeam si eu (" Ne referim aici la mamele care renunta la aceste vieti din alte motive pe care nu o sa le enumar aici pentru ca ma apuca nervii numai cand ma gandesc ". Asa cum bine spui, fiecare are dreptul la parerea personala.Eu am exprimat-o pe a mea. Nu putem fi intotdeauna de acord cu ce gandesc ceilalti sau sa gandim cu totii la fel.Ne-am plictisi de moarte .
-
Draga mama, sunt fiul tau alcatuit din suflet si trup, persoana vie, adapostita langa inima ta. Sunt fiul tau si-mi intretin viata cu sangele tau, decitu esti adevarata mea mama. Glasul meu nu se aude dar el exista si simt acest lucru cum simt ca am gura, ochi si urechi, cap si trup, maini si picioare. Cu acest glas vreau sa-ti vorbesc . Ma gasesc intr-un moment unic al existentei mele si nu pot sa nu-ti strig in constiinta. Stii mai bine ca mine ca sunt pe punctul de a fi ucis. Vai, ce cruda nefericire, ucis de propria mea mama! E prea tarziu sa vorbesc in cugetul tau? Nu vreau decat un singur lucru: VREAU SA TRAIESC! Sunt fiinta si mi-e draga viata. Te implor, scumpa mama, lasa-ma sa exist! Nu-mi lua lumina zilei si bucuria existentei! La sanul tau sunt in locul cel mai sigur si linistit din intreaga lume, de ce nu vrei sa ma ocrotesti? Ma aflu in acest rai pamantesc, dintr-o randuiala divina, de ce-mi iei dreptul la viata?
Ma indrept , mai intai spre inima ta. Iti cer intelegere si-ti caut iubirea. Niciodata nu esti mai aproape de propria-ti fiinta, cu un rost suprem si sfant de mama, ca acum. Niciodata faptura ta nu este incarcata de o mai aleasa maretie decat acum cand ma aflu si eu in ea. Esti sfanta prin prezenta mea, esti sfanta prin jertfa pe care o faci pentru existenta si devotamentul pe care-l arati fiind insarcinata cu mine. Nu renunta la numele sfant de mama, care face ca sufletul tau sa fie rug de iubire. Nu renunta la acest titlu care te onoreaza inaintea tuturor oamenilor cinstiti si credinciosi. Nu te pierde si nu te teme de viata mea si nu fi rece ca un monstru. Dar, mai ales, nu pata cu sange nevinovat ceea ce ai mai de pret , ceea ce ai mai nobil si imaculat in adancul fiintei tale.
Nu pot sa ma adresez constiintei mele. Am speranta ca glasul meu va patrunde in ea raza de lumina. Esti, intr-adevar, constienta de ceea ce te-ai hotarat sa faci? Banuiesc ca imi raspunzi imediat :" da , desigur". Oare vorbesti dintr-o certitudine sau siguranta deplina? Oare chiar asa iti spune constiinta? Eu stiu mai bine decat tine : te ascunzi in spatele constiintei altora, adica a celor care si-au pierdut de fapt limpezirea constiintei, indemnandu-te impotriva mea.Ce vor acestia? Unii din acesti potrivnici ai mei iti soptesc sau chiar striga spunandu-ti ca eu nu as fi om, ca nu as avea viata proprie, deci pot fi avortat. Nu, mama, nu categoric, nu te lasa inselata! Eu nu sunt doar o bucata de carne in pantecele tau , sunt viata si sunt persoana, am suflet si am trup, sunt faptura vie si sunt izvor de existenta .
Alti potrivnici mai spun ca as fi un simplu embrion, fara suflet viu si nemuriot, care poate fi suprimat oricand. In numele acestei presupuneri , ma poti omori pe mine si poti omori pe oricine. Daca nu exista suflet, nu exista crima. Mama, omul are suflet. Eu nu vreau sa mor niciodata! Tot asa , potrivnicii mei iti mai spun ca nu as fi om decat dupa ce m-as naste si as fi constient de mine insumi. Asadar , ai avea , negresit, dreptul sa ma arunci. Raspunde-mi: omul matur poate fi omorat in somn, pentru ca nu este constient?
