Totul despre Iubire
Romanian discussion room => Creaţie literară => Versuri => Subiect creat de: Lorelei din 26 Noiembrie, 2004, 03:35:38 p.m.
-
Numai uneori
mă strivesc cohoarte de neguri
şi câte un gând.
Doar uneori
în suflet port manşete deşirate
şi câte o ghindă.
Câteodată
mă încearcă o sete de lumină nouă
coborâtă pe hornuri.
Dar astăzi...
astăzi am chef de îngheţată
şi de cafea cu lapte.
Uneori mi se-ntamplă
şi-aşa.
Numai uneori
mai iubesc
câte un colţ de iris căprui.
Si niciodată
nu mă poticnesc
de un gând. Îl las să treacă.
-
.............. adica tacere...nici un cuvant care sa exprime cat de multa pace imi inspira aceasta poezie."Colt de iris caprui" scris de-o zana cu parul balai....
Asteptam alte creatii ...
-
Mie mi-ar place o continuare la ultima parte:
Si niciodată
nu mă poticnesc
de un gând. Îl las să treacă.
Ok, lasi gandul sa treaca, dar tu incontro te indrepti dupa ce trece ?
-
Ea niciunde nu se indreapta...
ramane pe loc,hipnotizata in continuare
de a ei visare...
-
Emilia - iti multumesc. Iulian - uite:
Si niciodată
nu mă poticnesc
de un gând. Îl las să treacă.
Numai uneori
ma iau de mana cu ploaia
si urc in rogvaiv catre zenit.
Doar uneori
mai caut cate-o tampla
necercetata inca de stele
si-o sarut.
-
:) .... intotdeauna reusesti sa ma lasi wordless...
-
Si eu eram mut caci mi se parea asa de fragila urcarea aceea de mana cu ploaia, ca nu voiam sa fac nici psss.
Pssss din nou, poate n-a ajuns inca pana sus. Shhht
-
M-ati coplesit. Ma simt ca un copil care primeste jucarii de Craciun.