Daca vei fi cu bagare de seama , luand aminte la tine, vei constata ca propria ta constiinta te opreste a savarsi crima avortului.Ea nu-ti ingaduie sa te atingi de sufletul meu, pentru ca el nu este un obiect in proprietatea ta, nu este un lucru de vanzare. Dimpotriva, eu sunt in primul rand proprietatea lui Dumnezeu si din partea Lui am dreptul de a ma naste. Si, pentru mine , Dumnezeu a rostit cuvintele acestea: "Inainte ca sa fi iesit din pantecele mamei tale te-am sfintit". Iti mai spun doar atat: cand glasul meu de acum va inceta, pentru ca m-ai omorat, va aparea un alt glas. El iti va aduce aminte necontenit de crima savarsita . Simplul fapt ca mai traiesti dupa aceea te va apasa ca o vine de neiertat.
Copilul tau.
Despre aceasta vina vorbesc eu.Nu exista pacat mai mare pe lume si niciodata nu va putea fi platit.
-
"As dori sa intreb persoanele care sunt categoric impotriva avortului, daca au o parere mai buna despre femeile care nasc copii, dar ii pun intr-o punga pe care o lasa la tomberon ori in fata unui orfelinat ori pe scarile unei biserici ori ii vand pe cativa euro/dolari."
1. cu atâtea măsuri de preconcepţie şi cu atâta informaţie la îndemâna oricui nici NU AR TREBUI SĂ SE PUNĂ ACEASTĂ PROBLEMĂ!!! e imoral! e ilogic! e...crimă cu premeditare!!!
Cine totuşi ajunge aici socotesc că este ori ignorant, ori iresponsabil, ori nu pur şi simplu nu merită să fie vreodată mamă!!!
Crimă este oricum, chiar dacă legal se pedepseşte doar varianta cu punga, tomberonul, etc.
Fătul trebuie să se nască , ..., ca legea să te pedepsească pentru omor calificat. În prima variantă a avortului te pedepseşte doar în anumite circumstanţe mai greu de dovedit :(.
3. totuşi...acel copil din pungă sau din tomberon UNEORI MĂCAR ARE O ŞANSĂ, cel avortat nu are nici măcar acea şansă! am văzut un caz unde copilul a fost găsit şi înfiat. sunt convinsă că nu este singurul caz.
oricum...deşi înţeleg unele variante şi încerc să le accept...le socotesc nedrepte, crude şi oripilante amândouă :(.
eu am avut un avort spontan când fătul avea 2 luni...pe masa de control şi...nu pot să depăşesc această situaţie nici acum. mă gândesc mereu la copilul meu, la cât de mare ar fi, la faptul că ar fi trebuit să ştiu că dacă plâng şi mă stresez pot să-l pierd...
NU AM ŞTIUT şi am să mă URĂSC pentru asta câte zile voi avea!!!
în momentul în care devii mamă TREBUIE să ştii tot!
sper să mă ierte de acolo de unde este pentru că din neglijenţa mea oarecum...l-am pierdut :'( :'( :'(!
-
S-a pus intrebaea:DA sau Nu;mi-am spus si eu parerea cum simt cum gindesc.
Referitor la cele ce-si pun cpopii in pungi la tomberon?Cred ca n-au nascut intr-un spital,au facut-o sub influienta "febrei laptelui",mi-e mila de ele.Cele ce-i lasa pe scarile unei biserici,orfelinate sau ii vind?le-au dat viata din viata lor,spera sa aiba norocul de o viata mai buna ca a lor;atitea-si cauta ulterior pruncii,atiti copii abandonati,dati spre infiere sau vinduti isi cauta mamele,le iarta si le-nteleg.Le si nu le-nteleg.
Mda...cind am raspuns,nu m-am gindit la situatii extreme;cind raspund,ma pun in situatia respectiva:sa fac sau sa nu fac.In adevar,sint femei cu sanatatea precara,care realmente n-au stiut ca nasterea le-ar priclita viata lor sau si a copilului;e drept,ca acum pot fi vazute malformatiile fatului in perioada intrauterina,malformatii ce pot fi in urma acelui nefericit accident la acel reactor,urmare a modificarilor genetice aduse plantelor,folosirii unor anticonceptionale a caror reactie poate fi diferita de la un organism la altul,sau cite-or mai fi si in adevar se cere interventia medicului.
Mai e situatia cind sarcina e in urma unui viol si atunci se stie ca socul celei violate,poate avea repercursiuni grave asupra psihicului copilului ce se va naste,lucru ce nu poate fi vazut inainte de nastere dar se stie din situatii similare.
Restul:copii multi,amanti,soti ce nu-i doresc,venituri mici....hm..solutii pentru "scuze-acuze".(Repet,aici m-am gindit la situatia ca asi fi eu in cauza.)
Imi cer scuze,dar cred ca fiecare ,asa fac eu,raspunde dupa cele traite,gindite,simtite pe propria viata,pe propriul suflet,fara a dori sa jigneasca,sau sa contrazica pe cineva(cum nu am dorit nici eu). Am raspuns pentru ca am zis un "NU" categoric,si-mi asum greseala de a nu ma fi gindit la toate aspectele acestei intrebari.
Cu bine M.
-
Sunt contra,prefer pastilele cu toate ca si astea din pct de vedre religios sunt pacatoase.Insa le prefer orice contaceptiv este mai bun decat sa-l omori cand deja pulseaza viata,asa contraceptivul impiedica sa se formeze.Eu una asa vad,poate e bine ,poate e rau,nu stiu ,sa-mi spuneti voi...
-
categoric DA. ma gandesc la femeile care au 12 copii si n-au cu ce sa-i hraneasca, si nici destula minte sa foloseasca ceva anticonceptionale. din pacate sunt destule! macar sa le dam o sansa dupa ce "nu au gandit"...
-
Un caz fericit.... o femeie de 28 ani, de la tara, somera, ramane insarcinata cu un barbat casatorit. Dilema ... sa faca avort si astfel sa ascunda " pacatul" de gura lumii sau sa pastreze copilul si sa infrunte prejudecatile si familia. Decide pentru a doua varianta, cat a durat sarcina nu a fost zi in care sa nu planga din cauza faptului ca familia(mama si fratele)o judecau si o certau, ca sa ma exprim elegant. De una singura a mers la spital si a nascut(o nastere grea, intrucat la spitalele din oraselele mici , fara bani risti sa te mutileze doctorii). Si astfel am o nepotica sanatoasa si frumoasa pe care toti o iubesc inclusiv unchiul care era cel mai inversunat in afirmatii de genul " Ne-ai facut de ras in tot satul". Acest copil nu va avea cele mai frumoase jucarii si hainute insa are o mama care lupta pentru a-i oferi tot ceea ce poate. Ma intreb acum daca femeia aceasta nu ar fi fost indeajuns de puternica incat sa ia decizia sa pastreze copilul, cine mi-ar mai fi spus mie prin telefon " Ati, te iubesc, cand vii acasa?", facandu-ma sa plang de dor si de iubire.
Depinde de la caz la caz decizia de a face sau nu avort, insa toata admiratia mea pentru femeile care pastreaza un copil, in ciuda dificultatilor, si lupta apoi pentru a-i oferi o sansa sa devina OM.
-
mi-e groaza si ma doare sa ma gandesc ca propria-mi mama a putut face un astfel de act.as fi putut chiar eu.ma intreb oare cum de am scapat. :'(
nici macar nu stiu cati au fost....cati fratiori mi-a fost interzis sa-i cunosc. :'(
tot ce vreau e sa uit ca am aflat candva de asa ceva...pentru ca mi-e mama si nu vreau sa o judec,nu vreau sa-mi schimb parerea despre ea mai ales prin cate a mai avut de trecut...
-
Avort : DA!
Abuz de avort : NU!
Ok te-ai distrat cu persoana iubita, fie ca esti barbat sau femeie, si prezervativul, pilula, spermicidele sau orice combinatie a lor a cedat sifemeia ramane insarcinata fara a avea dorinta/posibilitatea de crestere a copilului atunci DA.Categoric merita facut avortul.
Sarcina e rezultatul unui viol?Pune inpericol viata mamei? = avort
Singura situatie in care nu sunt de acord cu avortul este atunci cand barbatul obliga femeia in acest sens sau cand femeia se foloseste de avort ca metoda contraceptiva.
Si aviz matorilor de pareri categorice anti avort:
Am vazut vehementa cu care ati criticat avortul invocand dogme si reguli fara substanta si existenta unui al doilea "suflet".Dragut din partea voastra sa specificati ca NU ati trecut voi insiva prin el.Sunt destul de sigur ca in fata deciziei de a pastra un copil care nu il doriti(a se intelege si ca nu il doriti cu persoana respectiva sau in acel moment al vietii; eu imi doresc copii dar nu m-as apuca de la varsta mea de ei) sau nu il puteti sustine veti fi cat se poate de tentati si chiar pe buna dreptate, sa renuntati la el prin avort.De ce sa nenorociti viata a trei persoane(barbatul femeia si copilul) cand acest lucru se poate evit?